Sunteți pe pagina 1din 12

Comportamentul n

familie i societate,
ntre valori i norme
etice.
A efectuat: Scripnic Daniela:
Profesor: Cojuhari Ana

Comportamentul n familie

Comportamentul n familie ne vorbete despre cine suntem


cu adevrat. Printre cei dragi nimeni nu mai ncearc s
pretind c este mai bun, mai demn i mai iubitor, dect
este cu adevrat. Fiind ascuns de lumea nconjurtoare,
omul i scoate toate mtile pe care le poart n lume" i
devine persoana care este cu adevrat. Dac la serviciu
sau n careva activiti adesea avem un comportament
reinut, atunci venind acas muli i permit luxul" de a-i
arta capriciile i nemulumirea, de multe ori fiind nsoite
i de strigte i insultri, permindu-i s se rsteasc la
membrii familiei, adesea descrcnd asupra lor toat
tensiunea acumulat. Doar celor dragi le citim notaii i le
impunem propria prere, adesea neobservnd c modul n
care o facem, nu le provoac dect suferin.

Atmosfera din familie influenteaza


comportamentul copilului tau

Timiditatea
Se pretinde un fel de perfectiune din partea copilului, parintii asteapta
multe din partea lui, iar acesta creste cu teama de a nu gresi, de a nu se
ridica la nivelul asteptarilor. Atunci cand greseste i se reproseaza si i se
atrage atentia ca nu a fost destul de atent, ca nu s-a straduit indeajuns
sau este comparat cu un alt copil care s-a descurcat mai bine. Astfel,
increderea in sine scade foarte mult si copilul nu mai ia initiativa de
teama ca ar putea gresi undeva si ca si-ar dezamagi parintii. Familia
acestui tip de copil este autoritara si accentueaza timiditatea acestuia
prin comparatii si reprosuri.
Un copil timid creste si in familiile hiperprotective, care manifesta o grija
exagerata fata de acesta. Il ajuta in orice sau, mai degraba, prefera sa
faca ei totul in locul lui, pentru ca il considera mult prea mic pentru a
face fata singur. Copilul nu poate vorbi cu oricine, nu poate manca orice,
se poate lovi usor... Teama aceasta exagerata a parintilor este transmisa
si lui. Este o prelungire a anxietatii parintilor, care ii refuza anumite
drepturi si il inhiba.

Hiperactivitatea

Parintii au tendinta de a exagera in toate chiar si


cand lucrurile merg perfect. Ba ca se intampla ceva
cu el, ba ca se comporta ciudat de la o vreme, cu
toate ca nu-i asa. Nu par sa auda sau sa vada ceea
ce se intampla cu adevarat cu el. Acest copil face
parte dintr-o familie anxioasa, care nu poate ajuta
sau accepta copilul asa cum este. Acesta incearca
sa le arate parintilor ca totul merge bine, ca el e pe
drumul cel bun dar nu ajunge la nici un rezultat.
Parintii raman fixati pe anumite lucruri iar, prin
atitudinea lor, nu fac altceva decat sa arate
copilului lor drumul spre depresie.

Indiferenta

Programul incarcat, timpul foarte scurt pe care parintii il


petrec alaturi de copil, il poate afecta. Faptul ca ei nu
participa alaturi de el la anumite activitati, nu manifesta
interes pentru preocuparile sale, poate duce la indiferenta
copilului fata de parintii sai. De cele mai multe ori, Acesta
se indreapta afectiv de persoanele care au intr-adevar
grija de el: bunici, dadaca, rude apropiate, care il ajuta zi
de zi in lipsa parintilor. Cu toate ca acesta se va dezvolta
din punct de vedere intelectual, evita sa se implice in
relatii cu alte persoane pentru ca resimte lipsa afectiunii
relatiei autentice dintre parinte si copil sau va cauta
afectiunea in alta parte si va fi in continuare complet
indiferent fata de familia sa

Agresivitatea

Pedepsele si amenintarile perturba


comportamentul copilului. Astfel de metode
de corectie nu fac altceva decat sa il
transforme si pe el intr-o persoana agresiva.
In alte cazuri, agresivitatea copilului este un
mod de protest. Acesta incearca sa atraga
atentia asupra sa si asupra faptului ca el
sufera, e singur, trist si are nevoie de
consolare. Aceste cazuri pot aparea des in
cazul divorturilor.

Opozitia

Reguli, reguli si iar reguli. In cele din urma,


copilul va incerca sa iasa din acest sistem
rigid de educatie protestand. Se opune, refuza
mediul in care a crescut. Familiile de acest
gen, care impun anumite reguli, care au
principii invechite, au tendinta de a anula
creativitatea si spontaneitatea copilului, fapt
pentru care acesta doreste sa iasa din acest
tipar si sa aiba puterea sa decida pentru el.