SISTEMUL SOLAR

SISTEMUL SOLAR s-a format acum, aproximativ 4 miliarde de ani I

const n SOARE, cele nou planete care se nvrt in jurul lui I sateliii lor.
Aceste planete sunt: MERCUR, VENUS, PAMANT, MARTE, JUPITER,
SATURN, URANUS, NEPTUN, si PLUTO. Sistemul solar s-a format, probabi,
dintr-un nor de gaze I praf care s-a desprins dintr-un nor mai mare. Forele
gravitaionale au fcut ca norul s se nvrteasc I s se contracte. Centrul,
devenind foarte compact, dens I extrem de fierbinte, a format SOARELE.
Celelalte materiale au format un disc, care ngrmdindu-se, au format corpuri. In
urma ciocnirii corpurilor I rcirii lor s-au format planetele.

SOARELE
SOARELE este o mas gazoas, de mrime medie care are cldur
I lumin proprie, I care conine 99.9% din toat materia din sistemul solar.
Toate planetele, inclusiv PAMANTUL, fac o micare de revoluie n jurul
SOARELUI. Cu toate c mai puin de jumtate din a miliarda parte din energia
SOARELUI ajunge pe PAMANT n fiecare secund, este deajuns s susin viaa.
Petele solare, care apar pe suprafaa SOARELUI ca nite pete negre, sunt
regiuni mai reci de pe SOARE. Explozile solare - erupii de gaz I particule
asociate cu petele solare – pot distruge comunicaiile I sistemul electric de pe
PAMANT. Vntul solar, un uvoi de particule electrizate, strbate tot sistemul
solar, cauznd AURORA BOREALA.
 MERCUR
MERCUR este cea mai apropiat planet de SOARE. De pe
suprafaa uscat a planetei, SOARELE apare de doua ori mai mare ca de pe
PAMANT. Temperaturile de pe suprafaa planetei, care variaz cel mai mult din
sistemul solar, pot ajunge amiaza la 427 de grade Celsius I pot scdea noaptea
pn la –184 grade Celsius. Suprafaa lui MERCUR este acoperit de cratere,
provenite din bombardamentele cu meteoriI I comete. MERCUR pare a fi fcut
n majoritate din fier. Din cauza miezului de fier, planeta are cmp gravitaional,
dar este prea mic I prea slab pentru a sustine mai mult de o subire atmosfer
de vapori de sodiu I heliu.

VENUS
VENUS este a II-a planet de la SOARE. Cu toate c distana pn
la SOARE este de dou ori mai mare fa de cea a lui MERCUR, VENUS este
cea mai cald planet din sistemul solar. O atmosfer subire I noroas format
din dioxid de carbon, reine clduta solar I nvluie planeta cu un strat de acid
sulfuric cauzat de erupiile vulcanice. Suprafaa planetei este format din cmpii
ntinse i regiuni muntoase modelate de vulcani I de rurile de lav. Se crede c
vulcanii continu s erup. Deoarece cantitatea dioxidului de sulf variaz, s-au
depistat regiunile calde de pe planet.

PAMANTUL
Este a III-a planet de la SOARE. Datorit distanei la care se afl
de SOARE, prezena unei atmosfere protectoare I a unui amestec corect de
substane organice, PAMANTUL este singura planet din sistemul solar care
poate susine viaa. Este deasemenea singura planet pe care o substan (ca
apa) exist n stare gazoas, lichid I solid. PAMANTUL este extrem de dinamic
a crui scoar se recicleaz constant, datorit micrii continue a platfornelor.

MARTE
Este a IV-a planet de la SOARE avnd ca dimensiune jumtate din
mrimea PAMANTULUI. Deasemenea este nclinat pe o ax care are ca rezultat
existena anotimpurilor. Aceste anotimpuri schimboare creaz pe planet vnturi
care ating 161 k/h I care cauzeaz puternice furtuni de praf. MARTE are 2
sateliI care sunt probabil asteroizi capturai. Emisfera sudic a planetei este o
suprafa stabil cu multe cratere. Si totuI, pe emisfera nordic se observ ruri
ntinse de lav I vulcani gigantici consideraI ca fiind cei mai mari din sistemul
solar.

O uria deschidere, numit Valles Marineris, este de cinci ori mai lung I de dou
ori mai lat fa de Alpi. Nenumate canale ramificate strbat cmpiile care sunt
strnse n apropierea Ecuatorului. Aceste canale se aseamn sistemului de ruri
gsit pe PAMANT I s-ar fi putut forma cnd condiile de pe MARTE erau foarte
diferite de cele de astzi.
 JUPITER
A V-a planet de la SOARE, JUPITER este cea mai mare planet
din sistemul solar. Suprafaa lui JUPITER este de dou ori mai mare dect
suprafaa total a celorlalte planete laolalt. Inconjurat de 16 sateliI, JUPITER
seamn cu un sistem solar n miniatur. La fel ca o stea, este compus n
majoritate din gaze I I genereaz propria-I cldur. Oamenii de tiin
speculeaz c dac JUPITER ar avea de 70 sau de 100 de ori mai mult materie,
ar fi o stea. Atnosfera planetei este fcut din benzi mictoare, de gaze.
Dominanta “MAREA PATA ROSIE”, avnd diametrul de trei ori mai mare fa de
cel al PAMANTULUI, este o furtun uria care a existat cel puin de cnd
telescoapele observ JUPITERUL. O rotaie foarte rapid - odat la 10 ore - d lui
JUPITER cele mai scurte zile din sistemul solar I ajut la formarea unui puternic
cmp magnetic care este de nenumrate ori mai mare fa de cel al
PAMANTULUI. Noaptea pe JUPITER este departe de a fi ntunecoas: cerul este
luminat de cei 16 sateliI, o auror strlucitoare cauzat de cmpul magnetic I
strlucirea fulgerelor gigantice.

SATURN
Planeta SATURN este a VI-a planet de la SOARE. Este nconjurat
de nenumrate inele formate din bucele mici de roc I ghea. Acestea pot fi
resturile de la un satelit care a fost frmiat ntr-o coliziune cu un alt corp ceresc.
SATURN are cel puin 24 de sateli iar unii dintre ei au urmele unor astfel de
coliziuni. Densitatea uriaei planete este att de mic nct poate oluti pe ap, un
indiciu c este fcut n majoritate din gaze de hidrogen I heliu. SATURN I
genereaz propria-I cldur, probabil, deoarece gazele se separ n interiorul lui,
printr-un proces similar celui de separare a uleului de oet. Aceast separare
permite gazelor s transforme o parte din energia de micare, energie cinetic, n
cldur. SATURN are un cmp magnetic puternic a crui poli coincid cu polii
geografici.

URANUS
Este a VII-a planet de la SOARE. Cea mai caracteristic
particularitate este c se rotete pe o parte ajungnd doar pe un singur pol lumina
solar. O teorie sugereaz c URANUS a fost lovit de un obiect mare,care l-a
rsturnat. Obiectul a fost pulverizat iar resturile au format nori din vapori de ap I
pulbere de roc. Mai trziu aceste resturi s-au strns formnd cei 15 sateliI I 11
inele care nconjoar planeta. O alt teorie susine c inelele s-au format din
resturile create cnd civa din sateliii planetei au fost zdrobiI de meteoriI mai
mici. Ca I NEPTUN, n mare parte URANUS este un ocean murdar de ap
susinut de un miez de roc. Atmosfera format din hidrogen I heliu cu urme de
metan d planetei culoarea albastru-cenuie.
 NEPTUN
Planeta NEPTUN este a VIII-a planet de la SOARE. Cu furtuni
uriae care sufl cu o putere de zece ori mai mare dect cea a uraganelor –
aproape deajuns s sparg bariera sunetului – NEPTUN este planeta din sistemul
solar bntuit de vnturile cele mai puternice. V-a rmne de determinat ce
cauzeaz aceste vnturi puternice. De patru ori mai mare dect PANANTUL I
puin mai mic dect URANUS, NEPTUN probabil, nu are limite bine definite ntre
straturi. Are un mic miez de roc topit nconjurat de un ocean amestecat
cubucI de roc I noroi. Partea superioar a oceanului se gradeaz treptat ntr-o
atmosfer compus din hidrogen I heliu. O mic cantitate de metan d planetei
culoarea albstruie – gri.

PLUTO
Este a IX-a planet de la SOARE, cu toate c orbita ei eliptic o
aduce mai aproape ca NEPTUN de SOARE. Mica planet (25 de planete ca
PLUTO ncap n MERCUR, urmtoarea planet ca micime) PLUTO pare a fi mai
mult un asteroid fcut dintr-un amestec deroc, ghia, amoniac I metan. PLUTO
I singurul ei satelit funcioneaz ca o planet dubl. CHARAN, satelitul lui
PLUTO, este aproape jumtate din mrimea planetei I ar prea de pe cerul lui
PLUTO ca fiind aproximativ de ase ori mrimea LUNII. Cele dou corpuri se
rotesc n jurul unui punct balansat care se afl ntre ele. Cele dou corpuri mpart
chiar atmosfera subire de nitrogen a lui PLUTO.