Baltagul

- comentariu literar Mihail Sadoveanu

Prin capodopera Baltagul, aparut in 1930, Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a mitului
mioritic, versul-motto indicand sursa de inspiratie: Stapane stapane,/ Mai cheama s-un cane.
Subiectul este simplu, pastrand elementele baladei: un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai
pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si inteligenta nu are liniste pana nu afla faptasii si
nu-i pedepseste dupa legea nescrisa a comunitatii.
Intriga, dupa modelul romanului politist, pune in lumina vocatia justitiara a eroinei, descoperirea
asasinilor si demascarea acestora.
Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea,
insa intr-o societate patriarhala, arhaica, strapunsa de zorii unei civilizatii, de noi relatii sociale,
capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului vechi, baltagul este unealta magica si
simbolica insusita de raufacatori si cucerita de erou, unealta care ramane pura, nepatata de sange.
Compozitia e determinata de semnificatia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si un
individ reprezentativ al ei, o lume esentiala, lumea oamenilor de la munte si Vitoria Lipan,
exponentul acestei lumi.
Romanul incepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia),
fixata intr-o cosmologie populara:
Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam.[]
La urma au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei. []
- Apoi ati venit cei din urma, zece Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce va
face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-un adaos decat o inima usoara ca sa va
bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura, si saveti muieri frumoase si iubete.
Naratiunea simpla, ar putea fi delimitata schematic in trei parti: partea intai de la inceput pana la
plecarea Vitoriei in cautarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui Gheorghita,
coborat la vale, cu oile, asinii si dulaii la iernat, intr-o balta a Jijiei, in apropiere de targ; nelinistea
Vitoriei pentru intarzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si citirea semnelor naturii;
mersul femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i ceteasca; mersul la baba Maranda, care avea
unele tainice stiinti si mestesuguri; drumul la Piatra, popasul la manastire, la icoana Sfintei
Ana; mersul la autoritati pentru a-si spune necazul.
Partea a doua, incepand cu cap. VII, cand Vitoria are intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan
si crancena durere, se vazu totusi eliberata de intuneric; parintele Danila ii scrie jalba catre
autoritati; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la manastirea Varaticului, la calugarita Melania,
sora a mamei Vitoriei; lasarea gospodariei in grija lui Mitrea; pregatirea de plecare. Firul
naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan in cautarea adevarului despre barbatul ei (itinerariul
se sfarseste prin gasirea ramasitelor lui Nechifor intre Sabasa si Suha). A treia, si ultima parte, sta
sub semnul actului justitiar; prezinta actiunile Vitoriei pentru indeplinirea datinei crestine si
cinstirea mortului, cercetarea despre vinovati, in Sabasa si Suha; intoarcerea acasa, la Magura
Tarcaului pentru randuirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea si pedepsirea
vinovatilor.
Romanul construieste pe parcursul sau imaginea unei lumi esentializate. Spatiul cel mai larg
revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si oamenii.
Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar acesta urmareste
miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trasaturile ce definesc aceasta colectivitate,
oamenii de la munte, realist, obiectiv, fara lirism:
Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca
vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii [], placandu-le
dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii, [] mai cu sama stau ei in fata soarelui c-

o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste - de cantec, de prietenie. Asa era
si acel Nechifor Lipan care acum lipsea .
Ei au o existenta simpla, dar grea: Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu
toporul ori cu cata.
Gospodaria Lipanilor arata oameni cu indeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri in care se
practica inca schimbul de produse: Avere aveau cat le trebuia, poclazi in casa, piei de miel in
pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte,
branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi cu
soare mult aduceau faina de papusoi.
Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugravind o civilizatie pastorala milenara.
Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt si ele prezente in roman: cumatria de la
Borca, la Cruci nunta, in care traditia e plina de stralucire.
Dar Baltagul ramane, in ultima analiza, romanul unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria
Lipan. Ea este din Magura Tarcaului si traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Figura
reprezentativa de erou popular, Vitoria intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu, care
se inscriu in principiile etice dintotdeauna ale poporului roman: cultul adevarului, al dreptatii, al
legii stramosesti si al datinei.
Scriitorul dezvaluie nelinistea eroinei datorate intarzierii (saptezeci si trei de zile) peste obicei, a
lui Nechifor Lipan, dragostea ei de douazeci si mai bine de ani, plecat la Dorna sa cumpere oi.
Asteptarea se transforma in banuiala, banuiala in neliniste, nelinistea in presimtire si de aici
decurg actiunile ei. Munteanca isi cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii. In aceste
ceasuri de cumpana, de cautare a adevarului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei ramane
insa pastrarea tineretii iubirii.
Tema fundamentala, axul romanului in jurul caruia sunt polarizate timpul si spatiul, este cautarea
adevarului in labirintul sau interior. Vitoria pare aceeasi, in exterior, dar viata ei interioara se
adanceste. Acolo, in sine, se hotaraste totul.
Intreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale ale cunoasterii: stiinta
semnelor, si i deplin acord experienta morala. Primele semne rau prevestitoare sunt visele: cel
dintai vis, care a impuns-o in inima si a tulburat-o, i-l arata pe Nechifor calare cu spatele
intors spre ea; alta data l-a visat rau, trecand o apa neagra Era cu fata incolo.
Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea intelege semnele firii.
Elementele naturii indeplinesc o functie simbolica. Mai ales vantul da semne: trecu susuind prin
crengile subtiratice ale mestecenilor.
Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romaneasca, ea respecta neabatut datina mostenita
din vechime, manifestata in viata cotidiana, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri,
inmormantari). Toate actiunile ei poarta pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru:
Vitoria isi lasa fata la manastire, se marturiseste preotului, ia sfanta impartasanie, sfinteste
baltagul pentru feciorul ei.
Intelepciunea, inteligenta si luciditatea ii dirijeaza comportamentul: cere bani marunti
negustorului, sa-i aiba la indemana , ii leaga intr-un colt de naframa.
Cuvintele cheie in jurul carora se concentreaza discursul narativ al romanului au valoare
simbolica, definind eroina: randuiala, semn, intuneric, lumina.
Ingroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii in linistea si ordinea vietii de la
inceput. Descoperind adevarul, Vitoria verifica implicit armonia lumii: afla ceva mia mult decat
pe faptuitorii omorului si anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o.
(N. Manolescu)
In comportamentul eroinei se cuprinde o intreaga filozofie de viata (ca cea a banului dinMiorita),
un echilibru si o masura in toate, fara nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri
imemoriale.
Caracterizarea Vitoriei

Romanul ,, Baltagul , aprut n 1930, se nscrie n tematica general a operei lui Mihail
Sadoveanu, creia i constituie o sintez genial.
Romanul este scris ca o replic la balada ,, Mioria , creia i d o continuare epic, iar tema
principal o constituie cutarea i pedepsirea ucigailor unui oier, fapt esenial pentru echilibrul
lumii, tulburat de crim.
Tema secundar este descrierea monografic a unei lumi arhaice, cea a satului moldovenesc de
munte de la confluena secolelor XIX i XX, n care ncep s ptrund, timid, dar nelinititor,
elementele civilizaiei moderne.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului i unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura noastr.
Majoritatea personajelor sunt caractere puternice,sunt reprezentative pentru lumea pe care o
reprezint.
Dintre toate personajele figura cea mai important este Vitoria Lipan,care se individualizeaz prin
cteva trsturi distincte:este soia lui Nechifor Lipan i mama Minodorei i lui Gheorghi.nc
de la nceput impresioneaz prin frumuseea i farmecul fizic,cci la cei aproape 40 de ani ochii
ei cprui rsfrngeau lumina castanie a prului,ns privirea ei era dus departe,semn al
gndurilor care o copleeau. Ochii ei luceau ca ntr-o uoar cea,in dosul genelor
lungi,rsfrnse n crliga.
nfiarea fizic ilustreaz ngrijorarea femeii provocat de absena ndelungat a soului ei,pe
care l bnuiete mort.
Femeie drz,deprins cu greutile vieii,Vitoria este o gospodin harnic i priceput,care duce
treburile gospodriei n absena soului,care adesea este plecat.Ea tie s produc i s valorifice
laptele,brnza,tie s se tocmeasc cu negustorii i unde s-i vnd produsele,mergnd ea nsi
la cmpie.
Avnd un deosebit sim practic,nainte de a pleca n cutarea lui Nechifor,ea i las gospodria
ornduit.Prevztoare i duce banii la preot pentru a nu fi prdat,comand pentru Gheorghi
un baltag pe care l sfinete printele Danil,iar ea ia cu sine o puc pe care s-o foloseasc n caz
de nevoie.
Femeie arhaic,Vitoria este o femeie credincioas,care respect cu strictee obiceiurile strmoeti
i cretine.Nu pleac la drum pn nu se consult cu preotul,se roag,ine post 12 vineri,se
spovedete,se mprtete,iar cnd ntlnete o cumetrie i o nunt respect tradiia i mai ales e
preocupat s mplineasc toate cele cretineti pentru nmormntarea lui Nechifor.
Femeie superstiioas,Vitoria crede n vise,n semne,n decntece i n vrji i pentru aceasta nu
uit s mearg i la baba Maranda pentru a afla veti despre soul ei.
Certitudinea c soul ei e mort,este ntrit de visul n care acesta i-a aprut trecnd peste o ap
neagr,ntors cu spatele.
Vitoria impresioneaz prin luciditate i stpnire de sine,cci i d seama c Gheorghi are
nevoie de mintea i experiena ei i hotrte s plece mpreun.
Avnd o inteligen ieit din comun,Vitoria reuete s intuiasc i s descifreze cele mai intime
gnduri ale lui Gheorghi sau a celor cu care intr n contact.Ea tie s strecoare anchetatorilor
sugestii fr ai jigni.Este dulce la vorb cu cei care i ofer date i ascuit la limb cu cei care nui dau relaii.Vorbete de multe ori n maxime:cine nu cearc,nu izbutete, cel ce spune
multe,tie puine, toate pe lumea asta au un rost. Cu toate greutile ntmpinate n drumul
su,Vitoria nu renun,nu d napoi pn nu-i atinge scopul.
Ca mam se dovedete mai tolerant cu Gheorghi i e mai aspr cu Minodora,pe care vrea s o
educe n spiritul tradiiei.
Dragostea pe care a purtat-o soului ei o face s fie nelinitit i mpovrat de gnduri cnd
acesta lipsete.Bnuiala c el e mort o roade ca un vierme neadormit i se socotea moart i
nelinitit ca prul Tarcului pn nu-l va gsi pe Nechifor Lipan:dac a intrat el pe cellalt

trm,oi intra i eu dup dnsul.

Dragostea pentru so se pstrase ca n tineree.Dei atunci se artase uneori geloas,acum ar fi
preferat s-i fi fcut farmece vreo muiere,cum spune baba Maranda.Vitoria nelege elementele
naturii,care o ndrum i i dau semne,s o ia pe calea cea bun.Ea i uimete pe cei din jurul su
prin intuiie.Gheorghi zice:Mama asta trebuie s fie fermectoare,cunoate gndul omului.La
rndul lui Calistrat Bogza e uluit de exactitatea cu care a reconstituit momentul crimei:s se tie
c a fost ntocmai cum a artat femeia mortului.
Vitoria e un personaj complex caracterizat att prin mijloacele caracterizrii directe i indirecte.
Fiind un personaj complex prerile criticilor literari referitoare la Vitoria sunt diverse.George
Clinescu o socotete un Hamlet feminin.Perpessicius o socotete un suflet tenace i aspru de
munteanc,un aspru caracter de o voin aproape slbatec,aproape neomeneasc.Nicolae
Manolescu o considera nereligioas,viclean i rea.
Monologul final scoate n eviden respectul pentru tradiie al protagonistei: hotrrea
nestrmutat vizibil prin refuzul constant de a-i permite fetei sale s se cstoreasc cu biatul,,
dscliei lui Topor. De asemenea, Vitoria plnuite cu grij parastasurile dovedind energia i
putere de munc, sugerate indirect de drumurile lungi pe care i le hotrte, pn la Prut i la apa
Jijiei.
Vitoria este caracterizat indirect i prin nume, care sugereaz c va fi victorioas biruind toate
greutile i mplinindu-i destinul.
Cu un destin mitic al micuei btrne din ,, Mioria , Vitoria rmne unul dintre cele mai
frumoase chipuri feminine din literatura noastr, simbol al iubirii mndre i drze, care depete
toate adversitile destinului.

Enigma Otiliei
de George Clinescu

- argumentare roman interbelic/realist/obiectiv de tip balzacian Opera literar Enigma Otiliei de George Clinescu a aprut n perioada interbelic (anul 1938) si
este primul nostru roman citadin modern, obiectiv, de tip clasic si balzacian.
Enigma Otiliei, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinnd prozei
interbelice. De asemenea, este un roman social si citadin.
Opera literar Enigma Otiliei este un roman, avnd o actiune ampl, desfsurat pe mai multe
planuri, un conflict complex, numeroase personaje si este realizat o imagine ampl asupra vietii.
Enigma Otilieieste un roman realist balzacian prin prezentarea unor aspecte ale societtii
bucurestene de la nceputul secolului XX, prin motivul mostenirii si al paternittii, prin structura
simetric, circular, nchis, prin tehnica detaliului, importanta decorului, a vestimentatiei, a
mijloacelor de caracterizare, realizarea personajelor ncadrabile n tipologii, veridicitatea,
naratiunea la persoana a III-a, cu focalizare 0 si viziunea dindrt, narator omniscient si
omniprezent.
Tema romanului este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucurestene de la nceputul
secolului XX, ceea ce determin caracterul citadin si social al operei. Romanul prezint
formarea/maturizarea unui tnr care, nainte de a-si face o carier, trieste experienta iubirii si a
relatiilor de familie.
Titlul initial a fost Printii Otiliei, ntruct fiecare personaj se comport oarecum patern cu
aceasta, determinndu-i destinul.
Sunt prezente toate modurile de expunere, cu diverse trsturi si semnificatii: descrierea are
functie simbolic si de anticipare; naratiunea este obiectiv si are functia de reprezentare a
realittii prin absenta mrcilor subiectivittii iar dialogul sustine veridicitatea.
Romanul este alctuit din 20 de capitole iar prin tehnica planurilor narative paralele este urmrit
destinul mai multor personaje: destinul Otiliei, destinul lui Felix ct si destinul clanului Tulea.
Secventele narative sunt prezentate prin alternant, iar succesiunea evenimentelor este redat prin
nlntuire.
Un plan urmreste lupta membrilor clanului Tulea pentru nlturarea Otiliei si obtinerea averii lui
Costache.Cel de-al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la
Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele su si trieste iubirea adolescentin
pentru Otilia Mrculescu. Autorul acord interes si planurilor secundare, pentru sustinerea
imaginii ample a societtii citadine.
Romanul este caracterizat de o simetrie ntre incipit si final datorit cruia romanul are o
strucutr circular. Incipitul romanului realist fixeaz veridic cadrul spatial si temporal al
evenimentelor, prezint principalele personaje, sugereaz conflictul si traseaz principalele
planuri narative. Finalul este nchis prin rezolvarea conflictului si prezint, n mod simetric,
acelasi cadru, ns ntr-un alt moment temporal (dup aproximativ zece ani: dup rzboi).
Actiunea romanului ncepe cu venirea tnrului orfan Felix Sima, la Bucuresti, n casa unchiului
si tutorelui su, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o
creste n casa lui pe Otilia Mrculescu, fiica sa vitreg, cu intentia de a o nfia. Aglae o consider
un pericol pentru mostenirea fratelui ei.
n expozitiune, realizat n metoda realist - balzacian, sunt prezentate, cu exectitate, principalele
personaje, timpul si spatiul, ceea ce confer veridicitate romanului realist. Caracteristicile
arhitectonice ale strzii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse de ochiul unui estet, din
perspectiva naratorului specializat, desi observatia i este atribuit personajului. Familarizarea cu
mediul, prin procedeul restngerii treptate a cadrului, este o modalitate de ptrundere a
psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstruirea atmosferei. Strada si casa lui mos
Costache sugereaz, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretentia de confort si bun gust a
unor locatari bogati si realitate acestia sunt inculti, zgrciti, snobi si delstori. Arhitectura
sugereaz imaginea unei lumi n declin, care a avut cndva energia necesar pentru a se mbogti,
dar nu si fondul cultural.

Ajuns n locuint, Felix l cunoaste pe unchiul su, pe verisoara Otilia si asist la o scen de
familie: jocul de table. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor cu detalii vestimentare si
fiziologice. Atmosfera sugerat este neprimitoare, iar replicile Aglaei anticipeaz conflictul.
Intriga se dezvolt pe dou planuri care se ntreptrund: lupta membrilor clanului Tulea pentru
obtinerea motenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tnrului Felix Sima.
Competiia pentru motenirea btrnului avar devine un prilej pentru observarea efectelor, n
plan moral, ale obsesiei banului. Btrnul avar, bogat, din dorinta de a nu cheltui, nu asigur n
nici un fel viitorul Otiliei. Clanul Tulea urmrete succesiunea total a averii lui, plan pus n
pericol, ipotetic, de nfierea Otiliei. Dei are o afeciune sincer pentru fat, btrnul amn
nfierea ei, de dragul banilor i din teama de Aglae. Iniial ntr-un plan secundar, Stnic Ratiu
urmrete s parvin, vizeaz averea clanului Tulea, dar smulge in final banii lui mo Costache.
El susine n fond intriga romanului, pn la rezolvarea din deznodmnt.
Planul destinului tnrului Felix, a formrii sale, urmrete experienele trite n casa unchiului
su, n special iubirea adolescentin pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio
decizie, fiindc dorina de a-i face o carier primeaz. Otilia l iubete pe Felix, dar dup moartea
lui mo Costache i las tnrului libertatea de a-i mplini visul i se cstorete cu Pascalopol,
brbat matur, care i poate oferi nelegere i protecie. n epilog, aflm c Pascalopol i-a redat cu
generozitate libertatea de a-i tri tinereea, iar Otilia a devenit soia unui conte exotic; ea rmne
pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigm. La final, simetric,
Felix se ntoarce pe strada Antim si revede casa lui Mos Costache, lsat n paragin, amintindusi de replica btrnului, acum adevarat :"Aici nu st nimeni".
Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre celor dou familii nrudite, cea a lui Costache
Giurgiuveanu si cea surorii lui Costache, Aglae. Acestea sugereaz universul social prin tipurile
umane realizate.
Istoria motenirii determin conflicte succesorale iar rivalitatea dintre adolescentul Felix i
maturul Pascalopol pentru mna Otiliei isc un conflict erotic.
Caracterul de fresc al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte ale societtii
burgheze: avaritia, lcomia, parvenismul, ct si de prezentarea unor aspecte ale familiei burgheze:
relatia dintre printi si copii, relatia dintre soti, cstoria.
Construcia personajelor este realizat prin tehnica balzacian a descrierii mediului si fizionomiei
pentru deducerea trsturilor de caracter. Personajele reprezint tipologii: mos Costache - avarul
sufletist, iubitor de copii; Otilia cocheta; Felix ambitiosul; Pascalopol aristocratul rafinat,
Aglae baba absolut si rea; Aurica fata btrn; Simion dementul senil. Aceste tipuri realiste
pornesc de la caracterele clasice pe care realismul le preia. Tot un element clasic este si triunghiul
amoros.
Tehnicile de caracterizare a personajelor utilizate sunt caracterizarea direct, realizat de narator
nc de la nceputul romanului cnd ne d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil si
biografia personajelor reunite la jocul de table ct si de personaje si caracterizarea indirect ce
rezult din fapte, comportamente, limbaj, vestimentaie, relaii ntre personaje.
Felix Sima este unul dintre personajele principale al crui destin este urmrit de-a lungul
romanului. Orfan, el este definit chiar de George Clinescu ca martor si actor si cu el se
deschide actiunea romanului, care ntr-unul din planurile narative urmreste formarea
personalittii acestui personaj.
Felix a mostenit o cas si un depozit n bani, pe care urma s le administreze tutorele su
Costache Giurgiuveanu.
Caracterizarea direct este realizat de ctre autorul nc de la nceput, din momentul sosirii lui
Felix n Bucuresti: un tnr de vreo optsprezece ani, mbrcat n uniform de licean. Portretul
fizic ilustreaz, prin detaliile descrierii directe, trsturile morale ale tnrului, care rezult n
mod indirect: fata i era juvenil si prelung, aproape feminin sugereaz delicatetea

sufleteasc. Nasul de o tietur elenic i d o not voluntar, iar mbrcmintea, desi o

uniform de licean, i d un aer brbtesc si elegant.
Caracterizarea indirect rezult din comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele sale si denot o
fire rational, lucid, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitic si un spirit de observatie
foarte dezvoltat.
Drama erotic a lui Felix provine din faptul c, desi vede n Otilia o fat admirabil, superioar,
el n-o poate ntelege n momentele sale de luciditate, cnd opereaz ratiunea si nu sentimentul.
Dac pe plan sentimental el esueaz, el se va realiza, n schimb, pe plan profesional, iar
experienta erotic i este benefic, determinnd o oarecare maturizare pe plan afectiv.
Otilia Mrculescu este personajul principal feminin al romanului si unul din cele mai complexe
personaje feminine din literatura romn. Autorul spune despre ea c Otilia este eroina mea
liric, proiectia sa n afar, o imagine lunar si feminin.
Otilia este fiica vitreg a lui mos Costache, pe care acesta vrea s o nfieze.
Prin caracterizare direct este realizat portretul ei fizic, din perspectiva lui Felix, care sugereaz
tineretea, delicatetea si distinctia: prea s aib optsprezece-nousprezece ani, Fata mslinie,
cu nasul mic si ochii foarte albastrii, trupul subtiratic, cu oase delicate.
Otilia este caracterizat si prin prisma celorlalte personaje cheie ale romanului: Felix o vede ca
pe o femeie exceptional, cult, atrgatoare, idealul feminin; Pascalopol o vede ca o mare
strengrit cu un temperament de artist; mos Costache o numeste fetita mea si o soarbe umilit
din ochi, Stnic o elogiaz si crede c i leag nevoia de libertate si lipsa de prejudecti, iar
Aglae o consider o stricat, Otilia reprezentnd pentru ea un pericol n calea obtinerii averii lui
Costache.
Otilia nssi se autocaracterizeaz astfel: Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!, Eu am
un temperament nefericit: m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat.
Caracterizarea indirect este realizat printr-o serie de trsturi contradictorii: copilroas si
matur, expansiv si interiorizat, rational si impulsiv. Comportamentul ei este derutant att
pentru Felix ct si pentru Pascalopol. Otilia este fascinanta, dilematic prin comportament.
Rolul substantivului enigma din titlul romanului este de a nftisa enigma etern a feminittii,
receptat din perspectiva lui Felix. Fire complex, plin de neprevzut, ea are o influent magic
asupra celorlalti.
Relatia dintre Felix si Otilia este cea mai interesant relatie ntre personajele romanului. Ea este
constituit de povestea de dragoste dintre cei doi tineri. Acestia alctuiesc un cuplu de personaje
care ilustreaz tema iubirii, n acest roman realist.
Cocheta si ambitiosul, din tipologia clasic, fata exuberant si tnrul rational, personaje ce pun
n evident antiteza romantic, dar si atractia contrariilor, au n comun conditia social
adolescenti orfani care au nc nevoie de protectori - si statutul intelectual superior.
ntre cei doi se naste, nc de la nceput, o afectiune delicat. Impulsiv si nc imatur, Felix
percepe dragostea la modul romantic, transformnd-o pe Otilia ntr-un ideal feminin. El are
nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei l descumpneste.
Ultima ntlnire dintre Felix si Otilia, naintea plecrii ei din tar cu Pascalopol, este esential
pentru ntelegerea personalittii celor doi tineri si a atitudinii lor fat de iubire. Felix este tnrul
intelectual ambitios, al crui tel n viat este reusita n carier si care consider c femeia trebuie
s-i fie un sprijin n atingerea telului. Otilia, ns, este de prere c rostul femeii este s plac, n
afar de asta neputnd exista fericire. Felix este dispus s astepte orict dac la un moment dat se
va cstorii cu Otilia, n timp ce tnra concepe iubirea n felul aventuros al artistului, cu druire
si libertate absolut. Otilia, realiznd aceasta diferent, dar si faptul c ea ar putea reprezenta o
piedic n calea realizrii profesionale a lui Felix, fata l prseste pe tnr si alege siguranta
cstoriei cu Pascalopol.
Prin urmare, cile celor doi ndrgostiti se despart. Ctiva ani mai trziu, Felix afl de la
Pascalopol c acesta i-a redat libertatea Otiliei, aceasta devenind sotia unui conte exotic, undeva

n Argentina. La rndul su, Felix si realizeaz ambitiile profesionale, devenind un medic

renumit si profesor universitar si ntemeindu-si o familie.
Naratorul obiectiv si las personajele s-si dezvluie trsturile n momente de ncordare,
consemnndu-le gesturile, limbajul, prezentnd relatiile dintre ele.
Se remarc limbajul uniformizat, utilizarea frazei ample, preferina pentru epitetul neologic (faa
juvenil, aspect bizar) si a procedeelor artistice utilizate mai ales n descrieri. Precizia notaiei are
uneori rolul didascaliilor i susine mpreun cu dialogul sau monologul caracterul scenic al
secvenelor.
Toate aceste trsturi prezentarea unor aspecte ale societtii bucurestene de la nceputul
secolului XX, motivul mostenirii si al paternittii, structura simetric, tehnica detaliului,
importanta decorului si a vestimentatiei, a mijloacelor de caracterizare si realizarea personajelor
ncadrabile n tipologii, veridicitatea si naratiunea la persoana a III-a conduc la concluzia c
opera literar Enigma Otiliei de George Clinescu este un roman realist balzacian, care se nscrie,
prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.
Opinii:
- roman
n opinia mea, Enigma Otiliei de George Clinescu, este, datorit prezentrii unor aspecte ale
societtii burgheze de la nceputul secolului ct si prin realizarea personajelor ncadrabile n
tipologii, o creaie original, un roman fundamental al literaturii romne.
Caracterizare Otiliei

Personajul este o categorie fundamental a tuturor operelor epice i dramatice; el ocup locul principal n sistemul operei
literare, alturi de alte categorii, precum istoria i discursul, spaiul i timpul. Construcia personajului se realizeaz prin
asocierea a dou dimensiuni: una social, exterioar, alta psihologic, interioar. Exist mai multe tipuri de personaje,
clasificabile dup mai multe criterii. Avnd n vedere rolul n aciune, personajele pot fi principale, secundare, figurante
sau funcionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participnd
la aciune i fiind subordonate naratorului obiectiv i omniscient ( n romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instan
narativ principal, ndeplinind i funcia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv ).
Personajul poate fi caracterizat n mai multe moduri n textul epic. Caracterizarea direct poate fi realizat de ctre
narator ( prin portretul fizic i / sau moral, prin comentarii explicite, aluzii ), personajul nsui (autocaracterizare prin
mrturisiri fcute altor personaje, autoanalize monologate ), alte personaje ( prin mrturii, descrieri etc. ).
Caracterizarea indirect se realizeaz prin consemnarea aciunilor, a atitudinilor, a opiniilor exprimate de personaj,
prezentarea mediului n care triete oraul, casa, interiorul, familia, grupul sau societatea n care evolueaz , limbajul
folosit ( de la registru al limbii pn la particularitile stilistice ).
Publicat n 1938, romanul Enigma Otiliei este menit s ilustreze convingerile teoretice ale lui George Clinescu. ntr-o
perioad n care polemicile viznd structura narativ a acestei specii epice susineau dou puncte de vedere, aparent
divergente necesitatea renunrii la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin includerea evenimentelor
relevate de amintirile involuntare i de fluxul contiinei i dorina perpeturii modelului clasic-realist, cu narator care
controleaz desfurarea epic George Clinescu opteaz pentru romanul obiectiv i metoda balzacian ( realismul
clasic), dar depete programul estetic, realiznd un roman al vocaiei critice i polemice ( N. Manolescu ). Roman
realist, care reconstituie o atmosfer aceea a Bucuretiului antebelic -, dar i Bildungsroman, urmrind maturizarea lui
Felix ( ndelungata i frustranta sa educaie sentimental fiind una dintre temele centrale ale crii ) Enigma
Otiliei urmrete evoluia raporturilor dintre personaje, pe fondul ateptrii unei moteniri supralicitate de unii (clanul
Tulea ), indiferente pentru alii ( Felix, Otilia, Pascalopol ). Aciunea este ampl, desfurndu-se pe mai multe planuri
narative, care contureaz un conflict complex.

Titlul iniial, Prinii Otiliei, reflecta ideea balzacian a paternitii, pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un fel
sau altul soarta orfanei Otilia, ca nite prini. Din raiuni editoriale, titlul a fost schimbat i deplaseaz accentul de la un
aspect realist, tradiional, la tehnica modern a reflectrii poliedrice, prin care este realizat personajul eponim. De fapt, pe
parcursul aciunii se dovedete c Otilia nu are o enigm, ci este ea nsi un mister al feminitii n evoluie. Fiic a
celei de-a doua soii a lui Costache Giurgiuveanu, Otilia Mrculescu are un statut ingrat n casa acestuia, nefiind adoptat
legal de tutorele su, ceea ce i limiteaz drepturile n mod semnificativ. De aceea, orfana Otilia va cuta ocrotire lng
Pascalopol, moierul bogat, ntre dou vrste, care nu se poate hotr dac o iubete patern sau viril, dar i lng Felix,
n care intuiete omul de viitor, capabil s-i croiasc un viitor strlucit.
Conflictul principal al romanului se contureaz n jurul averii lui mo Costache, prilej pentru observarea efectelor,
n plan moral, ale obsesiei banului. Btrnul avar, proprietar de imobile, restaurante, aciuni, nutrete iluzia longevitii
i nu pune n practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei. n plan secundar, se urmresc aspectele
definitorii pentru o societate n care motorul evoluiei este banul. Aurica este obsedat de avere pentru c triete iluzia c
aceast i-ar asigura o partid strlucit, Stnic se cstorete cu Olimpia fiind ademenit de zestrea promis de Simion,
dar care se spulber dup o ateptare ndelungat, Otilia se obinuiete s fie ocrotit de Pascalopol, care i asigur un
anume confort material.
Romanul ncepe i se ncheie cu cte o imagine a Otiliei ( alctuit din perspectiva personajului martor Felix). ntre cele
dou, se ncheag chipul unui personaj dominat de mister, imposibil de subordonat unei singure trsturi. Otilia e
surprins n devenire, ca i Felix, fiind caracterizat printr-o tehnic modern, care o raporteaz la toate celelalte
personaje i care permite compunerea imaginii ei din amnunte contradictorii adesea. Perspectivele multiple asupra
personajului conduc la relativizarea imaginii finale, ceea ce justific titlul romanului: Otilia devine un personaj enigmatic pe
msur ce evolueaz. Majoritatea personajelor din roman se raporteaz la evoluia Otiliei n aciune. Pe de o parte, Felix
i Pascalopol o iubesc, fiecare n felul su, asociind sentimentului erotic fie masca paternitii ( Pascalopol ), fie starea de
exaltare specific adolescenei ( Felix ). Din perspectiva aceluiai sentiment, Otilia e vzut ca o demimonden, n stilul
senzual vulgar al lui Stnic Raiu, dar i n stilul obsesiv maladiv al lui Titi Tulea. Pe de alt parte, Aglae, Aurica i
Olimpia o dispreuiesc, considernd-o dezmata i arivista care ar putea s lipseasc familia Tulea de averea lui mo
Costache.
Cea mai important modalitate de caracterizare este aceea indirect. Personajul se definete prin aciuni, atitudini,
gesturi, limbaj. Otilia e un amestec de porniri contradictorii. l iubete ingenuu pe Felix, dar l nconjoar cu atenii de
curtezan pe Pascalopol. E nebunatic i frivol, melancolic i meditativ, risipitoare, dar i capabil de gesturi de
devotament, de neconceput pentru mintea pozitivist a membrilor clanului Tulea.
O scen definitorie pentru caracterul acestui personaj feminin se desfoar atunci cnd mo Costache se mbolnvete:
nebuna, uuratica l ngrijete cu o pietate filial care strnete admiraia lui Felix i riposta nciudat a lui Stnic.
Totui, cnd pap moare, cochetria o mpiedic s poarte doliu, pentru c o nvineete la fa.
Inteligen superioar, Otilia are simul relativului. La un moment dat, Felix o vede ca pe o intelectual blazat care nu
vrea s spun ce tie. Faptele nu sunt adevrate dect pe jumtate. n felul ei, Otilia se comunic mereu partenerului, se
lumineaz cu o luciditate care ar fi dat de gndit unui brbat mai familiarizat cu coordonatele sentimentului. O
conversaie ntre Felix i Otilia ilustreaz luciditatea perspectivei fetei asupra propriei condiii. Este una dintre puinele
scene n care eroina se dezvluie, renunnd s se mai ascund n spatele unor condiionale ( ca i cnd, dac ),
specifice conversaiilor ei obinuite. Ceea ce reine atenia n aceast scen este autocaracterizarea, dezvluind
profunzimea caracterului fetei, din care decurg intuiia i sinceritatea: Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil
mediocre, i singurul meu merit este acela c-mi dau seama de asta.
n comparaie cu Felix, mai previzibil, mai dogmatic, Otilia se arat pn aproape de ultimele pagini ca o sum intact
de virtualiti, o incarnare a libertii interioare. Aparent ilogice, nejustificate, actele ei sunt, privite din aceast perspectiv,
foarte coerente, motivate, subsumabile toate unei voine acute de independen: Sunt foarte capricioas, vreau s fiu
liber, i se destinuie odat lui Felix, pentru a reveni ntr-o alt ocazie cu precizarea c-i detest condiia social: A

vrea s fug undeva, s zbor. Ce bine de tine c eti liber. A vrea s fiu biat. n acest mod se explic fuga final cu
Pascalopol, motivat de instinct: Otilia l alege pe acela care nu-i rpete libertatea i nu-i impune constrngeri, fie ele i
de ordin afectiv. Mai trziu, cnd fata se fixeaz ntr-o categorie, ea nu mai e dect copia fr personalitate a celei dinti.
Speriat, Felix descoper trsturile adolescentei n fotografia pe care i-o arat Pascalopol, dar nu recunoate nimic din
aerul de femeie monden, obinuit cu viaa pe care, cu civa ani nainte, o considera prea puin interesant.
Afeciunea dintre Felix i Otilia se nate i crete sub semnul situaiei familiale a eroilor. Este o dragoste ntre doi orfani,
care tind s se protejeze reciproc. Otilia are fa de Felix atenii printeti. El gsete n ea tot ce i-a lipsit n copilrie.
Relaia lor e la fel de complex ca i aceea care i implic pe Pascalopol i pe Otilia. Nu Otilia are vreo enigm, ci Felix
crede c le are, explic romancierul. Despre Otilia vorbete Felix, vorbete Pascalopol, vorbete ea nsi, dar rezultatul
final este incertitudinea.
Relativizarea imaginii personajului se obine prin tehnica poliedric de construcie a acestuia. Otilia e caracterizat diferit
i, de cele mai multe ori, contradictoriu, de majoritatea personajelor din roman: Pascalopol o consider o fat fin, Felix
fata ideal, n care se regsesc imaginile mamei, surorii, prietenei, iubitei, Stnic o fat fain , Aglae
dezmata , mo Costache o vede ca pe fe-fetia lui. Din nsumarea perspectivelor se obine imaginea complex a
unui personaj unic n literatura romn. ntre imaginea iniial, a adolescentei vzute de Felix n capul scrii din casa lui
mo Costache i imaginea final, din fotografia lui Pascalopol, personajul evolueaz printr-o complexitate de stri
sufleteti care simbolizeaz drumul de la adolescen la maturitate.
Caracterizarea direct este realizat din perspectiva personajului-martor Felix, voce a naratorului obiectiv, care folosete
tehnica balzacian a portretului demonstrativ: Fata prea s aib optsprezece nousprezece ani. Faa mslinie, cu
nasul mic i ochii foarte albatri, arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic,
cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fr acea slbiciune supt i ptrat a Aureliei, era o mare libertate de
micri, o stpnire desvrit de femeie. Detaliul fizionomic, precizarea vrstei i a potenialei evoluii sunt obligatorii
n contextul stilului narativ adoptat de autor. Finalul nchide evoluia personajului, suprapunnd imaginii iniiale o imagine
care l surprinde profund pe Felix, dar perfect veridic n context: Femeia era frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu
era fata nebunatic. Un aer de platitudine feminin stingea totul.
ntlnirea din epilogul romanului, dintre Felix i Pascalopol, are rolul de a lmuri cititorului destinul personajului i susine
o afirmaie de altdat a Otiliei: noi femeile trim cu adevrat doar cinci ase ani. Aadar, n personajul Otilia
Mrculescu , autorul de roman realist ntruchipeaz condiia femeii ntr-o societate care nu las loc alegerilor. n ciuda
aparenelor, fata nu are libertatea de a-i construi destinul pe care i-l dorete, ci este nevoit s se subordoneze
normelor sociale care impun primatul banului. Soluionarea conflictului legat de motenirea lui Costache Giurgiuveanu
accentueaz condiia ingrat a femeii n societatea pe care romancierul o prezint dintr-o perspectiv realist.
Otilia este un personaj din familia eroinelor marilor romancieri rui. Silueta ei delicat, privirea ochilor albatri care l
marcheaz pe Felix definitiv depesc paginile romanului, fascinndu-l pe cititor. Amestecul de mister i de pragmatism,
de candoare i de realism o situeaz n centrul ateniei celor care o nconjoar. Urnd-o sau iubind-o, celelalte personaje
ale romanului nu o pot ignora, pentru c farmecul ei subjug i nu poate fi definit.

10