--- BASMUL CULT --Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb

Definiie: Specie a genului epic, de obicei n proz n care se implic

supranaturalul, fabulosul, ntmplrile fabuloase se mpletesc cu cele reale,
personajele (oamenii i fiine fabuloase) fiind purttoare ale unor valori simbolice
( binele, rul ); conflictul bine-ru se ncheie de obicei cu victoria binelui; eroul
(protagonistul) este ajutat de fiine supranaturale, animale fabuloase sau obiecte
magice n confruntarea sa cu un adversar (antagonistul).
Vladimir Propp este autorul unei cri publicate n 1928 intitulat Morfologia
basmului. Cercettorul rus ncearc n aceast lucrare s identifice elementele invariante
ale basmului, adic ceea ce rmne neschimbat i creeaz senzaia de deja tiut n
momentul n care se citete un basm.
Propp pornete de la 100 de basme alese dintr-o colescie ruseasc i constat c
in toate aceste basme exist elemente de varian i elemente de invarian. Ce anume fac
personajele constituie o problem major pentru Propp. Acest ce este numit de Propp
funcie narativ. Prin funcie narativ se nelege o problem major pentru personaj i
bine definit din punct de vedere al semnificaiei ei pentru desfurarea aciunii.
Aceste funcii au 3 trsturi:
1.Sunt pri fundamentale ale basmului (noduri narative )
2.Numrul funciilor este limitat (31)
3.Succesiunea funciilor este mereu aceeai.
Exemple de funcii: absena, interdicia, porunca, ndeplinirea, nclcarea, drumul,
lupta, victoria, ntoarcerea, cstoria, etc.
Aceste funcii au fost mprite mai trziu de ctre Rolland Barthes n:
a.) Funcii cardinale: fr de care basmul nu poate exista.
b.) Funcii catalizator: nu sunt obligatorii, dar pot grbi sau ntrzia cursul
aciunii.
Clasificarea personajelor in raport cu eroul.
1.)Raufacatorii: produc o dauna care trebuie corectata de erou.
2.)Donatorii: personaje intalnite intamplator de erou care ii daruiesc un
obiect miraculous sau un sfat
3.)Ajutoarele: se pun la dispozitia eroului pentru a duce la bun sfarsit
sarcina.
Inzestrat cu o inteligenta artistic remarcabila i cu o fantezie verbala inimitabila,
urmas al lui Ion Neculce si precursor al lui Mihail Sadoveanu, Ion Creanga patrunde in
galeria marilor povestitorilor europeni alaturi de Hans Christian Andersen, Fratii Grimm
sau Charles Perrault. Unicitatea acestui povestitor ii este conferita in opinia lui Tudor
Vianu de marea bogatie a descriptiei gesturilor si atitudinilor umane, de umanizarea
fabulosului, umor, oralitate.
Povestea lui Harap-Alb, publicata in 1877 in revista Convorbiri literare este
alaturi de Fat-Frumos din lacrima de Mihai Eminescu una din izbanzile prelucrarilor
motivelor folclorice de la noi.

Scrierea lui Creanga poate fi incadrata in categoria basmului pentru ca respecta

exigentele acestuia; structura epica a operei se supune stereotipiilor speciei: lupta
bine-rau, eroul parcurge un traseu al initierii, apare fuziunea real-fabulos, timpul si
spatiul sunt nedeterminate, se intalnesc formulele tipice (initiala, mediana, finala),
apare cifra magica 3, binele triumfa etc.
Caracterul cult al basmului este prezentat de :
1.)Prezenta unui autor cunoscut care modifica tiparele speciei, introducand
in interiorul structurii formale a speciei episoade care se constituie intr-un basm in
interiorul basmului.
2.)Au loc ingerinte auctoriale ( implicarea afectiva a autorului )
3.)Autorul schimba schema constitutiva a spatiului, configurat de obicei pe
clasicele niveluri: taramul asta, taramul celalalt.
4.Personajul principal, NU se mai afirma prin puteri supranaturale sau prin
forta fizica, ci prin inteligenta si generozitate spirituala.
5.)Umanizarea fabulosului (cei 5 prieteni ai lui Harap-Alb )
6.)Raul are infatisare umana (Spnul, Imparatul Ros )
7.)Bogatia lexicala, vocabularul, umorul si oralitatea.
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narrator omniscient,
omnipreazent, dar care se implica pe alocuri afectiv alaturi de personaje, perpectiva
narativa este dindarat , iar focalizarea este 0.
Temporalitatea este evolutiva ( faza dupa faza ), imprumutand o secventialitate
cronologica, secventele narrate fiind legate prin inlantuire.
Tematic basmul prezinta consecintele nefaste ale neascultarii sfatului
parintesc. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea
prin viclesug, probele, demascarea, pedeapsa, casatoria.

ACTIUNEA:
Povestea lui Harap-Alb incepe cu formula Amu cica era odata care ne
plaseaza intr-un univers aspatial si atemporal. Intrarea in text se face ex abrupto :
Era odata un craiu care avea trei feciori , insa actiunea se va desfasura liniar,
succesiunea secventelor narative fiind redata prin inlantuire. Lipsa este marcata de
scrisoarea lui Verde Imparat si consta in absenta unui mostenitor la tron. Simtindu-si
sfarsitul, acesta ii scrie fratelui sau sa ii trimita pe cel mai vrednic dintre fii pentru a-i
carmui tara. Craiul le marturiseste fiilor sai dorinta fratelui, iar atunci fiul cel mare, iar
mai apoi cel mijlociu declara cu infumurare ca lor li s-ar cuveni aceasta cinste. Cautarea
eroului se va concretiza in basm prin incercarea la care isi supune Craiul baietii: se
imbraca in blana de urs si iese in fata celor trei de dupa un pod. Conform structurii
formale a basmului reuseste sa treaca proba numai fiul cel mic.
El va reusi sa depaseasca aceasta proba atat cu ajutorul Sfintei Duminici ( care ii
va spune sa ia armele si hainele tatalui din tinerete, dar si calul care va veni la tava de
jaratec ), cat si datorita curajului sau. Podul peste care fiul ce mic reuseste sa treaca
reuseste in plan simbolic limita lumii cunoscute si punctul initial al unui spatiu
necunoscut. De aceea tatal va oferi tocmai in acest loc primele indicatii despre noua
lume: mezinul sa se fereasca de omul Spn si Ro, iar apoi ii daruieste blana de urs. Acest
moment constituie interdictia, moment specific basmului

Pe drum feciorul va refuza de doua ori tovarasia spanului, dar cand a 3-a oara ii
iese in cale ii accepta ajutorul cu atat mai mult cu cat se simtea nesigur in fata hiurilor
padurii. Iar cand o fantana il imbie ademenitoare cu racoarea apei, spanul obtine prin
viclesug promisiunea feciorului de imparat ca la curtea unchiului sau se va da drept sluga.
Acest moment corespunde inselatoriei, o alta functie importanta in scenariul narativ,
functie care va pregati incercarile, probele. Trasatura evidentiata aici este naivitatea
eroului, intrucat evolutia textului va urmari intocmai maturizarea lui ( drumul sau
initiatic).
Ajuns la destinatie, pentru fiul neascultator incepe suita incercarilor tot mai
chinuitoare ce se vor dovedi a fi adevarate probe de initiere. Asftfel, Harap-Alb, cu
ajutorul Sfintei Duminici, dar si al personajelor ajutatoare: calul, Gerila, Setila,
Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila, vor reusi sa aduca salati din gradina ursului,
sa ia pietrele pretioase ale cerbului, sa scape de focul mistuitor si de abundenta
merindelor si bauturii oferite de Imparatul Ros cu ajutorul lui Gerila, Flamanzila si Setila,
sa separe macul de nisip cu ajutorul furnicilor, sa o pazeasza pe fata de imparat cu
ajutorul lui Ochila si Pasari-Lati-Lungila, sa le deosebeasca pe cele 2 fete cu ajutorul
albinelor, sa procure cele 3 smicele de mar, apa vie si apa moarta prin calul nazdravan.
Rautatea omeneasca isi va mai ingadui inca o lovitura, caci la intoarcerea eroului
Spnul ii va lua viata lui Harap Alb. Invierea lui de catre fata Imparatului Ros realizeaza
momentul lichidarii inselatoriei. Prin moartea si invierea sa, HarapAlb va trece la o
noua etapa existentiala. Prin moarte simbolica, Harap-Alb cel naiv lasa locul barbatului
matur. Motivul invierii este urmat de motivul nuntii, final prin care se confirma
maturizarea eroului. Finalul marcheaza lichidarea lipsei care a generat situatiile
conflictuale.
Si intr-un stil care ii este caracteristic, Creanga incheie : Si-a tinut veselia ani
intregi, si acum mai tine inca Cine se duce acolo be` si mananca, iar pe la noi cine are
bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda.
Sinteza a basmului cult, Povestea lui Harap-Alb se impune artistic prin arta
naratiunii, arta dialogului, limbajul si umorul.

Arta naratiunii:
Creanga este un narativ prin excelenta, portretele si descrierile sale sunt slab
conturate, neremarcandu-se prin precizia detaliilor sau a contururilor. Fixarea
momentelor naratiunii utilizeaza terminologia populara: si cand pe la cantecul
cucosilor se ia Sfanta Duminica cu Harap Alb si se duc in padurea cerbului. O alta
componenta a arta artei narative este succesiunea dinamica a evenimentelor, planurile
temporale aproape ca se suprapun, Cranga folosind cuvinte precum rapede, iute, odata,
degraba, pe loc, pe data, Ursul pe loc cade si adoarme mort .
Evenimentele descrise iau uneori dimensiuni hiperbolice . Stilistul G.I.Tohaneanu
disociaza doua modalitati de redare a ideii de superlativ la Creanga: un superlativ al
actiunii: striga cat il lua gura ca moare de frig si un superlativ al insusirii: o
rapciuga de cal, slab de-i numarai coastele .

Arta dialogului:
Dialogul la Creanga invadeaza naratiunea, remarcandu-se o pofta de vorba
molipsitoare; elocventa este scena sfadei dintre Gerila si ceilalti prieteni Ia ascultati
mai, dar de cat ati pus voi stapanire pe mine?... Zau nu suguiesti mai Buzila Cand te
manii faci sange-n baliga, zise Flamanzila . Imprecatiile (blestemele ) dau culoare si
virulenta replicilor Al dracului sa fii cu tot neamul tau in vecii vecilor, amin , Sa
traiasca trei zile cu cea de alaltaieri, Dormire-ati somnul cel de veci .
Umorul provine din:
a.exprimarea mucalita Gerila se intindea de caldura de-i treceau genunchele de gura
b.ironia Doar unu-i Imparatul Ros vestit pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si
milostivirea lui cea neauzita
c.apelative si porecle Buzila, mangositi
d.zeflemisirea Tare-mi este drag, te-as vr in san dar nu incapi de urechi
e.diminutive cu valoare augmentativ Strange-ti buzisoarele, bauturica
f.situatii comice
Limbajul implica folosirea limbii populare:
-termeni regionali
-expresii tipice
-locutiuni specifice
-dativul etic
-economia de imagini artistice (lipsa metaforelor )
-comparatii plastice
-verbe imitative
-interjectii
-fraze rimate
-exclamatii, interogatii
-fructificarea tezaurului paremiologic-proverbe,zicatori.

PERSONAJELE:
1.)HARAP-ALB
Personaj principal, dinamic, protagonist, simbolic, eponim, Harab-Alb este
caracterizat atat direct prin portretul facut de narator, de alte personaje, sau
autocaracterizare, cat si indirect prin propriile actiuni, fapte, vorbe, nume si relatiile cu
alte personaje.
Considerat un veritabil bildungsroman (roman/opera a devenirii de George
Munteanu ), basmul Povestea lui Harap-Alb are in centru destinul unui fecior de crai ce
parcurge un lung proces al devenirii spirituale. Asociat cu Don Quijote (Al. Piru ), cu
Hamlet ( Valeriu Cristea ), cu Shiva (Vasile Lovinescu ), Harap Alb este un erou complet,
o figura singulara, o creatie remacabila a lui Ion Creanga. Faptul ca este un personaj
uman rezulta chiar de la inceput, cand naratorul descrie reactiile feciorului in fata
umilintelor fratilor sai Fiul Craiului cel mic, facandu-se ros cum ii gotca, iese in
gradina si incepe a plange lovit fiind de suparatoarele cuvinte ale parintelui sau.
Tot acum aflam ca feciorul este milostiv, bun, dar si iute la manie Manios ii mai
trage un frau in cap calului rapciugos . Imaturitatea sa de la inceput e vizibila prin

pendularea dintre neascultarea sfatului parintesc si supunea din simtul onoarei in fata
spnului. Se arata de asemenea atat speriat in fata hatisurilor padurii ( Sfanta Duminica
vazandu-l ca pe o curca plouata ), cat si viteaz si prudent ( in episodul uciderii cerbului ).
De aceea, criticii literari au considerat ca acest erou este oarecum opusul fetilor frumosi
prin latura sa mult prea umana.
Totusi, aceasta imagine realista este doar aparenta, caci basmul se cladeste pe
imaginea unui protagonist care este un erou solar angajat intr-un proces initiatic la care
sunt partasi calul si Sfanta Duminica cand vei ajunge si tu odata mare si tare ii cauta sa
judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e
necazul . Astfel, pentru a ajunge imparat, deci initiat, eroul trebuie Sa se prinda la
minte , sa devina mai intelept si mai bun, adica sa treaca de la stadiul de neofit boboc
de felul sau la desavarsire (imparat). Pentru acest lucru va trebui sa coboare in Infern
adica sa treaca prin experientele nefaste, in care se va lasa antrenat de o fiinta aparent
malefica: spnul. Protagonistul va ajunge sa parcurga o adevarata ucenicie alaturi de spn
(un adevarat guru), avand in ajutor inca dou forte simbolice, solare: Sfanta Duminica si
calul.
Prima etapa a formarii sale este cea a coborarii in fantana ( in Infern ), un botez in
urma caruia fiul craiului primeste noul nume: Harap-Alb, dar si noul statut, de sluga a
spanului. Astfel, intrarea in fantana a neofitului, echivaleaza cu o moarte si cu o inviere
Si atata vreme sa ai a ma sluji pana cand ii muri si iar ii invie .
Probele ce vor urma ( dobandirea salatilor din gradina ursului, a pieii cu
nestemate din Padurea Cerbului, aducerea fetei Imparatului Ro ), sunt stadii ale
scenariului de initiere in urma carora Harap-Alb se prinde la minte ( se maturizeaza ).
Nici celelalte personaje , regina furnicilor, craiasa albinelor, cei 5 eroi fabulosi ) nu sunt
lipsite de un rol simboloc: ele trebuie interpretate ca personificari ale trasaturilor morale
si spirituale ale eroului.
Dar pentru ca realizarea eroului sa fie totala, el trebuie sa primeasca din nou
botezul mortii si al invierii. Pentru acestea, spnul ca un sacerdot ii zboara capul dintr-o
singura lovitura de palos , iar fata de imparat il readuce la viata unificand toate
elementele pana atunci divizate. Harap-Alb poate fi acum incoronat.
Eugen Lovinescu il incadreaza pe Harap Alb in spectrul omului universal cu atat
mai mult cu cat eroul capata experienta, zborul cosmic. Destinul sau se poate concentra
intr-o singura fraza oraculara, rostita de Sfanta Duminica : fiu de crai, vedea-te-as
imparat ! Putin mai ai si ai sa ajungi imparat slavit si iubit !
Astfel, neofitul din debutul basmului va ajunge eroul solar, perfect, alesul menit
sa rastabileasca echilibrul primordial.

2.)SPNUL
Personajul aparent negativ, simbolic, provoaca toate incercarile de tip initiatic
pe care trebuie sa le depaseasca Harap-Alb. E caracterizat atat direct prin portretul facut
de autor, alte personaje , autocaracterizare cat si indirect prin fapte, vorbe, actiuni, prin
intentionalitatea ascunsa a incercarilor pe care i le da lui Harap- Alb, prin monologul
interior si prin nume.
Spnul poate fi considerat Diavolul, fiinta de dincolo, asa cum el insusi se
prezinta. Pe de alta parte Spnul este un maestru spiritual, un guru, el este cel care

regizeaz intreg scenariul devenirii feciorului de crai, il boteaza in apa fantanii dandu-i un
nou nume initiatic, il conduce spre imparatia lui Verde Imparat si il determina sa parcurga
o serie de trepte intiatice. Punand stapanire pe feciorul craiului, Spnul isi incearca
puterile diavolesti, folosindu-se de armele intunericului: capacitatea de a se preschimba
la o stramtoare numai iaca ce spnul ii iese inainte, prefacut in alte straie , ipocrizia
Numai ce folos ? Omul bun n-are noroc , inselatoria ( scena capturarii in fantana),
mandria ( laudandu-se in fata lui Verde Imparat, pe socoteala lui Harap Alb ), Eu pun
ramasag ca sluga mea o sa-mi aduca pielea cerbului cu cap cu tot , rautatea
(vorbeste rostit si il palmuieste pe Harap Alb ) .Creanga atenueaza aspectul diavolesc al
spnului, atribuindu-i calitati omenesti: el vorbeste cu grai moldovenesc, fiind inclinat
chiar spre ironie Si cand ii avea un cal bun, calea-valea, dar cu mrogul ista iti duc
vergile .
Ca maestru spiritual, spnul este un personaj absolut necesar in economia
basmului, determinand devenirea feciorului de crai. Pe tot parcursulul basmului, cei doi
sunt inseparabili Si merg ei si merg, cale lunga sa le ajunga .
Complementaritatea celor 2 eroi i-a determinat pe unii critici sa creada ca spnul
intruchipeaza pacatele lui Harap Alb pe care le invinge cu ajutorul virtutilor umane,
personificate in regina furnicilor, craiasa albinelor, cei 5 eroi fabulosi.
Astfel, in opinia lui Vasile Lovinescu, spnul intruchipeaza egoismul radical
Principium Individuationis , prezent in toti oamenii, dar care trebuie invins pentru ca
menirea universala a eroului sa fie descatusata, provocandu-i apoteoza finala.
Operatia nu e posibila decat prin moartea spnului si o a doua inviere a lui Harap
Alb. In scena finala, spnul devine un sacerdot ce infaptuieste al doilea botez al eroului,
cel al mortii Iara spnul ii zboara capul dintr-o singura lovitura de palos . Uciderea
spnulului de catre cal inseamna de fapt reintegrarea raului in haosul primordial, de unde
a purces si calul il facut praf si pulbere
Astfel, Ion Creaga recurge la mai multe modalitati de caracterizare a spnului,
aminteste viclenia spnului fie direct dar Spnul cu viclenia lui obinuit, fie indirect
Fetele imparatului priveau la verior cum priveste cainele pe m. .