Timpul

Mă-nchin unui văzduh uitat

Privesc spre-un soare-nceţoşat
Clipesc încet si simt acel ceva
Mi-am dat seama c-a venit si vremea mea.

Nu pot uita acea clipa de plăcere

Ce-o simţeam sub fiece-a ta mângâiere.
Sunt amintiri sculptate-n vânt
Ce nu se uit`, se cânta-n gând.

E vremea mea cea timpurie

Fara momente dulci de veselie.
Vremea grea, demult uitata,
Iar tu nu eşti ca alta data.

Aşa mă-nchin unui pamant uscat

Si privesc spre un trup uitat.
E trupul meu, tare si gol,
Lăsat aici, in plin nămol.

Nămol din ploaie amarata

Ce-a căzut câta si câta,
Mirându-se când te-a zărit
Plans si trist si amagit.

Vremea trece uşor dar bine,

Cu gânduri bune despre timpul ce vine.
Timpul in care tu o sa găseşti
Privirea ce azi o jeleşti.