Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
India, vazuta cu un exact simt al locului, Baronzi fiind parnasian fara sa stie
(de lucrurile indice avea insa cunostinta):
Si zicand aceasta el lua cu sine
O juncana, un taur, doi albi elefanti,
O masura plina de rododafine,
Doua porumbite, doua caprioare,
Din Iran o urna de mirositoare
S-alte flori de arbori odoriferanti.
Astfel el se urca pe un deal de unde
Mahaarul mandru curge spumator,
Revarsand departe albele lui unde
Prin campii smaltate de mii de buchete,
Ce nici Kanaverul p-ale lui tapete
N-a produs vrodata frumusetea lor.
N. NICOLEANU
Ardeleanului Neagoe Tomosoiu, travestit sub numele N. Nicoleanu (1835 1871), i s
-a dat o importanta nemeritata. Lira sa e sarcastica si pesimista. Nascut intr-o
zi funeste , fatale , poetul era hotarat totusi a combate. Misogin amar, grobia
n chiar, simtind divina trebuinta d-a iubi , el nu gasea tonul just de a canta p
e cea mai dulce, mai frumoasa si mai scumpa din femei , si compozitia cea mai ac
ceptabila e o parafrazare a lui Arvers:
Secreta mea durere se va-ngropa cu mine
Si nimeni nu va plange la capu-mi arzator
Un plans de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Caci vieata-mi fu o lunga oftare de amor
Zadarnica, pierduta ca si cum n-ar fi fost!
RADU IONESCU
Dimpotriva, Radu Ionescu (1832 1873) a lasat niste remarcabile uneori Canturi in
time, de un romantism negru delirant, ca aceasta Nopturna, teribil funerara:
Ascunde-te, o, luna, in marea de uitare,
Acolo si voi, stele, duceti-va-a pieri!
Sa piara-a voastre raze, s-o noapte de teroare
Sa vie-acum din haos pe ceruri a domni!
Sa fie noaptea neagra! asa imi place mie,
Caci noapte si in mine etern a existat;
Sa plane noaptea-asupra-mi, caci cerul cu urgie
In noaptea fioroasa pe mine m-a uitat.
In noaptea asta neagra sa mearga-a mea durere
Spre cerul fara mila de nori acoperit;
Caci nimini nu m-aude acuma in tacere,
Caci nimini nu ma vede, si asta am dorit!
Suflati si voi acuma, o, vanturi furioase,
Prin muntii cei gigantici, prin vaile adanci;
Suflati pe mari intinse, si undele spumoase
Faceti-le sa geama spargandu-se de stanci.
Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul in elegiile sale claviru
l rasunator, la care canta fecioara in delir, invocand umbra iubitului mort:
Sub mana-mi tremuranda cand pianul lin suspina
Si tristele-i accente din sanu-i zbor incet,
Si dulcele Bellini cu Norma lui divina
Adoarme suferinta ce arde al meu piept,
Te vaz pe dinainte-mi c-un pas usor a trece,
De mine te apropii la capul meu sezand;
Si dupa gatu-mi palid tu pui o mana rece
Si alta plimbi pe piano de moarte trist cantand.
Intr-un imn mistic, dedicat pianului, canta la clavir (tablou gratios) un arhang
hel :
Ah! cat de mult imi place armonia cea lina