c

Ce este e-learning?

ccccc În sens larg, prin e-learning se întelege totalitatea situatiilor educationale în care se utilizeaza

semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. Termenul ,,c

 c


c


 c c 
 c 

c c

c 

c c 
c c 
c 

c



 . Cucoş (2006),c

. Prin e-learning se descrie procesul de învăţare cu ajutorul unui calculator conectat la

internet.

E-learning are la bază o clasă virtuală, un instructor care planifică activitatea grupului din

clasa virtuală. Învăţarea prin e-learning poate fi la fel de valoroasă ca şi învăţarea din sala de

clasă tradiţională.

Termenul e-learning este cunoscut şi sub numele de învăţământ online.Aşadar materialul

educaţional este accesibil pe internet, pe o aşanumită platformă e-learning. Sub denumirea de

software didactic/ educational, o gama larga de materiale electronice (pe suport digital/

multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti, dictionare,

enciclopedii, filme didactice, prezentari în diverse formate, carti (e-books), teste, tutoriale,

simulari, software ce formeaza abilitati, software de exersare, jocuri didactice etc. Computerul si

materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învatare, evaluare sau ca

mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).

În sens restrâns, elearning-ul reprezinta un tip de educatie la distanta, ca experienta

planificata de predare-învatare organizata de o institutie ce furnizeaza imediat materiale într-o

ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti în maniera proprie. Medierea se

realizeaza prin noile tehnologii ale informatiei si comunicarii - în special prin Internet. Internetul

constituie atât mediul de distributie al materialelor, cât si canalul de comunicare între actorii

implicati. Comisia Europeană, in studiul A.F.E.C. ± Info 2004

defineşte e-learningul ca ,,utilizare a noilor tehnologii multimedia şi a Internetului pentru

a ameliora calitatea invăţării, facilitand accesul la resurse şi servicii, precum şi schimburile şi

colaborarea la distanţ㶶cInitiativa e-learning a Comisiei Europene are drept obiectiv mobilizarea

comunitatilor educationale si culturale, precum si a agentilor din mediul economic si social, în

scopul de a accelera schimbarile din sistemele de educatie si training în contextul unei societati

europene bazate pe cunoastere.E-learningul este un sistem de informare bazate pe World Wide

Web(Lee, 2008).

Cum a aparut e-learning?

Invatarea la distanta a aparut cu mult timp inaintea aparitie internetului,exista educatia prin

corespondenta,profesorii sau invatarorii trimitand materialele tiparite prin posta.Intr-o prima faza

materialul a fost inlocuit cu cel electronic,cursurile fiind puse pe dischete,CD-uri,DVD-uri si mai

nou pe e-mail.Inainte de invatarea pe calculator au aparut mijloace de educare prin

intermediul:radioului,televizorului(ex.:cursuri de invatare a limbilor straine).)c In 1995

Educational Multimedia Task Force a identificat mass-media ca avand produse sau servicii

educationale care ar putea fi accesate prin intermediul televizoarelor sau calculatoarelor si ofera

un nivel ridicat de interactiune (Belisle
c c 2001). Acest tip de educatie a inceput sa se

schimbe in anii 1980 cand accesul la mass-media s-a raspandit foarte mult,acest tip de invatare a

dus la facilitarea contactului intre studenti si instructori. In anii' 90, internetul de mare-viteza a

inceput sa afecteze accesul la cursuri, aducandu-le mai aproape de principalele axe de instruire
practica (Peters, 2003), asa ca astazi, cererile online si web abunda.Una dintre doveziile aplicarii

pe scara larga include si aparitia liceelor virtuale precum si instruirea multor studenti din diferite

universitati. Noile tehnologii ar fi, in sine, sa livreze un viitor de aur. Nu e intamplator, probabil,

ca proiectand invatamantul de maine (2000), un raport al Comisiei Europene, avea in subtitlu:

promovarea inovatiilor cu noile tehnologii.(Hamilton, 2004).cc

Prerechizitele aparitiei e-learningului

Încă din 1970, cercetările au evidentiat faptul că mediul de comunicare este un factor de mult

mai mică importanţă în predarea şi învăţarea la distanţă decât calitatea instruirii. Această

observaţie a determinat o reorientare a atenţiei pedagogilor şi cercetătorilor de la mediul de

distribuţie a materialelor suport pentru învăţare la proiectarea programelor de instruire şi

designul materialelor în termeni didactici şi de psihologia educaţiei. Totusi, pe de alta parte

Shannon aduce in discutie problema de sens: "aspecte de comunicare", a scris: "sunt irelevante

la aceasta problema" (Hamilton,2004).In contextul educatie sau pregatire,exista numeroase

dovezi ca factorul cheie in procesul de comunicare si invatare este modul in care este transmis

mesajul pentru a avea sensul dorit. Dintr-o anumita perspectiva procesul de invatare intotdeauna

are loc in contextul si este de dorit sa vezi conversatia in termeni de :Comunicarea, participare si

achizitie.Procesul de invatare este in fond un verb µ¶am invatat µ¶.Intr-un context participarea la

procesul de invatare inseamna defapt µ¶eu sunt invatarea µ¶,prin urmare invatarea este

nemarginita ca domeniu (cf. Hooks, 1984; Johns, 1998).Tehnologia prin urmare nu creeaza

schimbare sociala.Mai degraba fiintele umane dobandesc cunostinte prin angajamentul lor cu

mediul de invatare.(Hamilton,2004).Treptat, mai multi cercetatori incep sa sustina si sa

directioneze practica educativa,care este orientata spre elaborarea principiilor invatarii eficiente
după material de pe suport tipărit, audio sau digital, susţinut de interacţiuni profesor-elev

mediate, si promoveaza studiul independent şi colaborarea la distanta. Mediul de comunicare

ramane un suport ± nu lipsit de importanţă, deoarece dimensionează diferit procesul de predare-

invatare ± accentul fiind pus pe dezvoltarea unor situatii educative eficiente(Hamilton, 2004).

Unele cercetari sugereaza ca unele cursuri la distanta sunt impersonale, superficiala,gresit

directionate, cu potential dezumanizant si deprimant, si ca ar constitui un obstacol pentru

interactiuni care creeaza o comunitate de invatare.(Rovai, 2003). Pe de alta parte numerosi

cercetatori aduc numeroase dovezi care sugereaza faptul ca mediu de livrare este rareori factorul

determinant pentru rezultatul invatarii,incluzand satisfactia, perceptia si invatarea(Russel,1999)c

şi că, sentimente puternice de comunitate poate fi dezvoltate în medii de învăţare la

distanţă.(Rovai,2003).Un alt cercetator care a studiat invatarea este Romiszowski care considera

ca invatarea este un sistem de livrare/distribuire.El a sustinut trei faze a procesului de

invatare(Hamilton,2004) :

1) stabilirea unor obiective precise si utile ;

2) planificarea unor metode de studio;

3) testarea acestor metode;

In 2003 Comisia Europeana ´Apel pentru propuneri¶¶,a creat un buget special pentru a cerceta in

profunzime problemele invatarii.Astfel elearningul este definit ca µutilizarea noilor tehnologii

multimedia si a internetului pentru a imbunatatii calitatea de invatare prin facilitarea accesului la

resurse si servicii,precum si indepartate schimburi si colaborari´

¦c Intr-o analiza aprofundata a practicii inovatoare

 ¦c sprijin pentru colaborarea între proiecte-pilot în curs de desfăşurare;

¦c măsurare, analiza şi analiza comparativa a utilizării de e-leaming in Europa

¦c identificare si de a analiza problemelor critice în ceea ce priveşte politica de viitor

privind utilizarea pedagogica a ICT (Tehnologia Informatiilor si Comunicatiilor) in curs

de derulare inovatoare practica (Comisia Europeana,2003)

Caracteristicile e-learning-ului .

˜

cctccc
c

Acest aspect se refera la obtinerea de informatii fara mediator sau doar cu rol de consilier al

acestuia. In orice proces educational, se evidentiaza doua elemente constitutive fundamentale:

continutul instructiv care trebuie transmis si caile prin care acesta este transmis. In cadrul

invatamantului la distanta putem vorbi atat de o comunicare asincrona: e-mail, forum de discutii,

grupuri de stiri, agenda electronica etc., cât si de o

comunicare sincrona: conferinte audio si video.

Studentii din ziua de azi utilizeaza metode multiple de comunicare continua, trecand cu usurinta

de la comunicarea Äfata în fata´ la comunicarea online, fiind obisnuiti sa munceasca în echipe

virtuale si sa învete prin simulare. Stilurile lor multiple de comunicare, usurinta de a utiliza web-

ul, au deschis noi modalitati de invatare formala, si, mai ales, informala.



c
 
  cc


c


c
c
c

Studentul este pus în fata unei infinitati de informatii. Asistarea traditionala in alegerea acestora

nu mai este operativa, studentul având o responsabilitate din ce în ce mai mare în alegerea,

sortarea si evaluarea informatiilor.


c
In aceasta directie diferenta dintre e-learning si invatamântul traditional este mica, deoarece

prevaleaza aceleasi tehnici, însa problematica ramâne deschisa, fiind deosebit de utila

descoperirea diferentelor semnificative si a oportunitatilor care exista.

E-learning-ul este un fenomen complex cu consecinte sociale, tehnice, economice, administrative

si manageriale, domeniile implicate in e-learning fiind de natura educationala, cu referire la

aspectele pedagogice

Cand este necesara implementarea e-learningului?

Traind intr-o societate intr-o continua schimbare individii necesita o pregatire continua iar

persoanele care sunt implicate in actul educaţional o actualizare si o consolidare permanentă a

cunostintelor pe care le-au achizitionat pe durata educatiei.

In acest context actual noile tehnologii informationale aduc insemnate contributii modului in

care sunt organizate informatiile si comunicarea,promovand noi modalitati de a invata.

T.I.(Tehnologia Informatiei) permite depozitarea, accesul şi recuperarea unor mari cantităţi de

informaţie.

Prin e-learning se urmareste a crea medii flexibile de invatare sau poate fi privita ca si o noua

paradigma care urmareste achizitionarea de competente si cunostinte in societatea

informationala. Pe la sfarsitul anilor 90 au aparut trei idei :

1)notiunea de livrare(luate din teoria comunicarii).

2) semnificatia feedbackului din sistemele de control (luate din cibernetica).

3)impactul sociocultural al µ¶zgomotului µ luat de asemenea din teoria

comunicarii(Hamilton,2004).

E-learningul este un sistem organizat de educatie/formare,acesta incluzand competentele unui

demers didactic :continut specific,metodica,interactiune,suport si evaluare.c Acest învăţământ

online este adaptat continuu; punând accentul atât pe a învăţa şi a asimila cât şi pe a aplica

(Bernard,2009).

Avantajele folosirii e-learningului

-c Învăţatul este orientat către o persoană, permiţând cursanţilor să-şi aleagă conţinutul şi

uneltele corespunzătoare diferitelor lor interese, necesităţi şi nivele de abilitate.

-c Învăţământul se face în ritmul propriu, cursantul având posibilitatea de a accelera sau încetini

(aceasta la eLearning asincron).

-c Barierele geografice sunt eliminate deschizându-se astfel opţiuni mai largi de educaţie.

-c Se produce un schimb mutual de informaţii între cursanţi, precum şi între tutor şi fiecare

cursant în parte; interacţiunea în perimetrul conţinutului specific este deci mai mare decât în

cadrul învăţământului tradiţional.

-c Cursantul este condus către topici ce emană plăcere, satisfacţie, bună dispoziţie; studiile arată

că urmare a acestora şi a varietăţii metodelor de predare utilizate, gradul de reţinere a

informaţiei este mai bun decât într-o clasă tradiţională.

-c Evaluarea este obiectivă şi se face fie prin testare, fie prin elaborarea de referate sau proiecte,

participare la forumuri online.

¦c Dacă cursantul învaţă mai bine prin citit, acesta caută un curs cu e-books, textbooks sau alte

tipărituri.
¦c Dacă cursantul învaţă mai bine prin ascultat, acesta poate căuta un curs cu lecturi audio pentru

a i se explica conceptele.

¦c Dacă cursantul învaţă mai bine văzând cum se fac lucrurile, acesta va căuta un curs cu

demonstraţii grafice care ilustrează noile idei şi concepte.

¦c Dacă cursantul învaţă mai bine executând, acesta va căuta un curs cu sarcini de efectuat,

colocvii sau exemple de aplicaţii practice.

¦c Dacă cursantul învaţă mai bine vorbind / comunicând, acesta va căuta un curs cu e-mail, chat

sau discuţii tematice de grup, pentru a-şi împărtăşi impresiile şi pentru feed-back.

Un program de educaţie la distanţă eficace este însumarea eforturilor de echipă susţinute;

fiecare input în experienţa de învăţare a cursantului are importanţă. O caracteristică programatică

a modelelor de educaţie la distanţă este autonomia cursantului. Acesta are libertatea să-şi

definească propriul parcurs de învăţare şi să foloseacă după voie resursele oferite sau disponibile,

nelimitându-se la materialul de curs, care poate fi folosit doar ca parte, de egală importanţă cu

alte materiale.

Limite(Wang, 2003)

c Costurile ridicate ale dezvoltarii sistemului, incluzand cheltuieli cu: tehnologia (hard si

soft); transmiterea informatiilor in retea; intretinerea echipamentului; producerea

materialelor necesare.

c Dificultatea sustinerii la implementarea sistemului a unui efort consistent si sustinut al

studentilor, profesorilor, intermediarilor ce ofera suport tehnic si personalului

administrativ.
 c Necesitatea experientei cursantilor în domeniul computerelor. Întretinerea propriului

computer va fi probabil una dintre responsabilitatile curente.

c Studentii trebuie sa fie extrem de motivati pentru participare. Fenomenul de abandon

scolar este mult mai frecvent in educatia la distanta decât în cadrele traditionale ale

educatiei, interrelatiile instituite fiind relativ impersonale, facand optiunea mai usoara

pentru cursant.

c Relativa "dezumanizare" a cursurilor pana la dezvoltarea unor strategii optime de

interactiune si a focalizarii pe student si nu pe sistem.

constructivism si invatarea autoreglatoare

In e-learning, metoda de predare invatare se presupune a fi auto-directionata invatarea (sdl), care

este sprijinita de filosofia educaţională a constructivismului.Potrivit constructivismului, e-

learning este un proces activ de informatii pentru generarea de cunostinte prin experienta

individuala, scadenta si interactiunea cu mediul. Pentru ca din acest punct de vedere punct,

filosofia educationala din constructivism se deosebeste de la obiectivismul ca elevul este privit

ca si un destinatar pasiv de informatii.(rovai, 2004). Invatarea autoreglata este una din multele

teorii de design de predare pentru punerea în aplicare a constructivisumului (Lee,2008).Inceputul

dezvoltarii a avut loc cand e-learningul a început prin prezentarea de manuscrise pe cale

electronică ca un fişier ataşat Word.cCei care învaţă să ia iniţiativa în învăţare auto-reglementare,

pentru un total proces de invatare,care implica implică problemele percepţiei, adoptarea şi

evaluare a alternativelor (Kang,1999 apud Lee,2008).Adica cursanţii joacă aceleasi roluri că

producătorii nu prin organizare sau re-organizarea cunostintelor ca a consumatorului ci prin

selectarea cunostintelor si folosindu-le practic(Maddux & Johnson, 1997; Westera & Sloap,

1998 apud Lee,2008).

Auto-eficacitate de reglementare şi de auto-învăţare de reglementare în e-learning

Potrivit teorie psihologiei cognitive SRE (selfregulatory Efficacy) eficacitatea de sine este bine

efectuata prin mecanisme de reglementare, cum ar fi auto-observare.(Bandura, 1986).Auto-

observarea este concentrarea atentiei asupra diferitelor aspecte.Auto-observatia ofera informatii

despre evaluare , precum si de stabilire a obiectivelor acestea se c refera la functiile de auto-

reglementare pentru a evalua gradul de progres in sarcina,si duce la schimbarea

comportamentului.Auto-judecata compara obiectivele cursantului la performanta lui sau a celor

prezenti,fiind determinată de afinitate sau de negativitate în funcţie de un criteriu adaptat si cpe

baza hotararii, scopul de caracter, si semnificatia realizarii unui scop.

In ziua de azi indivizii pot fi descrişi ca persoane auto-reglatoare in masura in care ei sunt

participanţi activi, motivaţionali şi comportamentali in propriul proces de invăţare.

Conceptul de c (Self-regulatory), semnifica autoregalarec propriilor resurse adaptative,c controlul

asupra propriului comportament, implicareac individului in pasii de baza a unui program de

modificare a comportamentului, fiindcpromovat de altfel, de una dintre cele mai recente aplicatii

ale perspectivei bahavioristecasupra invatarii şi anume modificarea cognitiv comportamentală.c

Studiile cu privire la autoreglare au identificat mai multe faze :

- fixarea scopurilor activitatii,

- observarea propriei activitati,

- inregistrarea rezultatelor activitatii,

- evaluarea rezultatelor,

- intarirea, fixarea, utilizarea rezultatelor dacă sunt apreciate ca reuşite

O trasatura a auto-reglarii este feed-backul continuu de auto-orientare de-a lungul invatarii.

Acest circuit se refera la un proces ciclic in care individul monitorizeaza eficacitatea metodelor

de invatare şi strategiilor iar raspunsul lui poate lua mai multe forme, isi inlocuieste strategiile

de invatare cu altele in cazul in care feedback-ul este unul negativ.

Bandura a facut ipoteza ca expectatiile urmarite determina motivatia fiecaruia. El afirma ca

oamenii sunt motivati de consecintele pe care se asteapta sa le primeasca, pentru comportamentul

lor mai degraba decat de recompensele insasi. In 1977 Bandura a postulat existenţa unui al doilea

construct motivaţional pe care l-a denumit randamentul propriu ± definit ca o abilitate de

pricepere de a implementa acţiuni necesare pentru atingerea anumitor nivele de performanta.

Bandura a identificat trei subprocese in autoreglare ± observarea de sine,judecata proprie şi

autoreactia. Acestea nu se exclud reciproc ci mai degraba interacţioneaza. Observare sinelui il

ajută pe cel ce invata sa se auto-evalueze si aceste judecati cognitive in schimb conduc la o

varietate de autoreactii personale si comportamentale. Auto-judecata se refera la compararea

nivelelor de performanta existente, ca observatiile proprii cu obiective de invatare proprii.

Kuhl considera ca motivatia oamenilor pentru auto-reglare este determinata de

valoarea lor si expectantele in atingerea unor obiective particulare. In aceasta interpretare

aceste procese motivationale sunt diferite de procesele volitionale.

In actul invatarii elevul/studentul este responsabil,el implicandu-se responsabil si

decizional.Profesorul are rolul de a organiza cadrul de instruire pentru ca aceasta responsabilitate

a elevului sa fie dezvoltata si incurajata.

 In invatarea auto-reglata profesorul se axeaza pe cel care invata,pe interesele lui si in special

pe nevoile si posibilitatile lui de invatare,instruirea devine mai mult spijin si asistenta pentru

cursant pentru ca acesta sa isi insuseasca cunostiintele necesare.