DREPT PRIVAT ROMAN

Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sancionate de
statul roman i este un sistem extrem de vast i de complex format din numeroase
ramuri si instituii juridice. Sistemul juridic roman a trit o via lung cci ii are
originea in epoca fondrii Romei i s-a aplicat pn la moartea impratului Justinian
(565 d. Hr). Pentru a inelege specificul dreptului roman trebuie sa reinem c la
origine si romanii ca i celelalte popoare ale antichitii au confundat dreptul cu
religia i cu morala, dar spre deosebire de celalte popoare ale lumii antice romanii
au depit aceast confuzie i au realizat o distincie clar intre normele dreptului,
normele religiei si normele de moral; dovad c inc din epoca veche desemnau
dreptul prin cuvantul ius, iuris iar normele religioase prin cuvantul vas. La romani
gndirea juridic i-a pus amprenta asupra intregii ideologii si culturi i de aceea se
spunea in antichitate c asa cum grecii sunt un popor de filosofi, romanii sunt un
popor de juriti. Iar daca un cetean roman dorea s se afirme in viaa public
trebuia s fac dovada c a fost discipol al unui jurisconsult (oamenii de tiin ai
dreptului). Cu toate acestea in unele texte juridice clasice persist strvechea
confunzie dintre drept, religie si moral cu toate c aceasta fusese de mult depit
in viaa juridic. Spre exemplu, printr-un text din opera legislativ a impratului
Justinian ni s-a transmis definiia jurisprudenei sau definiia tiinei
dreptului . Potrivit acelei definiii Iuris prudentia est divinarum atque
humanarum rerum notitia, justi atque iniusti scientia. Jurisprudena este
cunoaterea lucrurilor divine si umane, tiina a ceea ce este dreptul si
nedreptul. Se poate spune c in aceast definiie dreptul se confund i cu religia,
i cu morala. Apoi marele jurisconsult Ulpian ne-a transmis principiile fundamentale
ale dreptului: Iuris praecepta sunt haec honeste vivere alterum non laedere
suum cuique tribuere. Principiile dreptului sunt acestea: a tri in mod
onorabil,a nu vtma pe altul, a da fiecruia ce este al su. De data aceasta
dreptul se confund cu morala intruct primul principiu ine de domeniul moralei, pe
cnd urmatoarele dou sunt in domeniul dreptului.
Celsus ne-a transmis definiia dreptului conform creia Ius est ars boni et aequi.
Dreptul este arta binelui si a echitabilului. i de data aceasta dreptul se
confund cu morala, conceptul de echitate avnd dou sensuri: moral si juridic.
Faptul c in unele texte clasice persist strvechea confuzie dintre drept, religie si
moral ii are explicaia sa: romanii erau conservatori, tradiionaliti, un popor care
nu a renunat niciodat la valorile sale tradiionale chiar dac ele erau depite de
noile realiti. In al doilea doilea rand, romanii erau pragmatici, aveau un ascuit
sim practic iar aceast trstur a psihologiei lor s-a oglindit i pe planul cercetrii
fenomenelor juridice cci jurisconsulii romani nu ii incepeau leciile cu prelegeri
teoretice ci le incepeau cu expunerea unor cazuri practice numite spee pe care le
analizau cu studenii lor constatau c intre acele cazuri exist puncte comune pe
baza crora incercau sa formuleze anumite principii de drept, dar acele principii

erau consacrate numai dac ofereau soluii optime pentru toate cazurile dintr-un
anumit domeniu.
In al treilea rand romanii nu aveau noiunea teoretizrii i de aceea au formulat
puine definiii, i acelea preluate de la greci. Iar vechii gerci nu au fcut niciodat
distincie intre drept si moral, dimpotriv ei considerau c dreptul este o
component a moralei (principiul juridic nu se confund cu cu definiia cci
principiile sunt de domeniul practicii iar definiia este de domeniul teoriei).
Practica juridic roman a creat concepte, categorii, principii i instituii care s-au
dovedit instrumente ideale ale gndirii juridice i de aceea ele au fost receptate,
preluate, i in evul mediu i de societate modern si au fost aplicate cu deplin
succes. Aceast evoluie a fost posibil deoarece cercettorii dreptului roman s-au
preocupat foarte serios de reconstituirea tezaurului gndirii romane inc de la
inceputul evului mediu. Astfel in sec. VII i.Hr in oraul Rovena s-a fondat prima
coal de drept roman care i-a propus s reconstituie valorile juridice romane iar in
sec. XX s-a fondat o coal de drept similar i in oraul Pavia ins lucrrile
reprezentanilor acelor coli nu s-au pstrat astfel inct noi le cunoatem numai din
izvoare indirecte adic din alte lucrri care s-au referit la ei. Cert este c acele
lucrri nu au putut avea un nivel tiinific remarcabil intruct reprezentanii acelor
coli nu au cunoscut Digestele impratului Justinian (Digestele lui Justinian sunt o
culegre de fragmente din lucrrile jurisconsulilor clasici care s-au pierdut; pe cnd
Digestele s-au pstrat pn la noi astfel inct pe baya Digestelor au putut fi
reconstituite lucrrile jurisconsulilor clasici).
In sex XIV la Bologna profesorul Irnerius a fondat coala Glosatorilor. Ei au explicat
de aa manier textele juridice romane inct acele texte s poat fi inelese si de
profani; dar acele comentarii numite glose nu s-au aplicat in practic.
Cel mai valoros reprezentat al acestei coli a fost profesorul Acursius care a scris
Marea Glos care curprinde peste 96.000 de glose.
Profesorul Bartolus a fondat coala Post-Glosatorilor dup metoda dogmatic, cci
ei nu au cercetat nemijlocit textele juridice romane, ei au cercetat glosele, cu scopul
de a extrage din acele glose principii juridice care s fie aplicate in practica
instanelor. Prin urmare a avut o finalitate practic iar principiile formate de
post+glosatori s-au aplicat in intreaga Europa De Apus, mai ales in Germania
deoarece in sec. XV germanii au renunat la dreptul lor naional i au preluat
principiile post-glosatorilor, le-au adaptat si le-au aplicat la realitate din Germania
feudal. Pe aceast cale, in sec XVI in Germania s-a fondat un nou sistem de drept
denumit Usus Modernus Pandectarum sau Usus Godiernus Pandectarum
adic Dreptul Modern al Pandectelor sau Dreptul de Astzi al Pandectelor.
(Grecii desemnau Digestele lui Justian prin cuvantul pandecte).
In sec. XVI in Frana profesorul Alcia a fondat coala Istoric a Dreptului Roman care
a marcat o inflorire a cercetrilor de drept roman intruct reprezentanii acestei

coli au valorificat pe lng textele juridice romane si informaii din alte domenii
cum ar fi istoria, filosofia sau filologia. Cel mai valoros reprezentant al acestei coli a
fos Jacques Cujas care oentru prima oar a incercat s reconstituie lucrrile
jurisconsulilor clasici pe baza Digestelor impratului Justinian.
In anul 1802, prin leciile pe care le-a inut la Universitatea din Marboug profesorul
Savigny a fondat noua coala Istoric de Drept Roman care a marcat o noua
inflorire a cercetrilor de drept roman cci in concepia profesorului Savigny
normele dreptului sunt legitime numai dac imbrac forma nescris a obiceiurilor
sau a tradiie juridice pentru c numai tradiia juridic exprima psihologia poporului
sau sufletul naional. Traditia juridic german s-a format pe baya principiilor
formate de post-glosatori i de aceea inelegerea corect a tradiiei juridice romane
era condiionat de cunoaterea aprofundata a dreptului roman. Dovad c in a
doua jumtate a secolului XIX s-a afirmat in Germania cel mai mare romanist al
tuturor timpurilor Theodor Momsen. El a scris cea mai bun istorie a Romei, istoria
roman, iar in cercetriile juridice s-a condus dup metoda dialectic (a cercetat
fenomenele juridice in strns legtur cu viaa economic, social si politic).
La inceputul sec. XX la Sorbona s-a remarcat profesorul Gerard care a scris un tratat
de drept roman considerat model de toi autorii i a publicat o culegere a tuturor
textelor juridice romane in colecia Gerard.
In perioada interbelic in Italia s-a remarcat Pietro Bonfarte care a publicat cea mai
bun ediie a operei legislative a impratului Justinian.
In Romnia cercetriile tiinifice in domeniul dreptului roman au inceput odat cu
Titu Liviu Maiorescu cci el a publicat un amplu studiu intitulat In contra coalei
Brnuiu in care a atras atenia c instituiile juridice romane pot fi inelese corect
numai dac sunt cercetate in strns legtur cu formele de oragnizare pe care le-a
cunoscut statul roman in evoluia sa istoric. La inceput de sec. XX la Universitatea
din Bucureti s-a remarcat profesorul tefan Longinesccu care a scris un tratat de
drept roman deosebit de apreciat. In perioada interbelic la Cluj s-a remarcat
profesorul Ion Ctuneanu iar la Bucureti Nicolae Corodeanu, Constantin Stoicescu,
Grigore Dimitrescu si Gheorghe Dumitriu. Dup al doilea rzboi mondial catedrele
de drept roman au fost ilustrate la Bucureti de profesorul Constantin Tomulescu, la
Cluj de profesorul Vladimir Hanga iar la Ia de Mihai Jacot.