Sunteți pe pagina 1din 2

Varianta 11

Moara cu Noroc - Incipit si final intr-o nuvela


Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, Ioan Slavici, este intemeietorul a ceea ce
Titu Maiorescu numea realismul psihologic, orientare literara ce consolideaza dimensiunea
realist-obiectiva a universului existential al satului si al targului de provincie.
Capodopera creatiei sale, nuvela Moara cu noroc, este o opera realist-psihologica,
remarcabila, nu numai prin complexitatea personajului principal ci si prin observatia sociala
pe care se construieste imaginea unei lumi de sfarsit de veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se dezvolta
in relatie cu tema romantica a destinului ca prabusire determinata de o stranie fascinatie a
raului. Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie. Moara cu noroc este numele barului asezat
la rascruce de drumuri, sau de destine, raspantie ce intoarce norocul eroilor spre zodia
tragicului, schimband linistea colibei in zbucium, nefericire, insingurare, tradare si moarte.
Norocul se dovedeste a fi efemer si inselator, ispita scoasa in calea omului slab.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul intamplarilor in
succesiunea cronologica.
Subiectul este construit ca experienta dramatica a eroilor confruntati cu lumea aspra in
care valorile morale tind sa fie inlocuite cu cele materiale. Desenul epic este linear, in gradatia
celor cinci momente ale subiectului.
Actiunea se desfasoara intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana (Fundureni,
Ineu, Oradea) pe durata unui an, intre doua limite temporale simbolice cu caracter religios, de
la Sf. Gheorghe pana in noaptea de Pasti. Cele doua categorii, spatiul si timpul, au si conotatii
simbolice. Descrierea locului unde este asezata Moara trimite cu gandul la locurile bune si la
locurile rele, crengile uscate, radacinile iesite din pamant si imaginea morii parasite vorbesc
de faptul ca ne aflam intr-un loc blestemat. De partea cealalta sunt padurea verde, satul, turla
bisericii. Este clar ca spatiul este dublu valorizat.
Si categoria timpului e dublu valorizata. Timpul real, obiectiv, este consemnat laconic.
Ca si spatiul, categoria timpului poate avea si alte valente. Saptamanii luminate ii
corespunde contrapunctia, o durata malefica a tarziului: era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii. Nu intamplator crima, tradarea, uciderea Anei, sinuciderea se petrec
noaptea, intr-un timp al stihiilor dezlantuite.
Subiectul urmareste drama eroului principal, Ghita, care, nemultumit de conditia sa
sociala, hotaraste sa renunte la carpitul ciubotelor si sa ia in arenda carciuma de la Moara de
noroc.
Naratorul omniscient si omniprezent, intr-o naratiune obiectiva, la persoana a treia,
urmareste evolutia personajului si caderea lui treptata din ipostaza de om moral in ipostaza de
om imoral.
Transformarile personajului Ghita sunt urmarite cu atentie si analizate cu maiestrie.
Dupa ce totul pare sa mearga bine, dupa ce Ghita binecuvanteaza locul, hanul devenind
carciuma lui Ghita, la moara apare vestitul Lica Samadaul care va intoarce norocul
personajului principal. Din momentul aparitiei lui Lica (momentul intriga al nuvelei) incepe
procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita.
Acest proces al devenirii este urmarit cu mijloacele analizei psihologice. Devenirea sa,
tragica, se adanceste treptat si personajul, fascinat de Lica si macinat de patima inavutirii, va
aluneca de la conditia de om moral la cea de om dilematic, pentru ca, in final sa devina
imoral, om cazut din demnitatea fiintei morale in zonele obscure ale instinctelor (lacomie,
orgoliu exagerat, gelozie oarba si sete de razbunare). Sfarsitul sau este previzibil, deoarece
nimeni nu este mai presus de legea morala si incalcarea acestei legi se pedepseste cu moartea.

Destinul personajului este anticipat de primul capitol, capitolul incipit, ce are rol de
prolog. Incipitul se formeaza ca un discurs epic al unui personaj-reflector, mama Anei, care
este numita batrana, adica inteleapta. Acest fragment incipit contine referinte la discutiile
anterioare din casa lui Ghita, discursuri presupuse, deoarece replica batranei presuspune o
posibila interventie a lui Ghita sau a Anei referitoare la luarea in arenda a hanului de la Moara
cu noroc. Replica soacrei, omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci
linistea colibei te face fericit, anticipieaza prin continutul ei ideea unui conflict social si
psihologic care se va desfasura. Vocea batranei este, de fapt, vocea naratorului insusi,
indeplinind rolul pe care il avea in tragedia antica, mesager, purtator al conceptiilor sanatoase
despre lume si viata. Viziunea despre lume este, deci, a unui moralist care indeamna la
cumpatare si protesteaza impotriva unei ordini care anuleaza limitele umane rurale.
Cugetarea batranei reprezinta, deci, o avertizare asupra fortelor conflictuale, avand rol
moralizator. Termenii conflictuali sunt: saracia/bogatia. Intre aceste doua extreme va
pendula personajul principal. Tot ce se va intampla cu Ghita este un exemplu pentru ceea ce
se poate intampla cu omul care nu se multumeste cu linistea colibei.
Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se constitue tot ca un discurs direct al
personajului-reflector: Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data. Aceasta
replica reia ideea principala, moralizatoare a operei, enuntata in incipit. Temerile din prima
replica demonstreaza astfel ca experienta ca experienta de viata a batranei bazata pe normele
morale a indreptatit-o sa atraga atentia celor tineri.
Verbul la imperfect, simteam, sugereaza o actiune, un sentiment trecut si continuu.
Batrana a simtit permanent ca nu va iesi bine, pentru ca stia ca omul trebuie sa fie multumit
cu linistea colibei. In replica din incipit, discursul este la prezent, prezentul gnomic,
prezentul continuu, ceea ce este general valabil si ca nimeni nu i se poate opune. Cine se va
opune, va avea soarta lui Ghita si nu-i va iesi bine. Cine va respecta, insa, valorile morale
va putea sa-si ia copiii sa plece mai departe, adica sa ia totul de la capat si sa infrunte viata si
ispitele.

S-ar putea să vă placă și