Examinarea medico-legala a persoanei

Aspecte generale
Examinarea medico-legala este o activitate desfasurata asupra persoanei vii.
Constatarea si expertiza medico-legala efectuate asupra persoanelor in viata constau din
examinari clinice si complemetare hematologice, radiologice, serologice, bacteriologice,
antropologice, dermatologice, genetice, si au drept obiectiv:
constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, varstei, dezvoltarii sau
conformatiei fizice, stabilirea filiatiei
constatarea leziunilor traumatice, a starilor de boala si a infirmitatilor consecutive
acestora
constatarea starii obstetricale sarcina, viduitatea, avortul, nasterea, lehuzia
expertiza pentru evaluarea starii de sanatate pentru stabilirea aptitudinilor unei
persoane de a exercita o anumita activitate aptitudinea de a conduce autovehicule,
aparate de zbor, port arma
examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv constatarea
starii psihice
Examinarile medico-legale pot fi efectuate (asupra persoanei in viata):
in cadrul unei examinari (consultatii) la cererea persoanelor interesate, in cazul
minorilor sub 14 ani consultatie se efectueaza la solicitarea unei persoane majore
examinarea va fi solicitata conform legii pentru constatarea la cererea persoanei
interesate a leziunilor traumatice recente inainte de disparitie semnelor de violenta
si nu la mai mult de 1 luna de la agresiune si conduce la efectuarea si consemnarea
unui act medico-legal numit certificat medico-legal
consultatiile medico-legale la solicitarea scrisa a organelor de ancheta (parchet,
politie), se efectuaza ca o constatare medico-legala la solicitarea organelor de
ancheta sau ca expertiza medico-legala
Examinarile si cercetarile privind persoane in viata se realizeaza dupa verificare de
catre medicul legist a identitatii persoanei pe baza sectiunilor de identitate, a adeverintei
temporare de identitate sau a pasaportului, ale carui serie si numar se mentioneaza in
certificatul medico-legal.
Daca persoana examinata nu prezinta niciunul dintre actele enumerate mai sus,
acest lucru se mentioneaza in certificatul medico-legal,iar pentru identificare se vor lua
impresiunile digitale de la indexul stang pe documentul prin care se solicita examinarea.

Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de

paza de acelasi sex.
Persoanele minore se vor examina in prezenta unuia dintre parinti sau a
reprezentantului sau legal ori, in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei,
de acelasi sex cu minorul.
Rolul medicului legist este acela de a furniza mijloacele de proba pertinente si
concludente prin constatare directa sau prin rationamente stiintifice. In domeniul
dreptului penal medicina legala produce do pentru incadrarea juridica a unor fapte vatamari corporale din culpa sau cu intentie, defineste persoana sub aspectul
caracteristicilor individuale - varsta, sex, dar si sub aspect psihopatologic - discernamant.
Medicina legala contribuie decisiv la conturarea continutului infractional cu cele
doua laturi ale sale:

latura subiectiva - elemente ce stabilesc forma vinovatiei - intentie directa, intentie

indirecta, culpa cu prevedere, culpa fara prevedere

latura obiectiva - pune in evidenta relatia cauzala sau mijloacele utilizate

Criteriile Medico-Legale de incadrare juridica a faptei

Medicina legala face constatari asupra leziunilor traumatice produse la persoane in
diverse situatii - agresiuni, accidente, suicid. Aceste constatari, furnizate organelor
judiciare de cerctare si urmarire penala, vor sta la baza unei incadrari corecte in textul legii.
In practica judiciara si medico-legala exista doua criterii pentru incadrarea juridica a
faptei privitoare la lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii:

Criteriul general - al perioadei de ingrijiri medicale necesare vindecarii leziunilor ,

perioada ce este direct proportionala cu gravitatea loziunilor (modificarilor)
traumatice.

Criteriul specific - al existentei consecintelor posttraumatice considerate drept

vatamare corporala grava.

Codul penal romanesc sanctioneaza autorii unor asemenea infractiuni, atat cu

amenda, cat si cu inchisoare, in functie de numarul de ingrijiri medicale acordat de medicul
legist sau de prezenta uneia sau mai multor dintre consecintele grave posttraumatice.
Art. 180 - lovirea sau alte violente, alin.1 reglementeaza lovirea simpla. Lovirea
simpla se poate obiectiva prin leziuni traumatice usoare - eritem posttraumatic, ochimoze,
excoriatii, care nu necesita zile de ingrijiri medicale. Alin. 2 prevede ca lovirea sau acte de
violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel
mult 20 de zile se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani pentru fapta savarsita sau cu
amenda.

Art. 181 - vatamarea corporala - pedeapsa va fi de la 6 luni la 3 ani de inchisoare

pentru fapta savarsita prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare
ce necesita intre 21 si 61 de zile de ingrijiri medicale.
Art. 182 - reglementeaza vatamarea corporala grava si precizeaza ca autorul unei
infractiuni care a produs integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru
vindecare peste 60 de zile de ingrijiri medicale sau care prezinta vreuna din urmatoarele
consecinte: infirmitate permanenta fizica sau psihica, pierderea unui simt sau a unui organ
sau incetarea functionarii acestuia, slutirea, avortul posttraumatic sau punerea in primejdie
a vietii persoanei, va risca o condamnare intre 2 si 7 ani. Condamnarea se va face tinanduse cont de prezenta unora din consecintele de mai sus, precum si de perioada de ingrijiri
medicale ( peste 60 de zile).
Intr-o constatare sau expertiza traumatologica, medicul legist va consemna atat
existenta leziunilor traumatice (ce vor fi descrise cu rigurozitate), cat si datele cuprinse in
documentatia medicala prezentata de partea vatamata, de organul judiciar, respectiv ceruta
unitatilor medicale, unde a fost investigat sau tratat pacientul.
Concluziile actului medico-legal vor raspunde urmatoarelor obiective:

realitatea traumatismului - prezenta, aspectul morfologic si topografia leziunilor

mecanismul de producere - lovire activa, lovire pasiva - cadere, comprimare,

strivire, tarare, mecanisme mixte.

tipul agentului traumatic - corp contondent, corp taietor, intepator-taietor,

substanta chimica, energie electrica, agent biologic.

data producerii leziunilor - uneori pot exista lezuni cu vechime diferita

gravitatea leziunilor traumatice exprimata prin durata ingrijirilor medicale
necesare pentru vindecare. Aceasta durata nu trebuie confundata cu - perioada
spitalizarii, duratei efective a tratamentului, duratei imobilizarii gipsate a unui
membru afectat de o leziune osoasa sau articulara, perioadei incapacitatii temporare
de munca, timpului necesar disparitiei oricarui semn traumatic
Pierderea unui simt sau organ ori incetarea functionarii acestuia

Pierderea unui organ nu inseamna intotdeauna pierderea functiei acestuia (cazul

organelor perechi, organe care si-au incetat evolutia functionala la o anumita varsta, au
activitate foarte redusa sau acesta poate fi compensata de altele timus, splina, apendice
vermicular, amigdale palatine), asa cum pierderea unei functii nu este consecinta pierderii
anatomice a organului respectiv (un glob ocular inert poate fi pastrat anatomic).
In cazul organelor duble ochi, urechi, rinichi pierdera uneia dintre ele nu
determina disparitia functiei respective, insa consecintele sunt destul de grave cu limitari
functionale, uneori drastice, ce impun tratamente pe perioade lungi si respectiv modificari
importante in regimul de viata.

In caz de organ unic, cand pierderea acestuia duce ireversibil la incetarea functiei
respective amputarea penisului sau histerectomia posttraumatica determina anularea
functiei de reproducere.
In practica medico-legala se pune problema evaluarii leziunilor dentare. Desi dintele
are o vascularizatie si inervatie proprie, organul dentar este reprezentat de totalitatea
dintilor si numai edentasia totala este interpretata ca pierdere de organ (plus ca va
considerata si infirmitate fizica definitiva.

Infirmitatea permanenta fizica sau psihica

Prin infirmitate se intelege o modificare somatica sau viscerala definitiva
morfologica, functionala sau morfo-functionala.
Infirmitatea se confunda uneori cu invaliditatea, aceasta implicand un deficit
functional, chiar si in absenta unei modificari anatomice. Exista situatii cand modificari
morfologice permanente, ce reprezinta infirmitate fizica definitiva pierderea de substanta
osoasa craniana nu determina tulburari functionale sau produc deficite minime, ce nu
pot fi interpretate invaliditate.
Infirmitatea posttraumatica, conform art 182 poate fi fizica sau psihica, ambele
trebuind sa indeplineasca caracterul de permanenta. In unele cazuri, infirmitatea fizica
definitiva se suprapune pierderii unui organ sau functiei acestuia.
In cadrul lucrarilor medico-legale sunt sonsemnate si analizate leziunile ce ar putea
sta la baza infirmitatii fizice sau psihice definitive, examenul medico-legal trebuie efectuat
repetat, concluzia de infirmitate definitiva impunandu-se, obisnuit, tardiv, dupa eventuala
epuizare a tuturor mijloacelor terapeutice.
Concluziile medico-legale trebuie sa consemneze urmatoarele elemente:
realitatea traumatismului initial
stabilirea infirmitatii definitive
raportul de cauzalitate intre leziunea traumatica initiala si sechelele restante.
Tulburarile psihice posttraumatice dementa vor necesita examene clinice si
paraclinice de specialitate, evitandu-se concluzii gresite.

Slutirea
Slutirea inglobeaza si notiunea de desurare, si defineste o deformare morfologica si
estetica evidenta a unei regiuni sau segment anatomic, cu pierderea armoniei globale sau
regionale si cu implicatii majore pe psihic si psihologic.
Se pot interpreta ca slutire urmatoarele sechele:

 modificari morfologice diverse cicatrice hipertrofice retractile ale fetei sau ale altor
regiuni vizibile, tulburari trofice importante

deformarea unor proeminente faciale zdrobiri de piramida nazala sau fracturi

cominutive de mandibula, maxila.

deformari vizibile dupa leziuni osoase complexe ale membrelor un membru

scurtat sau ingrosat, deformari regionale prin calus vicios.

pierderea de substanta la nivelul unor segmente corporale lipsa partiala sau totala
a pavilionului auricular, lipsa evidenta de masa osoasa.
Pierderea dintilor nu este considerata slutire, ci doar un prejudiciu estetic
tranzitoriu. Slutirea trebuie sa aiba ca si infirmitatea caracter permanent.

Avortul posttraumatic
O consecinta considerata drept vatamare corporala grava este avortul posttraumatic.
Expertiza medico-legala trebuie sa raspunda urmatoarelor obiective:

precizarea tipului leziunilor traumatice, a localizarii acestora, a intensitatii

traumatismului. Localizarea abdomino-pelvina poate indica o afectare directa a
uterului gravid, un interes prezentandu-l mecanismul de producere lovire,
comprimare, plagi penetrante abdominale

prezenta si varsta sarcinii in momentul lovirii. In primele trei luni de sarcina uterul
gravid este protejat de bazin, incat o lovire directa determina mai rar un avort
producerea efectiva a avortului si legatura de cauzalitate cu traumatismul.

Punerea in primejdie a vietii victimei

Evolutia grava a unei afectiuni este determinata, fie de gravitatea initiala a leziunii,
fie de potentialul de a dezvolta o complicatie.
Punerea vietii in primejdie semnifica un pericol imediat, tardiv sau potential ca o
leziune sa evolueze catre deces, indiferent ca acest pericol a fost indepartat prin tratament
medical sau datorita unei reactivitati organice crescute.
Cazuri in care se impune concluzia de punere in pericol a vietii: - insufucienta
respiratorie prin:
plaga intepata-taiata toraco-pleuro-pulmonara, cu hemopneumotorax consecutiv
si colabare pulmonara
edem laringian reactii alergice la medicamente sau la alte substante

volet costal

anemie acuta posthemoragica sau soc hemoragic, dupa plagi intepate-taiate sau
loviri cu corpuri contondente

leziuni traumatice cranio-cerebrale contuzia cerebrala grava (coma), hematomul

epidural si subdural, dilacerarea cerebrala, meningite
leziuni traumatice vertebro-medulare inalte cervicale
soc traumatic, soc anafilactic
stari toxice sau toxico-septice posttraumatice
insuficiente grave de organ insuficienta cardiaca, renala, hepatica.