Povestea lui Dino

A fost o dat un dinozaur verde cu coada solzoas i labele uriae. Dac nu ar fi fost un dinozaur zmbitor
i prietenos ai fi putut foarte uor s te sperii de el. Dino, cci aa l chema, era ns cel mai bun dinozaur
din lume i nu ar fi fcut vreodat ru nimnui.
Dinozaurul nostru a ieit ntr-o bun zi dintr-un ou de crocobaur i s-a trezit pe o cmpie plin cu flori. A
alergat dup nite fluturi dar s-a plictisit repede. Se simea tare singur aa c s-a apucat s-i metereasc
nite jucrii ca s mai treac timpul. A ros o bucat de copcel i a sfefuit-o pn cnd a reuit s o
transforme ntr-o mic unealt. Apoi a adunat un bra de pietricele, le-a coplit n aa fel nct s intre una
ntr-alta i le-a vopsit n diferite culori cu ajutorul unor petale de flori. Pn s apun soarele Dino reuise
s-i fabrice propriul lui puzzle. Obosit de atta munc, dinozaurul s-a cuibrit la poalele unui copac i a
aipit.
Cum s-a lsat seara, animalele de noapte au nceput s apar. Primele au fost dou bufnie albe crora nu
le-a venit s cread ce animal aveau n faa ochilor.
- Tu ai mai vzut aa ceva?!
- Mi-a povestit bunica o dat c au existat astfel de animale dar zicea c au disprut de mult
- Pi i de unde o fi aprut?
- Parc mi-a artati o poz bunicase numeaauu dinozauri
- Haha! Ce nume!
Auzind rsetele celor dou bufnie Dino s-a trezit buimac. Psrile au ipat ascuit i s-au ascuns printre
crengi.
- Stai puin! Nu plecai! Hai s ne mprietenimPe mine m cheam Dino.
Cele dou bufnie au cobort pe o creang mai joas i l priveau curioase
- De unde ai aprut?
- Nu tiu. Am ieit din oul la mare
- Pi i prinii ti unde sunt, Dino?!
- Ce nseamn prini?
Bufniele albe s-au nduioat imediat. Micul dinozaur era singur pe lume i nici nu tia c toi ceilali
dinozauri au disprut de mult de pe pmnt. S-au aezat pe umerii lui i l-au mngiat cu aripile. Dino se
nveselise aa c le-a propus s se joace mpreun:
- Hai s vedei ce-am construit!E un joc cu pietricele din care poi s formezi o imagine frumoas cu flori
i fluturi.
Psrile priveau puzzle-ul uimite.
- Vai Dino! Dar tu eti tare detept! Ai fcut singur jucria asta?
- Da, pentru c m plictiseam
- Extraordinar, zise una dintre bufnie. Haidei cu mine c am o idee!Luai i jucria asta minunat.
Cei tre prieteni au pornit la drum i au ajuns la o csu de lemn decorat cu tot felul de ppui i soldei.
Dino btea din palme fericit.
- Ce-i aici bufnielor? E aa de frumos
- Asta este o fabric de jucrii
- Serioooos?
- Da, Dino! Hai s le artm oamenilor jocul pe care l-ai fcut tu i dac ai noroc poate o s te angajeze
aici la atelierul de jucrii.
Zis i fcut. Cei trei au intrat optimiti n atelierul de jucrii. Oamenii au nceput s ipe i s alerge de
colo-colo la vederea dinozaurului verde. Un btrn cu ochelari pe nas s-a apropiat de Dino i l-a privit
curios.
- Ce fel de jucrie mai e i asta?
- Un puzzle! i-a rspuns dinozaurul
- Haha! Eu credeam c tu eti o jucrie mi biete! Stranic costum ai
- Dar nu e un costumAa art eu. Sunt un dinozaur i am creat o jucrie cu fluturi i flori.
Btrnelul era gata-gata s leine de spaim dar bufniele l-au apucat de umeri i l-au aezat pe un scaun.

- V rugm s nu v speriai. El este Dino prietenul nostru i se pricepe foarte bine la creat jucrii. Ne
gndeam c v-ar putea ajuta aici la atelier
- Dino zicei? Bineeee, hai s vedem ce tie s fac, a aprobat btrnul blbindu-se.
Nu credea nimic din ce vedea i spera ca totul s fie un vis ciudat. De fric l-a lsat totui pe Dino s se
apropie de mainriile de lucru i s creeze o jucrie. n cteva minute dinozaurul construise un castel din
piese minuscule de lemn i se pregtea s l vopseasc n culori vii.
- Ei! Bat-te s te bat de dinozaur iste Eti senzaional!
- V mulumesc domnule
- i mai eti i politicos, rse btrnul care deja nu se mai temea de dinozaurul cel verde.
Bufniele zburtceau fericite prin atelier. Se prea c Dino reuise s-l conving pe ppuarul ef c este
un dinozaur foarte talentat.
- Dino, vrei s-mi faci plcerea de a deveni partenerul meu de fcut jucrii?
- Bineneles domnule
- Atunci d-mi voie s i strng laba asta verde i hai s confecionm mpreun o nou firm pentru
atelierul nostru de jucrii: DinoLand
i uite aa ultimul dinozaur de pe pmnt a reuit s se angajeze la o fabric de jucrii cu ajutorul
prietenelor sale bufnie. i lucreaz i astzi la tot felul de jucrii minunate pe care putei s le vedei i
voi chiar aici.
Gndcelul de Elena Farago
- De ce m-ai prins n pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca m doare
De ce m strangi asa de ru?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place s m joc si mie,
Si mila trebuie s-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce s vrei s m omori?
Ca am si eu printi ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Cci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-m, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea s-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat s-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut n tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
S ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
Tomita iepurasul, de Alexandru Mitru
S nu te iei dup fricos... Cine se ia dup fricos ajunge... O s vedei ndat unde-ajunge!
Aceast ntmplare s-a petrecut demult, demult, pe vremea cnd animalele se hotrser s-l nimiceasc
pe vntor.
S-a ntocmit otirea animalelor; ariciul nainte pe urm lupul, vulpea, cerbul, bursucul, ursul. Ba au
chemat ntr-ajutor i-o pasre, pe vultur, s zboare, s-i vesteasc cnd vine vntorul.
Se pregtea o btlie mare. A venit castorul, dulgher prea iscusit, i a ridicat ici-colo ziduri de lemn. n
dosul lor s-au strns n rnduri animalele, s lupte. i-au ascuit toi dinii i ghearele. Erau aproape gata,
cnd nu tiu cine a spus:
- Mergem la btlie, dar nu avem hataman ( conductor de oti ).
- Aa e, s alegem un hataman! au rostit toate dihniile dintr-o dat. Cine s fie? Cine? Ariciul nu e bun,
cci e epos; lupul este de trebuin-n btlie; vulpea e prea viclean; cerbul e-ncornorat i se aga-n
ramuri; bursucul e prea greu; ursul e cam btrn...
Nu se nelegeau...
Cnd cearta era mai aprins, cine venea fr de grj pe crare, cu plria pe-o sprncean, fluiernd
mulumit? Tomi iepuraul.
- Ce e cu tine, mi Tomi? i de ce fluieri att de mulumit? l-au ntrebat dihniile.
S-a oprit iepuraul, i-a mpins plria mai pe ceaf, apoi plictisit a dat dintr-o lbu:
- L-am dobort... M-am repezit cu dinii, i ha, ha, ca i cum n-ar fi fost!
- Pe cine? a ntrebat cu spaim cerbul.
- Pe un duman! a nceput s-i dea aere Tomi, vznd c-i ascultat de toti; i-ntr-adevr, Tomi
doborse un trunchi din cel subire, de rruc- vi slbatic.
i plcea mult, cci are coaja acrioar. i era duman, pentru c-o dibuia cam greu.
- A dobort singur dumanul! s-a minunat bursucul.
- Hm, hm! a mormit n sine ursul. De-am fi i noi aa viteji ca tine...
- Vrem s alegem un hataman i nu ne nelegem! a glsuit ariciul.
- Vrei un hataman?... Vrei un hataman destoinic peste animale? S v fiu eu! s-a ngmfat Tomi. Nu-i
nimeni mai viteaz ca mine n pdure.
- Ar putea s ne fie el hataman! s-a nvoit cumtra vulpe. Tot nu ne nelegem ntre noi.
- S fie dac-i aa viteaz! a spus i cerbul.
S-au nvoit i lupul, i ursul, bursucul, ariciul i vulturul.
I-au dat deci lui Tomi cciula de hataman, i-au dat i-o spad.
Era hataman n lege.
- i acum poruncete, Tomi! a spus lupul. Noi te ascultm orbete.
- Du-ne la btlie, s-l doborm pe vntor! a strigat i vulturul.
La toate se-ateptase Tomi, dar ca s fie hataman n btlie i s-l rpun pe vntor, la asta nu...
ncepuse s tremure.
- Voi stai aci! le-a poruncit. Cnd am s fluier, dai toi nval cu putere... m duc s vd pe unde-i
vntorul!

S-a strecurat prin pdure.

Era o zi rece de toamn, cnd vntul bate cu putere i frunzele ncep s cad.. Inima lui Tomi era numai
atta, ct vrful acului... Cine l-a pus s fie hataman? Dac a auzit i vntorul?... O s-l doboare
sgeata!...
Se tupila la pmnt i inima-i btea s-i sparg pieptul. Sta cu urechile ciulite. De fric, i-au crescut, i-au
tot crescut urechile... (De-atunci sunt aa mari!...)
Deodat a nceput s bat vntul mai tare i frunzele s foneasc. Nite rmurele s-au frnt i l-au lovit
pe Tomi drept n obraz.
E vntorul! s-a gndit iepuraul. A auzit ce-am spus. Vine spre mine. A tras cu arcul."
S-a ntors ntr-o clipit... i fugi!... i fugi!...
De fric i czuse hatamanului cciula pe ochi. Nemaivznd, s-a mpiedicat de spad, i i-a tiat lbuele
din fa. De fric i de durere a mai fcut un salt, i s-a dat peste cap. Atunci, i-a tiat coada. (De-aceea-s
aa scurte lbuele din fa i coada lui Tomi pn-n ziua de azi!...)
Fugea acum de-i sfriau clciele, i uiera vzduhu-n urma lui.
Dihniile, auzind uierul, au crezut c-i semnalul hatamanului, au dat nval dup el, s prind vntorul.
Au ieit din pdure, pe cmp.
Era ctre amurg, cnd umbrele-s mai lungi, cnd soarele se pregtete de culcare.
Tomi i vedea umbra i, creznd c-i vntorul n urma lui, fugea din ce in ce mai repede...
Abia se mai inea otirea dup el. S-a mai inut o vreme. Pe urm s-a pierdut de hataman.
Tomi a mai fugit nc-o bucat bun, a dat peste un copac i s-a izbit. Att de tare s-a izbit, c-a vzut stele
verzi. (De atunci are privirea mprtiat i buza de sus crpat de lovitur!...). i-a rmas lat...
Trziu, cnd i-a venit n fire, s-a ntors n pdure fr cciula de hataman i fr spad.
Iar se luda:
- De veneai dup mine, l rpuneam pe vntor!... Dar m-ai lsat singur.. Animalele au nceput s rd. l
urmrise-n zbor vulturul. Vzuse tot. i povestise. Au rs dihniile de Tomi. L-au luat la goan.
- Cine se teme de fonetul frunzelor, nu are ce cuta-n pdure.
Din acea zi, slbticiunile ca lupul, vulpea, ursul i vulturul l fugresc pe iepura. i unde-1 prind, i fac
de petrecanie. Le e necaz c l-au avut hataman...
COLIBA

IEPURASULUI

Au fost odata o vulpe si un iepuras. Vulpea avea o coliba scobita in gheata, iar iepurasul o coliba
din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras:
- Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuras:
- lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait toata iarna!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna?
Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:
- Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!
- Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. Vulpea s-a asezat
pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar incepe.

- lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.

- Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. A mai trecut o
zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba.
- Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma l-a dat afara. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu
labuta. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba:
- Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite
ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- Mi-e ca n-o puteti!
- Ba o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba:
- Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Pe langa el trece un lup:
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite
ca m-a dat afara.
- Nu mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o gonesc.
- N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit. Nici tu n-o poti goni.
- Ba da, ai sa vezi, am s-o gonesc.
A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios:
- Uuuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Lupul s-a speriat si a fugit. Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca vine un urs batran.
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite
ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule - spune ursul - ca o gonesc eu acusi.
- Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o goneasca. Nici tu n-o sa poti.
- Ba o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind:
- Morrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si se caieste. Trece un
cocos pe drum cu o coasa pe spate.

- Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu?

- Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit, vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite
ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.
- Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut s-o goneasca, nici tu n-o
sa poti face nimic.
- Lasa pe mine.
A pornit cocosul spre coliba:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa!
Vulpea aude si o cam sfecleste.
- Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa!
Vulpea se balbaie:
- Imi pun suba.
Cocosul canta a treia oara:
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa, vulpea ticaloasa, s-o gonesc din casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. Iar iepurasul si
cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste, si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.

RILA IEPURILA SI CARABUSUL DE AUR

Odat cu sosirea primverii, zpada se topea sub razele calde ale soarelui. Firele
de iarb i ghioceii au ieit de sub zpad. Din scorbura unde i avea culcuul un
iepura cu urechile lungi i cenuii privea curios n jurul lui.
n timp ce cnta i se plimba, iepuraul s-a ntalnit cu un crbus cu aripioare de
aur. Cei doi se mprietenesc i hotrsc s se joace de-a v-ai ascunselea.
Rila Iepurila l trezete cu cntecul su p eursul care dormea n brlog. Suprat i
nfometat, acesta l prinde pe Iepuril de urechi cu gndul s - l mnnce. Ril
Iepuril se sperie. i sare n ajutor prietenul lui, crbuul cu aripioare de aur.
Crbuul se aeaz pe nasul ursului, apoi intr n urechile acestuia. Suprat din
cauza bzitului, ursul se lovete cu laba puternic peste ureche. Iepuril reuete s
scape de urs. Cei doi prieteni fug ct mai departe i se joac pn seara trziu
bucuroi c au scpat de urs.

POVESTEA IEPURASULUI DE PASTE

Odat, demult, pe cnd znele colindau pdurile i piticii rscoleau mruntaiele

pmntului n cutarea pietrelor preioase, pe cnd animalele vorbeau i puii de lup
se jucau cu mieii, tria ntr-o csu drpnat la marginea unui ctun, un pdurar
mpreun cu nevasta i cei doi copii ai lui. Erau destul de sraci i i duceau traiul
cam greu, ntr-una din zile, pe cnd se ntorcea de la trg, numai ce zrete
pdurarul ntr-un tufi de la marginea pdurii un iepure ce se ascundea tremurnd
tot
de
fric.
Nu i-a fost prea greu s-l prind i s-l vre n traist, gndindu-se numai la
friptura
pe
care
avea
s
o
fac
din
bietul
iepura.
Ajuns acas, i ddu traista nevestei, poruncindu-i s gteasc iepurele, iar el,
ostenit de atta drum, se trnti n pat i adormi pe dat. Cei doi copilai, auzind
porunca tatlui, se strecurar binior i privir n traist, de unde le strlucir doi
ochiori speriai i nlcrimai. Din ntuneric, iepuraul i atepta sfritul
plngnd, pentru c auzise i el planul ngrozitor al olarului i nelesese despre ce
era vorba. Doar v-am spus c pe atunci animalele nelegeau limba oamenilor.
Copiilor li s-a fcut aa o mil de bietul iepura, c abia
au ateptat ca mama lor s plece o clip din buctrie i
au nfcat iepurele, punnd n locul lui un cojoc din ln de miel.
Au alergat ct au putut pn la marginea pdurii, iar acolo au dat drumul micului
urecheat, care a fugit mncnd pmntul. Bineneles ca pdurarul a certat-o pe
nevast pentru c n-a avut grij de iepure, iar n acea sear n-au mncat friptur, ci
urzici. Dar s-a ntmplat un lucru mult mai frumos. Mama lepuroaic a zvonit prin
toat pdurea fapta cea bun a copiilor, s-a dus chiar i la vecina Gin, s-i
povesteasc, ia r aceasta i drui cteva ou. Iepuroaica, fericit, color oule, le
decor frumos i le duse copiilor de au salvat viaa micului iepura, punndu-le
ntr-un
cuib
de
iarb
n
grdin.
Despre isprav a aflat i Zna Primverii, cci Tatl Iepure este un slujitor fidel al
acesteia,
iar
el
i-a
povestit
totul
.
i cum se apropia i Srbtoarea Patelui, Zna s-a gndit s-i rsplteasc pe cei
doi copii pentru salvarea iepuraului i a poruncit iepurilor s le duc daruri .
Astfel, copiii pdurarului au gsit ntr-o diminea, frumos nirate pe pervaz,
alune,
fructe
uscate,
ciuperci
i
faguri
de
miere
i
multe,
multe
alte
cadouri
drgue.
De
atunci.
n
fiecare
an,
tot

mai
muli
iepurai
cumini,
harnici
i
s
tii
c
iepuraii
ndatorirea
lor
de
Pate, tot felul de bucurii copiilor.

aduc
n-au
a

daruri

copiilor
si
buni.
uitat
niciodat
de
aduce,
de

LEGENDA LUI MO CRCIUN

A fost odat un pstor srac i btrn. N-avea dect vreo trei oi i un cel cu care
rtcea de colo-colo n cutarea hranei. ntr-o zi, apropiindu.se noaptea, se gndi
s.i caute un adpost. n jurul lui ns totul era pustiu, numai nisip i dealuri
sterpe. Atunci vzu micndu.se ncet pe bolta cerului o stea minunat, nespus , de
strlucitoare.
- Ce stea ciudat a rsrit, spuse el. De cnd cutreier drumurile turmelor, niciodat
n-am vzut o stea att de luminoas.
- Ce-ar fi s ne lum dup ea, stpne? Zise celul. Poate ne va arta calea spre un
culcu......
- Bine zici tu, celule. Hai ! i urmnd ei steauaaceea, merser pn ddur peste
un staul de vite pierdut n pustietate. Mulumir stelei care i-a cluziti, cnd
intrar, mare fu mirarea btrnului vznd n iesle un Copila nou nscut,
trandafiriu i dolofan, vegheat de Mama Lui. Cum ncepuses se lase frigul nopii,
vitele din staul se adunaser mprejur i se strduiau s-i nclzeasc cu rsuflrile
lor. Btrnul se nduio : ,, Ce vite de treab, i zise el. Dar numai cu rsuflrile
lor, e slab ndejde de cldur. Ia s le ajut i eu....
Gndind astfel, i lu de pe umeri blana de oaie, singura mbrcminte clduroas
pe care o avea, i nveli cu ea i pe Mam, i pe Prunc. Pe urm se cuibri ntre oi
ca s nu-i fie frig i, obosit de drum, adormi i el. De la o vreme, simind
apropierea zorilor, se trezi. Se pregti de plecare i, pind tiptil ca s nu-l

trezeasc pe Copila, tocmai ddea s ias, cnd auzi oapta Mamei :

- i mulumesc, pstorule. Pentru binele pe care ni l-ai fcut, Dumnezeu te va
rsplti.
- Ei, las! Zise btrnul. Doar n-am fcut-o pentru rsplat!
i pornind s-i urmeze calea, nu fcu nici douzeci de pai, cnd simi un vnt
cldu cu mireasm dulce de flori. La adierea lui, privelitea pustiei cu colinele sale
sterpe pieri treptat, ca i cum o mn nevzut ar fi ters-o cu un burete. Privi n
urm, staulul nicieri. n jurul su, ct putea cuprinde cu ochii, nu se mai vedea
dect o ntindere nesfrit de nori argintii i buclai. Uimit foarte, tocmai se
gndea ce s fac i ncotro s-o apuce, cnd l nvlui o lumin mare i blnd,
care-i potoli pe dat spaima ce sttea s-l cuprnd. Vzu atunci n faa lui un jil
nalt din lemn de mesteacn mpodobit cu ghirlande din cele mai felurite flori. Iar
n jilul acelaedea nsui bunul Dumnezeu. Era un btrn falnic cu plete i
sprncene stufoase i cu o barb argintie pn la bru. Un cerc luminos i nconjura
capul i tot din lumin era toiagul pe care-l inea n mn.
Pstorul nelese c sunase ceasul s dea sam de tot ce fptuise pe lumea asta i
inima i se fcu ct un purice. ngenunchie pe pajitea de nori i i plec fruntea
smerit.
- Cum te cheam, pstorule ? auzi el glasul Domnului.
- Crciun m cheam, Doamne.
- i ce ai fcut tu n petrecerea ta prin lume? Fcut-ai bine sau ru?
- Nu se cade s-o spun eu, Doamne. Dar Tu, care eti fctorul cerului i al
pmntului, al vzutelor tuturor i nevzutelor, vei fi avnd tire i despre faptele
unui pstor srman ca mine.
- ntr-adevr, am tire, zmbi Bunul Dumnezeu. tiu c n-ai furat, n-ai minit, n-ai
batjocorit i n-ai asuprit pe nimeni.
Pe cel nejutorat l-ai ajutat , pe cel flmnd l-ai sturat iar celui nsetat i-ai dat de
but. i mai tiu c n noaptea asta ai druit singurul tu vemnt clduros unei
Mame i Pruncul Ei.

- Aa e, Doamne, mi-a fost mil s-i vd golai.........

- Ei bine, zise atunci Domnul, afl, Mo Crciune, c acel Prunc nscut n iesle nu
este altul dect Fiul Meu Iisus, pe care L-am trimis pe pmnt s v mntuiasc de
toate relele ce v bntuie. Iar pentru binele pe care i l-ai fcut Lui i Sfintei Maicii
Sale, te rspltesc aducndu-te n mprpia Raiului.
Slujba ta, Mo Crciune va fi aceea ca n fiecare an de ziua Naterii lui Iisus, s
duci bucurii copiilor de pe pmnt. Iar dac se vor ivi vreodat oameni fr de lege
care s te prigoneasc, praful i pulberea s se aleag de trufia lor, iar tu s fii
biruitor asupra tuturor rutilor i s rmi darnic i bun, n veacul veacurilor, Mo
Crciun !
De atunci, Mo Crciun i face slujba care i s-a ncredinat, meterind jucrii ct e
anul de lung. Celuul, care niciodat n-a fost lene, l ajut i el ct se pricepe,
iar cele trei oie pascprin prejm iarba cea venic fraged a Railui.
La vremea cnd se apropie iarna, Mo Crciun scoate un catastif gros, n care sunt
trecui, ca la catalog, toi copiii. i pune ochelarii, i, cu degetul lui btrn,
urmrete ce st scris n dreptul fiecruia : a fost sau n-sa fost cuminte ?
Iar apoi pregateste fiecaruia darul pe care-l merit. Cnd d de numele vreunui
copil care a fost din cale afar de ru, rmne pe gnduri.
- Ce facem? l ntreb pe cel i dm i stuia un dar ? Uite cte rutai a
fcut.......
- Pune-i i lui acolo un flecute. Mo Crcin, zice celul, s nu se necjeascprea
tare.
Mo Crciun, suflet bun, se las nduioat de cel :
- Bine, bine, mormi el n barb. Dar i punem i o ceap, ca s se nvee
minte.........
i cnd toate jucriile sunt pregtite, le ncarc ntr-o sanie lung i nham cerbii
cei albi cu coarne rmuroase, mpodobite cu stelue care le lumineaz calea. Se
aazn jilul saniei, iar celul sare i se cuibrete lng el. Se nvelesc amndoi
n blnuri. i pornesc...........

Pe pmnt e noaptea sfnt a Naterii Mntuitorului. Se vd de aici de sus toate

ferestrele luminate. n fiecare cas scapr cte un brdu mpodobit. Rzbat pn
aici, n nalturile nstelate, clopotele sfintelor biserici ce vestesc marea srbtoare.
De la o vreme, pe msur ce se apropie de pmnt, se desluesc glasurile i
clopoeii colindtorilor. Mo Crciun e mulumit. El tie c nu e pe lume bucurie
mai mare dect s faci altora bucurii.
E nerbdtor s ajung, Celul, care are mirosul mai ager, aulmec vzduhul cu
botiorul lui negru:
- Parc se simte mireasm de cozonac i de crnai, vestete el.
- i de sarmale nu ? se nelinitete Mo Crciun.
- Parc i de srmlue........
- Ei, atunci e bine, se bucur Mo Crciun. nseamn c s-o gsi i un pahar de vin
pentru nite cltori nfrigurai ca noi.......

Sub ciuperca de Vladimir Suteev

Odata, ploaia a prins-o pe Furnica pe drum. Unde sa se ascunda? A vazut furnica,in poiana , o
ciuperca, a dat fuga si s-a ascuns sub ea. Sta furnica sub ciuperca - ploaia nu mai conteneste.
Ploua tot mai tare si mai tare...Se taraste spre ciuperca un Fluture:
- Furnicuto, Furnicuto, lasa-ma sub ciuperca! m-a udat ploaia si nu pot sa zbor!
- Unde sa te primesc? zice Furnica. Si eu abia mi-am facut loc.
- Nu-i nimic! Mai bine inghesuiti, dar nu suparati. Furnica i-a facut loc Fluturasului sub ciuperca.
Si ploua tot mai tare... Vine in fuga un Soricel:
- Lasati-ma si pe mine sub ciuperca! Sunt tot un lac de apa.
- Unde sa-ti facem loc? N-avem unde!
- Mai inghesuiti-va putin!
S-au inghesuit si i-au facut loc si Soricelului sub ciuperca. Iar ploaia tot curge is nu vrea sa
inceteze deloc... Langa ciuperca topaie o Vrabie si se vaita:
- Mi s-au udat penele, mi-au obosit aripioarele! Lasati-ma sa ma usuc, sa ma odihnesc pana sta
ploaia!
- N-avem loc.
- Mai strangeti-va putin, va rog!
- Fie!

S-au mai strans si i-au facut loc si Vrabiutei. Deodata apare in poiana Iepurele si ...vede ciuperca.
- Ascundeti-ma, striga - salvati-ma! Ma fugareste Vulpea!...
- Mi-e mila de Iepure - spune Furnica. Hai sa ne mai strangem putin. Numai ce au reusitsa
ascunda Iepurelei apare in fuga Vulpea.
- Nu l-ati vazut pe Iepure? - intreba ea.
- Nu l-am vazut.
Vulpea se apropie mai mult, adulmecand:
- Si ziceti ca nu s-a ascuns aici?
- Unde ar putea sa se ascunda aici!?
Vulpea si-a vanturat coada si a plecat. Dupa un timp ploaia s-a oprit si s-a ivit soarele. Toti ies de
sub ciuperca si se bucura. Furnica a ramas pe ganduri:
- Ce-o fi asta? La inceput abia am avut eu loc sub ciuperca, iar acum este loc pentru toti cinci!
- Oac - oac - oac!Oac - oac - oac! - a ras cineva.
Toti au luat seama : pe palaria ciupercii sade o Broscuta si rade in hohote:
- Eh, Voi! Ciuperca.... N-a mai terminat ce-a avut de spus si a disparut.
Toti au privit cu bagare de seama la ciuperca si au priceput de ce la inceput abia era loc pentru
unul, iar apoi au avut loc sub ea toti cinci.
Voi ati priceput copii?

George Toparceanu - Balada unui greier mic ::.

Peste dealuri zgribulite,

Peste arini zdrenuite,
A venit aa, deodat,
Toamna cea ntunecat.
Lung, slab i zlud,
Boteznd natura ud
C-un mnunchi de ciumafai, Cnd se scutur de ciud,
mprejurul ei departe
Risipete-n evantai
Ploi mrunte,
Frunze moarte,
Stropi de tin,
Guturai...
i cum vine de la munte,
Blestemnd
i lcrimnd,
Toi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vguni,
Iar mceii de pe cmpuri
O ntmpin n cale

Cu grbite plecciuni...
Doar pe coast, la urcu,
Din csua lui de hum
A ieit un greieru,
Negru, mic, muiat n tu
i pe-aripi pudrat cu brum:
- Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Nu credeam c-o s mai vii
nainte de Crciun,
C puteam i eu s-adun
O grun ct de mic,
Ca s nu cer mprumut
La vecina mea furnic,
Fi'ndc nu-mi d niciodat,
i-apoi umple lumea toat
C m-am dus i i-am cerut...
Dar de-acu,
Zise el cu glas sfrit
Ridicnd un picioru,
Dar de-acu s-a isprvit...
Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Tare-s mic i necjit!

Toamna -Demostene Botez

Toti acei ce-ntreaga vara
Au lucrat din zori in seara,
Toamna, cu roade bogate,
Au si fructe, si bucate.
Mere, pere in panere,
Prune bune si alune,
Si gutui amarui,
Cu puf galben ca de pui.
Si tot felul de legume,
De nu le mai stii pe nume

A, a, a, acum e toamna, da!

A, a, a, acum e toamna, da!

Frunza-n codru-ngalbeneste,
Iarba-n camp se vestejeste,
A, a, a acum e toamna da!
E, e, e, placuta vreme e!
Mere, prune, nuci si pere,
Noi avem dupa placere.
E, e, e, placuta vreme e!
I, i, i, veniti copii la vii!
Strugurele must se face
Si noua mustul ne place,
I, i, i veniti copii la vii!
O, o, o, se duc cocorii-n stol.
Se duc cuci si randunele,
Si ne pare rau de ele,
O, o, o, se duc cocorii-n stol!

Toamna , toamna harnica

Toamna , toamna harnica
Si de toate darnica
Ai venit iar pe la noi
Sa ne-aduci vnturi si ploi.
Berzele, s-au dus, s-au dus,
Nu mai stau, pe casa sus
Cocotate-ntr-un picior
Si batnd din ciocul lor
Zurgli, zurgli
Veseli zurgli
Se aud de pe drum
Peste muni i vi!
Vine iar i la noi

Moul blnd i bun

S cntm, s dansm
Pentru Mo Crciun!
Dashing through the snow
In a one horse open sleigh
O'er the fields we go
Laughing all the way
Bells on bob tails ring
Making spirits bright
What fun it is to laugh and sing
A sleighing song tonight
Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
A day or two ago
I thought I'd take a ride
And soon Miss Fanny Bright
Was seated by my side
The horse was lean and lank
Misfortune seemed his lot
We got into a drifted bank
And then we got upsot
Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh yeah
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride
In a one horse open slegh

Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-naltam
Cand boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-naltam
Cand boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
C-au plecat la vanatoare
Domn, Domn sa-naltam
Sa vaneze caprioare
Domn, Domn sa-naltam
Sa vaneze caprioare
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Caprioare n-au vanat
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam
Sa faca din blana lui
Domn, Domn sa-naltam
Vesmant frumos Domnului.
Domn, Domn sa-naltam
Vesmant frumos Domnulu
Domn, Domn sa-naltam
Domn, Domn sa-naltam