Sunteți pe pagina 1din 3

Epilepsia este cea mai frecventa boala neurologica care se asociaza cu autismul.

In timp
ce in populatia generala doar 1-2% din copii fac epilepsie, prevalenta acestei boli la cei
cu tulburari din spectrul autist este intre 5 si 38%. Riscul este cu atat mai mare cu
cat copilul are retard mental sau paralizie cerebrala. Datele din literatura sunt
urmatoarele:

cei care au doar autism, riscul de epilepsie este de 2% pana la 5 ani si de 10%
pana la 10 ani;

cei care au autism si afectare severa a intelectului si dezvoltarii riscul de epilepsie


este de 5% la 1 an, 15% la 5 ani si 25% la 10 ani;

cei care au autism si paralizie cerebrala au un risc de epilepsie de 20% la un an,


35% la 5 ani si 65% la 10 ani.

Riscul de aparitie al bolii este mai mare in primii 3 ani de viata si la pubertate, dar
epilepsia poate aparea si la adult. Uneori diagnosticul de epilepsie este usor de stabilit
deoarece crizele sunt evidente. Alteori, unele crize mici sunt destul de greu de
diferentiat de ticurile motorii sau de stereotipii sau de alte comportamente anormale
prezente in tulburarile din spectrul autist . Dificultatile sunt cu atat mai mari daca
copilul are probleme de comunicare, este cu retard psihic, este agitat, agresiv. Este
important sa se identifice daca aceste manifestari sunt crize epileptice sau manifestari
din cadrul tulburarilor din spectrul autist deoarece tratamentul lor este diferit.
Diferenta intre aceste manifestari se face cu ajutorul unui EEG care corect ar trebui sa
fie efectuat si in somn, si in stare de veghe. Un alt aspect important care ridica
numeroase probleme este faptul ca multi copii cu tulburari din spectrul autist au
modificari specifice crizelor epileptice pe EEG. Aceste modificari ale activitatii electrice
cerebrale pe EEG semnifica existenta unor crize epileptice subclinice.
Semnificatia acestor modificari EEG nu este clara. S-a constatat ca ar fi in asociere cu
afectarea functiei cognitive la copiii cu epilepsie. Exista o serie de sindroame epileptice
cum sunt sindromul Landau Kleffner sau sindromul cu descarcari continue de varf
unda in somnul lent in care copilul se comporta ca si cum ar avea tulburari din
spectrul autist dar fara sa aiba autism. Aceste sindroame sunt rare in autism.

Tratamentul cu antiepileptice la copiii cu descarcari pe EEG si epilepsie ar fi imbunatatit


functia cognitiva si comportamentul. In acelasi timp nici un studiu nu s-a facut pe copii
cu tulburari din spectrul autist.
O alta regula importanta in epilepsie este de a nu trata dupa inregistrarea EEG-ului daca
copilul nu are crize clinic.
Avand in vedere toate aceste aspecte, apar numeroase semne de intrebare pe care nu
numai parintii cred ca si le pun ci si eu ca medic.
1. Sa faci EEG la toti copii cu tulburari din spectrul autist si sa verifici daca au
descarcari pe inregistrare in absenta crizelor clinice ? Acest lucru este mai usor de
realizat pentru copii mai intelegatori dar, vor trebui sedati toti cei care nu stau
linistiti. Adormirea lor nu este usoara si va fi cu atat mai greu, daca nu imposibil
cu cat varsta este mai mare. Efectuarea unui EEG de somn presupune adormirea
copilului intr-o camera cu tot echipamentul montat pe cap. Acest tip de
investigatii se efectueaza cel putin in Romania, intr-un Centru Universitar care
are aparatura necesara. Acest lucru se poate face ducand copilul intr-un loc nou,
plin de doctor unde va trebui sa fie convins sa adoarma

2. Dupa obtinerea unui EEG cu modificari se va prescrie tratament ? Parintii vor


accepta sa administreze copilului un tratament pentru o presupusa epilepsie sau
in speranta imbunatatirii comportamentului acestuia ? Numeroase intrebari care
nu si-au aflat inca raspunsul si sunt supuse cercetarilor.
Legatura intre epilepsie si tulburarile din spectru autist nu este deplin cunoscuta. Daca
copilul prezinta crize epileptice frecvente de la varsta mica este greu de spus daca
autismul nu a fost secundar epilepsiei. Se stie faptul ca unele sindroame epileptice sunt
asociate cu tulburari cognitive, de limbaj, comportamentale, elemente specifice si
tulburarilor din spectrul autist.
Afectarea lobului temporal din creier poate duce si la afectarea limbajului si la epilepsie
si la autism.

Cercetarile recente au aratat ca mutatiile la nivelul unor gene cresc riscul de aparitie si al
epilepsiei si al autismului. Exista o serie de boli cu transmitere genetica cum
este scleroza tuberoasa Bourneville, sindromul X Fragil, sindromul Down in care pot
apare si epilepsie si autism.
Nu exista crize specifice care sa apara in tulburarile din spectrul autist; pot aparea orice
fel de crize:

spasme infantile,

absente,

crize tonico clonice generalizate,

tonice,

clonice,

atone uni sau bilaterale.

Din acest motiv nu exista nici un tratament antiepileptic specific.


In tulburarile din spectru autist, tratamentul este ales in functie de tipul crizei, de
reactiile adverse, de tolerabilitatea lui de catre pacient. Daca un medicament determina
modificari importante ale comportamentului sau ale somnului copilului el va fi
schimbat. Medicamentele cum ar fi: valproatul, lamotrigina, levetirocetamul,
oxcarbazepina, topiramatul sunt bine tolerate dar administrarea lor trebuie
supravegheata. Se pot folosi si alte medicamente nemedicamentoase pentru epilepsiile
rezistente la tratament ca dieta ketogenica, stimularea vagala, interventiile
neurochirurgicale.