Ortopedia:

1. Definiie noiunii Stomatologie ortopedic. Compartimentele. Metodele

de tratament.
Stomatologia ortopedica este un compartiment al Stomatologiei generale si
Ortopediei generale, sau stiinta care se ocupa de studiul etiologiei (cauzelor),
patogeniei ( mecanismul de dezvoltare a maladiei), tabloul clinic, avind in vedere
metodele de diagnostic, profilaxie si tratament ale leziunilor sistemului
stomatognat. Ea dispune de urmatoarele metode de tratament: functionale
(mioterapia, mecanoterapia), de aparataj (aparate ortodontice cu caracter curativodiagnostic, de imobilizare), protetice si mixte.
2. Definiie noiunii Sistem stomatognat. Componentele sistemului
stomatognat.
Sistemul stomatognat reprezinta un ansamblu de orgare si tesuturi situate in
regiunea maxilo-faciala, care direct sau indirect participa la realizarea functiilor de
baza ale organismului: masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie. Sistemul
stomatognat este alcatuit din urmatoarele componente principale: 1) scheletul
maxilo-facial; 2) dintii, care formeaza arcadele dentare; 3) ATM; 4) muschi; 5)
mucoase; 6) vase sanguine, limfatice si nervi; 7) buzele, obrajii si limba.
3. Factorii ce dirijeaz dezvoltarea sistemului stomatognat. Legtura
reciproc dintre funcie i morfologie dup exemplul ATM. Dou etape n
morfologia postnatal a dinilor.
Factorii de dezvoltare a SS: 1) biologic; 2) genetic; 3) neuro-endocrin; 4)
functional. Etapele de de morfologie postnatala a dintilor: 1) de la eruptie pina la
instalarea ocluziei (pina la 16 ani), se mai numeste morfologie primara si este
considerata ca norma; 2) morfologia secundara (de la 16 ani pina la sfirsitul vietii);
sub influienta functiei sau altor factori (endogeni sau exogeni) are loc modelarea si
schimbarea structurii coroanei dintelui. Legatura reciproca dintre functie si
morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o imbinare unica a
fosei articulare cu condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate
deplasa numai in plan vertical iar dintii au cuspizi inalti si ascutiti. La rumegatoare
mandibula executa numai miscari de lateralitate deoarece condilii articulari au o
forma concava, iar fosa articulara este de forma convexa; dintii laterali au suprafete
ocluzale mari. La rozatoare, structura articulatiei permite deplasari mandibulare in
plan sagital datorita formei cilindrice a condililor articulari situati in plan sagital,
iar incisivii sunt bine dezvoltati si ascutiti. La om mandibula executa miscari in
toate planurile datorita faptului de imbinare a elementelor din toate articulatiile mai
sus descrise. In concluzie schimbarile de functie au dus la modificari de structura a
dintilor, rolul principal fiind caracterul alimentelor.
4. Funciile proprii i auxiliare ale sistemului stomatognat. Caracteristica.
Componentele funciei de automeninere.

Functii proprii: 1)masticatie; 2)fonatie; 3)fizionomie (estetic); 4)automentinere.

Functii auxiliare: respiratia, deglutitia, analizatorica. Masticatia este cea mai
importanta functie ce influienteaza formarea intregului sistem stomatognat. Durata
masticatiei este aproximativ de 2 ore zilnic. Fonatia, fiind cea mai recenta functie,
totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului. Omul vorbeste in
mediu timp de 8-10 ore zilnic. Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei
care prin trasaturile sale ii da posibilitate omului sa-si exprime dispozitia, dorinta,
starea de indiferenta relativa, etc., si este la fel un mijloc de comunicare intre
oameni. Functia de automentinere include 3 componente: autoconservare,
autostimulare si autoreglare. Prin autoconservare se subinteleg acele aspecte de
structura si functii ale sistemului stomatognat care asigura prevenirea afectiunilor
ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se include si functia
de autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul autostimulare
prevede acele aspecte de structura si functie care genereaza actiunea stimulilor de
intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor sistemului stomatognat
(functia musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include
acel mecanism biologic care declanseaza modificarile morfologice conform
functiei si invers.
5. Traseele de for la mandibul, contrforsele la maxil. Argumentai ce a
condus la formarea lor i importana practic.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu
placile osoase compacte ii atribuie mandibulei rezistenta cuvenita. Deosebim
urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare; 3)transversale;
4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulans; 7)radiale. La maxila avem unmatorii stilpi
de rezistenta: 1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La
formarea acestor stilpi (linii, traveuri) de forta a dus incordarile, presiunile care
apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de
masticatie. Importanta practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca
permite de a studia presiunea masticatorie si identificarea unor discordante.
6. Componentele ATM, 3 forme ale tubercului articular.Poziia condililor
articulari ai mandibulei n fosele articulare n condiii de norm.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara,
tuberculul articular, discul articular (meniscul), capsula articulara si ligamentele
articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua
cilindre elipsoidice sunt situate in plan transversal iar suprafata lor
anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Dimensiunile lor sunt
determinate de particularitatile constitutionale, individuale, de virsta si permanent
se gasesc sub influenta modelatoare a factorilor functionali. Pe fata anterioara a
condilului la nivelul
colului se gaseste foseta pterigoida pe care se insera
muschiul pterigoidian extern. Portiunea superioara la adulti are in lungime un
diametru de 18-21 mm, iar transversal - 8- 9 mm. In raport cu caracterul suprafetei
superioare deosebim doua forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in plan

sagital si alungita in plan transversal; 2) strivita de sus in jos in asa mod ca

diametrul transversal un-1 depaseste cu mult pe cel sagital. In conditii normale, la
aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii
articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor
articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei particularitati presiunile
masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare, prezentata de o placuta
osoasa subtire, care separa articulatia de cavitatea craniului, dar asupra oaselor
craniului. Pierderea dintilor laterali sau alte stari patologice (abraziunea patologica
a tesuturilor dure ale dintilor etc.) duce la schimbarea pozitiei condililor articulari.
Ei se deplaseaza superior si distal provocind deseori dureri ca urmare a presiunii ce
o exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul
neurovascular.
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma
elipsoidica. Anterior ea margineste cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser,
interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a osului
zigomatic, iar superior margineste cu o placuta osoasa subtire, care formeaza bolta
ei si separa cavitatea articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare
variaza individual si depinde de inaltimea tubercului articular care are in mediu 6-7
mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei,
ceea ce asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii
articulare are o captuseala de cartilaj in regiunea scizurii Glasser, care acopera si
suprafata tuberculului articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu permit
condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in fosa articulara, iar pozitia
lor la baza pantei tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in
zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei
articulare. Se deosebeste de celelalte elemente ale articulatiei prin diverse forme.
Pe panta lui posterioara, care are o inclinare in jos si anterior, egala in mediu cu
33, aluneca epifizele condiliene articulare ale mandibulei.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia
lui au jucat un rol important particularitatile functionale ale articulatiei
temporomandibulare, determinate de consistenta produselor alimentare, cit si
schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare
inferioare de cea superioara. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la
maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al articulatiei
temporomandibulare treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma acestei
formatiuni intr-o anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera ca
exista trei forme ale tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta.
Gradul de pronuntare la fel este in dependenta de factorul functional. Se considera
ca la folosirea alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan
transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronuntata a acestei formatiuni, pe
cind folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul
masticatiei, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului.

Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura

fibroelastica, care fiind situat intre epifizele condiliene articulare ale mandibulei si
fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui fenomen meniscul are
cea mai mica grosime in partea centrala. De marginea lui insera capsula articulara.
Discul articular subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si
inferior-posterior. De disc si capsula insera portiunea superioara a muschiului
pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele
condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre
dimensiunile fosei articulare si apofizele condiliene, dar si joaca un rol important
in amortizarea presiunilor masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in
concrescenta cu marginea discului pe toata intinderea lui. Ea are dimensiuni
relativ mari si este extensibila, ceea ce permite deplasari considerabile epifizelor
condiliene ale mandibulei, in special in plan sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si
extracapsulare. Prima grupa este prezentata de doua perechi de ligamente: 1)discotemporala care fixeaza discul de osul temporal, si 2) disco-mandibulara, care
fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua este prezentata de ligamentele laterale,
pterigomandibulare, sfenomandibulare si stilomandibulare. Rolul functional al
ligamentelor intracapsulare consta in limitarea miscarilor de lateralitate a condililor
articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor extracapsulare consta in
limitarea miscarilor mandibulei in genere.
Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In
conditii de norma, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare,
condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea
anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Astfel presiunea masticatorie se
transmite asupra oaselor craniului.
7. Muchii ridictori, cobortori, propulsori ai mandibulei i funciile
auxiliare.
Muschii ridicatori sunt prezentati de 3 perechi de muschi: m. temporal; m.
maseter; m. pterigoidian intern. M. temporal incepe cu o insertie larga in forma de
evantai pe osul temporal si insereaza pe apofiza coronoida a mandibulei. Dupa
directia fibrelor musculare, m. temporal se imparte in 3 fascicole: anterior, mijlociu
si posterior. La contractia celui anterior are loc numai ridicarea mandibulei, cekui
mijlociu- ridicarea si retropulsia, iar la contractia celui posterior- numai retropulsia
mandibulei.
M. maseter- are insertia fiza pe arcada zigomatica si mobila pe
faza externa a zonei angulare a mandibulei. Are 2 fascicole: superficial, cu directia
oblica a fibrelor; si profund- cu directia fibrelor in plan vertical. M. pterigoigian
intern- are punctul fix de insertie in fosa apofizei pterigoidiene si cel mobil pe fata
interna a zonei angulare a mandibulei. La contractie bilaterala- ridica mandibula in
sus si putin o deplaseaza inainte, La contractia unilaterala mandibula este deplasata
in sus, inainte si inauntru, in sens opus directiei de contractare a muschiului. Toti

acesti muschi contribuie la mentinerea unghiului mandibular intr-o pozitie

echilibrata.
Muschii coboritori- prezinta caracteristici morfofunctionale speciale avind ambele
insertii mobile: una pe mandibula si alta pe osul hioid. Muschii coboritori ai
mandibulei sunt numiti si muschi suprahioidieni, formind totodata planseul bucal.
Sunt formati din 3 grupe: geniohioidieni, milohioidieni si fasciculele anterioare ale
muschiului digastric. Geniohioidieni- la mandibula insera pe cele doua apofize
geniene, milohioidieni- pe liniile oblice interne; iar fasciculele anterioare al m.
digastric- pe foseta digastrica a mandibulei. Prin contractia coboritorilor se
realizeaza o deschidere mai mica sau mai mare a gurii. Distanta dintre marginile
incizale ale dintilor frontali la o deschidere a gurii la maximum este in mediu egala
cu 5 cm.
Muschii propulsori- m. pterigoidian extern. Functia principala este propulsia
mandibulei in plan sagital si transversal. M. pterigoidian extern este compus din 2
fascicule: superior- cu fibre musculare orientate orizontal si inferior- cu fibre
musculare orientate oblic. Fasciculul superior care punctul fix de insertie pe aripa
mare a osului sfenoid si cel mobil pe portiunea anterioara a maniscului articular.
Fasciculul inferior insera pe punctul fix de pe fata externa a aripei mari a apofizei
pterigoide su cel mobil pe foseta condilului articular al mandibulei.
8. Definiie Presiune masticatorie . Fora muscular absolut. Metode de
determinare.
Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei
maximale. La muschii ridicatori ai mandibulei (m. temporal, m. maseter, m.
pterigoidian medial) forta absoluta a lor va fi de 390-400 kg (1 cm = 10 kg).
Presiunea masticatorie este acea forta a muschilor ridicatori, care se realizeaza pe
un sector al arcadelor dentare in timpul actului de masticatie. Se determina cu
ajutorul gnatodinamometrului mecanic Bleck, cu ajutorul gnatodinamometrului
electric construit de discipolii lui Bleck. Forta necesara pentru farimitarea
alimentelor se determina prin fogodinamometrie, aparatul numindu-se
fogodinamometru.
9. Enumerai indicii medii ai rezistenei parodontului dup Haber la brbai
i femei. Importana practic.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar
la femei de 30 kg. Aceasta presiune suportata de dinti este socotita drept reper
pentru caracteristica functionala a parodontului. Deasemenea este foatre important
la intocmirea planului de tratament protetic echilibrat functional.
10.Caracteristica forei medii necesare pentru frmiarea alimentelor n
condiii de norm. Definiie Fore de rezerv ale parodontului .
Importana practic.
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie.
Forta medie la faramitarea alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc
la actiunea salivei sau a lichidului. Forta de rezerva a parodontului este forta ce se

declanseaza de la adaptarea la fortele permanent schimbatoare a parodontului si

depinde de factori ca: starea parodontului, raportul dintre partea coronara si
radiculara a dintelui, virsta. Putem constata ca in conditii fiziologice normale se
utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta parte se gaseste
in rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva
prin folosirea permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui
sistem stomatognat armonizat functional si morfologic.
11.Indicai caracterele morfofuncionale generale ale dinilor. Enumerai
semnele anatomice de deosebire ale dinilor.
1. Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini.
Coroana este acoperita cu smalt iar radacina cu un strat de cement.
2. Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana
clinica este partea extraalveolara a dintelui, coincide cu cea anatomica.
Raportul mediu dintre radacina si coroana este de 2:1, din care cauza dintele
se considera pirghie de gradul I. Micsorarea inaltimii coroanei anatomice in
rezultatul abraziunii, influienteaza pozitiv asupra stabilitatii dintelui. Pe cind
cresterea coroanei clinice influienteaza negativ asupra stabilitatii dintelui.
3. Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest
raport creste spre distal- adica suprafata radiculara a dintilor este mai mare
decit cea coronara (creste de la incisivi la molari).
4. Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul
anatomic reprezinta o linie trasata imprejurul coroanei unind convexitatile
maxime de pe toate suprafetele verticale.
5. Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie.
La frontali suprafata activa este orizontal redusa, pe cind cea verticala este
intinsa; iar la dintii laterali invers.
6. Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai
voluminoasa si portiunea distala care este mai redusa. Coletul dintilor
prezinta o circumferinta festonala care corespunde cu festonul gingival si
este convexa pe suprafetele vestibulo-orale si concava spre apex pe
suprafetele proximale.
Semnele anatomice de deosebire ale dintilor:
Deosebim dinti frontali si dinti laterali. Incisivii- functie de incizie a alimentelor;
caninii- sfisierea alimentelor; premolarii- zdrobirea iar molarii- faramitarea
alimentelor. Incisivii au coroana turtita comparata cu o dalta; caninii- au o coroana
a carei margine libera are forma unui virf de sulita; premolarii au un volum coronar
mai mare decit a dintilor frontali; molarii- au cel mai mare volum coronar si un
numar mare de cuspizi (4-5) prezentind pe suprafata ocluzala mai multe santuri
intercuspidiene. Alte semne de deosebire: directia radacinii, unghiurile coroanelor
dintilor frontali, curbura suprafetei vestibulare, marimea coroanei, numarul de
cuspizi, marimea si situarea lor pe suprafata ocluzala a dintilor laterali, forma
dintilor (triunghiulara, ovala, patrata, dreptunghiulara).

12.Morfologia functionala incisivilor ,caninilor, premolarilor. Inaltimea

coronara dupa Marselier.
*Incisivii centrali superiori-mai mari dini dup volum din grupa
incisivilor, implantai n poriunea central a arcadei superioare de o
parte i de alta a liniei mediane a fetei . Coroana lor este turtit n sens
vestibulooral, astfel nct forma poate fi comparat cu o lopic. Pe
msur ce se apropie de colet, coroana se ngusteaz trecnd n
rdcin.
Suprafaa vestibular a incisivilor centrali superiori este con vex
att n sens gingivoincizal, ct i meziodistal i are o form
dreptunghiular cu latura vertical mai mare dect cea orizontal.
La tineri, pe aceast suprafa sunt situate dou anuri orientate
vertical cu o adncime mai accentuat la marginea incizal care se
atenueaz treptat, pn la dispariia lor la jumtatea nlimii
suprafeei vestibulre. Aceste anuri mpart suprafaa vestibular n
trei lobi inegali: distal cel mai mare, mezial de mrime mijlocie i
central cel mai mic, crendu-se astfel o uoar ondulare tripl. Cu
anii, datorit aciunii abrazive a alimentelor i periuei de dini,
anurile i lobii treptat se terg. Suprafaa vestibular este mai lat
n regiunea marginii incizale i mai ngust n zona
coletului.Marginea distal a suprafeei vestibulre este mai scurt i
mai convex dect cea mezial, care este mai mare i mai plan.
Suprafaa palatinal a incisivilor centrali superiori are o form
triunghiular cu baza spre marginea incizal i dimensiuni mai mici
dect suprafaa vestibular. Proximal ea are cte o ngroare de.
smal, numit creast marginal. Sunt creste marginale, mezia l i
distal, care converg spre treimea cervical, unde se unesc formnd
tuberculul dentar, care poate avea relief i forme variate: anuri
verticale, orificiu orb (foramen caecum) etc.
Suprafeele proximale au form triunghiular cu baza spre co let,
laturile crora sunt formate de marginile vestibular i palati nal
ale suprafeelor respective, care se ntlnesc ntr-un unghi ascuit la
marginea incizal. Suprafeele proximale sunt uor con vexe spre
colet. Suprafaa proximal mezial este mai mare dect cea distal
att n sens vertical, ct i orizontal. Ambele suprafee proximale au
acelai contur general, ns suprafaa distal are o convexitate mai
accentuat.
Marg'inea incizal este puin oblic de jos n sus i n sens
meziodistal, avnd un relief ondulat, format de trei proeminene, ce
corespund celor trei lobi vestibuluri, care i ele cu vrsta se abraziaz.
La unirea marginii incizale cu suprafaa mezial se formeaz un unghi
de circa 8590, iar la unirea cu suprafaa distal un unghi obtuz,
rotunjit. Att incisivii superiori, ct i cei inferiori (centrali i laterali)
sunt dini monoradiculari.
*Incisivii laterali superiori. Au aceeai form general ca i in cisivii centrali superiori, dar cu dimensiuni mai mici i cu unele
detalii morfologice mai accentuate. Sunt implantai n hemiarcadele
dentare imediat dup incisivii centrali .
Suprafaa vestibular a incisivilor laterali superiori este mai ngust i
mai convex dect a incisivilor centrali. Ca i la incisi vii centrali, pe
suprafaa vestibular sunt situate dou anuri cu aceeai orientare,
care o mpart n cei trei lobi: distal-mare, mezial- mijlociu i centralmic. Spre deosebire de incisivul central, margi nile distale: i meziale
ale incisivului lateral converg, n majorita tea cazurilor de la ecuatorul
coroanei spre marginea incizal, f cnd marginea incizal mai scurt
dect diametrul dintelui la ecua torul anatomic.
Suprafaa palatinal este mai mic dect cea vestibular i mai
oblic, deosebindu-se de suprafaa palatinal a incisivului central
printr-o exprimare mai accentuat a tuberculului dentar. Pe supra faa
palatinal e gsete mai frecvent orificiul orb. Suprafeele proximale
au form triunghiular. Suprafaa proximal-mezial este mai mare

dect cea proximal-distal i este convex n jum tatea incizal i

plat la colet, fiind mai rotunjit spre marginea vestibular. Suprafaa
distal n general este plat i se rotunjete nspre unghiul incizal.
Marginea incizal este asemntoare cu a incisivului central,
deosebindu-se totodat de ultimul prin unghiul mezial mai ascuit i
cel distal mai obtuz i mai rotunjit.
*Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei mai mici dini i ca i
incisivii superiori sunt implantai de o parte i alta a liniei mediane a
feei n aceeai ordine. Att incisivii centrali, ct i cei laterali sunt
asemntori, avnd coroane turtite n sens vestibulo- lingual n
poriunea incizal i n sens meziodistal spre colet, con- ferindu-i
astfel forma de dalt . Incisivul central este mai ngust dect cel
lateral.
Suprafeele vestibulre au un aspect alungit de forma unui pa ralelipiped, fiind convexe nspre colet i aproape plate spre margi nea
incizal. Pe ele sunt situate cte dou anuri care mpart sup-rafaa
vestibulr! a fiecrui dinte n trei lobi de mrime egal, f cnd-o uor
trilobat. Suprafeele linguale au aceeai nlime ca i suprafeele
vestibulre, fiind ns puin mai nguste n sens me- ziodistal i puin
concave. Ele sunt aproape netede, dar, uneori ca i la incisivii
superiori, pe suprafaa lor pot fi tuberculi mici nedivizai.
Suprafeele proximale au o form triunghiular, fiind aproape egale
att mezial, ct i distal, cu un relief aproximativ plan, fiind
convergente spre colet.
Marginile incizale sunt orizontale, iar unghiurile att meziale, ct i
distale sunt drepte.
*Caninii superiori. Au coroan canoid, a crei margine incizal are forma unui
vrf de suli . Caninii sunt cei mai lungi i cei mai puternici dini din grupul
dinilor frontali i sunt implantai n hemiarcadele dentare, distal de incisivii
laterali. Suprafaa vestibular este accentuat convex att vertical, ct i
meziodistal. Ea este mprit n dou faete de ctre o creast de smal vertical
pronunat, care pornete de la cuspid spre colet. Marginile acestei creste formeaz
dou anuri (unul mezial i altul distal) fiind divergente spre colet, curbate uor,
atenundu-se treptat aceast curbur pn la treimea mijlocie a suprafeei
vestibulre. Faeta mezial este mai mic, iar cea distal mai mare. Uneori pe
faeta distal se observ un an care o mparte n doi lobi. Marginea mezial este
uor convex, iar cea distal este mai pronunat convex i mai scurt .Suprafaa
palatinal este mai mic dect suprafaa vestibular, datorit reducerii diametrului
orizontal. Ea este oblic n sens vertical feei palatine, iar uneori chiar i n
regiunea coletului, se afl tu berculul dentar care deseori are o form
pronunat de cuspid mic. De la tuberculul dentar spre marginea
incizal pornesc 3 creste: mezial spre unghiul mezial, distal
spre unghiul distal i median spre vrful cuspidului. Aceste creste
sunt desprite de dou anuri mai mult sau mai puin exprimate.
Suprafeele proxi- male au form triunghiular cu vrful ndreptat spre
marginea incizal i cu baza spre colet, i au form convex n treimea
incizal i plait n treimea cervical. Suprafaa proximal-distal are
dimensiuni mai mici att n sens vertical, ct i orizontal, i este mai
convex incizal i mai plat cervical dect suprafaa proximal-mezial.
Marginea incizal este mprit de un cuspid n dou margini
inegale: marginea incizal-mezial care se ntinde de la vrful cus pidului spre suprafaa mezial i formeaz unghiul mezial de o form
rotunjit; marginea incizal-distal care se ntinde de la vr ful
cuspidului spre suprafaa distal, formnd unghiul distal mai deschis
i situat mai aproape de linia coletului. Marginea distal este mai
lung dect cea mezial.
La tineri vrful cuspidului are un relief ascuit rotunjit, care cu timpul
se abraziaz transformndu-se ntr-o mic suprafa ocluzal.

*Caninii inferiori. Prezint aceleai caractere morfologice gene rale

cu ale caninilor superiori, avnd doar unele deosebiri mai pu in sau
mai mult accentuate . Coroanele caninilor inferiori sunt mai turtite n
sens meziodistal i mai nalte, iar rdcinile sunt mai scurte
comparativ cu ale caninilor superiori. Suprafaa vestibular are un aspect
mai alungit 'i este mai puin convex n ambele direcii, comparativ cu a caninului
superior, este mprit de cele 2 anuri, n trei lobi inegali, care sunt mai puin
pronunai, abia perceptibili.Suprafaa lingual este mai ngust dect
suprafaa vestibular i prezint aceleai detalii morfologice ca i
suprafaa palatinal a caninului superior, relieful lor fiind mai puin
exprimat, din care cauz suprafaa lingual este mai simpl, avnd un
tubercul lit abia vizibil.
Suprafeele proximale au acelai contur triunghiular i aceeai
orientare, fiind uor convexe i aproape paralele.
Marginea incizal este mprit de un cuspid mai puin pro nunat, n
dou margini inegale. Marginea distal este mai lung i mai oblic,
deplasnd astfel cuspidul mai spre mezial.
*Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinilor laterali i este
implantat n hemiarcada dentar imediat dup canin. Coroana lui are o form
cuboid neregulat; este un dinte bicuspidat i biradicular.Suprafaa vestibular
este uniform convex n ambele direcii i este asemntoare cu cea a caninului,
fiind mai mic i mai lat, iar caracterele morfologice sunt mai puin pronunate i
reliefate.Suprafaa palatinal are acelai contur general ca a suprafeei vestibulre
i prezint dimensiuni mai mici n ambele direcii, fiind perfect neted. Suprafeele
proximale sunt mai mari dect suprafeele palatinale i vestibulre. Suprafaa
proximal-mezial are form trapezoidal, este convex n treimea ocluzal, n
special spre vestibulr unde formeaz punctul de contact cu dintele vecin, devenind plat spre colet. Marginea mezial vestibular este curb de sus n jos, iar
cea palatinal mai are i o direcie oblic spre vestibulr i este mai scurt dect
cea vestibular. Suprafaa proximal-distal are aceleai caractere morfologice ca
suprafaa proximal-mezial, prezentnd doar cteva deosebiri: este mai convex i
se lrgete spre colet, formnd o depresiune concav spre cervical. Acest semn
este socotit ca un indice de identificare a primu lui premolar superior
i a hemiarcadei din care provine.
Suprafaa ocluzal este trapezoidal, format din 4 margini
{vestibular, palatinal, mezial i distal), 2 cuspizi, un ant
intercuspidian i 2 fosete. Marginea vestibular este trilobat dato rit
proeminentei corespunztoare a celor trei lobi de pe suprafaa
vestibular. Marginea palatinal are form de semicerc format de
cuspidul palatinal. Marginile proximale au form de curbe ce converg
spre palatinal formate de crestele meziale i distale care unesc
cuspidul vestibular cu cel palatinal.
Relieful suprafeei ocluzale este format de cei doi cuspizi unul
situat vestibular i altul palatinal. Cuspidul vestibular este mai
puternic, ceva mai mare i mai proeminent dect cel palatinal i este
aezat central sau puin distal. Cuspidul palatinal este mai teit dect
cel vestibular i este deplasat spre suprafaa mezial. Din vrful
cuspizilor pleac crestele axiale care coboar spre an ul
intercuspidian una din prelungirea celeilalte, mprind sup rafaa
ocluzal n dou versante: unul mezial mai mic i unul dis tal mai
mare. De pe versantele meziale i distale ale cuspidului vestibular
pornesc dou anuri paralele crestei axiale, formnd fosetele ocluzale
care nu trec peste cuspidul palatinal. Cuspizii ves tibular i palatinal
sunt desprii de un an intercuspidian cu di recie meziodistal,
situat mai aproape de suprafaa palatinal. Acest an, traversnd
suprafaa ocluzal n direcie distal, se ter min pe suprafaa crestei
marginale, iar n direcie mezial de cele mai multe ori depete
creasta marginal i se termin chiar pe suprafaa mezial.
Examinnd cuspizii tuturor dinilor laterali, observm c att
cuspizii orali, ct i cei vestibulari sunt mprii de creste sagitale n
dou versante: extern i intern. Versantul extern este situat n direcie
vestibular, iar cel intern n direcie oral.

Rdcina primului premolar superior n 66 cazuri din 100 este bifid,

astfel fiind reprezentat de o rdcin vestibular i alta pa latinal. In
30 de cazuri rdcina este unic i n 4 cazuri trifid.
*Premolarul doi superior. Este al cincilea dinte din arcada den tar,
implantat imediat dup primul premolar. Premolarul doi su perior este
asemntor cu primul premolar superior, dar are o con figuraie mai
simpl i dimensiuni mai mici .
Caracterele morfologice ale premolarului doi superior, dup cum sa menionat, sunt identice cu cele ale primului premolar cu ex cepia
suprafeei ocluzale. Suprafaa ocluzal este bicuspidat, ns cuspizii
dup mrime sunt egali ntre ei. anul intercuspidian m parte
suprafaa ocluzal n dou poriuni egale n sens vestibulo- palatinal
i se termin la marginea crestelor proximale: forma an urilor de pe
suprafaa ocluzal se aseamn mult cu litera H.
Rdcina n 82% cazuri din 100 este unic, dar poate fi att bifid, ct
i trifid.
*Primul premolar inferior. Este implantat ca i omologul su su perior
dup canin i este al patrulea dinte din arcada dentar in ferioar.
Coroana are o form mai mult asemntoare cu un cilin dru, este un
dinte bicuspidat i monoradicular .
Suprafaa vestibular este asemntoare cu cea a caninului inferior, dar are
dimensiuni mai mici att n sens vertical, ct i orizontal. Ea este mprit de dou
anuri verticale puin exprimate n 3 lobi inegali, dintre care cel medial este mic,
cel distal mijlociu i cel central este mai mare i mai pronunat. Aceasta permite
ca creasta sagital a cuspidului vestibular s mpart marginea ocluzal
vestibular n dou versante inegale: mezial, care este mai mic i
ascuit, i distal mai lung i oblic. Suprafaa vesti bular este
convex n ambele direcii, atingnd convexitatea maxim la limita
unirii treimii meziale cu cea cervical. Acest re lief contribuie la
aplecarea cuspidului vestibulr spre lingual, adu- cndu-1 n cele mai
dese cazuri pn la axul vertical al dintelui.
Suprafaa lingual este convex n ambele direcii i mai mic dect suprafaa
vestibular, astfel c nlimea ei constituie aproximativ jumtate din nlimea
suprafeei vestibulre. Aceste particulariti constituie punctul de trecere de la
dinii monocuspidai la cei bicuspidai ca i n cazul primului premolar superior;
suprafaa lingual nu prezint detalii morfologice, fiind neted Suprafeele
proximale sunt uor convexe i converg att spre colet, ct i spre
lingual. Convergena maxim vestibulolingual este n treimea
vestibular, unde face punct de contact cu dinii vecini. La trecerea
suprafeelor proximale spre suprafaa lingual se formeaz un unghi
accentuat rotunjit. Suprafeele proximale au form trapezoidal cu
baza mic spre ocluzal. Suprafaa proximal mezial este mai mare
dect suprafaa proximal-distal.
Suprafaa ocluzal are o form puin ovoidal alctuit din 4 margini,
2 cuspizi, un an intercuspidian i 2 fosete. Relieful ei este format de
2 cuspizi inegali: vestibulr i lingual. Cuspidul ves tibulr are o
nlime i lime aproape de dou ori mai mare dect cel lingual,
avnd o nclinare spre lingual de aproximativ 45. Aceasta, dup cum
s-a menionat mai sus, permite ca vrful cus- pidian s ajung pn la
axul vertical al dintelui. Din vrful cus pidului vestibulr pornete o
creast axial de smal spre anul intercuspidian, care coincide i
continu cu creasta axial a cuspi dului lingual. Creasta axial mparte
versantul intern al cuspidului vestibulr n dou fosete: mezial i
distal. Foseta mezial este mai pronunat dect cea distal. In aceste
fosete, paralel crestei axiale, se gsesc anurile secundare numite
anuri de descrcare. Aceste dou fosete sunt unite de anul
intercuspidian, care se n tinde pn la crestele proximale. anul

intercuspidian are form de curb cu concavitatea orientat spre

suprafaa vestibular i este situat mai mult spre marginea lingual.
*Premolarul doi inferior. Este al cincilea dinte din arcada den tar
inferioar, implantat dup primul premolar. Coroana lui are o form
cuboid i este puin mai mare dect cea a primului pre molar, este un
dinte monoradicular i bicuspidant sau tricuspidant .
Suprafaa vestibular este convex att n sens vertical, ct i orizontal.
Convexitatea maxim vertical este situat n treimea cervical i trece lent n sens
meziodistal. In comparaie cu omologii si, aceast suprafa este mprit de
dou anuri n trei lobi cu un relief mai puin accentuat. Lobul central este mai lat
i abia depete relieful lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal este mai puin
ascuit dect la ceilali premolari i este mprit de vrful cuspidului n dou
versante aproape egale, care, unin-du-se cu marginile proximale, formeaz
unghiurile distal i mezial. Unghiul mezial este puin mai ascuit, iar
cel distal mai oblic. Sup rafaa lingual este mai mic dect cea
vestibular i este uor nclinat spre lingual, cu o convexitate n
ambele direcii. Din trei mea cervical, att suprafaa lingual, ct i
cea vestibular converg ocluzal, fcnd ca diametrul vestibulolingual
s fie mai mic la nivelul suprafeei ocluzale.
Suprafeele proximale sunt convexe i convergente spre colet i au o
form ptrat; convexitatea maxim atinge marginea oclu zal, nivelul
unde se realizeaz contactul interdentar cu dinii ve cini.
Suprafaa ocluzal are un relief dependent de prezena a doi sau trei
cuspizi. In cazul cnd suprafaa ocluzal prezint doi cus- pizi,
relieful ei este asemntor cu cel al primului premolar infe rior i se
deosebete prin urmtoarele semne: vrful cuspidului ves- tibular nu
este accentuat nclinat spre lingual; anul intercuspidian este situat
mai vestibular, motiv care a condus la situarea fosetelor meziale i
distale mai aproape de marginea vestibular a suprafeei ocluzale;
cuspizii vestibular i lingual sunt aproape de aceeai m rime. Unii
autori n general socot cuspidul lingual mai puternic dect cel
vestibular.
In cazul cnd suprafaa ocluzal prezint 3 cuspizi, anurile, fosetele
i cuspidul vestibular au acelai contur i relief. Modific rile se petrec
la nivelul cuspidului lingual, care este mprit n doi cuspizi de un
an cu direcie lingual ce i ia nceputul din anul intercuspidian cu
direcie meziodistal. anul intercuspidian lin gual nu depete limita
crestei sagitale a cuspidului lingual. Din tre cei doi cuspizi linguali cel
meziolingual este mai pronunat i "mai mare dect cel distolingual.
13.Morfologia functionala a molarilor . inaltimea coronara dupa Marselier.
Particularitatile implantarii dintilor la maxilla si mandibula . formele
fiziologice ale arcadelor dentare.
* Primul molar superior. Este implantat dup al doilea premolar i
este al aselea dinte din arcada dentar. Are o coroan de form
cuboid i este un dinte tetracuspidant i triradicular .
Suprafaa vestibular a primului molar superior este divizat de 4
margini laterale: ocluzal de form neregulat, ondulat; cer vical
aproape orizontal i dou margini proximale convergente spre colet,
marginea distal a crora este mai curb i mai scurt dect cea
mezial. Marginile laterale confer suprafeei vestibulre o form
trapezoidal cu baza mare situat ocluzal. Relieful supra feei
vestibulre este convex, avnd i o mic depresiune (foset) realizat
de un an central care vine de pe suprafaa ocluzal i se termin
aproximativ la jumtatea suprafeei vestibulre. Totoda t anul
central mparte suprafaa vestibular n doi lobi inegali: mezial i
distal. Lobul mezial este format de versantul extern al cuspidului

meziovestibular, iar cel distal de versantul cuspidului

distovestibular i este mai mic dect lobul mezial.
Suprafaa palatinal este asemntoare cu cea vestibular, mar ginile
proximale ale creia sunt mai convergente spre colet, la fel fiind
mprit n doi lobi inegali de anul ocluzal distopalatinal, numit i
an palatinal de descrcare, care continu pn aproape de linia
coletului. Lobul mezial, format de versantul intern al cus pidului
meziopalatinal, este mai mare dect lobul meziovestibular i cu mult
mai mare dect cel distopalatinal, format de versantul intern al
cuspidului distopalatinal. Pe suprafaa palatinal a lobu lui
meziopalatinal n treimea ocluzal i aproape de marginea mezial,
deseori este situat o proeminen de smal numit tubercu lul
Carabelli, considerat de unii autori ca un cuspid supranumerar.
Uneori anul ocluzal distopalatinal formeaz o mic depresiune
orificiul orb (forameti caecum).Suprafeele proximale au forma
trapezoidal cu baza mare n dreptat spre colet, suprafaa distal a
cruia este mai mic i mai convex, iar suprafaa mezial este plan
n sens vertical i con vex n sens orizontal, convexitatea fiind mai
accentuat spre mar ginea vestibular. Acest relief al suprafeei
meziale contribuie la formarea unei uoare depresiuni n centrul ei,
n apropierea cole tului.
Suprafaa ocluzal are o form neregulat romboidal, marginea vestibular a
creia formeaz cu cea mezial un unghi ascuit, iar cu marginea distal un
unghi obtuz deschis i invers; marginea palatinal cu cea distal formeaz un
unghi obtuz, iar cu cea distal un unghi ascuit. Astfel diagonala mare a
acestei suprafee unete imaginar unghiurile ascuite meziovestibular cu cel
distopalatinal. Marginea distal i cea mezial sunt aproape paralele i drepte, iar
cea vestibular i palatinal sunt convergente spre distal. Pe suprafaa ocluzal
sunt situai 4 cuspizi, creasta oblic, 2 fosete principale, o foset accesorie i 3
anuri. Cuspizii sunt orientai n sens vestibulopalatinal i meziodistal, fiind
separai ntre ei printr-un sistem dublu de anuri intercus- pidiene, care n
dependen de gradul de adncire spre partea central a suprafeei ocluzale, sunt
divizate n: anuri centrale (ves- tibulocentral i meziocentral) i 1 ant periferic
(distopalatinal). anul vestibulocentral, pornind din centrul ocluzal spre
suprafaa vestibular, continu pn n treimea mijlocie a suprafeei vestibulre,
separnd astfel cei 2 cuspizi vestibulari n: cuspidul meziovestibular care
coincide dup mrime cu lobul mezial al suprafeei vestibulre i cuspidul
distovestibular care coincide cu lobul distal. anul meziocentral i are nceputul
ca i cel vestibulocentral n centrul ocluzal; intersecia acestor dou anuri
formeaz un unghi de circa 95 i o foset, numit foseta central sau accesorie
(secundar). anul meziocentral pornete spre suprafaa mezial i mparte cei
doi cuspizi meziali n: cuspidul meziovestibular i cuspidul meziopalatinal. Acest
an mpreun cu creasta mezial formeaz foseta mezial. anul distopalatinal
pornete de pe marginea distal a suprafeei ocluzale, mprind-o aproximativ n
dou jumti egale, continu pn la marginea crestei oblice de smal, unde
formeaz cu ea un unghi oblic de aproximativ 120135 i se ndreapt pe
suprafaa palatinal unde se contopete cu anul de pe aceast suprafa. Uneori,
poriunea distal a anului distopalatinal trece creasta oblic de smal i se
termin n foseta central, avnd un relief slab pronunat. Astfel acest an separ
cuspizii palatinali n cuspidul distopalatinal i cuspidul meziopalatinal, separnd
totodat i cuspizii distali n cuspidul distovestibular i cuspidul distopalatinal.
anul distopalatinal mpreun cu creasta distal formeaz foseta distal.
Cuspidul meziopalatinal se unete cu cuspidul distovestibular printr-o creast
oblic de smal care se mai numete i puntea de smal, iar creasta cuspidului
meziopalatinal, trecnd de pe un cuspid pe altul, formeaz un unghi de
aproximativ 145 cu vrful orientat n sens distal. Totodat este necesar de
menionat c, din vrful tuturor cuspizilor spre centrul ocluzal,
pornesc creste axiale care mpart cuspizii n dou versante: mezial i
distal. Paralel acestor creste pornesc anuri secundare, grladul de
reliefare al crora difer. Vrfurile cuspizilor vestibulari i palatinali
sunt unite prin creste sagitale care mpart cuspizii n dou versante:
extern i intern. Crestele sagitale la rndul su sunt unite cu crestele
proximale n sens meziodistal.
Primul molar superior este dotat cu 3 rdcini implantate n ardada
dentar astfel: dou rdcini n sens vestibular i una n sens palatinal.

* Molarul doi superior. Este implantat dup primul molar, fiind al

aptelea dinte din arcada dentar. Caracteristicile morfologice
generale sunt identice cu cele ale primului molar superior, cu unele
deosebiri de detaliu. Coroana molarului doi superior are o form
cuboid, este un dinte tetracuspidat (uneori poate fi tricuspidat),
triradicular .
Suprafaa vestibular a molarului doi superior se deosebete de cea
vestibular a primului molar prin dimensiuni mai mici. anul
vestibular este de asemenea mai puin exprimat i mparte supra faa
vestibular n doi lobi aproximativ egali. Suprafaa palatinal este mai
mic, mai convex dect suprafaa palatinal a primului molar, relieful
ei fiind dependent de prezenta i poziia anului palatinal situat mult
mai distal i care este mai scurt, extinzndu-se n treimea ocluzal a
suprafeei palatinale. La molarii cu suprafaa ocluzal tricuspidant
anul palatinal lipsete sau este abia schi at pe marginea palatinal.
Suprafeele proximale ale molarului doi superior prezint ace leai
caractere morfologice cu ale suprafeelor proximale ale pri mului
molar, avnd dimensiuni mai mici.Suprafaa ocluzal, ca i n cazul
primului molar superior, are o form neregulat, romboid, dimensiuni
mai mici, unghiurile meziopalatinal i distovestibular sunt mai
rotunjite, din care cauz diagonala care leag unghiurile
meziovestibular i distopalatinal este mai mare dect diagonala
unghiurilor meziopalatinal i disto vestibular. Cnd pe suprafaa
ocluzal sunt situai 4 cuspizi, relie ful ei are caractere morfologice
identice cu cele ale primului molar superior, cuspizii fiind mai teii.
Cuspizii distovestibular i dis topalatinal sunt mai mici, reducerea n
volum fiind foarte accentuat la cuspidul distopalatinal, care deseori
aproape nu se mai observ, iar suprafaa ocluzal este reprezentat
numai de trei cuspizi. In aa cazuri relieful suprafeei ocluzale este
conferit de aceti cuspizi care sunt situai astfel: 2 cuspizi vestibulari
i unul palatinal. Astfel poriunea palatinal a anului distopalatinal
se reduce pn la dispariia complet, sau coincide cu anul secun dar
al crestei oblice contribuind la reducerea fosetei distale; poriu nea
distal se contopete cu anul intercuspidian meziocentral. Deci
suprafaa ocluzal poate fi reprezentat i de 3 cuspizi, creas ta oblic,
o foset principal i una accesorie i 2 anuri intercuspidiene.
Rdcinile sunt implantate n arcada dentar ca i la primul molar
superior.
* Molarul al treilea superior. Este implantat dup al doilea molar i
este ultimul dinte din arcada dentar, ocupnd locul 8. Mai este numit
i molarul de minte, datorit perioadei de erupie ntre 1640 ani.
Are o form variabil, puin constant, poate fi tricus- pidant sau
multicuspidant, triradicular sau mono- i multiradicular. Cnd molarul
trei superior este normal dezvoltat, are caracteristici morfologice
generale asemntoare cu ale molarului doi superior, avnd trei
cuspizi, dimensiunile i volumul fiind mai redus.
* Primul molar inferior. Este implantat dup al doilea premolar
inferior i este al aselea dinte din arcada dentar inferioar. Co roana
are o form cuboid i este un dinte pentacuspidat i biradicular .
Suprafaa vestibular a primului molar inferior este delimitat de 4
margini laterale: ocluzal-, de form ondulat, echivalent ce lor trei
cuspizi vestibulari; cervical reprezentat de dou convexiti
orientate ocluzal (una mezial i alta distal), care se unesc printr-o
uoar ondulare spre spaiul interradicular corespunztor delimitrii
rdcinilor; dou margini proximale convergente spre colet, marginea
distal a crora este mai convex i mai scurt de ct cea mezial.
Marginile laterale confer suprafeei vestibulre form trapezoidal cu
baza mare situat n sens ocluzal, iar baza mic n sens cervical.
Relieful suprafeei ocluzale este asem ntor cu cel al premolarilor
inferiori, avnd convexitate maxim n treimea cervical, fiind
aproape plan n sens ocluzal i oblic n sens lingual. Suprafaa
vestibular este mprit de dou an uri verticale (mezial i distal)
n trei lobi inegali. anul mezial pornete de pe suprafaa ocluzal
i .continu pn la jumtatea suprafeei vestibulre, terminndu-se
ntr-o depresiune care formea z foseta vestibular (orificiu orb). Acest

an mparte suprafaa vestibular n doi lobi: vestibulomezial i

vestibulocentral. Lobul mezial este format de versantul extern al
cuspidului meziovestibular, lobul central este format de versantul
extern al cuspidului centrovestibular i este mai mic dect cel mezial.
anul distal pornete de asemenea de pe suprafaa ocluzal, fiind mai
scurt i mai puin exprimat, separnd lobul vestibulocentral de cel
vestibulodistal. Lobul vestibulodistal este format de versantul extern
al cuspidului distovestibular i este cel mai mic lob de pe suprafaa
vestibular.
Suprafaa lingual ca i cea vestibular are form trapezoidal cu
acelai contur, dar de dimensiuni mai mici, fiind neted. Aceas t
suprafa este convex i aproape vertical, mprit de un an
vertical n doi lobi inegali. anul vertical i ia nceputul pe sup rafaa ocluzal i continu pn n treimea ocluzal a suprafeei
linguale mprind-o n lobul meziolingual de dimensiuni mai mari i
lobul distolingual de dimensiuni mai mici. Aceti lobi sunt for mai de
versantele interne ale cuspizilor linguali, iar volumul lor depinde de
dimensiunile acestor versante.
Suprafeele proximale ca i n cazul molarilor superiori pot fi
comparate cu un trapez, cu baza mare orientat spre colet i cea mic
spre ocluzal, avnd suprafaa distal mai mic i mai con vex dect
cea mezial. Marginile suprafeelor proximale (mezial i distal)
sunt uor curbate fiind nclinate lingual.
Suprafaa ocluzal a primului molar inferior are form de trapez cu baza mare
orientat n sens vestibulr, este format de crestele sagitale cuspidiene (vestibulr
i lingual) i de crestele marginale de smal (mezial i distal). Pe suprafaa
ocluzal sunt situai 5 cuspizi, 4 anuri intercuspidiene i 5 fosete. Cuspi- zii sunt
situai astfel: 3 vestibulari i 2 linguali, fiind separai ntre ei printr-un
sistem specific de anuri intercuspidiene, care include un an central
i 3 anuri secundare. anul central meziodistal pornete
aproximativ din mijlocul crestei meziale, transverseaz suprafaa
ocluzal i se termin pe mijlocul crestei distale. anul central este
bifurcat distal crestei de smal meziale, avnd o adn cime mai
pronunat i formnd foseta mezial principal. Distal anul central
are un contur mai puin exprimat i mpreun cu creasta de smal
distal formeaz a doua foset distal principal. Este necesar de
menionat c crestele de smal mpiedic prelun girea anului
meziodistal pe suprafeele proximale, prin urmare, acest an separ
cuspizii vestibulari de cei linguali, ultimii fiind mai nali.
anul meziodistal bifurc n dou anuri secundare (mezial i
distal) care pornesc spre suprafaa vestibular, unde se conto pesc cu
anurile vestibulre similare, separnd cuspizii vestibulari. anul
mezial separ cuspidul meziovestibular de cel centrovesti bular, iar
cel distal separ cuspidul centrovestibular de cuspidul
distovestibular. Intersecia anurilor mezial i distal cu anul
meziodistal formeaz dou fosete secundare. Aproximativ de la ju mtatea anului meziodistal, spre suprafaa lingual, pleac an ul
lingual care separ cuspizii linguali n cuspidul meziolingual i
cuspidul distolingual. anul lingual confer suprafeei ocluzale un
relief caracteristic. In unele cazuri anul lingual coincide cu anul
mezial vestibulr (variant cruciform), iar n alte cazuri coincide cu
creasta de smal a cuspidului centrovestibular (variant driopitec).
La intersecia anului lingual cu anul meziodistal se formeaz a
treia foset secundar. Din vrfurile cuspizilor, ca la molarii
superiori, pornesc spre ocluzal creste axiale de smal, iar paralel
acestor creste anuri secundare. In ordinea mrimii i n raport
descendent cuspizii se situeaz astfel: meziolingual fiind cel mai
mare, distolingual, meziovestibular, centrovestibular i
distovestibular, fiind cei mai mici.
Rdcinile sunt implantate n arcada dentar astfel: una n sens
mezial i alta n sens distal. Rdcina mezial dup mrime este mai
voluminoas.
* Molarul doi inferior. Este implantat dup primul molar inferior
i este al aptelea dinte din arcada dentar inferioar. Caracteris ticile generale sunt identice cu cele ale primului molar inferior,
existnd unele deosebiri de detaliu: are coroana de forma unui
trapez i este un dinte tetracuspidat i biradicular.

Suprafaa vestibular a molarului doi inferior are aceeai for m

general ca a primului molar, deosebindu-se prin dimensiuni mai mici,
fiind mai convex i avnd un singur an vestibulr care se
prelungete pn la jumtatea suprafeei vestibulre, terminndu-se n
foseta vestibular. anul mparte suprafaa vestibular n doi lobi
inegali: lobul mezial fiind mai mare i lobul distal fiind mai mic.
Suprafaa lingual este mai mic, avnd aproximativ aceeai form
ca i suprafaa lingual a primului molar inferior.
Suprafaa ocluzal are un relief imprimat de cei 4 cuspizi, dou
anuri intercuspidiene, dou fosete principale i una accesorie. anul
meziodistal are aceeai direcie ca i omologul su de pe primul molar
inferior, formnd dou fosete principale (mezial i distal) care
separ cei doi cuspizi vestibulari de cei doi cuspizi linguali. anul
vestibulolingual ncepe pe suprafaa vestibular, transverseaz anul
meziodistal, formnd foseta secundar, ter- minndu-se pe marginea
lingual a suprafeei ocluzale. Acest an separ cuspizii vestibulari i
linguali n cuspizii meziovestibular i distovestibular, meziolingual i
distolingual. In dependen de ca racterul direciei topografice a
poriunii vestibulre a anului ves tibulolingual fa de poriunea
lingual, deosebim: variant cruci form, cnd aceste poriuni coincid
i au aceeai direcie; variant driopitec, cnd aceste poriuni nu
coincid, poriunea lingual fiind situat mai distal, suprapunndu-se
cu creasta axial a cuspidului distolingual; variant n scar, cnd la
intersecia anurilor me ziodistal i vestibulolingual se formeaz o
ncruciare care se asea mn cu litera X. In ordinea mrimii i n
raport descendent cuspizii se situeaz astfel: meziovestibular fiind cel
mai mare, meziolingual, distovestibular i distolingual fiind cel mai
mic.
Rdcinile molarului doi inferior sunt implantate n procesul
alveolar asemntor cu rdcinile primului molar.

Molarul al treilea inferior. Este implantat dup al doilea molar

inferior i este ultimul din arcada dentar inferioar, ocupnd
locui 8. Ca i omologul su de la maxil este numit i molarul
de minte. Deseori este mai bine dezvoltat i chiar mai mare
dect molarul 2 inferior. Coroana lui este format n fond din 4
5 cuspizi sau chiar mai muli. Molarul al treilea inferior
prezint caractere mor fologice identice cu cele ale primului i
al doilea molari inferiori. Relieful acestui dinte este n raport
cu polimorfismul i numrul cuspizilor; este un dinte
biradicular, rdcinile cruia sunt de cele mai multe ori reunite
formnd un con scurt.
Tabelul 1. Dimensiunile medii ale dinilor permaneni superiori, dup
Marseillier
Diametrul
meziodista
l
al
coroanei,
mm
Dintele
Inalti Inalti
Min Diamet
mea Lungi
Maxim
in
1/3
mea coroa mea
im ru vest
ocluza
la
nei
totala
radaci
la palatin
a
nii
col al
dintel
et mazim
ui
Incisivul central

22,5 10,0 12,5

9,0

6,4 7,0

Incisivul lateral
22,0 8,8
13,5
6,4
Caninul
26,5 9,5
17,0
7,6
Primul premolar 21,0 i 8,0 13,0
7,0
Al doilea
21,0 7,5
13,5
6,5
premolar
Primul molar
22,3 7,5
14,8
10,2
Al doilea molar
20,7 7,2
13,5
9,2
Al treilea molar
18,0 6,8
11,2
9,0
Dimensiunile medii ale dinilor permaneni
inferiori
Incisivul central 20,7 8,8
11,9
5,4
Incisivul lateral
22,1 9,4
12,7
5,9
Caninul
25,6 19,3 15
6,9
Primul premolar 23
8
15
6,9
Al doilea
23,5 8
15,5
7,2
premolar
Primul molar
21
7,7
13,3
11,2

4,4
5,2
4,7
5,3

6,0
8,0
9,0
8,5

7,4 11,7
6,7 11,5
7,0 11,0
3
3,8
5,2
5,4
6

6
6,4
7,9
7
8

8,5 10,3

14.Definitie arcada dentara, arcada alveolara, arcada bazala, si

coraportul dintre ele la maxilla si mandibula.
* Arcada dentara-prezinta un suport de sustinere a pozitiei buzelor contribuind
astfel la aspectul fizionomic al fetei.
* Arcada alveolara-linia conventionala trasata pe virful apofizei alveolare.
* Arcada bazala-linia trasat pe vrfurile rdcinilor.
* Coraportul dintre ele-la maxilla arcada dentara este mai mare dect cea
alveolar, iar cea alveolar mai mare dect cea bazal. In cazul mandibulei
avem un co- raport invers: arcada dentar este mai mic.
15.Factorii ce asigura unitatea functionala a arcadelor dentare. Ariile ocluzale
. Planul de ocluzie.
*Factorii:
-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joac un rol
important la dispersarea i repartizarea presiunilor funcionale i asupra
dinilor vecini. Afar de aceasta, contactele interdentale servesc drept

obstacol pentru produsele alimentare care ar trauma i ar leza papilele

interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente snt
situate deasupra septurilor alveolare inserndu-se de cementul unui dinte i
trecnd la cellalt. Datorit acestor ligamente deplasarea unui dinte mezial
sau distal provoac i deplasarea dinilor vecini).
* Ariile ocluzale: arie ocluzal a arcadei dentare superioare i a celei
inferioare, care snt formate din succesiunea supra feelor ocluzale ale
fiecrui dinte n parte. Aria ocluzala a arcadei dentare superioare n regiunea frontal prezint o linie egal cu limea prii incisivale a din ilor
frontali, lrgindu-se treptat posterior, atingnd cele mai mari di mensiuni n
regiunea primului molar. Aria ocluzal a mandibulei este mai mic n
regiunea dinilor frontali i mai mare la fel la nivelul primului molar. In
zona frontal aria ocluzal este arcat i ngust, iar n zonele laterale are
un relief caracteristic datorit prezenei cuspizilor pe faa ocluzal a dinilor
laterali adaptai la fr- miarea i mcinarea alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi ntrerupte de diasteme, treme, leziuni coro nare,
edentaii pariale. Ele la fel pot avea diferite dimensiuni n ra port cu
dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale, artificiale, mixte, iar la
edcntaia total absente.
*Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii
vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai
ultimilor molari, obinem un plan, care n zona frontal trece pe marginea
incisiv a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de
ocluzie. Datorit curbrii arcadelor dentare n plan sagital i transversal
fiecare dinte se afl fa de planul de ocluzie ntr-un anumit raport. Aa, la
nchiderea arcadelor dentare n ocluzia centric, dinii laterali superiori
ntretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontal a arcadelor
dentare incisivii centrali i caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei
inferiori l ntretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alctuit din trei
segmente: unul frontal i dou laterale. S-a constatat c segmentul frontal
este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele laterale cu planul
orizontal Camper, care trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul
conductelor auditive externe. Migrrile dentare pot modifica raportul
dinilor deplasai fa de acest plan, dereglnd relieful ariilor ocluzale.
16.Curba de ocluzie sagitala Spee. Rolul biologic al curbelor de ocluzie.
*Curba de ocluzie sagitala Spee- dintii, in arcada dentara in plan sagital sunt
implantati la diferit nivel , si daca vom trasa o linie pe suprafata ocluzala a
dintilor primim o curbura numita curbura de ocluzie sagitala Spee.La
maxil aceast curbur este corespunztor convex. centrul acestei curburi
este situat la 3 cm posterior de crista Gal ii.Speesocotea c centrul acestei
curburi se gsete n orbit i dac vom prelungi aceast curb, ea va trece
la marginea anterioar a condilui articular al mandibulei . Bonwill, studiind
profunzimea curbei de ocluzie sagital Spee, a ajuns la concluzia c ea
depinde de gradul de supraacoperire frontal. Cu cit gradul de
supraacoperire este mai mare, cu att mai adnc este i curba de ocluzie
sagital Spee. Dup Bornvill datorit curbei de ocluzie sagitali Spee, n caz
de deplasare a mandibulei n sens anterior, ntre arcadele dentare i ntre
dinii antagoniti se creeaz cel putin trei
puncte de contact, situate n form de triunghi: un contact n zona dinilor
frontali i cte unul n zonele laterale. Acest fenomen a primit denumirea de
contactul a trei puncte dup Bonwill .
*Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala),
dintilor frontali (curbura sagitala).
17.Ce prezinta curba de ocluzie transversala Monson- Willson. De ce depinde
gradul de pronuntare, rolul lor.

*Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita

inclinarii dintilor laterali (coroana dintilor laterali mandibulari inclinati oral, a
dintilor laterali maxilari vestibular), daca unim cuspizii dintilor omogeni de pe
hemiarcada stinga si dreapta obtinem curba de ocluzie transversala MonsonWilson.
*Gradul de pronuntare depinde de gradul de nclinaie a dinilor laterali: la cei
maxilari spre vestibular, la cei mandibulari spre oral.
*Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea
mandibulei in sens transversal.
-biologica: protectia parodontului dintilor laterali in acest motiv se mai numeste
si curbura de profilaxie parodontala.
-rol de compensare in crearea arcadelor dentare artificiale,deoarece la miscari de
propulsie si lateralitate intre arcadele dentare se pastreaza contact interdentar cel
putin in trei puncte asigurind fixare stabile a protezelor mobile.
18.Definitie Parodont. Caracteristica tesuturilor ce include aceasta notiune.
Functiile.
*Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui:
gingia, periodontiu, tesutul osos alveolar, cimentul radicular.
*Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata
cu tesutul osos. Partea marginala a gingiei in conditii fiziologice , cuprinde dintele
ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus de coletul dentar, formind santul
dentogingival, care are o adincime de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.
*Periodontiul-tesut conjunctiv cu o structura functionala diferentiata, situate la
nivelul spatiului periodontal. Alcatuid din: fibre periodontale , elemente celulare
(fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste, osteoclaste) din vase sangvine si limfatice
si fibre nervoase. In zona coletului format din doua grupe de fibre :ligamentele
dentogingivale care incep pe cementul radicular si insera in gingie, ligamentele
dentoperiostale si dentodentare-ele incovoiesc dintele si insera la dintele vecin. In
asa mod dintii din arcadele dentare se transforma intr-un system unic si prin
urmare la actiunea unei forte asupra oricarui dinte el va influenta si asupra dintelui
vecin.
*Tesutul alveolar-dispune de o structura functionala caracteristica pentru fiecare
dinte in dependenta de functia acestuia. Sub influenta dintelui pe fata vestibulara si
orala se modeleaza o margine a tesutului cunoscut ca os compact , os dens. Aceasta
placuta ca regula este mai groasa din partea orala si mai subtire din partea
vestibulara.

*Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-de plastie a tesuturilor paradontului;
-de reglare a presiunilor masticatorii;
-de amortizare a fortelor functionale;
-trofica.
19.Indicati latimea spatiului dento-alveolar in cele 3 zone. Caracteristica
grupelor ligamentare Sharpey.
*Spatiul dento-alveolar: spatiul cuprins intre corticala interna a osului alveolar si
cementul radicular . Are largime variabila in diferite segmente ale radacinii:
-in zona orificiului alveolei 0,25-0,27 mm;
-la treimea coletului 0,17-0,19 mm;
-in zona mijlocie 0,08-0,14mm;
-in zona apicala 0,16-0,19 mm.
*Ligamentele Sharpey: Ligamentele alveolodentare se mpart n dou
grupe dup orientarea lor funcional: grupul fasciculelor de fibre cu
orientare oblic formate din fibre colagene care fixeaz i suspend dintele
n alveol, numite i fibrele lui Sharpy. Fiind inserate de peretele alveolei i
cementul radicular, ele snt uor ondulate.Inzona coletului este situat al
doilea grup de fibre orientate n plan orizontal care leag dintele de alveol,
de gingie (ligamentele dentogingivale) i de din ii vecini, ligamentele
dentodentare sau transseptale (deoarece ele trec peste marginile alveolei i
se inser pe cementul din zona coletului dinilor vecini. Acest grup de
fascicule formeaz ligamentul circular dental unind dinii din arcada dentar
ntr-un sistem lan.Ligamentele alveolodentare oblice cu o orientare a
fasciculelor dinspre alveol spre cement, afar de rolul de suspendare a
dintelui, amortizeaz forele de presiune pe care le suport dintele n
funciune.Grupul fasciculelor apicale au o direcie aproape vertical, fiind
dispuse radiar de la peretele alveolei la apex.
20.Definitie ocluzie, ocluzie statica, ocluzie dinamica, relatii de
ocluzie. Varietatile de ocluzie dinamica.
*Ocluzie-raport de contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indifferent de
relatiile dintre ele.
*Ocluzie statica- reprezint o relaie de contact dento dentar dintre arcada dentar
inferioar i arcada dentar superioar.
*Ocluzie dinamica- se realizeat n timpul funciei mandibulare efecctuate prin
intermediul muchilor mobilizatori realiznduse diverse rapoarte
mandibulocraniene, cnd arcada dentara inferioar va contacta cu cea superioar,
realiznd diverse contacte dentodentare.

*Relatii de ocluzie- raport mandibuloerariian n cadrul cruia mandibula se

instaleaz fa de maxil n aa mod c condilii articulari ai mandibulei
ocup n fosele articulare o poziie de retruzie neforat fa de baza pantei
tuberculului articular, indiferent de prezena sau absena total a dinilor.
*Varietati de ocluzie dinamica:
-ocluzia anterioar: propulsia mandibulei i contactul interdentar al
dinilor frontali. In aa poziie a mandibulei uneori poate lipsi contactul
dintre dini n zonele laterale ale arcadelor dentare. Prin urmare,
intercuspidarea maxim a arcadelor dentare va lipsi, condilii articulari ai
mandibulei vor fi deplasai anterior i se vor situa undeva pe panta
tuberculului articular, iar muchii mobilizatori nu se vor gsi ntr-o stare de
contracie maxim i echilibrat.
-ocluzia posterioar: apare n caz de deplasare a mandibulei n direcia
posterioar, fapt posibil datorit aplicrii unei fore, de exemplu, n
momentul determinrii ocluziei centrice cnd medicul apas pe mentonier n
direcie distal. Mandibula fiind deplasat distal, arcada dentar inferioar
va contacta cu cea superioar numai n zonele laterale, iar condilii articulari
vor ocupa n fosele articulare o poziie distalizat.
-ocluzia lateral :poate fi din stnga sau din dreapta, n dependen de
direcia deplasrii mandibulei. La o latero- propulsie mandibular la stnga,
n aceast zon a arcadelor dentare, contactul dintre dini depinde de gradul
deplasrii, pe cnd din partea dreapt el va lipsi sau se va crea n cteva
puncte, i invers. Totodat se va observa o asimetrie a liniei dintre incisivii
centrali superiori i cei inferiori, iar condilii articulari vor avea diferit
poziia n fosele articulare n dependen de direcia deplasrii mandibulei.
21.Definitie relatie de postura mandibulara. Enumerate elementele active si
passive ce asigura aceasta pozitie . spatiul Donders.
*Relatie de postura mandibulara-starea de echilibru dintre muschii ridicatori si
coboritori ai mandibulei cind ei se gasesc intr-o stare de relaxare fiziologica
relative, care se evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de
inocluzie individualizat egal in mediu cu 2-3mm.
*Elementele passive:
-complexul muschi-tendon;
-complexul ATM;
-spatiul Donders.
*Elementele active:
-tonalitatea complexului muscular;
-tonalitatea complexului motoric al ATM.
*Spatiul Donders: in pozitia de repaus fiziologic a mandibulei ,cind intre arcadele
dentare apare un spatiu de ocluzie fiziologica, limba se desprinde de la palatul dur
si se aranjeaza in zona arcadei dentare inferioare, iar intre palatul dur si suprafata
dorsala a limbii apare un spatiu numit spatiul Donders.
22.Ce numim si cu cit este egal spatiul liber de vorbire, importanta practica.

*Spatiul liber de vorbire-in timpul fonatie spatiul de inocluzie fiziologica variaza

in dependenta de pronuntarea vocalelor si consoanelor , in mediu e egal cu 2-3
mm.
*Importanta practica- pentru ca sa se relaxeze muschii in timpul repaosului, n
plus ne mai ajut i la determinarea DVO.
23.testele Wild,silverman si robinson.
Wild-pronuntarea cuvintelor cu litera a
Silverman-pronuntarea cuvintelor ku litera s
Robinson-pronuntarea cuvintelor cu litera f,sau numararea de la 60 la 70.
Rolul:asigura pozitionarea mandibulei in relatie de postura
24.ocluzia centrica.componentele.indicati 4 semne ale ocluziei centrice
Ocluzia centrica-raport de intercuspidare maxima dintre arcadele dentare.
Semnele:dentar,articular,muscular si faringoglandular.
Componente:arcadele dentare,atm,planul ocluzal
25.definitie:tip de ocluziesau rapoarte dintre arcadele dentare.caracteristika
celor 2 grupe.
Tip de okluzie-raportul dintre arcadele dent. In ocluzie centrica.pot fi 2
grupuri:fiziologice si patologice.
Fiziologice-ocluzia ortognata,dreapta,prognatia fiziologica si ocluzia opistognata
Patologica-prognatia,progenia,ocluzia adinca,deschisa si inkrucisata.
26.semnele ocluzii centricecaracteristice pentru toti dintii si pentru dintii frontali in
ocluzia ortognata.
Pentru toti dintii:fiecare dinte vine in contact cu cite 2 dinti antagonisti,cei din
arcada superioara vin in contact cu omogenul antagonist si dintele situat distal,iar
cei de pe arcada inferioara vin in contact cu anagonistul omogen si cu dintele
situate median de el.
Pentru dintii frontali:linia mediana coincide cu linia interincisivala;dintii
superiori acopera 1|3 din dintii inferiori=cu 2-3 mm.
27.semnele de ocluzie centrica caracteristicepentru dintii lateraliin plan sagital si
transversalin ocluzia ortognata.
In plan sagital: fiecare cuspid ai dintilor arcadei superioare se situeaza intre 2
cuspizi ai dintilor de pe arcada inferioara;distalizarea dintilor superiori din cauza
volumului mare ai incisivilor centrali superiori.
In plan transversal:cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori se situeaza in santul
mezio-distalal arcadei dent.superioare;iar cuspizii distali ai arcadei superioare intra
in santul meziodistal al arcade inferioare.rezulta-contact maximal.
28.in ce planuri si in ce sensuri au loc miscarile mandibulare.2 grupe de miscari
dupa Costa.

Miscarile sint in 3 directii:vertical,sagital si transversal;si in 10 sensuri

(ridicare,coborire;propulsie,revenire;retruzie,revenire;misc.laterala-dreapta si
stinga si revenire;)
Dupa Costa:1miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica,caracteristice
pentru fazele actului de masticatie.
2miscari care incep si revin in pozitia de repaus
fiziologic,caracteristice pentru alte functii.
29.miscarile mandibulare in plan sagital,indicati valorile unghiurilor traiectoriei
sagitale articulare si incisivale.
Este miscare de propulsie a mandibulei,cu in care linia parcursa de incisivii
inferiori pe suprafata palatinala a celor superiori pina la contact cap la cap.
Aceasta linie cu planul okluzal formeaza un unghi de 40grade.(unghiul traiectoriei
incisivale
Traiectorie articulara sagitala este distanta parcursa de condilii articulari pe panta
tuberculilor articulari.aceasta linie cu planul okluzal formeaza o linie de 33 grade si
e numit unghiul traiectoriei articulare sagitale.
30.miscarile mandibulare in plan vertical si transversal.diagrama Posselt.indicati
valorile unghiurilor traiectoriei transversale articulare si incisivale.importanta
practica.caracteristica hemiarcadeide balansa si celei active.
Miscarile inplan vertical ale mandibulei corespund gradului de deschidere a
cavitatii bucale. Valoarea maxima e de 5cm si mai mult.miscarile transversale ale
mandibulei sint miscari de lateralitate datorate prin contractia unilaterala a
m.pterigoizi externi si coboritori.
Din partea unde a avut lok kontractia,dintii laterali formeaza un contact
intercuspidian omogen: cuspidul vestib.al dintilor superiori vin in okluzie cu
cuspizii vestibulari ai celor inferiori. Aceasta se numeste hemiarcada dentara
active.contactul intercuspidian neomogen,cind cuspizii vestibulari ai dintilor
inferiori vin in contact cu cuspizii palatinali ai celor superiori a primit denumirea
de hemiarcada dentara balansa.
Unghiul traiectoriei transversale,sau unghiul benet,in miscarea condilului in
mijlociu are 15-17 grade.in zona incisivala acest unghi atinge 100-110 grade.
Diagrama posselt-manual rosu-postolaki,pag.44.
31.caracteristika a 4 faze a actului de masticatie dupa gysi.
1-prima faza corespunde deschiderii gurii si de propulsie a mandibulei.
2-faza corespunde miscarii de lateralitate
3-faza corespunde inkiderii cavitatii bukale,cind o hemiarcada este balansa,iar
cealata active intre cuspizii arcadei inf.de cele superioare.
4-faza de alunecare a cuspizilor si repozitionare in ocluzie centrika.
32.articulatoarele.structura.valorile medii ale triunghiului bonwil si indici de
structura a sistemului stomatognat inkluse in articulator.

Artikulatorele sint dispositive care imita miscarile mandibulei in toate planurile

si atm.
Struktura:2 rame articulate printr-un complex asemanator artikulatiei atm.in
partea anterioara are o tija metalika vertikala ce tine distanta dintre cele 2 rame.
Triunghiul bonwil:unghiul sagital=40grade,iar cel transversal=120grade.
33.okluzoarele.structura.dezavantajele
Okluzoarele sint dispositive ce imit miscarile mandibulei doar in plan
vertical(inkidere-deschidere).este alkatuit din 2 rame unite unite printr-un ax si
mentinute distanta dintre rame printr-un surub sau o tija matalika situate in sens
vertical.
Dezavantajul okluzorului konsta in faptul ca nu reda starea functionala a
maxilarelor ci doar pozitia centrika
34) Definitie tehnica dentara si Biomateriale . Cerintele medico-biologice
catre material.
Tehnica dentara-esta stiinta care studiaza procesele tehnologice de confectionare a
protezelor dentare si aparatelor ortopedice.
Biomateriale-un compartiment al stomatologiei si proteticii dentare care studiaza
provenienta materialelor, component, insusirile, procesele tehnologice de utilizare,
elaborarea materialelor noi.
Catre toate materialele utilizate sint urmatoarele cerinte medico-biologice : 1. Sa
fie nevatamatoare; 2. Sa nu actioneze toxic si chimic; 3.sa fie biocompatibile cu
tesuturile cavitatii bucale si sa nu produca alergii; 4. Sa aiba o reactive neutra cu
saliva si produsele alimentare; 5. Sa nu aiba gust si miros neplacut; 6. Usor sa se
supuna curatirii igienice; 7. Insusiri satisfacatoare: mecanice, fizice, chimice.
35)Aliajele nobile utilizate in protetica dentara: component aliajului aurului cu
titlul 900 si 750 cu platina.
Aliajele metalelor nobile sunt divizate in 2 subgrupe: 1. Aur-argint: 2. Aur-platina.
Aliajele din aur au calitati tehnologice mult mai superioare decit ale aurului pur. In
general aurul se aliaza cu argintul, cuprul si platina, iar pentru lipituri se aliaza si
cu cadmiul, alama si zincul. Gradul de finite-titlul- se exprima in carate sau in
miimi. Aurul pur are titll 1000 sau 24 carate. Un carat este egal cu 1000/24 sau
cu 41.66 miimi. Prin urmare, 583 miimi sunt egale cu 14 carate; 750-cu 18; 833cu20; 916-cu 22 carate.Asadar,puritatea aurului este exprimata prin carate sau
miimi care indica cantitatea de aur pe care-l contine aliajul.
Aliajul aurului cu titlul 900 contine: aur pur 90%, argint 4% si cupru 6%. Aliajul
respective are o culoare galbena placuta, e rezistent la coroziune,poseda o mare
plasticitate, viscozitate, fluiditate in stare topita, usor se supune stantarii, laminarii
si altor procese tehnologice. Acest aliaj e folosit la confectionarea coroanelor
stantate fiind comercializate sub forma de discuri cu diametrul de 18, 20, 23 si 25
mm, cu o grosime de 0,28 0,30 mm. Pentru turnarea pieselor protetice acest aliaj
e comercializat in forma de cubulete de 5 g.
Aliajele din aur se caracterizeaza printr-o duritate mica si usor se supun abraziunii.
Temperatura de topire a aliajelor din aur e de circa 1000-1040gr. C

Aliajul din aur cu titlul 750. Acest aliaj contine aur pur 75%, argint- 3%, cupru9,7%, cadmiu- 12 % si diverse impuritati , nu mai mult de 0,3% si se foloseste
pentru lipire si pentru turnarea in interiorul coroanelor, pe suprafata ocluzala sau
taietoare. Temperatura de topire- 790-810gr. C.
Platina. Este unicul metal care in protetica dentara se utilizeaza in stare pura la
confectionarea unor proteze dentare, insa datorita insusirilor fizice si tehnologice
este folosit rar ( incrustatii, coronae stantate, piese turnate). Din foi de platina cu
grosimea de 0,025 mm se confectioneaza cape , pe care se aplica portelanul, apoi
se efectueaza arderea coroanelor din portelan in cuptoarele special. Platina are o
culoare asemanatoare cu a argintului si a otelului inoxidabil, dar cu o nuanta mai
alba , are greutatea specifica de 21,5, temperature de topire de 1770gr.C sic ea de
fierbere de 3710gr.C.
36)Aliajele seminobile si inobile, caracteristica lor. Destinatia. Coroziunea.
Aliajele seminobile: Aliajele din argint si paladiu. Dupa calitatile fizico-mecanice
aceste aliaje corespund aliajelor din aur. In cavitatea bucala produc curenti electrici
foarte mici(nu mai mult de 1-5MA). Dintre aceste aliaje fac parte:
- PD-250 care contine argint 72,1 %, paladiu 24,5%,
temperature de topire fiind 1160gr.C. Este comercializat in
forma de discuri cu grosimea de 0,3mm si diametrul 18, 20,
23 si 25mm. Din el se efectueaza coronae stantate.
- PD-190 care contine argint 78%, paladiu 18,5 %;
temperature de topire fiind 1100gr.C. Se produce in forma de
discuri cu grosimea de 1 mm si diametrul de 8 si 12 mm sau
in forma de benzi cu grosimea de 0,5, 1 si 1,2 mm . Din
acest aliaj se confectioneaza piese dentare turnate.
- PD-150 care contine argint 84,1%, paladiu 13,5%;
temperature de topire fiind 1100gr.C. E fabricat in forma de
placate cu dimensiuni de 1x5x5mm. Se foloseste pentru
confectionarea incrustatiilor.
- PD-140, care contine argint 53,9%, paladiu 13,5%,;
temperature de topire fiind 870gr.C. Se furnizeaza in forma
de sirma cu diametrul de 1,2, 1,4 si 2 mm si se
intrebuinteaza pentru turnarea interiorului coroanelor pe
suprafetele ocluzala si teietoare.
In afara de argint si paladiu aliajele mai contin si elemente de legatura ( zinc si
cadmiu)
Aliajele inobile:
- Otelurile inoxidabile. Sunt aliaje multicomponente alcatuite
din: Fe -64-72%; Cr-14-25%; Ni-4-19%; Mn- 0,8-1,5%; Si0,9-3%; C-0,02-0,2%; Ti- 0,8-1,2%,.Temperatura de topire e
de 1340-1400gr.C.Sunt cunoscute sub denumirile de :

Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex, Resta etc. Se

comercializeaza in forme de cape cu diametrul de 4-17 mm,
in forma de blocuri cu o greutate de 30 si 60 g si sub forma
de sirma cu diametrul de 0,6-1,2 mm.
Trebuie de mentionat ca in toate aliajele din oteluri inoxidabile e necesara prezenta
cromului intr-o proportie nu mai mica de 12-13% care mareste rezistenta otelului
la coroziune. Prezenta nichelului confera plasticitate marita, iar a siliciuluifluiditate.
Aliajele tip crom-cobalt. Sunt inoxidabile , ele nu contin sau pot contine Fe pina la
1,5%. In protetica dentara sunt utilizate peste 100 de aliaje de acest tip. Aliajele in
dependent de continutul de cobalt si nichel, pot fi divizate in aliaje crom-cobalt si
crom- nichel.
Aliajele tip crom-cobalt contin 60% Co si 40% Cr, precum si diferiti component:
Mo, Al, W, Si,Ru,Ga etc. Aliajele tip crom-nichel contin 69-81% Ni si 12% Cr cu
adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Co, Ti, Ta, Ga, P, Sn.Cromul confera aliajului
duritatea necesara si calitati anticorozive, molibdenul- o structura microcristalina,
nichelul mareste viscozitatea, siciliul si manganul imbunatatesc fluiditatea. Aceste
aliaje sunt utilizate in protetica dentara pentru confectionarea protezelor scheletate,
protezelor fixe dintr-o bucata ,atit metalice cit si mixte.
Coroziunea- reprezinta procesul de distrugere ca urmare a actiunii chimice sau
electrochimice cu mediul inconjurator, ca rezultat scad insusirile materialelor. Se
cunosc 2 varietati de coroziune: uniforma si intercristalina.
37)Clasificarea aliajelor metalelor inobile Craig pentru m/c.
Pentru m/c Craig clasifica aliajele in 3 grupe:
- Pe baza de nichel;
- Pe baza de cobalt;
- Pe baza de titan.
38)Procesul formarii microstructurii aliajului. Care aliaje sunt considerate cu
calitati inalte dupa structura si de ce. Varietati de gratar cristalin al aliajelor si
importanta practica.
39)Cerinele ctre aliajele de lipire. Indicai componena aliajelor pentru lipirea
pieselor realizate din aliajele aurului i ale celor din alliajul crom-nichel
Cerintele catre aliajele de lipire: Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de topit
sa fie asemanatoarecu cele ale aliajelor care se lipesc; sa aiba temperature de topire
mai mica cu 50-100gr.C decit cea a liajelor care se supun lipirii; sa posede calitati
anticorozive in conditiile cavitatii bucale; sa aiba un interval de topire scurt; sa
posede o fluiditate buna; sa formeze lipituri dure( fara porozitati) si dupa culoare sa
coincide cu culoarea aliajului supus solidarizarii.
40. Acrilatele. Componena acrilatelor utilizate n protetica dentar.
Clasificarea dup procesul de polimerizare. Caracteristica monomerului.

Acrilatele- sunt substane sintetice macromoleculare obinute n urma reaciei

chimice de polimerizare sau condesare. Ele au o vasta utilizare in confectionarea
protezelor dentare fixe si mobile.
Acrilatele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte medico-tehnice:
Sa aiba o duritate satisfacatoare pentru asigurarea integritatii protezei
Sa posede elasticitate corespunzatoare rezilientei fibromucoasei sau a
dintelui natural, dar totodata sa nu permita deformarea protezei
Sa posede rezistenta inalta la indoiri shi lovituri
Sa fie rezistente la uzura
Sa aiba culori necesare pentru reproducerea culorilor dintilor naturali sau a
mucoasei cav bucale
Culorile sa fie stabile la actiunea factorilor intra- si extrabucali
Sa nu aiba actiuni nocive asupra tesuturilor cav bucale
Sa nu posede calitati de absorbire a produselor alimentare shi a microflorei
cav bucale
Sa fie omogene si usor sa se supuna prelucrarilor mecanice necesare
Sa posede luciu corespunzator.
Componena acestora este: Monomerul si polimerul care deriv din eterul acidului
metacrilic. Acidul metacrilic mpreun cu alcoolul metilic formeaz
metilmetacrilatul, reprezentat de o singur molecul si este lichid numit n practic
monomer, care este fasonat si comercializat n flacoane de sticl ntunecat nchise
ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se
obine polimetilmetacrilatul sau polimerul. Polimerizarea se efectueaza in
reactoare speciale din otel inoxidabil. Ca rezultat al polimerizarii se formeaza
legaturi moleculare si polimerice inalte si se deosebesc de ale monomerului numai

prin marimea moleculelor. Spre deosebire de monomer polimerul este in forma

praf ci nu lichida.
Dup procesul de polimerizare acrilatele se impart n:
1. termopolimerizabile ( reactia necesita un anumit regim termic)
2. autopolimerizabile ( nu necesita, deoarece contin catalizatori specifici)
Caracteristica monomerului:
Un amestec de eteruri ai acizilor rindului acrilic, un lichid incolor, cu miros eptor
usor se evapor este inflamabil, toxic i se furnizeaz n flacoane de sticl
ntunecat care nu sunt pline, pentru a preveni iniierea reaciei de polimerizare,
care poate fi iniiat de razele luminii. Iar O2 este un inhibitor al reaciei de
polimerizare.
Polimerul- produs al reaciei de polimerizare si prezint o substan sticloas, care
ulterior se frmieaz i se macin pn la finalitate de 0.0001 microni.
41. Varieti ale acrilatelor termopolimerizabile. Regimul de polimerizare.
Destinaie.
Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic
pentru ca reactia chimica de polimerizare ce contribuie la solidificarea lor sa aiba
loc. Acest regim termic poate sa fie reprezentat de surse de caldura uscata, umeda,
( bai cu apa, vapori) sau de raze ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare
varietate de acrilat, ceea ce este indicat in prospectul anexat la acrilatul respectiv.
Varietile acrilatelor termopolimerizabile :
1. Sinma-74, Romodent, Superacril-Spofa. Acestea sunt comercializate sub
form de polimer (praf) cu 7-10 culori de baz i monomer (lichid)ambalat
n flacoane. Polimerizarea acestor acrilate se realizeaz n bi cu ap la

temperatura fierberii. Acestea sunt utilizate la confecionarea protezelor fixe

ct i la confecionarea protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93 alctuit din mai multe componente i comercializat n cutii
speciale, n care sunt ambalate toate componenetele i instrumentele
necesare destinate pentru realizarea procesului de preparare i aplicare a
acrilatului. Regimul de polimerizare poate fi realizat n chiuvet la
temperatura apei de 93 grade C la 6 atm. presiune, n mediu de glicerin la
115 grade C sau n vapori de ap la 120 grade C. Acestea sunt utilizate la
protezele dentare fixe.
3. Vertexrapid, este acrilatul utilizat la confecionarea protezelor mobilizabile
4. Superpont, utilizat la confecionarea protezelor fixe.
5. SR- Isosit_N are un regim special realizat in aparatul de polimerizare
Ivomat IP3
42. Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile. Componena i destinaia lor.
Ce prezint peroxoidul de benzoil.
Acrilatele autopolimerizabile- se deosebesc de cele termopolimerizabile, prin
faptul c n polimer este introdus catalizatorul chimic peroxoidul de benzoil ,
care iniiaz reacia de polimerizare. Prin urmare e necesar un regim de
polimerizare special.
Destinaia
- la confecionarea lucrrilor protetice provizorii
- la reparaii
- la imobilizarea dinilor mobili prin inare
- la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit
introducerea directa a acrilatului in amprenta, prin scurgere, fapt ce permite
evitarea formarii porilor si patrunderea amestecului in toate detaliile amprentei)

Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic n cazul acrilatelor autopolimerizabile, care particip la
iniiera reaciei de polimerizare.
Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile :
1. Noracril, Carbodent, Duracril,utilizate n special pentru confecionarea
protezelor fixe, ct i la confecionare protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93K,de 8 culori, utilizat la realizarea protezelor temporale i de
protecie, precum i la reparaia protezelor fixe direct n cavitatea bucal.
43. Varieti ale acrilatelor elastice. Componena i destinaia lor.
Dup polimerizare aceste materiale devin elastice i sunt folosite la confecionarea
protezelor dentare cu straturi duble (suprafaa anterioar din acrilat obinuit, iar cea
mucozal din material elastic), n scopul unei repartizri judicioase a presiunilor
masticatoare pe suprafaa cmpului protetic. Suprafaa mucozal elastic are rol de
amortizare a ocurilor masticatoare. Din aceast grup amintim: Eladent-100,
Ortosil, Ortosil M ( Rusia), Hidrocryl, Simpa (Germania), Silane, Verone,
Elxilase ( SUA)etc. Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice sunt termo
si autopolimerizabile.
Unele materiale ca: Elastoplast, Boxil (Rusia), SR-Ivocap ElastomerGermania)
sunt utilizate pentru confecionarea protezelor maxilofaciale, ct i a inelor
protectoare pentru boxeri, hocheiiti.
44.Ceramica. Componentele. Clasificarea dup destinaie.
Ceramica- este un produs de origine mineral.
Componentele de baz ale porelanului:
1. Caolinul este cuvnt provenit din chinez de la localitatea Kaouling, de
unde a fost extras pentru prima dat. Este un lut de culoare alb sau deschis

colorat, reprezentat de hidrosilicatul de aluminiu. Temperatura de topire este

de 1700-1800 grade C. La amestecul cu ap caolinul formeaz o paste care-I
confer porelanului plasticitate. Cristalele de caolin micoreaz transparena
porelanului, din care motiv este adugat n proporii foarte mici 1-3
procente.
2. Feldspatul este substana de baz din componena porelanului, reprezentnd
60-80 procente din toat masa i asigur transparena materialului. Din punct
de vedere chimic este un silicat de divers origine: silicatul de poatesiu,
silicatul de sodium, silicatul de calciu i prezint o roc de origine vulcanic.
Are temperature de topire de 1180-1200 grade C.
3. Cuarul este un bioxid de siliciu cu temperature de topire de 1710 grade C.
n masele ceramice este introdus ntr-o proporie de 15-30 procente. Cuarul
n timpul arderii mrete vscozitatea felspatului topit, pstrnd forma
modelat i conferind rezistena necesar masei ceramice.
Este necesar de mentionat ca masele ceramice folosite in prezent in protetica
dentara sunt clasate in trei tipuri :
1.Opacul (kern) , masa de baza aplicata ca prim strat in constructiile dentoceramice. Acest strat constituie un support rigid pentru celelalte straturi de
ceramica, mascheaza stratul de cement al tesuturilor dentare, precum shi
componentele metalice ale constructiilor metaloceramice, serveste si ca material de
adezie , reda unele nuante coloristice in special in treimea cervicala a dintelui.
2.Dentina, care reprezinta stratul cel mai voluminos al constructiilor dentoceramice, determinind totodata culoarea lor si posedind o transparenta foarte mica.
Pentru redarea unor culori mai pronuntate in zona coletului sunt elaborate si mase
de dentina pentru colet ce au o culoare galben-inchis sau cafeniu-inchis.
3.Smaltul, care poseda o transluciditate mai marita caracteristica dintilor naturali si
care este aplicat mai mult in treimea incizala si pe suprafata ocluzala, continuind in
descrestere pina la limita superioara a treimii cervicale. Pentru o transparenta mai
buna a incisivilor sunt aplicate straturi si in regiunea incizala a suprafetelor orale.

In functie de temperatura de ardere masele din portelan sunt clasificate in :

Mase cu un punct de topire inalt (1300-1370 grade celsius) , mase cu punct de
topire mediu (1090-1260), mase cu un punct de topire scazut ( 870-1065) in
practica prioritate se ofera celor cu un punct scazut de topire, care se ard in
cuptoare speciale cu vid.
Dup destinaia ceramica se clasific n:
1. pentru confecionarea lucrrilor din porelan pur, adic pentru confecionarea
coroanelor fizionomice Jacket, a punilor dentare n edentaii unice n zona
frontal, a incrustaiilor.
2. pentru placajul scheletelor la diverse lucrri, adic pentru acoperirea
componentelor metalice n scopul realizrii protezelor dentare fizionomice
sau parial fizionomice.
Cele mai des utilizate mase ceramice sunt: Camma, White, Prisma, Dentsply,
Ceramico, Microbond, Duceram.
56. Definitie coroana de invelis. Clasificarea dupa destinatie,
material, tehnica confectionarii. Rubleova Irina
Coroana de invelis este o microproteza care acopera partial sau
total coroana naturala a dintelui, refacind morfologia si functia dereglata a
dintelui.
Clasificarea.
1. Dupa destinatie: a)coroane de restituire
b) coroane ca element de agregare a diferitor
lucrari protetice(punte)
c) coroana cu functie mixta
d) coroana provizorie
2. Dupa material:
a) metalice: - aliajele aurului, argint-paladiu, crom-nichel, crom-cobalt
etc
b) acrilice
c) din composite
d) din portelan
e) mixte: metalo-acrilice, metalo-ceramice

3. Dupa tehnica confectionarii

a) Coroana confectionata prin stantare
b) Prin turnare
c) Din doua bucati
d) Prin polimerizare: acrilice, din composite
e) Realizate pirn ardere: ceramic
57. Enumerati cerintele catre coroanele de invelis. Argumentati
necesitatea prepararii dintilor stilpi.
Cerinte:
1. Sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui; sa
armonizeze cu dintii invecinati si cu cel omolog; sa fie de volum
corespunzator
2. Sa nu fie supraocluzie majorind DVO pentru a nu provoca
traumatizarea parodontului si totodata sa nu fie in subocluzie
pastrind contact dintii antagonisti
3. Relieful suprafetei ocluzale sa corespunda cu cel al dintilor
antagonisti restabilind relatia cuspid-fosa
4. Permiterea alunecarii libere a mandibulei in diferite directii
5. Sa cupinda strins coletul dintelui sau portiunea coronara unde se
termina marginea ei
6. Sa restabileasca aspectul fizionomic.
Necesitatea prepararii dintilor stilpi:
1. Pentru ajustarea coroanei in caz contrar se mareste ocluzia
58. Enumerati etapele clinic tehnice la confectionarea coroanelor
metalice prin metoda stantarii mixte.
Clinic: examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea
dintilor stilpi, amprentarea
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator,
modelarea machete coroanei, realizarea patricei din ghips,
realizarea matricei din ghips, realizarea patricei din metal usor
fuzibil, confectionarea matricei din metal usor fuzibil, stantarea
preventive si definitive in aparatul brom-strom, prelucrarea si proba
coroanei pe patricea din ghips
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: prelucrarea chimica, finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: proba definitive si cementarea coroanei in cavitatea bucala.
59. Caracteristica metodelor de stantare a coroanelor metalice.
1. Metoda interna a) modelarea cu ghips a machete coroanei
b) redarea dimensiunii si formei anatomice
c) confectionarea matricei din aliaj usor fuzibil in
aparatul de stantat coronae.

- se realizeaza matricea din aliaj usor fuzibil dupa patricea din ghips
preventive izolata cu ulei de vvazelina sau praf de talc
2. Metoda externa se utilizeaza pusca Parker, in interiorul primului
cilindru se introduce pina la jumatatea cauciuc moale nevulcanizat sau alt
material plastic, in care se afunda patricea metalica cu coroana preventive
stantata. Aceasta coroana prelucrata termic este aplicata pe a doua Patrice
din aliaj usor fuzibil, fiind in prealabil infasurata intr-o pinza de tifon pentru a
evita patrunderea materialului plastic intre coroana si Patrice, apoi este
introdusa cu suprafata ocluzala in materialul plastic din interiorul cilindrului
pina acesta acopera in intregime si extremitatea radiculara a patricei, apoi
se asambleaza cilindrul plin pe care se aplica o forta impunind culisarea lui
in interiorul cavitatii primului cilindru. La miscarile de culisare extremitatea
din exteriorul cilindrului exercita presiuni asupra cauciucului, impunindu-l pe
ultimul sa actioneze asupra peretilor externi ai coroanei preventive stantate
obligindui sa capete forma patricei metalice.
3. Metoda mixta(pag.211) prevede utilizarea aliajului usor fuzibil atit
pentru Patrice cit si pentru matrice iar stantarea se realizeaza in aparat de
stantat care se foloseste la metoda interna.
60. Etapele clinic-tehnice la confectionarea coroanelor metalice
intreg turnate.
Clinic: examenul pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea
dintilor stilpi, amprentarea, protectia dintilor preparati cu pulpa vie
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea in simulator,
modelarea machetie coroanei, realizarea tiparului si turnarea
aliajului utilizat, dezambalarea, prelucrarea componentei metalice,
proba pe model
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala
61. Componentele coroanelor mixte si materialele utilizate la
confectionarea lor.varietati de coroane mixte cu componenta
metalica stantata si fetuite cu acrilat.
Coroanele mixte sunt confectionate din: platina, titan, diferite aliaje.
Coroana mixta cu componenta metalica stantata este fizionomika si
semifizionomika, respectiv la cele fizionomice se plaseaza acrilatul
in regiunea vizibila a dintelui.
Coroane fenestrate:
-coroane belkin
- kurilenco
- Ahmeda
- Bubina
Coroane nefenestrate: se realizeaza elemente retentive pt aderenta
acrilatului.
- Coroane Sverdlov-Borodiuk

- Elaborate la USM din Moscova

In dependent de tehnica de confectionare, coroanele mixte pot fi divizate
in: coroane de invelis cu component metalica stantata cu material
fizionomik ( acrilat); cu component metalica turnata, acoperite cu acrilat; cu
component metalica turnata, acoperita cu ceramika.
Componente: - metalacril ; metaloceramica ; composite.
62. Etapele cliniko-tehnice la confectionarea coroanelor mixte
metaloacrilice cu componenta metalica intreg turnata.
Varietatile elementelor de retentive.
-

Clinic :
Preparam dintii ca sub coroana intreg turnata cu crearea pragului in
zona coletului si preparam suplimentar in dependenta de varietatile
coroanelor sau numai suprafata vestibulara sau toate suprafetele la
o profunzime de 0.8 1 mm creind spatiu pt placaj. Amprentarea
dubla si protectia dintilor.
Laborator:
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili din superghips, apoi
ghipsarea in simulator si modelarea machetei din ceara a
componentei metalice.
In timpul modelarii pe supraf pregatita pt acrilat cream elemente de
retentive, niste sfere, forma de ciuperca sau anse etc.
Turnarea
Clinik:
Proba componentei metalice si determinarea culorii ACRILATULUI.
Laborator :
Modelarea formei anatomice a dintelui din ceara.
Crearea tiparului si schimbul cerii in acrilat.
Clinik:
Proba coroanei
Fixarea coroanei in cav bucala.
Elemente de retentii:

Anse dispuse radiar

Sfere
Ciupercute
Solzi de peste

63.etape cl-tehnice la confectionarea coroanelor din acrilat si

ceramic.
Pt coroane din acrilat:
Clinic;
- Preparea dintelui stilp fara prag, daca facem prag atunci doar la nivel
cu festonul gingival.
- Amprentarea dubla
Laborator :
- Realizarea modelului fara sau cu dinti mobilizabili din superghips
- Ghipsarea in articulator
- Modelarea machete din ceara a coroanei , incolor.
- Sectionarea blocului din model impreuna cu coroana
- Ghipsarea in chiuveta orizontal sau vertical
- Schimbul cerii in acrilat
Clinik:
- Proba coroanei in cav buc.
Laborator;
- Slefuirea si lustruirea coroanei
Clinik :
- Proba definitive si fixarea in cav buc.
Pt coroane din ceramic:
-

Clinic:
Examenul pacientului
Stabilim diagnoza
Preparam dintii stilp
Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.51.5 la dinti mai mari in volum. Pragul creat parallel cu festonul
gingival sau subgingival, la decizia medicului.
Laborator:
Realizarea modelului du dinti mobilizabili
Confectionam capacelul din platina
Depunem si ardem stratul de ceramika
Clinik;
Proba coroanei
Laborator:
Corectarea si glazurarea coroanei
Clinik:
Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc.

64. Argumentati particularitatile realizarii modelului si

necesitatea capacelului din platina pt cor din ceramic.
Modelul din ghips poate fi realizat dupa toate tipurile de amprente
cunoscute, insa calitatea confection lui depinde de materialul utilizat
la obtinerea amprenati.
Realizarea modelului.
Modelul reprezint copia pozitiv a campului protetic redat cu cea mai
mare exactitate. Este
realizat prin turnarea pastei de ghips in amprent sau prin
electroplacare.
Tehnici pentru obinerea modelelor
1. Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.
2. Modelul cu bont mobilizabil dup amprenta cu mas termoplastic in inel
de cupru.
3. Modelul cu bont fix.
1) Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.
La aceast tehnic sunt utilizate tije metalice care sunt produse industrial i
comercializate in
acest scop.
Tijele sunt de dou feluri, simple i compuse.
2) Modelul cu bont mobilizabil, dup amprenta cu mas termoplastic in
inel de cupru. Prezint
dou variante:
a) prima variant: o bucl de cear calibrat de 10 mm inlime se
infoar in jurul marginii
cervicale a inelului de cupru, de care se lipete. Se obine un conformator
cilindric in prelungirea
marginilor acestuia.
b) a doua variant: banda de cear pentru conformator este mai lat, fiind
de 20mm. In
amprenta cu acest conformator se depune, dup tehnicile cunoscute, pasta
de ghips dur, se obine
un bont coronar cu o prelungire radicular cilindric de 20 mm lungime.
Aceast prelungire
radicular este prelucrat, prin tiere i lefuire, s se obin forma
neretentiv (cilindro-conic).
Corespunztor feei vestibulare se creeaz o faet plan, fiind elementul
de ghidaj al bontului
mobilizabil in soclul modelului.

Inelul de cupru cu bontul turnat este aezat in supraamprenta de ghips,

care se reconstituie i se
solidarizeaz, prin lipire cu cear, pe faa exterioar
3) Modelul cu bont fix.
Acest model este posibil s fie utilizat dup toate tipurile de amprent.
Pasta de ghips dur este
depus progresiv in zona cea mai inalt a amprentei. Prin vibrare curge i
alunec pe suprafeele
amprentei, ptrunde in toate detaliile inregistrate. In final, este realizat
soclul cu prelungirea distal
pe care se creeaz depresiuni in formele cunoscute. Prelungirea modelului
se izoleaz, dup care
se toarn, in impresiunile antagonitilor, modelul dinilor antagoniti i,
totodat, peste prelungirea
distal.
Dup indeprtarea amprentei se obin cele dou pri ale modelului, care
se pot aeza in
ocluzie cu intercuspidare maxim datorit cheii de ocluzie. La acest model
bontul dentar nu se poate
detaa din soclu.
Capacelul:
Modelarea coroanei din ceramic si arderea lor se face pe un support
metallic realizat din platina pura, deoarece platina suporta
temperature la care arde ceramic, avind coeficientul de dilatare
termica identic cu al ceramicii. Acest support e confectionat dupa
forma bontului preparat si prezinta matricea.
Sunt utilizate:
1. Folii de platina di dimensiunea de 0.025 0.030 mm, din care se
sectioneaza o banda trapezoidala , dreptunhiulara , patrata, in
triunghi, sau sector de circumferinta cu dimensiuni de 3-5 .. mai
mari decit diametrul si inaltimea bontului preparat. Continuare
detailata Birsa pag.223
2.Tehnica de obtinere a capei prin ambutisarea unui disc din material
plastic:
Trus compus din: discuri de material plastic de 0,15-0,20 mm grosime,
o pens special si o chiuvet dintr-un material siliconic.
Tehnica de realizarea capei:
discul prins n pens este tinut deasupra unei flcri pentru plastifiere;
n aceast stare se asaz deasupra chiuvetei si se imprim
bontul modelului.
Discul, din material plastic presat, are contact intim cu fetele modelului.

 Plasticul ce depseste zona coletului este tiat cu foarfec.

Adaptarea cervical si forma final a machetei se realizeaz cu cear
topit, care se picur pe fata ocluzal si pe fetele laterale.
Prin radiere, se d morfologia n raport cu dintele n cauz, cu dintii vecini
si antagonisti.
65. tipurile de coroane mixte metaloceramice. Etapele clinictehnice de confectionare.
Coroane mixte metaloceramice:
- Partial fizionomice
- Total fizionomice
Metaloceramica e constituit dintr-o carcas metalic, pe care se
aplic un strat foarte subire de ceramic. Combinarea acestor dou
materiale a permis crearea unor construcii ideale: care dup
aspectul lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte
sntos, iar dup rezisten chiar l depaesc.

Etapele
Clinic:
Examenul pacientului
Stabilirea diagnosticului
Prepararea dintilor stilpi cu prag in zona coletului cu crearea spatiului
pt ceramica
Amprentarea
Protectia dintilor
Laborator;
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili
Fixarea in simulator si modelarea componentei metalice din ceara
Nu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5
mm
Turnarea
Clinic:
Proba componentei metalice
Determinarea culorii
Laborator:
Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasive
Prelucrarea termica la temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse
pelicula de oxizi metalici necesar la consolidarea ceramicii
Sablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos
Al2O3 cu particule de 250 Mm ,bombardam suprafata capacelului

- Consolodarea chimika
- Degrasarea cu acid acetic
- Depunerea stratului de ceramic si arderea
Clinic
- Proba coroanei in cav buc
Laborator
- Glazurarea
Clinic
- Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc
66. coroanele de substitutie . Componente. Clasificari.
Coroana de substitutie reprezinta microproteze care inlocuiesc
total coroana lipsa a dintelui natural.
Componente: 1. Pivot metallic dispozitivul radicular, care agrega
prin cementare in canalul radicular preparat cu scopul stabilizarii a 2
componente.
2. Dispozitivul coronar ce inlocuieste morfofunctional coroana lezata a
dintelui natural.

Clasificare:
a. Dupa aspectul fizionomic:
Coroana de substitutie total fizionomica
Partial fizionomica
Nefizionomica
b. Dupa caracteristicile constructive a dispozitivelor radiculare:
Simple
Compuse
c. Dupa scopul urmarit:
Pentru restaurarea morfologiei coroanei
Utilizata ca element de agregare in proteze dentare.

67. Etapele clinico tehnice la confectionarea coroanei de substitutie

compusa.
Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat;
Amprentare.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator;
Modelarea machete dispozitivului coronoradicular si transformarea ei
in aliajul soliciatat;
Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.
Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea
bucala;
Determinarea culorii materialului;

Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar;

Prelucrarea si lustruirea.
Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.
68.Definitia edentatia partiala. Clasificarea Kennedy.
Edentatia partiala - dereglrea integritatii arcadei dentare lipsa de la 1 la 13-15
dinti.
Clasificarea Kennedy
Dupa topografia breselor si caracterul de dlimitare a lor de dinti restanti, sint 4
clase, iar primele 3 sunt grupate in 4 subdiviziuni:
cl.1 arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilateral
terminale, marginite de dinti numai mezial
cl.2 prezenta obligatory numai a unei brese terminale, adica marginita cu dinti
numai mezial
cl.3 prezenta bresei laterale intercalate, adika marginita si mezial si distal de dinti
cl.4 localicarea breselor numai in zina frontal.
69. caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatia partial.
Cimpul protetic, dupa structura, mofologie si functiile elementelor cimpului
protetic se impart in:
- suportul dento-parodontal alcatuit de dinti si parodontul lor
- suportul muco osos reprezentat de fibromucoasa si oasele
maxilare
Notiunea de cimp protetic cuprinde totalitatea elementelor sistemului stomatognat
care vine in contact cu proteza partiala: dinti restanti, apofize alveolare edentate,
bolta palatine, mucoasa cavitati bucale.
Are mare importanta numarul dintilor restanti si pozitia lor, deoarece dintii situati
impreuna au rezistenta mai mare decit cei izolati. Valoarea parodontului dintilor
restanti depinde de gradul de rezistenta pe care il au dintii in alveola si fortele care
actioneaza asupra lui, in dependent de grad de implantare a dintlor in alveola,
morfologia radacinilor, raportul corono radicular.
Mofologia coronara a dintilor restanti: suprafata vestibulara si orala a coroanei
dintelui pe care se palica elementele de stabilizare si mentinere a protezei, sint
convexe in paln orizontal si vertical. Zona supraecuatoriala zona neretentiva,
zona subecuatoriala retentiva. Fibromucoasa cimpului protetic este mucoasa
imobila pasiv, si activ mobila. Grosimea si elasticittatea cimpului
proteticdetermina gradul de rezilienta si comportare fata de sprijinul protezelor.
La maxila zonele protetice positive si negative :
Zone positive:
- dintii restanti, tuberozitatile maxilei, bolta palatina, creste
alveolare
Zonele negative:

- parodontul marginal, rugele palatine, papilla incisive, torusul

palatin, ina Schroder, lig. Pterigomandibular, bridele laterale.
La Mandibula:
Zone positive:
- dintii restanti, creste alveolare, tuberculi piriformi,
parodontiul marginal
Zone negative:
- frenul limbii, buzei inferioare, bridele, lig. Pterigomandibular ,
creasta milohioidiana, torusul mandibular.
70. definitia de punte dentara. Componentele. Varietatile corpului de punte in
raport cu creasta alveolara.
Puntile dentare sint costructii rigide nedeformabile, rezistente la rupere, tocire,
carerestabilesc functia masticatorie pina la 95 100%. Componentele:
a. Dispositive de agregare
b. Corpul de punte
Varietatile corpului de punte in raport cu creasta alveolara:
a. In sa
b. In semisa
c. Tangent liniar
d. Punctiform
e. Suspendat
71. Indicatii la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare:
- Edentatii partiale cu brese intercalate, reduse, intise,
multiple,
- Restabilirea integritatii arcadelor dentare
- Edentatii multiple, terminale, foarte rar ptr edentatii
terminale.
- Ptr inlocuirea >= 4 dinti intro bresa.
72. Varietatile elementlor de sprijin utilizate in puntile dentare. Clasificarea
puntilor dentare dupa Kopeikin, Birsa.
In dependenta de aranjarea si nr dintilor stilpi, V.Kopeikin deosebeste 5 varietati de
punti:

1. punti dentare cu e elemente de agregare situate pe cei 2

dinti limitrofi ai bresei edentate
2. cu un element suplimentar de srijin la mijlok
3. cu elemente de agregare dulbe situate la o extremitate a
bresei, mezial sau distal
4. cu elemente de agregare duble situate la ambele extremitati
ale bresei dentare
5. cu 2 elemente de agregare situate pe cei 2 dinti limitrofi ai
bresei si cu o extensie unilateral
Sistemele de agregare pot fi:
1. sistemul de crosete
2. sistemul incrustarii in incrustatie
3. sistemul de coroane pivotate
4. sistemul telescopic
5. sistemul de culise
73. Clasificarea puntilor dentare
Dup Korber, 1975 (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga), punile dentare sunt
clasificate dup urmtoarele criterii:
Dup relaia cu dinii-stlpi: a) puntea intercalat, la care- elementele de
agregare sunt situate pe dinii-stlpi limitrofi breei; b) puntea cu extensie
elementele de agregare sunt situate de o singur parte a spaiului breei, iar corpul
punii se afl n consol n acest spaiu; c) puntea continu, care se ntinde peste
mai multe bree situatr- in ambele hemiarcade, aa-numita punte total.
- Dup localizare, n raport cu zona din arcad: a) puntea frontala
b) puntea
c) puntea maxilar sau
- Dup relaia cu dinii-stlpi i zonele topografice: a) punte intercalat unilateral;
b) puni intercalate bilateral; c) punte intercalat frontal; d) punte intercalat
latero-frontal; e) punte continu latero-fronto-lateral; f) puni intercalate laterofronto- laterale; g) punte mobilizabil latero-fronto-lateral combinat cu o a
liber extins spre distal; h) punte continu total, cu includerea tuturor dinilorstlpi.
- Dup modelul de fixare: a) puni cementate; b) puni mobili- zabile; c) puni
demontabile.
- Dup aspectul fizionomie: a) puni total fizionomice; b) puni parial fizionomice;
c) puni nefizionomice.

- Dup elementele de agregare utilizate: a) cu coroane de nveli total metalice; b)

cu coroane de nveli mixte; c) cu coroane pariale 3/4, 4/5 (onlay-uri); d) cu
coroane Jacket; e) cu unele incrustaii intratisulare de tip inlay sau pinlay; f) cu
coroane telescopice; g) cu coroane de substituie.
- Dup raportul corpului de punte cu creasta edentat: a) puni cu atingerea crestei;
b) puni suspendate.
- Dup modalitatea construciei scheletului: a) punte masiv; b) punte scheletat i
armat.
74. Pregatirea componentelor puntii dentare ptr lipirein cele 2 variante ale
acestei operatiuni. Tehnica lipirii.
Solidarizarea componentelor puntii se realizeaza prin 2 tehnici: sudarea, fara
utilizarea aliajelor de lipit; lipirea cu utilizarea aliajelor de lipit.
Suprafetele elementelor de agregare sint prelucrate ptr dezoxidarea lor prin
fierberea lor in solutii chimice sau prin prelucrarea lor mecanica cu ajutorul
intrumentelor abrasive, insa prelucrarea se face foarte atent pentru a nu se subtia
peretele coroanei.
Pentru lipire se utilizeaza sursa de caldura, aliajul de lipit, materiale decapante. Cu
sursa de caldura incalzim corpul de punte apoi elementele de agregare pina la
aparitia culorii rosietice la linia de contact intre corp si microproteza. Acolo se
aplica decapantul. La o extremitate se incalzeste sirma de otel pina la rosu, dirijind
cu flacara scurgerea decapantului intre spatii. La nivelul lipiturii puntea dentara se
prelucreaza cu instrumente abrasive.
75. Prelucrarea chimica a puntii dentare dupa lipire. Componenta albitorului
pentru puntile dentare din aliaje nobile si inobile.
Dup ace are loc procesul de lipire, puntile dj lipite se pun intrun vas special
special la care se adauga un lichid chimic care poate fi ac. Azotic (aur), clorhidric
(otel). Acidul azotic fierbem 10-15 sec, clorhiric 20-30sec in depententa de
concentratie. Albirea se executa totdeauna la o ventilare buna cu o maxima
protective deoarece folosim acizi concentrate si e nevoie de purtat masca si haine
speciale. Materialele decapante mai sint numite fluxuri si sint utilizate la
constructiile protetice realizare prin metoda de lipire, avind rolul de a dizolva oxizi
care se formeaza pe suprafata supuas lipirii in timpul prelucrarii termice si a
favoriza scurgerea aliajului de lipit. Componentul de baza e boraxul
(Na2B4O7+OHO-borat de sodiu) care pina la 400 grade Celsius se umfla, se
pierde apa ce o contine, iar la 741 grade Celsius se topeshte transforminduse intro
masa fluida, sticloasa, care acopera suprafetele de lipit , protejinduse de oxidare.
Materialele decapante pot avea urmatoarea component: 55% borat de sodium, 35%
acid boric si 10% oxid de siliciu.
76. Etapele clinic tehnice de confectionare a puntii dentare intreg turnate
nefizionomice. Particularitatile realizarii modelului.
Clinic: prepararea dintilor stilpi,
Amprentarea;
Determinarea ocluziei;
Protectia dintilor vitali.

Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale

dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea machetei puntii cin ceara;
Turnarea aliajului solicitat;
Prelucrarea si adaptarea ptr model;
Clinic: proba puntii in cavitatea bucala
Laborator: finisarea, lustruirea
Clinic: proba definitive si cimentarea puntii dentare
Pentru realizarea puntii dentare turnate este nevoie de a confectiona modelul cu
bonturi mobilizabile ce prevede:
1. obtinerea amprentei cu strat dublu (in 2 timpi) este o
amprenta de precizie inalta
2. analizarea amprentei, fixarea pivotilor in amprenta (trebuie
sa fie perpendicular planului de ocuzie si parallele intre ele)
3. e toarna prima parte a modelului din gips dur, si se
realizeaza retentiile (in locuri care nu vor fi detasabile de pe
model)
4. realizarea bazei modelului se efectueaza dupa prize
gipsului din prima parte, si dupa izolarea primei parti. Bara
modelului se realizeaza de obicei din ghips simplu, medical
5. dupa prize gipsului se deschide amprenta pe partea dentara
a soclului cu cutitul de gips. Se dezgolesc pinii aproximativ
cu 1-3 mm dupa ce se socleaza. Dupa - se spala si se usuca.
77. Etapele clinic tehnice la confectionarea punti dentare.
Clinic: prepararea dintilor stilpi, creind un parallelism maxim intre bonturi.
Amprentarea si stabilirea culorii ptr viitoarea punte.
Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale
dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea viitorului carcass metallic din ceara;
Turnarea carcasului metallic si prelucrarea lui.
Clinic: proba carcasului in cavitatea bucala
Laborator: aplicarea materialului fizionomic (ceramic, acrilat)
Clinic: proba in cavitatea bucala + efectuarea corectiilor.
Laborator: glazurarea (ceramica); lustruirea (acrilat)
Clinic: proba definitive in cavitatea bucala si fixarea puntii.
78. Tehnica Inzoma de modelare amachetei componentei metalice a puntilor
dentare metaloacrilice.

Suprafata machetei pe care se va aplica ceramica trebuie sa fie neteda, cu grosimea

de aproximativ 0,4-0.5 mm, insa in present inafara de forma neteda a componentei
metalice sunt propuse si forme retentive. De exemplu, firma IVOCLAR
(Germania) propune ca forma componentei metalice cervicalesa fie modelata cu
suprafete concave, iar marginile incizale si ocluzale in forma de guleras, constatind
ca in aceste cazuri ceramica arsa pe componenta metalica va atinge valori maxime
ale rezistentei mecanice. (fig 151, pg 239, postolachi,birsa)
79.Etapele clinico-tehnice la confectionarea puntei dentare acrilice si din
ceramica.
Puntea dentara acrilica metoda clasica
Clinic: prepararea dintilor stilpi;amprentarea cimpului protetic.
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din
ceara; ambalarea machetei coroanei in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea
acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea acrilatului si
dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Clinic: proba coroanei si fixarea ei prin cimentare
Puntea dentara ceramica metoda clasica
Clinic: prepararea dintelui; amprentarea culorii ceramicii; pretectia dintelui cu
pulpa vie.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea
matricii din platina oe care se depune stratul opac si se arde; matricea se depune pe
bonturile dintilor stilpi intre care se adapteaza o bara din portelan prefabricate care
se lipeste cu ceara incolora pru a o solidariza; ansamblul bara-matrice se detaseaza
si I se confectioneaza un support termorezistent; dupa priza definitive a masei de
ambalat se prelucreaza termic la 1000 C; dupa racier se depun celelalte straturi:
dentina, colet, smalt; prelucrarea cu abrasive.
Clinic: proba in cavitatea bucala
Laborator: glazurarea; se inlatura matricea din platina din interiorul coroanelor
Clinic: Fixarea coroanei in cavitatea bucala.
80.Caracteristica consolidarii metalului cu ceramica.
Legaturile la nivelul jonctiunii metalo-ceramice poate fi de natura chimica,
mecanica si fizica. Legatura chimica de aderenta dintre metal si ceramica se obtine
datorita difuziunii ionilor din metal in ceramica si invers, din ceramica in metal
formind asa numita legatura iono-covalenta. Legatura mecanica se obitine datorita
unor retentivitati invizibile pru ochiul liber, obtinute pe suprafata metalica in urma
sablarii , precum si ca rezultat al unei diferente neesentiale intre coeficientii de
dilatare termica a metalului si ceramicii care contribuie la aparitia fortelor
mecanice de compresiune. Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor Van der
Walls sau legaturii adezive ce apar la nivelul atomilor prin fluctuatiile spontane ale
sarcinilor electrice.
81. Aspectele clinice si caracteristica componentelor cimpului protetic in
edentatiile partiale intinse.

Suportul dentoparodontal pru PPM reprezinta un element valoros de sprijin si

ancorare, care asigura mentinerea si stabilizarea protezelor in dependenta de
numarul dintilor restanti si repartizarea lor topografica, de implantarea lor si
parodontala, la fel si de morfologia coronara.
Suportul mucoosos, ca sic el dentoparodontal serveste la fixarea, stabilizare si
receptia presiunii masticatoare in tratamentul protezei partial mobilizabile..
Fibromucoasa cimpului protetic este aderata la os si este formata din epiteliu
pavimentos pluristratificat cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone..
Deosebim mucoasa imobila, pasiv si active mobile.
82.Elementele cimpului protetic la tratamentul edentatiei partiale cu proteze
mobilizabile.
Elementele Cimpului protetic dupa structura morfologicaa si functionala sunt
clasificate in doua grupe: dintii restanti cu parodontul lor, care alcatuiesc suportul
dentoparodontal si fibromucoasa si oasele maxilarelor, care alcatuiesc suportul
mocoosos.
83. Elementele componente ale P.P.M acrilice. Varietatile dintilor artificiali in
P.P.M
Proteza partial mobilizabila acrilica este alcatuita din mai multe elemente
solidaritate intim, care formeaza un corp solid, rigid, nedeformabil, rezistent la
presiunile masticatoare. Elementele componente sunt: 1) dintii artificiali; 2)
elemente de ancorare mentinere si stabilizare; 3) baza protezei prezentate de seile
protezei consolidate printr-o placa acrilica.
Dintii artificiali formeaza segmente din arcada dentara pe care o restaureaza si
reprezinta elemente functionale principale ale protezelor partial mobilizabile,
deoarece prin intermediul lor se restabilesc functiile sistemului stomatognat. Dintii
artificiali sunt fabricate industial din acrilate si portelan, materiale care trebuie sa
corespunda principalelor cerinte: asemanarea lor cu cu dintii naturali dupa forma,
marime si culoare. De asemnea trebuie sa aiba o duritate satisfacatoare la uzura,
san u aiba calitati abrasive, sa aiba o toleranta biologica, usor sa se supuna
prelucrarii mecanice. Dintii din acrilat sunt fabricate in conditii industriale prin
introducerea acrilatului in stante metalice si polimerizarea sub presiuni mari la o
temperature de 200-250 C. Ei sunt comercializati sub forma de garniture, asezati in
ceara plastica, pe placute pentru grupul frontal sau lateral sau in cutii speciale. Pe
placuta sau pe cutie sunt notale marca fabricii, culoarea, dimensiunea si forma.
Dintii din portelan sunt realizati industrial prin coacerea masei ceramice la
temperature inalte. Ei sunt modelati in forme prese matalice speciale. La inceput se
umple partea coronara a dintelui, apoi taietoare sau ocluzala in ambele
stante.Astfel machete dintelui capata o duritate necesara. Surplusurile sunt
inlaturate si dintelui I se ofera o forma necesara. Dintii din portelan reprezinta
caracteristi superioare comparative cu cei din acrilat, datorita proprietatilor fizicochimice; compozitia chimica este anorganica; structura este omogena; densa; au
rezistenta mecanica foarte mare; au nuante coloristice foarte variate, si au o
toleranta biologica satisfacatoare pentru mucoasa bucala.
84. Limitele P.P.M la maxilla si mandibula.

Limitele bazei protezei la maxilla: Placa acopera bolta palatine, seile-apofizele

alveolare edentate in intregime. Marginile vestibulare ale sailor ajung pina la
fundul de sac vestibular, in zona mucoasei neuter, aflindu-se intr-un contact intim.
In zona posterioara seile acopera tuberozitatile maxilare trecind in placa cu limitele
in zona liniei Ah. Marginile palatinale ale placii prezinta contact cu coletul dintilor
restanti fronali, iar in zona laterala se termina pe suprafetele orale ale dintilor
restanti in zona supraecuatoriala.
Limitele bazei protezei la mandibula: Seile protezei vor acoperi suprafata
mucozala a cimpului protetic edentate, iar marginile vestibulare in aceste zona
ajung pina la fundul de sac vestibular, la nivelul mucoasei neuter. Posterior, in
fuctie de valoarea protetica a tuberculuilui periform, seile acopera treimea
antarioara a acestuia, coborindu-se pina la linia oblixa interna intinzindu-se
orizontal pe fundul de sac lingual. Seile sunt unite cu placa linguala, care in zona
dintilor restanti se intinde pe suprafetele lor orale pina in zona supraecuatoriala
85. Crosetul. Componente.Clasificari.
La aplicarea protezei partial mobilizabile acrilice mai frecvent sunt utilizate
crosetele din sirma confectionate in laborator din sirma de Wipla, cu diametrul de
0,6-0,8 mm, avind scop de mentinere si stabilizare. Crosetele din sirma sunt
alcatuite din 3 segmente:
- segmental dentar (aplicat pe fata vestibulara a dintelui in zona subecuatoriala;se
mai numeste bratul crosetei). Acest segment trebuie sa aiba contact intim cu
tesuturile dentare, iar virful sa fie asezat in zona cu retentie favorabila sis a
cuprinda suprafata vestibulara cu cel putin 2/3 din dimensiunea ei in sens
meziodistal.
- segmental elastic, de forme si dimensiuni diferite care asigura elasticitatea
(corpul protezei). El nu trebuie sa prezinte contact cu parodontul marginal al
dintelui stilp si este asezai in zona supraecuatoriala
- segmental de fixare in baza protezei acrilice (apofiza crosetei). El trebuie sa aiba
o forma specifica retentive pru a se fixa in baza acrilica
Cel mai des sunt utilizate urmatoarele crosete:
1.Crosetul cervico-ocluzal deschis dental. Prezinta un corset cu un singur brat
elastic, care este in contact cu toata suprafata vestibulara a dintelui stilp in zona
subecuatoriala retentive.
2.Crosetul cervico-alveolar deschis dentar. Prezinta un dispzitiv cu un singur brat
de o elasticitate marita, care este in contact cu suprafata vestibulara a dintelui stilp
in zona subecuatoriala retentiva.
3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este aplicat pe suprafata
vestibulara supraecuatoriala, iar extremitatea libera a bratului, facind o bucla, este
intoarsa spre zona subecuatoriala orientate spre edentatie.
1.Dupa numarul dintilor pe care se aplica: mono-; bi-; si tridentare; 2.dupa numarul
total de brate: crosete cu unu;doua; trei; patru;cinci si sase brate.; 3 dupa nr de
brate active alastice: monoactive;bioactive;triactive tetraactive.
86. Caracteristica sistemilor speciale de ancorare, metinere si stabilizare a PPM

Aceste sisteme reprezinta dispozitive mecanice complexe alcatuite din doua

componente: una fixate la dintii stilpi, iar alta la proteza scheletata. In present sunt
cunoscute o multime de astfel de sisteme: culise;telescoape;capse;bare cu
calareti;disjunctori de forte.
Culisele sunt alcatuite din doua parti: una realizata pe suprafata proximala sau
orala a piesei dentare fixe, iar alta inclusa in scheletul metallic ale protezei
scheletate.. Partea inclusa in proteza scheletata patrunde in interiorul culisei
realizate in proteza fixa sau o cuprinde avind aceiasi forma in sectiune transversala.
Mentinerea protezelor scheletate se datoreaza frictiunii care se realizeaza intre
aceste doua part ice culiseaza cu o mare precizie una in cealalta.
Sistem de telescoape ca si in protezele partial mobilizabile acrilice este constituit
din cape cilindrice sau cilindroconice, cementate pe dintii de ancora si coroanele de
invelis care restabilesc forma anatomica a dintilor-stilpi fiind solidarizate cu saua
protezei scheletate. Telescoapele pot fi utilizate atit pru sprijinul mixt rigid al
protezelor scheletate terminale, cit si pru sprijinul dento-parodontal al protezelor
scheletate intercalate.
Capsele sunt formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate
ca matrice si Patrice. Sunt indicate pe dintii cu distructii coronare massive, dar cu
radacini recuperabile.
Bare cu calareti: sunt din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara solidarizata la
coroanele care acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare ale acestor dinti
si o gutiera aplicata in saua protezei schelatate care incaleca bara.Bara are
dimensiuni si forme variate; ea poate fi rotunda; ovala;dreptunghiulara, iar
dimensiunile depend de numarul dintilor care lipsesc si de topografia edentatiei.
Bara este solidarizata de elementele fixate in asa mod ca sa urmeze profilul
apofizei alveolare lao distanta de aproximativ 1-2 mm. Guitera se mai numeste sic
alaret, fiind o copie de forma si dimensiuni externe ale barei. Barele sunt indicate
la edentatiile frontale, laterale, si subtotale cu inaltimea spatiului protetic
corespunzator pru utilizarea barei.
87. Caracteristica crosetelor inelar Jackson si Adams. Indicatii.
Jackson, pentru ancorarea protezelor mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe
dintii 6 a hemiarcadei intregi, a propus un corset inelar. Segmenul dentar este situat
orizontal in zona subecuatoriala, indepartindu-se spre marginile proximale, mezial
si distal, si traversind suprafata ocluzala printer nisela masticatoare se coboara pe
suprafata orala a dintelui si se include cu segmentele retentive in baza protezei.
Adams pru marirea elasticitatii acestui corset, a realizat la extrimitatile proximale
ale ansei vestibulare doua bucle.
89.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea PPMA in a II-a
situatie clinica cu DVO pastrata.
Confecionarea protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac ca orice lucrare
protetic solicit respectarea consecutivitii anumitor etape clinico-tehnice. In caz
de utilizare a sistemelor speciale de ancorare, iniial se vor confeciona elemente

fixe ale sistemului de ancorare urmate de realizarea etapelor .clinico-tehnice de

confecionare a protezelor mobilizabile n urmtoarea ordine:
Clinic: examinarea pacientului i amprentarea cmpului protetic.
Laborator: confecionarea modelului i a lingurii individuale (dac se
obine amprent anatomic) ; n caz c s-a obinut amprent funcional pe
modelul realizat se vor confeciona ablonul cu bordurile de ocluzie.
Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaiilor inter- maxilare.
Laborator: montarea modelelor n simulator; confecionarea elementelor de
ancorare, meninere i stabilizare; realizarea machetei protezei (montarea dinilor
artificiali); modelarea machetei protezei mobilizabile.
Clinic: proba machetei protezei n cavitatea bucal.
Laborator: modelarea definitiv a machetei protezei, ambalarea n chiuvet,
realizarea tiparului, introducerea acrilatului In tipar, polimerizarea, dezambalarea i
prelucrarea protezei.
Clinic: aplicarea i adaptarea protezei la cmpul protetic.

90.Caracteristica sabloanelor cu borduri de ocluzie. Materiale de

confectionare.Cerinte.
abloanele de ocluzie sunt piese auxiliare utilizate de ctre medic pentru
determinarea i nregistrarea rapoartelor intermaxiflare cu ajutorul crora
tehnicianul poziioneaz i fixeaz modelele n simulatoare.
ablonul de ocluzie este compus din dou pri: baza ablonului i bordura de
ocluzie. Baza ablonului se confecioneaz din
plci de cear de baz sau acrilate dup tehnologia care a fost descris la
realizarea lingurii individuale. Baza ablonului este realizat n contact intim cu
modelul. Limitele bazei sunt identice cu limitele lingurii individuale n caz de
edentaie total, iar n caz de edentaie parial baza nu acoper dinii restani i
poriunea versantului vestibul ar needentat. Marginile bazei prezint contact cu
suprafaa oral a dinilor restani astfel: pentru maxil n zona frontal se ntinde
pn la tuberculii dinilor, iar n zona lateral se termin pe suprafeele orale ale
dinilor restani pn n zona supraecuatoriala, pentru mandibul att n zona
frontal ct i n cea lateral baza se termin n zona supraecuatorial lingual a
dinilor restani.
Bordura de ocluzie, numit i val de ocluzie, confecionat din cear (ns poate
fi confecionat i din materiale amprentare termoplastice de tip stens) are form i
dimensiuni asemntoare arcadelor dentare i se fixeaz de baz.
Bordura de ocluzie poate fi confecionat dintr-o plac de cear plastificat la
sursa de cldur i rulat ntr-un val cu o form de paralelipiped, avnd laturile
aproximativ de 1,21,5 cm, sau prin turnarea cerii topite ntr-un conformator cu
dimensiunile corespunztoare. Totodat pot fi utilizate i batoane de cear n form

de paralelipiped, produse industrial. Pentru obinerea valului de ocluzie, m caz de

edentaie total, batonul de cear este plastificat la sursa de cldur sau ntr-o baie
de ap cald (5060C) i se ndoaie n form de potcoav pn se obine o form
corespunztoare arcadei dentare, Acest val se aaz pe baza de cear deasupra
mijlocului apofizei alveolare i se solidarizeaz de ea prin lipire cu cear fierbinte.
Extremitile laterale distale se secioneaz oblic pe linia ce corespunde locului de
implantare a molarului doi, conferindu-i suprafeei ocluzale, prin presarea ei pe o
sticl uleioas, o suprafa plan. Prin secionarea surplusurilor de cear bordurii
de ocluzie i se imprim urmtoarele dimensiuni: n zona frontal o nlime de 10
12 mm, descrescnd progresiv spre dis- tal corespunztor locului de implantare a
primului molar, avnd o nlime de 68 mm; limea este de 56 mm n zona
frontal i respectiv 810 mm n cea lateral (fig. 76).
In caz de edentaie parial, bordurile de ocluzie sunt fixate n spaiile edentate
i sunt mai nalte cu 2 mm dect dinii restani i mai late cu 1 mm n sens
vestibulooral (fig. 77).
La realizarea bazei din cear pentru mrirea rezistenei i evitrii fracturrii n
timpul operaiunilor clinice abloanele se consolideaz. n acest scop este utilizat
srma cu diametrul de 1,5 mm care se ndoaie dup forma suprafeei orale a
apofizei alveolare i fiind uor nclzit se aaz pe versantul oral al bazei. Sub
influena cldurii srma parial ptrunde n ceara bazei, fiind ulterior acoperit
deplin cu cear topit. Dup aceaista se verific dac ablonul de ocluzie se
adapteaz perfect pe model, se efectueaz corectrile corespunztoare n caz de
necesitate. Apoi dup rcirea definitiv abloanele sunt ndeprtate de pe model i
aezate din nou, controlnd astfel dac aceste operaii se fac ciu uurin.
abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic,
acoperind-o n totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,52 mm, s fie rezistent la presiune
i s nu prezinte micri de basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr
dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor
determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate fo baza ablonului
corespunztor mijlocului apofizei alveolare, s aib form i dimensiuni
corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad suficient
de mentinere.
91.Liniile crosetare. Caracteristica.Principiile de montare a dintilor in PPM.
Dup cum sa menionat, rolul principal n ancorarea, meninerea i stabilizarea
protezelor pariale mobilizabile l ndeplinesc elementele mecanice de fixare. In
caz de utilizare a sistemelor speciale de fixare:, elementele lor componente, fie
coroane, fie gutiere se vor aplic pe imprimrile respective ale modelului i se vor

solidariza la baza din cear a machetei protezei pariale mobilizabile. Utilizarea

croetelor din srm depinde de numrul dinilor restani i aezarea lor
topografic. Dup numrul dinilor stlpi pe care s-au aplicat croete ancorarea
protezelor pariale mobilizabile se poate realiza punctiform, liniar i n suprafa.
Ancorarea punctiform se practic n edentaiile subtotale, la prezena unui
singur dinte restant i este cea mai puin eficient din punct de vedere mecanic.
Prin ancorarea liniar se subnelege linia imaginar care unete dinii-stlpi pe
care s-au aplicat croete, cunoscut n literatura de specialitate ca linie croetar.
Direcia liniei croetare poate fi transversal, n diagonal, sagital sau n
suprafa . Alegerea direciei liniei croetare are o deosebit importan la
meninerea i stabilizarea protezelor. Se consider ci cea mai avantajoas direcie a
liniei croetare este acea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu ct linia
croetar se abate mai mult de la centrul protezei, cu 'att stabilitatea protezei este
mai precar. Cele mai favorabile condiii de fixare i stabilizare a protezelor
pariale mobilizabile cu plac pot fi create prin ancorare n suprafa.
Pe dinii-stlpi alei se confecioneaz, dup tehnicile cunoscute, croetele
solicitate din srm, apoi se confecioneaz ablonul din cear roz. In acest scop
placa de cear ramolit este aplicat i adaptat la suprafaa cmpului protetic al
modelului preventiv izolat cu ap. Surplusurile de cear sunt nlturate prin
secionarea lor cu lama bisturiului, dup limitele viitoarei proteze desenate pe
model. Baza din cear trebuie s acopere n ntregime cmpul protetic al modelului,
apoi de baz se solidarizeaz cu segmentul de fixare croetele din srm. In acest
scop segmentul de fixare al croetului se nclzete la sursa de cldur i se aplic
pe dintele-stlp corespunztor locului de proiecie a fiecrui segment croetar.
Segmentul de fixare nclzit ptrunde n profunzimea cerii din spaiul edentat,
solidarizndu-se astfel cu baza din cear a viitoarei proteze.
92.Montarea dintilor in PPM cu gingie artificiala, punctiform si
mixt.Particularitatile montarii dintilor di portelan.
In cazul aplicrii protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac, pentru
construirea segmentelor arcadelor dentare artificiale, pot fi utilizai att dini din
acrilat, ct i din porelan. n dependen de culoare, mrime, form i material se
aleg dinii artificiali pentru a fi montai n baza din cear a spaiilor edentate. In
acest scop este necesar de respectat urmtoarele principii:
1) n zonele laterale dinii se monteaz pe mijlocul apofizei alveolare i
perpendicular ei, realiznd contacte cu dinii antagoniti;
2) n zona frontal dinii se monteaz cu restaurarea configuraiei curburii
dentare n raport de ocluzie; n dependen de situaia clinic dinii pot fi montai
cu gingie artificial i fr ea (purctiforrn) ; la montarea dinilor far gingie
artificial marginea cervical a dinilor va avea contact cu apofiz alveolar
edentat; la montarea cu gingie artificial zona cervicala a dinilor se va situa pe
linia sursului, reper notat de medic pe bordura de ocluzie; n scop fizionomie i

innd cont de doleanele pacientului, dinii pot fi situai asimetric sau se creeaz
spaii interdentare;
3) la prezena a mai multor dini restani, dinii artificiali se vor monta innd
cont de gradul lor de implantare, mrime, form, linia coletului; la montarea
dinilor din porelan nu se admite lefuirea porelanului, deoarece se pot nltura
reteniile i luciul (glazura), provocnd totodat micorarea rezistenei lor;
5) n situaiile cnd lipsesc 2 sau mai muli dini, ns spaiul edentat nu permite
montarea aceluiai numr de dini, se monteaz numrul ce permite lichidarea
spaiului edentat i invers, dac sunt abseni 12 dini, ns spaiul edentat este
mai mare se monteaz numrul de dini ce dup volum vor lichida brea. n
ambele situaii se ine cont de volumul dinilor prezeni, topografia breei, aspectul
fizionomie etc..
93.Componentele chiuvetei. Metodele de ambalare a machetei PPM in
chiuveta.
Conform tehnicii clasice, acrilatele se introduc n tipar prin presare, din care
cauz la realizarea lui sunt utilizate chiuvete metalice care rezista la presiuni nalte
i care sunt alctuite din dou pri inegale n sens vertical: cea superioar mai
mic dect cea inferioara. Fiecare jumtate este format dintr-un inel i un capac.
Toate prile componente se pot asambla ntr-o singur poziie cu ajutorul
dispozitivelor speciale.
Pentru ambalarea .n chiuvet, macheta protezei mobilizabile se solidarizeaz
prin lipirea extremitilor ei de model cu cear, operaiune urmata de proba
modelului cu macheta protezei n jumtatea inferioar a chiuvetei. Dac soclul
prezint dimensiuni voluminoase, este redus prin tierea ghipsului pn la
ptrunderea in interiorul chiuvetei fr dificulti.
Modul n care vor fi situate modelul i prile componente ale machetei n
chiuvet determin metoda de ambalare a machetei:
a) ambalarea direct;
b) ambalarea indirect;
c) ambalarea mixt.
Ambalarea direct. Conform acestei metode, dup ambalarea i nlturarea
cerii modelul i elementele componente ale machetei (dinii artificiali, croetele,
scheletul metalic) rmn ntr-o singur jumtate a chiuvetei n jumtatea inferioar
.
Ambalarea indirecta. Conform acestei metode,dupa inlaturarea cerii si
deschiderea chiuvetei in jumatatea ei inferioara ramine modelul,iar in cea
superioara crosetele sau scheletul metalic si dintii artificiali.
Ambalarea mixta. Aceasta metoda rezulta din combinarea celor doua metode,
intr o zona, in dependenta de necesitate, macheta poate fi ambalata dupa tehnica
directa,iar in alta dupa tehnica indirecta.

94.Prelucrarea si finisarea protezelor mobilizabile. Utilaj, instrumente,

materiale.
Prelucrarea i finisarea protezelor dentare depinde de materialul utilizat la
confecionarea lor i const din dou operaiuni:
1) operaia de planare fi netezire a protezelor;
2) operaie de lustruire a protezelor.
Operaia de planare i netezire a protezei este efectuat cu ajutorul
instrumentelor abrazive rotative. Pentru prelucrarea protezelor acrilice sunt
utilizate diverse forme de freze att metalice, ct i din carborund, cu ajutorul crora
sunt nlturate surplusurile de acrilat de pe suprafeele protezelor, conferindu-i
protezei i un aspect morfologic corespunztor. Ulterior suprafeele libere ale
protezei ce nu prezint contact cu esuturile cmpului protetic sunt netezite cu
ajutorul hrtiei de glaspapir cu granulaie fin. La prelucrarea suprafeelor
protezelor metalice sunt folosite instrumente reprezentate de discuri de carborund
sau diamantate, diverse freze din aliaje dure sau diamantate, pietre dentare cu
ajutorul crora se lefuiesc suprafeele protezelor pentru adaptarea lor pe model, ct
i pentru redarea aspectului morfologic corespunztor. Netezirea suprafeelor
protezelor netalice se efectueaz cu gume abrazive (polipanturi), n special a
protezelor confecionate prin tehnici clasice. In cazul utilizrii protezelor
confecionate prin tehnici contemporane, aceast operaiune se efectueaz cu
ajutorul sablatorului utiliznd corund cu o granulaie fin ce nu depete 50
microni.
Operaia de lustruire a protezelor este efectuat pentru a reda suprafeelor
protezei aspectei perfect netede, rezistente din punct de vedere chimic i
neretentive pentru alimente. Lustruirea suprafeelor protezelor acrilice i metalice
confecionate prin tehnici clasice se realizeaz la aparatul de lefuit. Pentru
lustruirea mecanic sunt utilizate diverse materiale de lustruit, care se depun pe
filuri sau perii. Lustruirea final se realizeaz cu ajutorul pufului de bumbac
obinnd astfel un luciu maxim.
Protezele, metalice confecionate prin tehnici moderne pot fi lustruite i
electrochimie. Lustruirea electrochimic este realizat n aparate speciale numite n
literatura de specialitate i bi electrogalvanice.
95.Etapele tehnice la confectionarea protezelor mobilizabile cu baza metalica
si captuseala elastica. Indicatii.
Perceperea excitaiilor termice poate fi pstrat, dac baza protezei va fi
realizat din materiale cu o conductibilitate termic bun. Din aceste materiale fac
parte aliajele nobile i inobile.
Baza metalic a protezelor a fost propus nc n secolul XVIII, ns tehnologia
confecionrii prin tanare n-a contribuit la rspndirea ei, din cauz c baza
metalic tanat nu se adapteaz intim la cmpul protetic. In prezent datorit

realizrilor tiinei n tehnica protezrii, precum i a utilizrii materialelor ce

permit o precizie nalt la turnarea aliajelor, baza metalic este confecionat cu o
grosime de 0,40,5 mm i cu elemente retentive n zonele edentate destinate
pentru fixarea acrilatului i respectiv a dinilor artificiali. La realizarea protezelor
pariale mobilizabile cu baza metalic sunt respectate etapele clinico-tehnice
descrise anterior cu unele deosebiri de detaliu referitoare la: realizarea modelului
duplicat; modelarea machetei bazei protezei din cear pe model; realizarea
machetelor canalelor de turnare a tiparului i turnarea aliajului solicitat pe modelul
duplicat.
Dup prelucrarea mecanic a bazei metalice se vor monta dinii n spaiile
edentate solidarizndu-i cu acrilat la baza metalic, dup tehnicile cunoscute.
Aceste particulariti tehnice de confecionare a bazei metalice a protezei sunt
descrise la tema privind protezele scheletate.
Transmiterea presiunilor masteatoare de Ia baza protezei suportului osos se
realizeaz prin intermediul fibromucoasei cmpului .protetic. In unele situaii
clinice determinate de prezena exostozelor, a fibromucoasei subiri, nerezilient,
incapabil s suporte presiuni mastictoare sau de prezena torusului palatina etc.
Baza protezei confecionai cu suprafaa mucozal acrilic sau metalic va aciona
traumatic asupra suportului osos. Aceste situaii clinice solicit confecionarea unei
baze difereniate a protezei pariale mobilizabile prin realizarea unor spaii ntre
baz i zonele indicate ale cmpului protetic (folierea modelului) sau prin aplicarea
materialelor elastice acrilice pe suprafaa mucozal a protezei. Materialele elastice
au drept scop restaurarea rezilienei fibromucoasei i micorrii presiunilor
masticatoare asupra suportului osos prin amortizare. Materialul elastic poate fi
aplicat pe suprafaa mucozal a bazei acrilice parial sau total.
Cptuirea bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile se efectueaz
prin dou metode: direct i indirect. Metoda direct prevede aplicarea
materialului elastic autopolimerizabil pe zonele mucozale ale bazei protezei, direct
n cavitatea bucal. Prin metoda indirect materialul elastic se aplic n condiiile
de laborator.
Pentru cptuirea indireci a bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile
pot fi utilizate dou tehnici;
a) aplicarea materialului elastic pe suprafaa mucozal a bazei dup
polimerizarea acrilatului;
b) aplicarea materialului elastic n tipar concomitent cu acrii tul.
Conform primei tehnici, dup confecionarea protezei pariale mobilizabile
acrilice, n clinic, de pe suprafaa mucozal a bazei se ndeprteaz prin lefuire
un strat de acrilat de pn la 1,0 mm, apoi se aplic un material elastic amprentar i
se obine amprenta funcional. In laborator proteza se ambaleaz n chiuvet, iar
dup deschiderea chiuvetei se nltur materialul amprentar. Pereii tiparului se
izoleaz, iar suprafaa mucozal lefuit a protezei se prelucreaz cu catalizator
lichid i se aplic pasta de material elastic pregtit n prealabil. Se interpun prile
chiuvetei n poziia corect i se preseaz, aciune urmat de termo- sau

autopolimerizare, conform indicaiilor respective din prospect. Dup dezambalare,

surplusurile se nltur prin tiere sau lefuire.
Tehnica aplicrii materialului elastic n tipar concomitent cu .acrilatul utilizat
pentru baze este identic cu tehnica clasic cu unele deosebiri de detaliu: dup
prepararea pastei de aerilat i a materialului elastic, pe modelul din prima parte a
chiuvetei, n acele zone unde este nevoie de cptueal elastic, se aplic o plac
de cear cu o grosime de 0,40,6 mm. Ulterior, n partea a doua a chiuvetei se
depune cantitatea de aerilat necesar pentru baz, apoi se aplic o folie de celofan
umectat i se cupleaz prile chiuvetei. Dup presare, chiuveta se deschide, se
nltur folia de celofan, surplusul de aerilat i placa de cear, iar n locul cerii se
depune aproximativ acelai volum de material elastic. Din nou se cupleaz prile
chiuvetei i se preseaz, apoi chiuveta se prinde n ring i se efectueaz procesul de
polimerizare, conform indicaiilor pentru materialul respectiv.
96. Indicatii la tratamentul protetic cu proteze partiale mobilizabile
scheletate.
1. In cazul cind nu e posibil tratamentul cu punti dentare
2. Cind nu sunt conditii favorabile pentru fixarea implantelor
3. In cazul atrofiei apofizelor alveolare.
4. In cazul prezentei breselor dentare
5. cind suportul muco-osos permite aplicarea PPMS
6. cind starea parodontiului dintilor restanti permite aplicarea crostelor sau a
sistemelor PPMS.

97. Componentele PPM scheletate.Caracteristica conectorilor principali in

PPM scheletate si dimensiunile lor la maxila si mandibula.
Lund n consideraie dezavantajele utilizrii protezelor pariale mobilizabile
acrilice cu plac, specialitii au ameliorat caracteristicile tehnico-constructive ale
acestor proteze. In acest scop a fost nlocuit o poriune a bazei protezei printr-o
baz (arc) sau plcu metalic, care servete drept element de legtur, dintre eile
protezei i solidariznd la acest element dispozitive speciale pentru echilibrarea
presiunilor masticatoare asupra dinilor restani s-a obinut un schelet metalic.
Datorit acestor modificri, construciile de proteze pariale mobilizabile au primit
denumirea de proteze scheletate, proteze arcate, proteze de sprijin.
Scheletul metalic care se confeciona din elemente prefabricate sau modelate
separat, apoi ulterior turnate i lipite ntre ele, n prezent este confecionat prin
metoda de turnare, proces care poate i realizat n orice laborator de tehnic
dentar. Ins pentru realizarea corect a scheletului metalic, trebuie s cunoatem
particularitile constructive ale elementelor componente ale protezei scheletate i
plasarea lor pe cmpul protetic.

Elementele componente ale protezei pariale mobilizabile scheletate

Proteza parial mobilizabil scheletat poate fi comparat cu proteza parial
mobilizabil acrilic cu plac, avnd aceleai pri componente, deosebirea
constnd n faptul c aceste pri sunt solidarizate ntr-un schelet metalic. Prin
urmare, la baza protezei scheletate st scheletul metalic pe care sunt realizate
segmentele arcadelor dentare (eile) situate n spaiile edentate. Dac baza protezei
pariale mobilizabile acrilice cu plac este prezentat de eile protezei unite prin
conector n form de plac, atunci baza protezei scheletate este prezentat dintr-un
schelet metalic unic, unde eile sunt unite cu un conector n form de bar (arc)
au plcu metalic.
Scheletul metalic este confecionat din aliajele metalelor nobile sau inobile i
este prezentat de urmtoarele elemente: eile protezei plasate n spaiile edentate
pe care se monteaz dinii artificiali; elementele de legtur dintre ef cunoscute
sub numele de conectori -principali; elementele de ancorare, meninere, sprijin i
stabilizare realizate pe dinii-stlpi; elementele de legtur dintre .prile
mucozale i cele dentare ale scheletului, cunoscute ca conectori secundari.
eile protezei scheletate
In proteza scheletat poate fi o singur a sau mai multe, n dependen de
numrul spaiilor edentate. eile reprezint, din punct de vedere funcional, prile
principale ale protezei, deoarece prin intermediul lor se restaureaz integritatea
arcadelor dentare i transmiterea presiunilor mastictoare de la dinii artificiali
esutului osos i dinilor-stlpi, participnd totodat la meninerea i stabilizarea
protezei n cavitatea bucal.
eile n scheletul metalic pot fi confecionate n dou variante:
a) ntreg metalice la care suprafaa mucozai prezint contact cu mucoasa
apofizei alveolare a spaiului edentat; pe suprafaa protetic se realizeaz
elemente retentve reprezentate de bonturi, grile, anse sau ciupercui utilizate
pentru retena acrilatului cu dinii artificiali;
b) parial metalice nglobate n acrilat; pentru aplicarea acrilatului, aua
metalic este perforat sau confecionat n form de plas, fiind situate la o
deprtare de 12 mm de la mucoasa cmpului protetic. eile protezei scheletate
sunt situate pe mijlocul apofizelor alveolare al spaiilor edentate, fiind distanate cu
23 mm de la parodontul marginal al dinilor restani limitrofi breelor dentare.
Elementele de legtur dintre eile protezei scheletate.
Elementele ce unesc eile i toate celelalte componente mucozale ale protezei
scheletate sunt definite ca conectori principalii. Aceste elemente de legtur au
forme i dimensiuni diferite n dependen de tipul de edentaie i particularitile
morfologice ale maxlei sau mandibulei. Important este ca conectorii principali s
posede duritate, rezisten la rupere i rigiditate necesar pentru repartizarea
uniform a presiunilor masticatoare pe ntreaga suprafa de sprijin a cmpului
protetic.
Conectorii principali pot fi confecionai n forme de bare (arcuri) i plcue.
Barele sunt utilizate mai frecvent la mandibul, avnd o form rotund,
semirotund, oval, semioval sau atipic. Pentru mandibul limea barei trebuie
s fie nu mai mic de 3 mm, iar grosimea de 1,52,0 mm, pentru maxil,

respectiv, 68 mm i 0,81,0 mm. Bazele sunt situate la o distan de 0,51,0

mm de la mucoas n dependen de gradul ei de rezilien, pentru a preveni
nfundarea barei n mucoasa cmpului protetic. Marginile barei nu trebuie s fie
traumatizante i urmeaz s fie plasate n
zonele cu funcionalitate sczut ca s nu jeneze micrile limbii n timpul
masticaiei i fonaiei.
Plcutele sunt utilizate pe larg datorit elaborrii aliajelor metalice
contemporane i tehnicilor moderne de turnare. Ele sunt confecionate cu o lime
de peste 10 mm i cu o grosime de 0,4 0,5 mm, avnd contact intim cu mucoasa
cmpului protetic. Datorit formei plate i grosimii mici, precum i elasticitii,
plcutele nu genereaz disconfort n cavitatea bucal, iar contactul cu mucoasa
determin i o for de adeziune respectiv ce contribuie la fixarea mai bun a
protezelor.
98.Clasificarea crosetelor turnate dupa Rindasu si cerintele dupa Lejoueux.
Dup I. Rndau, ele sunt clasificate n dependen de urmtoarele criterii
morfofuncionale:
Dup numrul dinilor pe care se aplic:
a) monodentare (aplicat pe un singur dinte);
b) bidentare (aplicate pe doi dini);
c) tridentare (aplicate pe trei dini).
Dup numrul total al braelor din care se compun aceste croete:
a) croete cu dou brae;
b) croete cu trei brae;
c) croete cu patru brae;
d) croete cu ase brae.
Dup numrul braelor active elastice:
a) croete cu un singur bra elastic (monoactive);
b) croete cu dou brae elastice (biactive);
c) croete cu trei brae elastice (triactive);
d) croete cu patru brae elastice (tetraactive).
Dup numrul conectorilor secundari i dup poziia lor topografic:
a) croete cu un singur conector secundar;
b) croete cu doi conectori secundari;
c) croete cu trei conectori secundari.
Dup Lejoyeux croetele turnate (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga) trebuie
s corespund urmtoarelor cerine:
croetul s contribuie la retenia i stabilizarea protezei, fr s acioneze
nefavorabil asupra integritii esuturilor de sprijin;
lungimea croetului s permit ncercuirea a mai mult din jumtatea celei
mai mari circumferine a dintelui-ancor, putnd fi continu sau discontinu;

 oricrei poriuni retentive elastice a croetului trebuie s i se opun o

poriune rigid a acestuia sau o bar corono-cingular, pentru a suspenda orice risc
al efectului ortodontic, pentru a rezista forelor care tind s dezinsereze proteza,
extremitatea retentiv elastic a croetului trebuie s fie pasiv din momentul
aplicrii protezei i s nu devin activ dect pentru a se opune deplasrii protetice;
diferitele pri componente ale croetului s se situeze ct mai aproape
posibil de mijlocul treimii cervicale a dinilor, pentru a reduce la minimum forele
care ar putea aciona n sensul torsionrii dintelui-ancor;
prile componente s fie simetric dispuse (unui capt retentiv plasat
vestibular la nivelul unei anumite zone s-i corespund acelai element situat n
acelai loc, dar de partea opus a arcadei);
pentru a evita orice aciune imediat sau secundar a croetului asupra
dintelui-ancor, este necesar ca dinii limitai s fie solidarizai n condiii
favorabile, cte doi, iar n situaii nefavorabile, n grup.
99.Enumerati componentele crosetului Ackers si Bonwill,plasarea lor pe
dintele ancora.
Croetul Ackers. Acest croet este considerat drept tip caracteristic de croet
circular turnat, fiind alctuit dintr-un corp de la care pornesc trei brae: retentiv,
opozant i pintenul ocluzal. Croetul Ackers nconjoar dintele-stlp aproape n
ntregime.
Corpul croetului. In majoritatea cazurilor, corpul croetului este aezat pe
suprafaa proximal a dintelui-stlp limitrof spaiului edentat n zona neretentiv,
trecnd n conectorul secundar i unind rigid croetul cu aua scheletului metalic.
Conectorul seundar n zona proximal subecuatorial a dintelui-stlp este distanat
de dinte cu 0,51,0 mm n dependen de retentivitatea acestei zone i gradul de
implantare a dintelui-stlp.
Braul retentiv. Acest component pornete din corp spre suprafaa vestibular a
dintelui transversnd ecuatorul protetic i se termin cu extremitatea liber n zona
subecuatorial retentiv. Grosimea braului retentiv este variat, neuniform, mai
groas la corp i micorat uniform spre extremitatea liber, unde este efilat.
Aceste particulariti permit ca braul retentiv s aib dou poriuni:
supraecuatorial rigid i subecuatorial elastic. Poriunea supraecuatorial
mpreun cu pintenul ocluzal i braul opozant au rolul de sprijin reciproc i se
opun tendinelor de nfundare a protezei pe cmpul protetic. Poriunea elastic
asigur meninerea protezei scheletate i opune rezisteni tendinei de desprindere.
Braul opozant. Acest component al croetului este plasat pe suprafaa opus
celei pe care este aezat braul retentiv, fiind situat n zona supraecuatorial i
avnd direcie orizontal, grosime uniform pe tot traiectul, precum i dimensiune
egal cu cea a poriunii supraecuatoriale a braului retentiv. Toate aceste
caracteristici permit neutralizarea efectului ortodontic negativ n timpul inseriei
protezei scheletate, oferindu-i totodat rigiditate.

Pintenul ocluzal. Ca component important pornete din corpul croetului paralel

suprafeei ocluzale i este situat n foseta me-ziala sau distal a dintelui-stlp. Se
recomand ca pintenale ocluzal s se extind pe o suprafa de cel puin o ptrime
din suprafaa. Ocluzal a dintelui respectiv i s aib o grosime de 11,5 mm.
Dac grosimea lui va mri dimensiunea vertical de ocluzie, nainte de realizarea
scheletului metalic, pe dinii ntregi sunt pregtite locauri cu forme i dimensiuni
respective. Locaul trebuie s fie neretentiv i bine lustruit.
Croetul Ackers este indicat pe premolari i molari, cnd ecuatorul protetic trece
vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dinte- lui-ancor, avnd n zona
subecuatorial o retenie de 0,250,5 mm.
Croetul Bonwil: Este un croet circular alctuit din dou brae retentive, dou
opozante i doi pinteni ocluzali, aplicate pe doi dini (croet bidentar). Acest croet
poate fi considerat drept un dublu croet Ackers cu aceleai caracteristice ale
elementelor componente. Corpul acestui tip de croet este alctuit din elementele
de legtur dintre braele croetului i pinteni ocluzali aplicat n fosetele mezial i
distal i n spaiile (ambrazurile) interdentare ocluzale, extinzndu-se prin
ambrazurile vestibular i oral n braele retentive i opozante. Din locul
interdentar de ramificare a braelor opozante pornete conectorul secundar distanat
de dini i mucoasa ce unete croetul rigid cu scheletul metalic. Ca i la croetul
Ackers, braele retentive i opozante ale croetului Bonwili pot fi prelungite i
plasate pe dinii vecini. Croetul Bonwill este recomandat n cazul tremelor ntre
premolari i molari, n edentaiile uniterminale avnd un rol antibasculant, de
meninere a protezei.
100. Conectorii secundari. Rusu Vasile
Conectorii secundari sunt benzi metalice care unesc diferite parti componente ale
protezei scheletate intre ele. Caracteristicile conectorilor secundari:
- rigiditatea este calitatea lor esentiala, care se obtine prin latime si grosime
adecvata;
- volumul nu trebuie sa impiedice montarea dintilor artificiali sau sa jeneze
functionalitatea limbii;
- traiectul sa fie intotdeauna vertical;
- jonctiunea cu conectorul principal trebuie sa se faca perpendicular, iar unghiurile
vor fi rotunjite. La acest nivel conectorul secundar este ceva mai lat pentru a
asigura rezistenta;
-jonctiunea cu pintenii ocluzali trebuie sa se faca intr-un unghi de 90 sau mai mic;
- sa treaca la distanta de parodontal marginal, papila interdentara si mucoasa
procesului alveolar;
- nu se vor aplica pe suprafetele convexe vestibulare sau orale ale dintilor restanti
Crosetele divizate Roach.
Acest tip de crosete este divizat in 2 grupe: crosetele din grupa I se caracterizeaza
printr-un contact redus cu dintele ancora in zona retentiva subecuatoriala care este
mai putin sau deloc vizibila din punct de vedere fizionomic.
101.

Bratul retentiv al acestui croset poseda calitati elastice datorita faptului ca are
conector secundar propriu. In functie de lungimea si grosimea acestui conector,
este posibila alegerea gradului de elasticitate. Crosetele divizate Roach din grupa I
sunt in numar de sapte si au brate elastice, forma carora imita literele C, L, U, S, T,
I, R.
Acest tip de crosete sunt aplicate pe dintii posteriori cu un grad de retentivitate
marita si cu implantare dificila. In genere, crosetele din grupa I sunt compuse din
urmatoarele elemente: corpul, pintenul ocluzal, bratul opozant, bratul retentiv si
doi conectori secundari (unu-i al bratului retentiv si altul ce uneste bratul opozant
si pintenele ocluzal de scheletul metalic).
Corpul crosetelor prezinta portiunea asezata pe suprafata proximala a dintilor-stalpi
limitrofa spatiului edentat. In zona supraecuatoriala neretentiva este unit rigid prin
conectorul secundar cu saua scheletului metalic, la nivelul parodontului marginal,
la distanta in dependenta de gradul de retentivitate a dintelui-stalp, de cel putin
1,5 mm. Din corpul crosetelor pornesc pintenul ocluzal si bratul opozant, care au
aceleasi directie, forma si indicatii identice cu ale elementelor similare ale
crosetului Ackers.
Bratele retentive se unesc la saua scheletului metalic prin conectori secundari
proprii, care au, la randul lor, doua extremitati: una dentara si alta mucozala.
Extremitatea dentara este unita cu bratul retentiv in zona radicular^ a dintelui, apoi,
traversand cole-tul la distanta de 0,51 mm, trece in extremitatea mucozala.
Aceasta extremitate, formand curba pe versantul vestibular al apofizei alveolare,
se IndreaptS spre spafiul edentat unde se uneste cu saua scheletului protezei. In
raport de lungimea, grosimea si forma conectorului secundar depinde gradul de
elasticitate a bratului retentiv. Daca coneqtorul va avea lungime mai mare si
grosime mai mica, atunci si elasticitatea va fi mai mare si invers.
Din crosetele Roach de grupa a II- fac parte crosetele cu bra-tele aplicate
supraecuatorial asigurand astfel sprijinul protezei \ scheletate pe campul protetic.
Dupa constructii, aceste crosete pot ; fi simple, cu un brat ce are contact partial
sau total cu dintele, si compuse, aplicate uni- sau bidentar. Bratde crosetului
bidentar inconjoara inelar suprafetele dintelui, fiind cunoscut si sub numele de
croset inelar continuu . Aceste varietati de crosete sunt indicate atat pe dintii
frontali, cat si pe cei laterali cu zone retentive neinsemnate si inaltime mica,
precum si pe dinti conici.

Crosetul Ackers.
Acest croset este considerat drept tip caracte-ristic de croset circular turnat, fiind
alcatuit dintr-um corp de la care pornesc trei brate: retentiv, opozant si pintenul
ocluzal (fig. 204). Crosetul Ackers inconjoara dintele stalp aproape in intre-gime.
Corpul crosetului. In majoritatea cazurilor, corpul crosetului este asezat pe
suprafata proximala a dintelui-stalp limitrofa spatiului edentat in zona neretentiva,
trecand in conectorul secundar si unind rigid crosetul cu saua scheletului metalic.
Conectorul se-cun,dar in zona proximala subecuatoriala a, dintelui-stalp este distantat de dinte cu 0,51,0 mm in dependents de retentivitatea acestei zone si
gradul de implantare a dintelui stalp.
Bratul retentiv. Acest component porneste din corp spre suprafata vestibulara a
dintelui transversand ecuatorul protetic si se termina cu extremitatea libera in zona
subecuatoriala retentive. Grosimea bratului retentiv este variata, neuniforma, mai
groasa la corp si micsorata uniform spre extremitatea libera, unde este efilat.
Aceste particularity permit ca bratul retentiv sa aiba doua portiuni:
supraecuatoriala rigida si subecuatoriala elastica. Portiunea supraecuatoriala
impreuna cu pintenul ocluzal si bratul opozant au rolul de sprijin reciproc si se
opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic. Portiunea elastica
asigura mentinerea protezei scheletate si opune rezistenta tendintei de desprindere.
Braful opozant. Acest component al/ crosetului este plasat pe suprafata opusa celei
pe care este asez/at bratul retentiv, fiind situat in zona supraecuatoriala si avand/
directie orizontala, grosime uniforma pe tot traiectul, precum si, dimensiune egalS
cu cea a portiunii supraecuatoriale a bratului/retentiv. Toate aceste carac-teristici
permit neutralizarea efectulv/i ortodontic negativ in timpul insertiei protezei
scheletate, oferinduti totodatS rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneste din corpul crosetului paralel
suprafetei ocluzale si este situat in foseta me-zialS sau distala a dintelui-stalp. Se
102.

recomandS ca pintende ocluzal sa se extinda pe suprafata de cel putin patrime

din suprafata ocluzala a dintelui respectiv si sa aiba grosime de 1 1,5 mm.
Daca grosimea lui va mari dimensiunea verticala de ocluzie, inain-te de realizarea
scheletului metalic, pe dintii intregi sunt pregStite locasuri cu forme si dimensiuni
respective. Locasul trebuie sa fie neretentiv si bine lustruit.
Crosetul Ackers este indicat pe premolari si molari, cand ecuatorul protetic trece
vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui-ancora, avand in zona
subecuatoriala retentie de 0,250,5 mm.

Sistemul crosetar Ney. Aceste crosete au fost grupate si clasi-ficate de catre Ney
in anul 1956; au fost imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilorstalpi, care in genere nu sunt acoperiti cu microproteze, in vederea stabilizarii
corespunzatoare a tuturor protezelor scheletate. Sistemul crosetar Ney poseda unele caracteristici proprii crosetelor circulare si crosetelor divizate. Autorii sistemului
crosetar Ney le-au grupat si ciasificat in numar de 6, elaborand totodata si
indicatiile aplicarii Jor.
Crosetul Ney nr. 1. Este asemanator cu crosetul circular Ackers, insa bratul
opozant, ca si bratul retentiv, este elastic si situat in zona subecuatoriala retentive.
Ambele brate asigura mentinere dubla si reciproca, fiind aplicate pe suprafetele
vestibulara si orala ale dintelui-ancora. Este indicat si realizat la fel ca si crosetul
Ackers.
Crosetul Ney nr. 2. Derive din crosetul devizat Roach cu bratul elastic in forma de
T, particularitatea caracteristica constand in faptul ca ambele braje sunt elastice,
divizate in si au cate un conector secundar propriu. Crosetul Ney nr. 2 este
indicat pe premolari si molari cu retractie gingivals si cu retentivitati ma-rite,
precum si pe dintii la care ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale.
Elementele elastice divizate sunt aplicate in zona gingivals. Mai rational se
considers aplicarea lui in edentatiile terminale.
Crosetul Ney nr. 3. Este combinare dintre crosetul nr. 1 si nr. 2, avand doua brate
retentive. Unui din aceste brate este mai putin elastic, unit rigid cu corpul
crosetului avand forma bratului de la crosetul nr. 1, iar alt brat are un grad de
elasticitate mSritS, fiind unit prin conectorul secundar cu saua protezei si avand
forms de T. Bratele sunt aplicate in dependents de retentivitatea dintelui-ancora
astfel: bfatul mai putin elastic (nr. 1) este aplicat pe suprafetele vestibularS sau

oralS ale dintelui cu retentivitate mai mica, iar bratul elastic (nr. 2) pe
suprafetele vestibulara sau orala cu retentivitate maritS. Acest croset este indicat in
edentatiile terminale cand dintii-stalpi au inclinatie oralS sau vestibularS, iar
ecuatorul protetic are directii diferite pe suprafetele oralS si vestibulara.
Crosetul Ney nr. 4. Este un croset tehnic realizat prin metoda de turnare si lipire:
corpul si pintenele ocluzal sunt turnate, iar bratele sunt confectionate din sarmS
prin indoire, fiind apoi aplicate pe suprafetele vestibulara si orala si lipite de corp.
Crosetul Ney nr. 4 este indicat pe dintii cu retentivitate in regiunea marginii
ocluzale a suprafetelor vestibularS si oralS. Acest croset nu este utilizat in practica
datoritS proprietatilor mec'anice necorespunza-toare, care nu permit mentirierea
satisfScStoare a protezei pe campul protetic .
Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa
posterioarS si derivS din crosetdle circulare. Acest croset este alcStuit dintr-un
conector secundar excentric unit rigid cu bara sau placuta protezei, pozition'at in
majoritatea cazu-rilor mezio-oral pe dintele-ancorS. Bratul crosetului iese din corp,
avand portiune rigida, aplicata supraecuatorial din care porneste pintenul ocluzal
asezat in foseta distalS sau meziala. Portiunea rigida a bratului inconjoarS
suprafetele dintelui in zona supraecuatoriala si, transversand ecuatorul protetic al
suprafetei vestibular sau orfale, se terminS cu extremitatea liberS in zona subecuatoriala retentive meziala sau distala. Crosetul Ney nr. 5 este indicat in
edentatiile terminale, cand dintii-stalpi au inclinatie vestibulara sau orala, precum
si pe dintii cu coroane clinice mici sau cu forma conica.
Crosetul Ney nr. 6. Acest croset, ca si crosetul precedent, are aceleasi caracteristici
deosebindu-se prin prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si mezlal. Crosetul
Ney nr. 6 este unit rigid cu saua protezei prin intermediul conectorului secundar,
care este intarit cu un dublu segment pornit de la saua sau bara protezei. Crosetul
respectiv este indicat pe molari inclinati mezio-distal sau vestibulo-oral cu ecuator
protetic atipic situat ocluzal in partea inclinarii dintelui si cervical in partea opusa.
Are eel mai lung brat din toate crosetele Ney si din acest motiv mai este riumit si
croset unibar circular .

103.

Crosetul continuu .

Acest croset prezinta atela (sina) metalica care are latime de 23 mm si

grosime de 0,51,0 mm, iar lungimea variaza in dependents de numarul dintilor
pe care se aplica. Crosetul continuu poate cuprinde de la doi pana la 68 dintistalpi, chiar si toata arcada dentara, realizand astfel un sistem de imobilizare a
dintilor. Crosetul continuu se aplica intim supracingular pe suprafata orala a
dintilor frontali si supraecuatorial pe cei laterali. Crosetul respectiv deseori este
realizat cu gherute incizale sau cu pinteni ocluzali, care reprezinta prelungire a
crosetului la nivelul suprafetelor interdentare proximale incizale sau ocluzale si se
termina in ambrazurile vestibu-lare ale incisivilor sau in fosetele meziale si distale
ale dintilor
laterali . La acest nivel, in unele cazuri pentru a nu modifica di-mensiunea verticala
de ocluzie, pentru gherute si pinteni sunt rea-lizate pe dintii-stalpi locasuri inainte
de a obtine arnprenta. Datorita acestor dispozitive, crosetul echilibreaza presiunile
masticatoare pe dintii-stalpi in axul lor de implantare .

104. Elementele dentare a PPMS sint reprezentate de crosete si de sisteme special,

care este solidarizata de carcasul metallic din momentul modelarii carcasului din
ceara, unirea fiind efectuata prin modelarea conectorului secundar, care la rindul
sau se va uni cu conectorl principal sau cu seile protezei, ce la etapa finala vor fi
inglobate in acrilatul protezei, realizind o retentie mecanica intre seaua metalica si
acrilatul protezei. Dependent de mijloacele prin care se efectueaza mentinerea si
stabilizarea protezei va fi si metoda de transmitere a presiunilor. Transmiterea
presiunilor masticatorii in PPMS este atit dento-parodontal, cit si muco-osos.
Dependent de nr dintilor stilpi si modul de integrare a lor in PPMS va varia si
eficacitatea distribuirii presiunilor functionale la suportul dentoparadontal.
Culisele.
Sunt alcatuite din doua parti: una realizata extra- sau intracoronar pe suprafata
proximala sau orala a protezei dentare fixe, iar alta inclusa in scheletul metalic al
protezei mobilizabile. Partea inclusa in scheletul metalic patrunde in interiorul
culisei realizate la proteza fixa sau cuprinde avand aceeasi forma in sectiune
transversal.
104.

Culisele pot avea diverse forme: cilindrica, cilindro-conica, ovala, trapezoidala, in

forma literelor . H. V etc.
Mentinerea protezei scheletate prin culise se datoreste frictiunii care se realizeaza
intre cele doua parti ce culiseaza cu mare precizie in axul de insertie a protezei.
Miscarea componentelor una fata de alta poate fi limitata sau libera. In dependents
de aceasta, presiunile masticatoare pot fi repartizate pe campul protetic: dentoparodontal la realizarea culiselor cu opritor ce permite sprijinul protezei in sens
vertical si previne infundarea bazei in tesuturile moi; muco-osos la utilizarea
culiselor fara opritor ce permite culisa-rea libera a componentelor in axul de
insertie a protezei; mixt (dento-mucozal) la utilizarea culiselor cu opritor intre
care se realizeaza un spatiu egal cu gradul de rezilienta a fibromucoasei campului
protetic, ceea ce-i permite protezei mobilizabile miscari limitate.
Pentru realizarea culiselor pot fi utilizate atat elemente prefabricate, cat si
confectionate in conditii de laborator. La inceput sunt realizate partile solidarizate
la protezele fixe situate in axul de insertie a protezei scheletate, determinat de catre
medic si reprodus in laborator cu ajutorul paralelografului.

Capsele. Sunt formate din doua componente si pot fi determinate ca matrice si

patrice. Capsele sunt indicate pe dintii cu distructii coronare masive, la care practic
lipseste coroana naturala, dar au radacini bine implantate, recuperabile.
Confectionarea partilor componente ale capselor la prima etapa se face conform
tehnicilor utilizate la realizarea dispozitivelor ra-diculare in constructiile
coroanelor de substitutie. Pe bontul rada-ciniilor recuperate se realizeaza cape
inelare de protectie cu dispo-zitive radiculare, iar pe extremitatea supraradiculara a
capei, pe suprafata orizontala, sunt situate dispozitive in forma cilindrica, ovala sau
de sfera ce prezinta patricea capei. La a doua etapa se confectioneaza matricea,
solidarizata de seile scheletului metalic. Interiorul matricei are aceeasi forma si
dimensiuni ca si patricea avand perejii partial sectionati in sens axial, formand 6

8 petale, ceea ce permite crearea conditiilor de activare a capelor la apli-carea

protezei in cavitatea bucala .

106. Disjunctori de forte. Aceste sisteme sunt cunoscute in literatura de

specialitate si ca fractionatori de forte, amortizori, balamale, sisteme elastice,
sisteme articulate etc., precum si sub numele inventatorilor. Disjunctorii de forte au
fost imaginati pentru protezele terminale cu scopul desolidarizarii miscarii seilor
protezei fata de dintii-ancora. Astfel, prin utilizarea acestor sisteme, se realizeaza
relativa independents intre sistemele de ancorare si seile protezelor, contribuinduse ila echilibrare a presiunilor masticatoare asupra campului protetic.
Primul sistem a fost propus de Ott si este cunoscut si sub numele de stress breaker
. Autorul prin intermediul unor benzi mucozale sectionate longitudinal de
conectorii principali a separat seile protezelor terminale de elementele de ancora si,
in special, de crosete . In dependents de latim, grosimea si lungimea benzii
mucozale sectionate, in timpul receptionarii presiunilor masticatoare saua protezei
se infunda in fibromucoasa campului protetic, realizand un sprijin mixt, permitand
totodata seilor unele miscari independente.
Un alt disjunctor de forte, dispozitivul Roach, permite miscari simultane sau
consecutive ale translatorului de forte in plan vertical si miscari de rotate in jurul
unui ax orizontal Acest disjunctor este alcatuit dintr-o bara dreptunghiulara
solidarizata de coroana de invelis la mijlocul suprafetei proximale limitrofe
spatiului edentat. La extremitatea barei este realizat un ax in forma de cilindru care
se termina cu sfera de 23 mm. In saua protezei sunt realizate placi lamelate
sagitale si transversale conform diametrelor dispozitivului coronar, ceea ce permit
protezei miscari verticale si de rotate (pendulare) limitate.
Amortizorii de forta sau sistemele elastice permit seilor protezei miscari in plan
vertical care, dupa incetarea presiunii masticatoare, aduc seile protezei in pozitia
initials datorita arcului sau a spiralelor elastice care intra in constructia acestor
dispozitive. Amortizorii sunt cunoscuti sub numele inventatorilor: Dalbo, BeatMuller, sistemul telescopic Egert etc. Aceste sisteme, ca si cele precedente, sunt
alcatuite din douS part,!: una fixata pe dintele-ancorS si alta in saua protezei care
este si un amortizor . La confectionare mai frecvent sunt utilizate piese industrial
co-mercializate, fiind solidarizate la partile respective ale dintilor-ancora si la
proteza mobilizabila.
Balamalele sunt folosite ca elemente de legStura intre crosete si seile protezei si
sunt compuse dintr-o parte solidarizata de crosete, iar alta de saua protezei fiind
articulate cu un ax transversal vestibulooral. Balamalele sunt indicate in edentatiile

terminale mandibular cand lipsesc molarii, permitand seilor numai miscari pendulare (de rotate in jurul axului).

107. In prezent sunt cunoscute diverse varietafi de paralelografe (simple,

complexe), unele utilizate pentru analiza si pregatirea modelului pentru dublare, iar
altele si pentru modelarea machetei protezei si pentru prelucrarea componentelor
metalice. Indiferent de varietatea paralelografului , toate sunt construite dupa unui
si acelasi principiu la diverse miscari piesele-anexe se vor afla in acelasi plan.
Paralelograful simplu este alcatuit din urrnatoarele componente:
1. Soclul stabilizator reprezentant de placa metalica groasa si neteda care-i
confera stabilitatea aparatului.
2. Suportul pentru model, articulat reglabil, multidirectional cu masu^a de lucru
dotata cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe placa soclului
stabilizator pentru plasarea lui pe toata suprafafa placii.
3. Stalpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclul stabilizator care
permite realizarea miscarilor in plan vertical.
4. Braful orizontal solidarizat (sau articulat) perpendicular la extremitatea
superioara a stalpului vertical, fiind situat para-lel placii soclului stabilizator.
Extremitatea libera a bratului este inzestrata cu un sistem de menghina pentru
instalarea pieselor anexe paralel stalpului vertical si perpendicular suportului
stabilizator.

Piesele-anexa sunt reprezentate de: tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru

plan, cu ajutorul careia se orienteaza inclina-rea masutei de lucru pe care este fixat
modelul pana la stabilirea axului comun al dintilor-stalpi purtatori de crosete; tija
portcreion, care are la extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul
tuturor dintilor restanti; tije retentivometre in numar de trei, sub forma de cilindru
asemanatoare cu tija detectoare, dar la extremitate prezentata de un disc cu raza
respective de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, ce servesc la masurarea retentivitatii
sub-ecuatoriale a coroanei dintelui-stalp fata de axul comun; tija razusa
reprezentata de lama cu extremitate in muchie bizou, care poate fi coborata
manual pentru a razui ceara de pe model, si re-vine la pozitia initiala automat,
datorita actiunii unui resort.
Cu ajutorul paralelografului simplu se analizeaza modelul in vederea plasarii
elementelor de mentinere, sprijin si stabilizare reprezentate de crosete, iar in
conditli de laborator modelul se deretentivizeaza. Aparatele moderne si eel
comercializat de firma Kavo (Germania), pe langa aceste operatiuni permit si: a)
montarea si solidarizarea elementelor prefabricate ale protezelor; b) modelarea prin
razuire de ceara sau frezare a pieselor componente; c) frezarea componentelor
metalice in axul de insertie al protezei. Acest aparat are acelasi principiu de
constructie cu exceptia ca pe stalpul vertical este montat un sistem complex
reprezentat si de piese electrice ce permit 100025000 rotatii pe minut ale
frezelor anexe utilizate pentru frezarea cerii si a metalului .
Indiferent de tipul aparatului utilizat, paralelografia urmareste scopul proiectarii si
plasarii elementelor componente ale protezei scheletate si indeosebi ale celor de
mentinere, sprijin si stabilizare, pentru a fi reproduse in conditii de laborator in
machete si apoi in schelet rnetalic dupa un program bine determinat.

108. Caracteristica i consecutivitatea operaiunelor de studiu n paralelograf.

1. Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei.
2. Fixarea pozitiet alese a axului de insertie si dezinsertie al protezei, pentru
reproducerea ei.
3. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.
4. Stabilirea punctelor retentive unde vor fi asezate extremita-tile bratelor elastice
ale crosetelor.
5. Alegerea constructiei protezei si trasarea proiectului pe model.

109. Definiie Ax de inserie i desinserie a PPM scheletate. Varieti. Metodele

de determinare a axului de inserie i desinserie a PPM scheletate.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei. Axul de insertie si
dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare si
inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al
elementelor de ancorare cu dintii-stalpi pana la fibromucoasa campului protetic,
cand pintenii ocluzali sunt asezati in locasurile lor, iar seile sunt amplasate cu
precizie pe suprafata campului protetic. Inlaturarea protezei este apreciata ca
miscare in directie opusa, adica de la momentul desprinderii bazei de pe
fibromucoasa campului protetic pana la pierderea contactului elementelor de
ancorare cu dintii-stalpi.
Noi consideram ca axul de insertie si dezinsertie al protezei reprezinta traiectorie
bine determinate, care permite aplicarea si ln-laturarea protezei de pe campul
protetic fara obstacol.
Axul de insertie al protezei poate fi: 1) vertical (cand proteza este aplicata
concomitent pe toti dintii-stalpi); 2) vertical spre dreapta (cand proteza este
aplicata la inceput pe dintii-stilp din partea dreapta, apoi pe cei din partea stanga);
3) vertical spre stanga; 4) vertical posterior; 5) vertical anterior.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei depin^ de de alegerea
pozitiei modelului in parelelograf. Aceasta opera-tiune poate fi realizata prin una
din cele trei metode cunoscute: 1) libera; 2) prin aprecierea inclinarii medii a
axelor dintilor-stalpi; 3) de alegere.
110. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.
Determinand pozitia modelului apreciata dupa una din metodele descrise, inlocuim
tija detectoare cu tija portcreion, care, fiind adusa la fiecare dinte-stalp si fiind
plasata in jos pana la nivelul coletului, pastrand contact cu dintele, marcheaza
ecuatorul protetic cu partea laterals a grafitului (categoric nu se admite trasarea
liniei respective cu extremitatea libera a grafitului) in asa mod ca extremitatea
libera a grafitului sa treaca intre festonul gingival si colet.
Ecuatorul protetic trasat in majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului
anatomic al dintelui. Totodata ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: 1)
zona subecuatoriala, cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita si zona
retentive; 2) zona supraecuatoriala, situata intre ecuatorul protetic si marginea
ocluzala a dintelui, numita si zona neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in
dependenta de situarea lor, vor determina alegerea tipurilor de crosete.
L. Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatorului protetic in
dependenta de inclinarea modelului, deosebind cinci tipuri de situare a ecuatorului
pe suprafetele dintelui si de atitudine fata de edentate .
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste variante si
poate sa fie reprezentat printr-o topografie variata, dependenta de pozitia de
inclinare a modelului, de migrarile si forma anatomica a dintilor-stalpi. In unele
situatii traseul ecuatorului protetic este reprezentat de curba deformata, atipica,

care permite ca limitele zonelor retentive si neretentive sS fie de configurare

complexa, ce prezinta dificultati la aplicarea elementelor crosetului.

111. Metoda determinrii zonelor retentive la confecionarea p.p.m.

schletate.Importana
practica.(348 B). Cracea Alexandru
Pentru aceast operaiune se utilizeaz tija retentivoinetric de dimensiuni
corespunztoare formei croetului i rezistenei parodontale a dintelui stlp.
Retentivometrele de 0,25 mm sunt folosite pentru croetele mai puin elastice sau
pentru dinii cu implantare parodontal slab, cele de 0,50 i 0,75 mm pentru
croete elastice i pe dinii bine implantai sau cu un grad de implantare medie.
Tija retentivometric trebuie s vin n contact cu linia ecuatorului protetic, iar
discul va fi ridicat sau cobort n zona retentiv pn va intra i el n contact cu
suprafaa dintelui. Locui n care discul atinge dintele reprezint punctul de retenie
care se nseamn cu creionul. Anume n acest punct se va plasa extremitatea
elastic a braului retentiv.

112. Etapele pregtirii modelelor pentru duplicare la confecionarea PPMS .

Scopul duplicrii(349 B).
Pregtirea modelului pentru duplicare prevede:
1) deretentivizarea zonelor retent ive;
2) folierea suprafeelor mucozale.
Deretentivizarea zonelor retentve. Modelul poate reprezenta diverse zone
retentive situate att subecuatorial la nivelul dinilor restani, precum i unele spaii
mucozale oferite de culise, bare, puni dentare, spaii interdentare (diasteme, treme)
etc. Deretentivizarea acestor zone urmrete scopul desprinderii modelului de
lucru din masa amprentar duplicatoare cu uurin, fr a afecta amprenta,
evitndu-se astfel aplicarea elementelor rigide ale scheletului n aceste zone.

Deretentivizarea se efectueaz prin picurare de cear n zonele retentive n aa

mod nct stratul de cear depus s se situeze ntre festonul gingival al dinilor
restani i ecuatorul protetic sau ntre suprafaa mucozal i polul inferior al culisei
sau barei. n continuare cu tija rzu a paralelografului se vor nltura surplusurile
de cear prin rzuire sau frezare realiznd de jur mprejurul dintelui suprafee
paralele i netede.
Folierea suprafeelor mucozale. Folierea suprafeelor mucozale ale modelului se
efectueaz cu scopul obinerii unui spaiu ntre suprafeele mucozale ale scheletului
metalic i fibromucoasa cmpului protetic pentru a evita nfundarea componentelor
mucozale n fibromucoas la aciunea presiunilor masticatoare, precum i pentru
nglobarea ulterioar a eilor metalice n acrilat. n unele situaii clinice cnd pe
cmpul protetic exist zone sensibile, nefavorabile pentru recepia presiunilor
masticatoare, reprezentate de torusul palatinal, proeminene osoase acoperite de
fibromucoas subire, rugile palatinale exprimate etc. folierea acestor zone este
obligatorie.
Prin urmare, folierea se efectueaz cu urmtoarele scopuri:
1. obinerea spaiilor ntre eile protezei i fibromucoasa cmpului
protetic (dac suprafeele mucozale ale eilor vor fi total metalice, folierea nu se va
realiza);
2. obinerea spaiilor ntre conectorii principali reprezentai de bare i
fibromucoas (dac conectorii principali vor fi reprezentai de plcue, folierea, de
asemenea, nu se va realiza);
3. obinerea spaiilor ntre conectorii secundari i fibromucoas (folierea
este obligatorie in toate cazurile).
Folierea zonelor enumerate se face cu folii de cear calibrat, cu grosimea de 0,5
1,0 mm, care se ramolete la sursa de cldur i se aplic pe suprafaa modelului
adaptnduse intim la el. Surplusurile de cear sunt nlturate prin tiere conform
limitelor desenului elementelor respective, iar marginile sunt fixate la suprafaa
modelului prin lipire cu cear.
Duplicarea se realizeaza cu scopul obinerii modelului de lucru, confecionat
din materiale termorezistente, pe care se va realiza modelarea i ulterior turnarea
scheletului metalic.
113. Varieti de cear utilizate la modelarea machetei scheletului PPMS i
tehnica modelrii.(97B/354B).
Ceara pentru modelarea protezelor scheletate. Pentru modelarea prilor
componente ale protezei scheletate, este utilizat ceara avnd n componena sa
29%parafin; 65%cear de albine; 5% cear Carnauba i unii modificatori.
Este ambalat sub form de plci cu dimensiuni de 60X60X10 mm, avnd culoare
verde i cafenie. n ambalajul acestei varieti de cear sunt incluse i forme
prefabricate din material elastic cu imprimarea diferitelor figuri ale scheletului
protezei n vederea uurrii procesului de modelare a barelor, inelor, croetelor,
eilor i a altor piese.
Ceara ambalat sub form de discuri cu diametrul de 82 mm i grosimea
calibrat de 0,4 i 0,5 mm de culoare roz este utilizat att pentru modelarea bazei

metalice, ct i pentru crearea unui spaiu de tranziie la duplicarea modelului; mai

poate fi utilizat i la modelarea machetelor coroanelor dentare.
Pentru confecionarea plcuelor i a bazei metalice cu relieful asemntor
mucoasei cmpului protetic se utilizeaz ceara ambalat sub form de plci cu
dimensiuni de 100X50X0,5 mm, de culoare verde sau roie.
Tehnica modelarii:
Modelarea machetei scheletului se efectueaz din elemente din cear preformate
prin adaptarea i lipirea lor la modelul duplicat dup configuraia traiectului
desenului schematic al scheletului protezei de pe model.
Modelarea machetei se realizeaz prin aplicarea componentelor preformate pe
model, n raport cu desenul scheletului, n urmtoarea ordine:
1. conectorii principali,
2. eile,
3. elementele de meninere, sprijin i stabilizare i
4. conectorii secundari.
Pentru aceasta componentele preformate sunt plastificate n ap cald 5060C
sau la sursa de cldur adaptndu-se intim la model, solidarizndu-le ntre ele cu
cear, iar marginile lor se lipesc de suprafaa modelului duplicat.
Conectorii principali reprezentai de bare ramificate se obin prin asocierea mai
multor segmente, conform traiectului desenului schematic ai lor de pe model
solidarizndule prin lipire. La utilizarea conectorilor principali reprezentai de
plcue, acestea se modeleaz prin adaptarea foliei de cear calibrat, cu grosimea
de 0,40,6 mm, n zona de extindere a conecioriilor. Surplusurile din cear se
nltur dup conturul desenului care este vizibil datorit transparenei cerii, iar
marginile plcuei se lipesc la model cu cear topit. La mandibul, n zona
planeului bucal, marginea plcuei se ngroa pn la 2 mm prin picurare de
cear sau prin aplicarea unei benzi cu grosime i form corespunztoare.
eile se modeleaz n dependen de raportul dintre suprafeele mucozale cu
apofiza alveolar. Dac este indicat o suprafa mucozal metalic, se adapteaz
n spaiul edentat o folie de cear calibrat dup limitele desenului, lipind marginile
foliei la model i la conectorul principal. Pe suprafaa extern (opus), pentru
aderena acrilatului se realizeaz retenii n form de anse, ciupercue, butoni etc.
sau pot fi realizate suprafee retentive ca i n cazul realizrii corpurilor de puni
dentare, n dependen dt indicaiile prescrise de cltre medic. La folosirea unei
suprafee mucozale acrilice, eaua se va modela cu orificii sau n form de plas
prin care ulterior va ptrunde acrilatul nglobnd eaua n ntregime, crend astfel
contact ntre acrilat i apofiza alveolar. La nivelul de solidarizare a eilor cu
conectorii principali se modeleaz trepte de aproximativ 12 mm n dependen
de cantitatea esuturilor pe care le va restabili aua protezei. Aceste trepte permit ca
acrilatul eilor s se situeze la acelai nivel cu segmentul metalic contopindu-se cu
conectorul principal.
Elementele de meninere, sprijin i stabilizare se modeleaz n dependen de
tipul lor. La utilizarea croetelor, modelarea se realizeaz din segmente de cear
preformate fiind aplicate i adaptate la traiectul desenului schematic al elementelor
componente ale croetului, solidarizndu-le apoi la nivelul corpului croetului,

spaiilor interdentare, sau la ei n dependen de tipul de croete folosite i de

plasarea elementelor componente ale crotelor pe suprafeele dinilor-stlpi.
Conectorii secundari, de asemenea, se modeleaz din elemente preformate de
form i mrime corespunztoare dup proiectul desenului schematic, apoi se
solidarizeaz cu cear la prile dentare i mucozale ale scheletului.
Dup modelarea i solidarizarea machetelor preformate ale tuturor elementelor
componente ale scheletului protezei se realizeaz machetele canalelor de turnare
pentru turnarea aliajului solicitat.
114. Etapele clinico-tehnice la confecionarea PPMS cu carcasul ntreg turnat.
(341 B).
Etapele clinico-tehnice la confecionarea protezelor pariale mobilizabile
scheletate depind de tehnica de confecionare a scheletului metalic, care poate fi
realizat prin dou tehnici:
1. din elemente fabricate pentru diferite pri ale protezei (bare, croete,
ei etc.) sau modelate separat i ulterior lipite ntre ele; procedeul este simplu i
poate fi reprezentat ca o metod clasic care n prezent practic este utilizat rar.
2. prin turnarea ntregului schelet metalic considerat ca o metod
modern.
n baza acestor particulariti, n continuare vom reda tehnicile contemporane de
confecionare a protezelor scheletate, care prevd realizarea urmtoarelor etape
clinico-tehnice:
- Clinic: amprentarea funcional a cmpului protetic.
- Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
- Clinfc-laborator: analiza modelului n paralelograf i schiarea protezei
scheletate; reproducerea poziiei modelului n para-lelograf n condiii de laborator
pentru deretentivizarea zonelor retentive i pregtirea modelului pentru duplicarea
lui; duplicarea modelului i modelarea machetei scheletului; ambalarea i turnarea
scheletului din aliajul solicitat; dezambalarea, prelucrarea, proba pe modei i
lustruirea scheletului metalic.
- Clinic: proba scheletului metalic n cavitatea bucal; determinarea ocluziei
centrice sau a relaiilor intermaxilare.
- Laborator: poziionarea modelelor n simulator; montarea dinilor
artificiali n spaiile edentate.
- Clinic: proba machetei protezei scheletate.
- Laborator: ambalarea machetei protezei scheletate n chiuvet, realizarea
tiparului i introducerea acrilatului, polimerizarea; dezambalarea, prelucrarea i
lustruirea acrilatului.
- Clinic: aplicarea protezei pariale mobilizabile scheletate pe cmpul
protetic.
115. Dezavantajele scheletului metalic al PPMS cu confecionat prin metoda
lipirii.
1. Nu se ajusteaz bine att pe model ct i in cavitatea bucal.
2. Metoda este laborioas, necesita mai multe etape de confecionare.

3. n timpul lipirii se pot produce dislocri de la poziia iniial ceea ce va

duce la erori in etapele de mai departe.
4. Sunt mai puin precise ca celea ntreg turnate.
5. Necesita prelucrri mecanice majore pentru ajustarea pe model, ceea ce la
fel va influena stabilitatea scheletului metalic in etapele de mai departe.
116. Definiie ,,Cmp protetic edentat total. Caracteristica zonelor de sprijin
la maxil i la mandibul n edentaia total.(363 B/ 334 R).
Cmp protetic edentat total se definete ca o situaie clinic cnd lipsesc toi dinii
de pe un maxilar (edentaie total unimaxilar) sau de pe avibele maxilare
(edentaie total bimaxilar) ca rezultat al aciunii unor factori de ordin patologic
sau traumatic.
Cmpul protetic la maxil. Aspectul morfofuncional al cmpului protetic la
maxil n edentaia total depinde de starea esutului osos al apofizelor alveolare,
bolta palatin i tuberoziiile maxilare. Aceste formaiuni anatomice au
dimensiuni i forme multiple favorabile, mai puin favorabile i nefavorabile n
terapia edentaiei totale, dependente, n primul rnd, de proeminena apofizei
alveolare.
Apofiza alveolar nalt i lat ofer posibiliti favorabile de sprijin i
stabilizare a protezei totale, iar micorarea treptat n volum a apofizei alveolre,
ca urmare a atrofiei esutului osos, scade i gradul de meninere a protezei.
Tuberozitile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare
care formeaz proeminene osoase n zona posterioare. n meninerea i stabilizarea
protezei superioare tuberozitile maxilare au valoare deosebit. Dac aceste
formaiuni sunt pronunate, au versante paralele ntre ele, atunci favorizeaz
retentivitatea protezei i invers, dac au un volum redus sau sunt caracterizate prin
absena oricrui relief, reprezint un factor negativ in stabilizarea protezelor totale.
Bolta palatin are forme diverse de ia padent la pacient, cu valori protetice n
sens pozitiv sau negativ, dependent de forma i nlimea apofizei alveolare i a
tuberozitilor maxilare. La nivelul suturii mediane a boitei palatine n unele
situaii clinice, poate fi evideniat torusul palatin, avnd diverse forme i
localizare. Prezena torusului palatin influeneaz negativ meninerea protezei
totale. n asemenea situaii torusul palatin va fi foliat. n zona anterioar a boitei
palatine, la nivelul apofizei alveolare, este situat gaura incisiv care, de
asemenea, este necesar de protejat prin foliere, deoarece prin ea trece fascicolul
mucovascular respectiv.
Posterior, limita bolii palatine este format din marginile distale ale lamelor
orizontale ale oaselor palatine care, la nivelul liniei mediane, trec n spina nazal
posterioar. Important c aceste margini sunt orientate oblic spre craniu, ceea ce
permite realizarea unor prelungiri n proteze pentru o nchidere marginal mai
bun.
Scheletul osos al maxilei este acoperit de fibromucoas care n dependen de
aderena ei la esutul osos este divizat n fibromucoas fix i mobil. La trecerea
fibromucoasei fixe n fibromucoas mobil exist o mic zon de trecere, numit

fibromucoas pasiv mobil sau neutr. Aceast zon, avnd o lime de 13

mm, este acoperit de marginile protezei totale pentru a asigura o nchidere
marginal a protezei, favoriznd fenomenul de succiune. Aceast zon este situat
de-a lungul fundului de sac vestibular i posterior la limita de trecere a palatului
dur n palatul moale, cunoscut n stomatologie ca linia Ah.
Cmpul protetic la mandibul edentat total este reprezentat de aceleai
elemente morfofuncionale ca i la maxil, ns avnd dimensiuni comparative
mult mai reduse. O importan deosebit la confecionarea protezelor totale o au
tuberculii piriforrni, formaiuni morfologice situate n zonele retromolare.
Marginile totale ale protezei sunt situate ca i la maxil acoperind zona
mucoasei neutre din prile vestibular i lingual conform reliefului fondului de
sac vestibular i planeului bucal, iar posterior, n dependen de valoarea protetic
a tuberculilor piriforrni i acoper n ntregime sau numai cu 1/3 din suprafaa
anterioar. Limita protezei n aceste zone este indicat de ctre medic i poate fi
extins posterior numai pn la punctul de inserie a ligamentului
pterigomandibular, de altfel n timpul funciei proteza se va desprinde de pe
cmpul protetic.
117. Aspectele clinice ale cmpului protetic edentat total.(364 B).
Cmpul protetic n edentaia total aste reprezentat de esutul osos al maxilarelor
i fibroinueoa. Aceste dou elemente ofer i sprijinul protezelor totale, ns nici
fibromucoasa, nici substratul osos din punct de vedere funcional, nu sunt apte
pentru recepia i amortizarea presiunilor masticatoare. Totui dac esutul osos
ofer protezei totala sprijin rigid, apoi fibromucoasa servete ca un arnoriiztor i
poate fi comparat cu ligamentele periodontale ale dinilor naturali n cazul
aplicrii unei fore. Pe lng aceast funcie suportul mucoosos particip i la
meninerea, fixarea i stabilizarea protezei totale pe cmpul protetic.
Cunoaterea acestor particulariti este un factor important n conceperea i
realizarea protezei totale.
118. Clasificarea apofizelor alveolare n edentaia total dup Schroder,
Koller, i Lejoueux. Importana practic.(339 R).
Schrder deosebete trei tipuri de atrofii ale maxilei:
Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizeaz prin prezena unei apofize
alveolare pronunate, semiovale, care uniform este acoperit cu o mucoas normal
depind cu mult nivelul bolii palatine, avnd tuberozitli bine exprimate, iar
torusul palatin mai puin exprimat sau chiar lips. Plic trectoare i locul de
inserie a muchilor se gsesc la distan destul de mare de la suprafaa apofizei
alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru tratamentul protetic,
fiindc formaiunile anatomice de retenie snt destul de exprimate i nu mpiedic
fixarea protezei.

Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic prezena unei apofize
alveolare late, din cauza atrofiei medii, depind cu puin nivelul bolii palatine.
Tuberozitile maxilare snt mai puin exprimate, plic trectoare i locul de
inserie a muchilor se gsesc mai aproape de suprafaa apofizei alveolare,
comparativ cu tipul I.
Condiii pentru tratamentul protetic, de obicei, avem bune, ns contracia
brusc a muchilor n unele cazuri poate duce la un eec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest lip de atrofie esle dispariia apofizei
alveolare i prezena unei boli palatine aproape plat. Tuberozitile maxilare snt
atrofiate esenial. Plic trectoare i locul de inserie a frenumului buzei superioare
i a muchilor se afl la nivelul coamei apofizei alveolare. Pentru tr-atamentul
protetic acest tip de atrofie este cel mai nefavorabil, fiindc lipsesc formaiunile
anatomice retentive, iar inseria joas a fibrelor musculare contribuie la detaarea
protezei.
Koller deosebete urmtoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare
mandibulare:
Tipul I. Apofiza alveolar prezint o nlime bine exprimat, egal pe toat
ntinderea, rezorbia producndu-se ntr-o mic msur. Aceast situaie elinic se
ntlnete foarte rar i se presupune c ea poate surveni doar n cazul cnd pierderea
dinilor s-a produs simultan. Creasta apofizei alveolare este rotunjit i favorabil
pentru baza protezei, deoarece mpiedic microexcursia protezei ce poate avea loc
la micarea mandibulei. Locul de inserie i muchilor i plic trectoare a mucoasei
snt situate la o distan considerabil de vrful apofizei alveolare. Aceast form a
apofizei alveolare este cea mai favorabil pentru tratamentul protetic.
Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniform pe toat ntinderea, ns este
destul de avansat, afectnd n unele cazuri i corpul mandibulei. Pe msur ce
procesul de rezorbie se accentueaz i ajunge pn la linia oblic intern i
extern, apofiza se transfom nlr-o depresiune. Apofiza alveolar n zona
frontal deseori capt o form ascuit, ce mpiedic protezarea. Locul de inserie
a muchilor este situat aproape de marginea crestei. Astfel de tip a apofizei
alveolare reprezint mari dificulti pentru protezare, fiindc lipsesc formaiunile
anatomice retentive, iar inseria fasciculelor musculare aproape de vrful crestei
alveolare duce ia micarea protezei. Prin urmare, i stabilitatea protezei este
compromis, deci trebuie cutate posibiliti de a folosi orice formaiune retentiv
a cmpului protetic, orict de redus ar fi ca ntindere.
Tipul III. Apofiza alveolar este atrofiata esenial n sens lateral i mai puin
frontal, datorit faptului c dinii laterali au fost pierdui mai timpuriu dect cei
frontali. Acest tip de atrofie este relativ favorabil pentru tratamentul protetic,
fiindc atrofia apofizei alveolare n zonele laterale nu mpiedic microexcursia
protezei n plan transversal. Zona de retenie este prezent numai n regiunea
frontal care i mpiedic micarea protezei n plan sagital n direcia anterioposterioar.

Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuat n zona frontal i mai
puin exprimai n regiunile laterale. n aa situaie stabilitatea protezei este
asigurat numai n direcia transversal, pe cnd n plan sagital este foarte slab
datorit posibilitii de alunecare a protezei nainte.
O clasificare unic a atrofiei procesului alveolar pentru maxil i mandibul cu
edentaie total a elaborat Lejoyeux (1973). Autorul clasific maxilarele n raport
cu valoarea apofizelor alveolare edentate n patru clase:
Clasa I. Snt prezente apofize alveolare nalte, retentive cu versante
vestibulare i linguale extinse, paralele ntre ele, fr exostoze.
Clasa a II - a. Gradul de atrofiere a apofizelor alveolare este mediu,
versantele vestibulre snt uor oblice ca rezultat al pierderii: de substan osoas i
al resorbiei centripete.
Clasa a III-a. Apofizele alveolare au o valoare protetica slab, snt afectate
prin resorbie accentuat determinat n special de proteze necorespunztoare.
Clasa a IV-a. Apofize alveolare cu o atrofie de grad accentuat, cu valoare
protetic negativ, denivelate, disprute parial sau total prin purtarea unor proteze
vechi ori cu suprafaa ocluzal redus i incongruente.
119. Enumerai etapele clinico-tehnice la confecionarea protezelor totale( 359
R / 367B).
Confecionarea protezelor totale este dependent de consecutivitatea urmtoarelor
operaiuni clinico-tehnice:
Clinic: examinarea pacientului i obinerea amprentelor preliminare.
Laborator: confecionarea modelelor preliminare i a lingurilor
individuale; la indicaiile medicului, lingurile individuale pot fi realizate cu borduri
de ocluzie.
Clinic: amprentarea definitiv (funcional); dac lingurile au fost
confecionate cu borduri de ocluzie, la aceast etap se vor determina i relaiile
intermaxilare, iar dac au fost confecionate fr borduri de ocluzie, relaiile
intermaxilare vor fi determinate la urmtoarea vizit a pacientului.
- Laborator: confecionarea modelelor funcionale (definitive) i a
abloanelor cu bordurille de ocluzie, dac acestea n-au fost realizate o dat cu
lingurile individuale.
Clinic: determinarea relaiilor intermaxilare.
- Laborator: fixarea modelelor n simulator; montarea dinilor artificiali i
construirea arcadelor dentare artificiale, modelarea machetei, protezei totale.
- Clinic: proba machetei n cavitatea bucal.
Laborator: nlocuirea cerii, machetei protezei totale n acrilat;
prelucrarea i lustruirea protezei totale.
Clinic: aplicarea protezei totale n cavitatea bucal.
120. Argumentai necesitatea confecionrii lingurii individuale la
amprentarea n edentaia total.

Confecionarea lingurii individuale are o mare nsemntate n realizarea

protezelor totale, deoarece doar cu ajutorul ei se poate de obinut o amprent care
va reda cu exactitate starea funcional a cmpului protetic, ceea ce va favoriza
realizarea unui contact intim intre baza protezei i cmpul protetic, astfel
realiznduse efectul de supap, contribuind astfel le meninerea protezei totale pe
cmpul protetic.
121. Materialele utilizate la confecionarea lingurilor individuale. Doua
metode de confecionare a lingurilor individuale din cear pe modelul
preliminar.( 362 R / 141 B).
Materiale:
1. ceara,
2. acrilat autopolimerizabil,
3. acrilat termopolimerzabil,
4. acrilat fotopolimerizabil,
5. materiale termoplastice,
6. aluminiu.
Lingurile individuale se confecionez prin metoda de laborator sau direct n
cavitatea bucal.
Metoda direct:
n cazul utilizrii acestei metode, pentru confecionarea lingurii individuale la
maxil, dintr-o plac de cear standard se nltur 1/3 din lungime i dup ramolire
placa de cear se ndoaie n dou, ntroducndu-se n cavitatea bucal unde lingura
se modeleaz direct pe maxil.
Pentru confecionarea lingurilor individuale la mandibul se nltur 1/3 din
limea plcii de cear standard, dup ce se nclzete la flacr, se ndoaie n trei
n lungime dndui-se forma de potcoav, se introduce n cavitatea bucal
modelndu-se dup forma apofizei alveolare, nlturndu-se surplusurile.
Particularitile confecionrii lingurilor individuale din cear dup aceast
metod constau n corespunderea ntocmai a limitelor lingurii cu viitoarele margini
ale protezei. Pentru aceasta medicul cu spatula fierbinte ramoleaz cte un sector al
marginii lingurii i deplasnd anterior i n jos esuturile moi pe linia intermaxilar
prelucreaz marginile lingurii. Dac este necesar se adaug cear, iar dac
marginea este nalt, ea se modeleaz n timpul deplasrii esuturilor moi. Aceast
manoper este greu de efectuat, cere mult timp i este obositoare pentru pacient.
Dup adaptarea marginilor, lingurile se ntresc exterior cu srm de aluminiu din
care i se ndoaie minerul lingurii.
Metoda indrect:
Aceast metoda se realizeaza de ctre tehnicianul dentar n laborator prin
plicarea unei plci de cear plastificat pe modelul obinut dupa amprenta
preliminar, astfel inct ceara ia forma cmpului protetic de pe model. Ulterior cu
un bisturiu se inltura surplusurile de ceara dupa limitele trasate pe model. Pentru
marirea rezistenei aceste-i linguri, pe mijlocul suprafeei apofizei alveolare se

inglobeaz un fragment de srma de 1,5 n diametru. Dup aceasta se realizeaz

minerul lingurii, care se plaseaz pe mediana modelului pe centrul apofizei
alveolare. Locul unde a patruns srma se acoper cu cear topit.
122. Tehnica confecionrii lingurii individuale din acrilate
termopolimerizabile.( 144 B ).
La confecionarea lingurii din acrilat termopolimerizabil, la nceput se
modeleaz macheta lingurii din cear, marginile creia se lipesc de model. Modelul
mpreun cu macheta sau numai macheta se ambaleaz n chiuvet, se realizeaz
tiparul i se introduce n el acrilatul solicitat, supunndu-1 regimului termic de
polimerizare. Dup dezambalare lingura se finiseaz mecanic.
123. Cerinele ctre ablonul cu borduri de ocluzie n edentaia total. Indicai
dimensiunile.(368 R/144B).
abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic,
acoperind-o n totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,5-2 mm, s fie rezistent la
presiune i s nu prezinte micri de basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr
dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor
determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate te baza
ablonului corespunztor mijlocului apofizei alveolare, s aib form i dimensiuni
corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad
suficient de meninere.
Prin secionarea surplusurilor de cear bordurii de ocluzie i se imprim
urmtoarele dimensiuni: n zona frontal o nlime de 10-12 mm, descrescnd
progresiv spre distal corespunztor locului de implantare a primului molar, avnd o
nlime de 6-8 mm; limea este de 5-6 mm n zona frontal i respectiv 8-10 mm
n cea lateral.
124. Trasarea reperelor pe bordurile de ocluzie pentru montarea dinilor in
protezele dentare.(378 R).
Deliiimitarea liniei mediane. Acest reper se traseaz vertical pe ambele borduri
de ocluzie cu ajutorul spatulei de modelat i trebuia s se gseasc ntr-un plan cu
linia median a feei. Aceast linie pleaea de la frenul buzei superioare n jos, sau
dac el nu corespunde liniei mediane a feei, ca reper sei mijlocul feei care
corespunde cu linia ce coboar din mijlocul liniei interpupilare. Alturi de aceast
linie vor fi montai incisivii centrali superiori i inferiori.

Determinarea liniei caninilor. Acest reper este trasat bilateral de la marginea

aripilor nazale n jos i corespunde cu proiecia vrfurilor caninilor superiori. Se
socoate c aceast linie coincide i cu comisurile gurii. Deci trednd prin mijlocul
caninilor superiori, aceast linie va orienta pe tehnicianul dentar s aleag dini
artificiali de aa o lime, ca ntre linia median a feei i a caninilor s fie instalai
incisivii i cte o jumtate din suprafaa caninilor.
Determinarea liniei sursului. Aceast linie se traseaz conform marginii libere
a buzei superioare, atunci cnd pacientul zmbeie. Ulterior aceast linie va indica
limita pn la care se poate cobor gingia artificial i respectiv nivelul coletului
dinilor frontali superiori.
125. Reguli de montare a dinilor n protezele dentare dup Gysi.(385
R/374B).
Pentru poziionarea dinilor artificiali n macheta bazei, Gysi a elaborat reguli cu
caracter general, ce se refer la toi dinii, i reguli cu caracter individual, dup
care se monteaz fiecare dinte n parte.
Regulile generale de montare a dinilor prevd realizarea arcadelor dentare
artificiale, ceea ce-i ofer protezei totale meninere i stabilitate pe cmpul protetic
la aciunea presiunilor masticatoare n diverse planuri. n acest scop dinii artificiali
se monteaz n articulator dup urmtoarele principii generale:
1) dinii artificiali laterali superiori se monteaz cu zona cervicala pe
centrul apofizei alveolare astfel nct cuspizii palatinali superiori coincid cu vrful
apofizei alveolare inferioare; dinii inferiori la fel sunt montai cu zona cervical pe
centrul apofizei alveolare inferioare astfel nct cuspizii vestibulari s ptrund n
anurile intercuspidiene centrale ale dinilor superiori, realiznd contacte
corespunztoare ocluziei dinamice. Acest aranjament intercuspidian al dinilor
laterali este realizat n cazurile cnd unghiul format de planul de ocluzie i linia
interalveolar este mai mare de 80, ce se determin eu rigla Gysi; daca unghiul
interalveolar este mai mic de 80, se va realiza o montare invers;
2) dinii frontali superiori din considerente fizionomice se monteaz n
afara centrului apofizei alveolare, iar cei inferiori, pe centrul apofizei alveolare; de
subliniat c aranjamentul lor fa de apofizele alveolare, ct i gradul de nclinare a
marginilor incizivale n direcie oralvestibular, sunt determinate de poziia
apofizelor alveolare i a buzei superioare; dinii frontali se monteaz n corelaie:
cu poziia buzei superioare (determinat de forma versantului vestibular i
marginea bordurii de ocluzie superioare); suprafaa vestibular i marginea
incizival a dinilor poziioneaz buzele superioar i inferioar n raport cu
particularitile de vrst, de sex i de constituie a persoanei respective; poziia
dinilor frontali nu trebuie s aduc la dereglri fonetice;
3) dinii laterali se monteaz formnd curbura de ocluzie, sagitala (Spee)
cu o adncime egal gradului de acoperire a dinilor frontali inferiori de cei
superiori; curbura de ocluzie transversal Monson-Wilson este realizat n
dependen de mrimea unghiului interalveolar;

4) n relaie ceniric se realizeaz contacte punctiforme maxime, iar n

timpul micrilor de lateralitate i propulsie a mandibulei se pstreaz contacte
multiple ntre suprafeele de contact ale arcadelor dentare, att pe prile lucrtoare,
ct i pe cele nelucrtoare; contactele intercuspidiene multiple obinute n timpul
micrilor funcionale au fost numite de Gysi articulare cu balans general i
contribuie la o meninere mai bun a protezei totale pe cmpul protetic;
5) montarea dinilor n edentaiile totale bimaxilare ntotdeauna ncepe cu
incisivii centrali superiori i se termin cu ultimii molari realiznd astfel arcada
dentar superioar; totodat montarea dinilor superiori se efectueaz concomitent
prin montarea a cte un dinte din ambele pri ale liniei mediane, realiznd o
simetrie de poziie ntre perechile de dini (stngadreapta); suprafeele incizival
i ocluzal sunt orientate dup planul de ocluzie, materializat de o plac orizontal
mobil din sticl sau metalic, care se poziioneaz pe planul median al
articulatorului situat ntre pintenii de pe ramurile posterioare i vrful indicatorului
liniei medii. Dinii inferiori se monteaz dup cei superiori n urmtoarea ordine:
molarul I, caninul, incisivul central i apoi cel lateral, premo- larul I i apoi II i se
termin montarea cu ultimul molar.
Regulile individuale prevd poziionarea fiecrui dinte n arcada dentar
corespunztor poziiei dinilor naturali, n cele trei planuri: frontal, sagital i
orizontal. De obicei, aceste planuri sunt materializate de planul de ocluzie, iar linia
median este perpendicular pe acest plan. n dependen de direcia axului
longitudinal al dintelui artificial cu linia median i planul protezei se formeaz
dou unghiuri: unghiul meziodistal; unghiul vestibulooral. Dinii artificiali se
monteaz n baza protezei, n dependen de contactul marginii incizivale sau a
suprafeei ocluzale i gradul de nclinaie a acestor unghiuri.
Montarea dinilor pentru realizarea arcadelor dentare superioare.
Incisivul central superior se monteaz cu marginea incizival n
contact cu planul de ocluzie ce n articulator este materializat printr-o plac de
sticl situat conform reperelor din articulator. Axul longitudinal al dintelui este
nclinat cu 2 n sens meziodistal i cu 68 n sens vestibulooral. Coletul dintelui
este situat pe linia sursului fiind uor palatiniza. Ambii incisivi sunt situai de o
parte i de alta a liniei mediane i prezint o mic divergen spre cervical i
convergen spre incizal.
Incisivii laterali superiori sunt montai dup incisivii centrali
fiind cu marginea incizival dinstanai ou 0,5-1 mm de la planul de ocluzie. Axul
longitudinal al acestor dini este nclinat cu 3 n sens meziodistal i cu 810 n
sens vestibulooral, iar coletul este mai palatinizat, n comparaie cu incisivii
centrali.
Caninul superior se sprijin cu vrful n planul de ocluzie i
coincide cu linia caninului. Axul longitudinal este nclinat cu 1-2 n sens
meziodistal i cu 3-5 n sens vestibulooral, iar coletul este aezat mai vestibular n
comparaie cu incisivul lateral.
Primul premolar superior este orientat cu axul longitudinal
perpendicular planului de ocluzie fiind realizat n spaiu de 0,75 mm ntre canin i

primul premoilar. Vrful cuspidului vestibular prezint contact cu planul de

ocluzie, iar ntre cuspidul palatinal i planul de ocluzie exist un spaiu de 0,5-1
mm.
Al doilea premolar superior se monteaz identic ca i primul cu
excepia c suprafaa mezial contacteaz cu spurafaa distal a primului premolar,
iar vrfurile ambelor cuspizi prezint contact cu planul de ocluzie.
Primul molar superior se monteaz n contact cu planul de
ocluzie numai cu vrful cuspidului meziopalatinal, iar ceilali cuspizi nu prezint
contact cu planul de ocluzie fiind aranjai n aa fel ca cuspidul distovestibular s
fie cel mai distanat de acest plan.
Al doilea molar superior nu atinge planul de ocluyie nici cu un
cspid, dar cuspidul meziopalatinal este cel mai apropiat de acest plan i cel mai
ndeprtat este cuspidul distovestibular. Prin urmare, al doilea molar este montat n
continuarea primului molar avind zona cervical nclinat mai accentauat, spre
mezial i oral dect al primului molar.
133.Caracteristica mobilitii fiziologice i a gradelor de
mobilitate patologic a dinilor. Metode de determinare.
Importana practic.
Stabilitatea dinilor sau gradul lor de mobilitate depinde de starea
parodontului i raportul dintre nlimea coroanei i lungi mea
rdcinii clinice. In condiii de norm dinii posed o mobilitate
fiziologic, care cu ochiul liber nu poate fi observat. Pentru
determinarea acestei mobiliti snt necesare aparate speciale. Tot odat, existena acestei mobiliti a fost stabilit indirect. Dup
erupia dinilor i stabilirea punctelor de contact cu dinii vecini, pe
parcursul vieii, datorit microdeplasrilor fiziologice ale dini lor n
diferite direcii, esuturile dure din regiunea punctelor de con tact se
supun abraziei i treptat se transform n suprafee de con tact. Ca
dovad a acestor fenomene snt suprafeele de contact din ambele
pri ale dintelui (median i distal) situat n mijlocul ar cadei dentare
i prezena numai a unei suprafee (mediane) de contact la ultimii
dini.
n cadrul examenului medicul trebuie s evidenieze prezena sau
absena mobilitii patologice a dinilor. Gradul de mobilitate se
apreciaz prin palpare prinznd fiecare dinte cu indexul i poli- cele
tninii drepte sau cu ajutorul pensei.
Deosebim trei grade de mobilitate patologic: I dintele pre zint mobilitate numai n direcie vestibulooral; II dintele
pre zint mobilitate nu numai n direcie vestibulooral, dar i
mezio- distal; IIIdintele este mobil n direcie vestibulooral,
mezio- distal i vertical. Desigur c metodele clinice de
determinri mobilitii snt destul de subiective, ns denot
lezarea parodontului.

135. Examenul clinic al paradontului. Paradontometria. Importana practic.

Examenul clinic al paradontului:
Starea funcional a parodontului n norm este determinat cu ajutorul
coeficienilor obinui prin comparaia posibilitilor funcionale determinate n
cadrul gnatodinamometriei (se compar indicii de rezisten a diverilor dini la

procesul de masticaie lundu-se drept unitate de msur valoarea celui mai slab
dinte (inclusivul lateral) fiind comparat cu valoarea celorlali dini). La mijlocul
schemei este notat formula dentar; starea parodontului i coeficienii condiionali
snt notai n ptrelele respective. Pentru fiecare grup de dini cu orientare
funcional la fiecare arcad dentar se calculeaz starea ei funcional.
Importana practic:
Analiza rezultatelor incluse n parodontogram i permite medicului s compare
posibilitile funcionale ale arcadelor dentare, ale anumitor grupuri de dini i s
ntocmeasc un plan corect de tratament.
Gnatodinamometrul prezint dou brane unite cu o spiral i un indicator,
care determin mrimea forei dezvoltate asupra spiralei, n kg. Dup ce vrfurile
branelor snt instalate pe suprafaa ocluzal ntre doi dini, se propune de a strnge
maxim arcadele dentare, urmrind deplasarea arcului pe cadranul indicatorului,
indicnd limita posibilitilor periodoniului, care este nzestrat cu o reea de nervi
sensibili i la apariia durerii dezvoltarea forei aplicate nceteaz.
139. Caracteristica metodelor radiografice la examinare.
Importana practic.
Examenul radiologic este unul din examenele complementare de
baza la precizrea modificarilor tesutului osos, rapoartelor dintre diferite
segmente si elemente ale scheletului sistemului stomatognat, iar uneori si
a modificarilor functionale. In acest scop pot fi utilizate metodele de
examen radiologic intraoral si extraoral. Investigarea radiologica
dentoparodontala sau a altor componente ale sistemului stomatognat se
efectueaza prin:
Radiografie panoramica (ortopantomografia);
Tomografie;
Teleradiografie;
Cineradiografie;
Artrografie;
Electroradiografie.
Radiografia intraorala sau dentoparodontala. Studiul filmului
capatat prin metoda intraorala ne da posibilitatea de ase preciza starea
tesuturilor dure ale dintilor, depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi
prezenta cavitatilor provocate de caria dentara in zonele prozimale sau a
coletului(in caz de o acoperire cu a dintelui cu coroane artificiale).
Importanta este informatia despre caracterul implantarii dintelui, directia
axului sau si aradacinilor, a raportului coroana radacina nu numai insens
vertical, dar si orizontal, derelarile carora pot duce la instabilitatea lui.
Analiza datelor obtinute ne da posibilitatea sa precizam topografia, forma,
marimea camerei pulpare si starea canalelor radiculare.

Examenul radiologic intraoral pune in evidenta si starea spatiului

periodontal si a osului alveolar, tot ea ne poate evidentia suplimentar
prezenta dintilor in retentie, resturi radiculare, fracturi radiculare si a oaselor
maxilare, distructii ale tesutului osos provocate de procese inflamatorii,
tumori
Radiografia panoramica (pantomografia,
ortopantomografia).Acest tip de investigare radiologica se
efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie desfasurat pe
una si aceesi pleicula a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie
centrica, stare de postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii.
Pe asa pelicula vom studia aceleasi particularitati de structura a
paradontului si tesutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea sde
astudiu in ansamblu, comparativ si concomitent a rapoartelor dintre arcadele
dentare si elemtele articulatiei temporomandibulare.
Tomografia. Metodele radiografice obisnuite nu permit vizualizarea precisa a
elementelor osoase ale A.T.M, din cauza suprapunerii segmentelor
invecinate si structurii compuse ale acestei zone. In aceste cazuri cea mai
utilizata metoda este tomografia, care permite obtinerea imaginii
radiografice a diferitor straturi ale unui organ, adica la diferita adincimie de
la suprafata lui. De aceea ea se mai numeste stratigrafie .
Teleradiografia sau radiografia cefalometrica. Metoda in
cauza ne da posibilitatea sa obtinem imaginea scheletului maxilofacial si al
craniului pe care, prin trasarea diferitor planuri, se va studia raportul dintre
diferite segmente comparativ cu norma. Aceasta metoda este utilizata la
diagnosticul anomaliilor dentomaxilare, adiverselor asimetrii craniofaciale si
a altor dereglari de structura.
Cineradiografia. Este o metoda contemporana de studiu radiologic al
A.T.M nu numai in pozitie statica, dar si dinamica.
Artrografia. Maladiile A.T.M provoaca treptat diverse afectiuni ale
meniscului articular, care dese ori este trumat si deformat, insa imaginea lui
pe fulmele radiografice amintite lipseste.Artrografia este unica metoda care
ofera detalii privind meniscul.
Electroradiografia Aceasta metoda poate fi utilizata la diagnosticarea
anomaliilor generale dentomaxilare si cind nu este necesara evidentierea
structurii tesuturilor organului filmat.
140. Electroodontometria.Termodiagnostica. Importanta practica.
Termodiagnostic-Reactia dintelui la agentii termici se efectuiaza pentru a
evidential starea pulpei.In calitate de agent excitant se foloseste eter, insa mai
frecvent apa rece si apa fierbinte, care este un agent excitant mai puternic, dat
foond marea ei capacitate calorica. Cea mai simpla metoda e irigarea cu apa din
seringa.Zona indiferenta(zona fara reactie)pentru incisive constituie30*(50-52*Cprovoaca reactia la cald,17-22*C-reactia la rece)

Electroodontodiagnostic-ne formeaza o imagine mai amplaprivind starea

pulpei si tesuturilor amfodontale.Aplicarea curentului este bazat pe faptul stiut ca
orice tesut viu este excitat. Electrodul pasiv cu placa de plumb se aplica pe bratul
bolnavului. Electrodul active cu semnul se apliva pe dinte preventive uscin bine
dintele,Invalatucind firul cu o vata umectata in apa.
La 2-6 mA-Dinte sanatos
20-40mA-proces inflamator in pulpa
60mA-necroza a pulpei coronariene
100mA si mai mult-necroza patrunde si in pulpa radiculara
100-200mA-periodontiu normal e sensibil la curenti
200mA si mai mult-modificari morfologice bruste in periodontiu dintelui.

141.Caracteristica metodelor statice i dinamice de determinare a eficienei

masticatorii. Indicai
coeficienii dupa Agapov.
Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obinute la determinarea

presiunii masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparnd indicii de

rezisten a diverilor dini la procesul de masticaie lunduse drept unitate de
msur valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparat cu
valoarea celorlali dini. La baza acestei metode au fost puse de asemenea
particularitile morfologice i funcionale ale fiecrui dinte:
- mrimea marginii incisivale i a suprafeei ocluzale,
- numrul i grosimea rdcinilor,
- diametrul coletului,
- numrul cuspizilor,
- particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului,
- rolul lui la realizarea funciei de masticaie,
- locul fiecrui dinte n arcada dentar etc.
Vustrov, Duchange . a., considernd drept unitate presiunea masticatoare a
incisivului lateral i comparnd-o cu presiunea masticatoare a celorlali dini, au

determinat coeficientul fiecrui dinte de pe maxil i mandibul. Aplicarea, ns, n

practic a acestei metode prezint dificulti, din care cauz nu este utilizat.
Mamlok, Agapov, Oksman . a. au simplificat aceast metod socotind
eficacitatea masticatoare a sistemului stomatognat egal cu 100 uniti calculnd
astfel coeficientul fiecrui dinte dup acest criteriu. Drept unitate de calcul ei au
luat capacitatea de rezisten a incisivului lateral egal cu 1.
De menionat c determinarea eficacitii masticatoare este posibil doar n
cazul prezenei dinilor antagoniti ce s-au pstrat. Dac ei lipsesc, capacitatea
masticatoare a dintelui prezent este considerat egal cu 0, deoarece el nu particip
la actul de masticaie. Deci n cazul prezenei tuturor dinilor pe un maxilar i lipsa
total pe cellalt eficiena masticatoare va fi egal cu 0 (Agapov).
Oksman a ajuns la concluzia c afar de evidena dinilor abseni urmeaz s fie
luat n consideraie i starea funcional a dinilor restani, care poate fi
determinat n raport cu gradul de mobilitate a lor. Se consider c dinii cu o
mobilitate de gradul I particip 100%. la actul de masticaie. Cei cu o mobilitate de
gradul II au pstrat numai 50% din capacitatea funcional, iar cei ce au o
mobilitate de gradul III, snt socotii abseni. In legtur cu aceasta autorul propune
ca notarea strii funcionale a dinilor superiori i inferiori s se efectueze printr-o
linie oblic.
Metodele dinamice (funcionale).
Lundu-se n consideraie dezavantajele metodelor statice de determinare a
eficienei masticatoare i strii funcionale a parodontului, care se reduc la un
calcul aritmetic simplu al rezultatelor examenului clinic i radiografie, i deci nu
oglindesc realitatea, au fost elaborate mai multe metode funcionale. Autorii
acestor metode reieeau i din faptul c n unele cazuri dereglrile de masticaie
apar chiar n lipsa unui numr mic de dini, i invers, la unii pacieni cu prezena
edentaiilor pariale ntinse, datorit funcionrii mecanismelor de compensare,
dereglrile actului de masticaie pot fi minime.
Unul dintre primii autori ai metodei funcionale de determinare a eficienei
masticatoare propunnd proba de masticaie, a fost Cristhensen. Conform metodei
sale pacientului i se d un miez de nuc (alune, migdale) i dup 50 micri de
masticaie masa cptat se adun ntr-o tvi, prin cltituri ale gurii, se spal i se
usuc la o temperatur de 100 n termostat timp de o or. Dup uscare masa
cptat se cerne prin 4 site cu diametrul gurilor diferit. Particulele restante n
ultima sit se cntresc i dup greutatea lor se determin procentul de pierdere a
eficienei masticatoare.
Ghelman a modificat aceast metod considerabil simplificnd-o. El a constatat
c sistemul stomatognat sntos frmieaz 5 g de miez de alune timp de 50 sec.
pn la aa un grad, c masa cptat, fiind uscat i cernut prin sit cu guri de
2,4 mm n diametru, trece complet. In caz de edentaie parial sau alte afeciuni,
dup cernerea probei n sit rmri resturi. Dup cntrirea acestor resturi se
calculeaz procentul pierderii eficienei masticatoare considerndu-se c 5 g
constituie 100%. Dac, de exemplu, n sit a rmas 1 g, pierderea eficienei
masticatoare va fi egal cu 20%.

Rubinov a ajuns la concluzia c proba de masticaie dup Ghelman nu

corespunde indicilor fiziologici, deoarece n condiii de norm nimeni nu rumeg
odat 5 miezuri de nuc (1 miez=l g). Reieind din aceasta, Rubinov a elaborat
proba de masticaie numit fiziologic. In acest scop i se d pacientului un miez de
alune (migdal), greutatea cruia n mediu este egal cu 800 mg, marcnd timpul de
la nceperea masticaiei pn la apariia actului de deglutiie. In condiii de
integritate a arcadelor dentare pentru acest act e nevoie de 14 sec. In caz de
edentaie parial timpul necesar pentru masticaie crete n raport cu ntinderea i
localizarea breelor, iar mrimea particulelor la momentul apariiei actului de
deglutiie crete. Calculul acestei probe este analogic cu cel al probei dup
Ghelman. Prin urmare, aceast prob ne permite s determinm eficiena
masticatoare n condiii fiziologice.
La baza calculrii gradului de pierdere a eficienei masticatorii conform metodei
lui Rubinov este greutatea resturilor din sit cntrite dup o masticaie, timp de 14
sec. De exemplu, dac la unul i acelai pacient am determina eficiena
masticatoare propunindu-i un miez de nuc cu o greutate de 800 mg, efectund
masticaia pn la apariia actului de deglutiie, iar a doua prob am efectua-o la un
act de masticaie de 14 sec., greutatea resturilor rmase n sit va fi diferit. Este
clar c la prima prob greutatea resturilor rmase va fi mai mic din cauza mririi
timpului de masticaie necesar. Reieind din aceste considerente, prima prob va fi
folosit la determinarea eficienei masticatoare iar a doua la determinarea gradului
de pieredere a eficienei masticatoare. Dac la aceast prob nu va putea fi folosit
miezul de nuc, se vor propune alte alimente, de exemplu pesmei, tiindu-se c
durata actului de masticaie a acestui produs pn la apariia actului de deglutiie
este de 8 sec.
Prin urmare, eficiena masticatoare poate fi definit drept capacitate a
sistemului stomatognat de a mastica un produs alimentar de o anumit greutate
ntr-o anumit unitate de timp.
Masticaiografia dup Rubinov. Studiind mecanismele reflexelor cavitii
bucale, Rubinov a elaborat metoda de nregistrare a funciei motorice a mandibulei
n actul de masticaie cu ajutorul masticaiografului. Imaginea grafic a micrilor
mandibulare n timpul actului de masticaie a primit denumirea de
masticaiogram. Prin analiza ei va fi studiat nu numai eficiena masticatoare dar
i caracterul micrilor mandibulare.
Ultimele vor fi diferite n caz de prezen a anomaliilor dento- maxilare, edentaii
pariale, afeciuni ale A.T.M. i alte procese patologice. Masticaiograma ne va da
posibilitate s studiem i eficacitatea tratamentului ortopedoprotetic i stereotipul
actului de masticaie. Indiferent de scopul urmrit i particularitile individuale pe
chimogram deosebim cteva faze:
I - faza strii de repaus fiziologic relativ (postur) a mandibulei, care este
nscris cu o linie dreapt;
II - faza deschiderii gurii efectuat pentru a fi introdus produsul alimentar n
cavitatea bucal;
III- faza de adaptare sau orientare pentru a ncepe zdrobirea alimentelor;
IV
-faza de baz a actului de masticaie;

V - faza de formare a bolului alimentar i deglutiia, dup care din nou se

nregistreaz starea de repaus fiziologic relativ.
Caracterul undelor de masticaie depinde de consistena alimentelor, de starea
sistemului dentar, a A.T.M., de tipul de ocluzie, stereotipul de masticaie etc.
Cunoscnd viteza de micare a lentei de nregistrare care poate fi liniat n
milimetri sau care se nregistreaz concomitent i timpul, uor se calculeaz durata
fazei de baz a actului de masticaie, care ne indic i eficiena masticatoare.
Coeficienii dupa Agapov:
Dinii

n total

Superiori
Inferiori

2
1

1
2

3
3

4
4

4
4

6
6

5
5

25
25

144. Formele nozologice de patologii ale esuturilor dure ale dinilor cariosogene i
acariesogene
In scopul formularii diagnosticului ca regula poarta un caracter descriptiv
caracteristic pt oropedia generala e necesar de a sti formle nozologice ale
maladiilor dupa care ulterior se vor include caractersitica patologiei in forma de
clasificari cu indicatia factorilor etiologici si a dereglarilor functionale.
Tinind cont de faptul ca dupa lezarea tesuturilor si organelor cavitatii bukale in
specila a sistemultul dentar tesuturile respective nu au insusiri de regenerare astfel
restaurarea morfo-functionala se va realiza prin obturare sau proteze dentare.
Forma nozologica a patologiei ne indica si posibilitatile de restaurare morfologica
a organelor lezate.Pentru determinarea caracterul maladiei e necesar de un examen
clinik komplex.
148. Conceptia moderna si caracteristica principiilor fundamentale de
tratament protetic:
Conceptia moderna de tratament protetic al leziunilor organelor si tesuturilor
sistemului stomatognat a sintetizat din medicina generala si stomatologie
principiile globale ce stau la baza oricarui tratament: principiul profilactic si
principiul curativ, actualmente aceste principii au fost cimpletate cu cele biologice,
biomecanic homeostazic si ergonomic.
Principiulu
profilactic.
Tulburarile
morfofunctionale
provocatede un proces patologic in una din verigile
sistemului, neaparat va actiona nu numai asupra altor

componentzi dar si a intregului organism.Luind in

consideratie aceste legitati, principiul profilactic de
tratament protetic a fost divizat in: principiul profilactic local
principiul
profilactic general.
Principiul profilactic local consta in tratamentul protetic de
prevenire a afectiunilor organelor si tesuturilor sistemului
stomatognat,
principiul
general
prevede
profilaxia
afectiunilor altor organe, sisteme, care pot fi influentate si
acutizate de dereglarile functionale si fizionomice ale s.
Stomatognat.
Principiul de profilaxie locala urmareste scopul de a preveni
afectiunile s. Stomatognat, pastrind integritatea lui. Un rol
important o are educatia sanitara ce consta in respectarea
igienei bucale si tratamentul protetic provizoriu si definitiv.
Conceptia profilaxiei moderne a tratamentului prevede nu o
restituire cantitativa a organelor si tesuturilor lezate dar o
restabilire echilibrata morfofunctionala.
Principiul profilaxiei generale prevede prevenirea influentei
negative a disfunctiei s. Stomatognat asupra altor sisteme si
organe.
Principiul
curativ.
Prevede
refacerea
integritatii
morfologice si restabilirea functionala a sistemului
stomatognat prin intermediul protezelor si a diferitor
dispozitive(sini, aparate). Aceste masuri pentru fiecare caz in
parte vor fi indicate in raport de caracterul leziunii:leziuni
odontale coronare, edentatie. Insa tratamentul protetic nu
poate fi considerat finalizat o data cu fixarea protezelor
protetice. Principiul fundamentaL curativ al tratamentului
protetic va consta in refacera functiilor de baza a sistemului
stomatognat:masticatie, fonatie, deglutitie, fizionomie.
Principiul biologic. Este un principiu fundamental al
medicinei si prevede ca orice metoda de tratament sau
interventie sa aiba o influenta pozitiva asupra organelor si
tesuturilor s. Stomatognat cit si intregul organism. Acest
principiu propune un tratament ergonomicos al interventiilor
de pregatire a cimpului protetic, deoarece se modeleaza
tesuturi vii. Principiul biologic ne impune ca la
confectionarea pieselor protetice sa folosim acele materiale

care nar leza substratul organic, sa posede insusiri stabile ca

ulterior sa nu prezinte modificari de volum. Daca tratamentul
protetic se aplica in perioada de dezvoltare tratamentul
protetic nu trebuie sa impiedice acest proces biologic.
Principiul biomecanic. Este caracteristic pentru protetica
dentara si prevede un echilibru eficient al raportului de
rezistentza dintre substratul biologic al cimpului protetic si
proteze sau alte dispozitiva.
Ca substratul biologic sa
suporte aceste actiuni este necesar ca materialul din care va
fi confectionat piesa sa posede insusiri mecanice si fizice
respective(duritate, elasticitate, rezistenta), totodata trebuie
de luat in consideratie si gradul rezistentei biologice a
tesuturilor in vederea suportarii presiunii asupra lor.
Principiul
homeostazic.
Prevede
conservarea
morfofunctionala a sistemului stomatognat pentru un timp
indelungat. Realizarea acestui principiu este posibila doar in
cazul cind sunt luati in consideratie parametrii normali de
structura si functie a tuturor componentelor sistemului
stomatognat si a unui examen minutios clinic si paraclinic.
Principiul ergonomic. In procesul de organizare rationala a
activitatii medicului stomatolog.Sporirea productivitatii
muncii medicului va fi posibila doar in cazul unei organizari
chibzuite a locului de munca. Prin urmare cabinetul si locul
de munca trebuie sa fie amenajate in asa mod ca totul sa fie
la indemina medicului, care concomitent trebuie sa respecte
si masurile de protectie individuala. O deosebita importanta
o are pozitia pacientului si a medicului in timpul lucrului. In
ultimii ani in domeniul ergonomiei protetice dentare se
utilizeaza informatia obtinuta prin intermediul computerelor,
metode ce simntitor influenteaza activitatea medicului.
150.Clasificarea modern a protezelor dentare. Exemple.(Ortopedie)
Protezele dentare se clasific dup urmtoarele criterii:
Dup caracterul leziunii Oxman deosebete:
a.proteze dentare pentru restebilirea coroanei dentare(incrustatii,coroane
de substitutie)
b.proteze pentru restabilirea edentatiilor partiale(puntile dentare PPMA si
PPMScheletate)
c.proteze pentru restabilirea edentatiilor totale
d.proteze maxilo-faciale

 Dupa metoda de fixare:

a.proteze fixe
b.proteze mobilizabile
Dupa destinatie Rumpel deosebeste:
a.proteze profilactice
b.proteze curative
Dupa metoda de transmitere a presiunii masticatorii Rumpel
deosebeste:
a.proteze fiziologice care transmit presiunea masticatorie prin paradontiul
dintilor restanti
b.proteze nefiziologice care transmit presiunea masticatorie asupra
mucoasei cavitatii orale
c.proteze semifiziologice(proteze arcate).