Sunteți pe pagina 1din 28

Agroecologie

Sistemul
Sistemul este inteles ca un ansamblu de elemente
dependente intre ele, ce formeaza prin integrare o unitate
suficient de bine delimitata.
HALL SI FAGEN (1956)
Se poate numi sistem o multime de elemente
(substantiale, energetice, informationale) extrase impreuna
dupa un anumit principiu dintre alte elemente ale lumii
inconjuratoare.
MALINOVSKII (1980)
Un sistem biologic, deci si un ecosistem, constituie un
aranjament de elemente functionale fiecare jucandu-si
rolul in coordonare u celelalte, datorita reglarilor aigurate in
specialde una dintre subunitati.
BLANDIN, BARBAULT SI LECORDIER (1976)

Ecosistemul unitate funcional fundamental a biosferei


Un ecosistem constituie un ansamblu de
elemente funcionale, dependente ntre ele,
ce formeaz prin integrare o unitate suficient
de bine delimitat.
Pdurile, punile, lacurile i blile, sunt
sisteme

naturale

bine

definite

funcioneaz dup reguli precise.

care

Agroecosistemul
Agroecosistemul

reprezint

unitate

funcional a biosferei creat de om n scopul


obinerii de produse agricole i prin aceasta
dependent de el.

Caracteristici generale ale agroecosistemelor


Productivitatea se realizeaz ntr-un cadru natural n strict
interdependen cu factorii mediului.
Agroecosistemele sunt reprezentate prin monoculturile
intrinsec instabile cu o diversitate foarte sczut i o reea
trofic simpl.
Omul ncearc s mreasc prin diferite mijloace producia
primar net sub form de recolt util.

Modelul abstract al
unui ecosistem
natural cu
compartimentele vii i
nevii, precum i
interaciunile dintre
acestea

Fluxul de
informaie

AlcAtuirea ecosistemelor SI
AGROECOSISTEMELOR
Ecosistemele naturale sunt formate dintr-o parte nevie-abiota-cadrul
natural cu condiiile sale fizice, biotopul, i una vie-biota (comunitatea vie)format din populaiile diferitelor specii alctuitoare (plante, animale,
microorganisme) care uneori este denumit i biocenoz.

Biotopul reprezint locul de trai al unui organism sau al unei comuniti.


El reprezint mediul fizic i chimic al comunitii.

Elementele componente ale biotopului pot fi clasificate n urmtoarele


trei categorii:

1- substanele anorganice (carbonul, azotul, apa i altele


2- substanele organice (glucidele, protidele, lipidele, substanele humice i altele)
3- regimul climatic (radiaia solar, temperatura i ceilali factori fizici ai
mediului)

Ambiana specific omului este denumit oikumen.

Agrobiotopul
Cuprinde att terenurile cultivate, ct i pajitile
create sau aprute ca urmare a activitii omului.
La nivel global ocup aproximativ 30% din
suprafaa uscatului, din care:
- 10% - culturi agricole
- 20% - pajiti gospodrite.

Habitatul este mediul pe care l ntlnete fiecare specie ntr-o


comunitate.
Habitatul se compune din:
mediul fizic,
mediul chimic
mediul biologic (populaiile celorlalte specii care alctuiesc
biocenoza).
DAJOZ (1972) distinge 4 tipuri de habitat:
habitate
monotone

habitate
eratice
habitate
periodice

habitate
secventiale

Biocenoza (comunitatea vie) reprezint subsistemul biotic al ecosistemului.


- cuprinde totalitatea populaiilor de plante (fitocenoza), populaiilor de animale
(zoocenoza) i a populaiilor de microorganisme (microbocenoza), care triesc
ntr-un anumit biotop.
Plantele verzi, singurele capabile s fixeze energia solar, s o nmagazineze
i s asigure pe aceast cale, sursa de energie pentru ntregul ecosistem.
In lanturile trofice plantele verzi sunt denumite producatori. Animalele,
care se hrnesc cu plante sau alte animale sau consum substane organice,
reprezint consumatorii, iar micoorganismele, reprezentate, mai ales, prin
bacterii i ciuperci, descompuntorii.
Datorit rolului pe care l joac n ecosistem, vegetaia este cel mai sensibil
indicator al factorilor de mediu.

Biocenoza
Regula lui Gause: intr-o biocenoz dou specii nu pot s ocupe n
acelai timp una i aceeai ni ecologic.

Rolul interaciunilor n constituirea biocenozelor:


- indivizii i populaiile unei specii pot, prin ac iunile
lor, s limiteze dezvoltarea indivizilor i popula iilor altor specii.

Agrobiocenozele
(biocenozele agroecosistemelor)

Biocenoze

Agrobiocenoze

Specii autohtone

Planta cultivat specie alohton

Numr mic (inexistent) de duntori

Numr mare de duntori ai culturilor

Constituirea lor este dictat de


cerinele ecologice

Constituirea lor este dictat de


cerinele economice

Agrobiocenozele
Are loc scindarea biocenozei n niveluri trofice
independente (productori primari pe ternurile
arabile, productori secundari pe pune sau mai
adesea n cresctorii).
Au loc ntreruperi a ciclurilor biochimice care
trebuie meninute artificial de om cu cheltuiala de
energie.

Agrobiocenozele
Reducerea diversitii agrobiocenozei pn la
monocultur necesit meninerea unor modificri n
biotop

are

interspecifice

consecine
a

circulaiei

asupra

relaiilor

substanelor

agroecosistem.
Se

creeaza

agrobiotopuri

specifice

originii alohtone a plantelor cultivate.

datorit

Agrobiotopul se caracterizeaz prin:


numr redus de specii colonizatoare;
producie organic mai sczut;
lanuri trofice puine i niveluri trofice minime (2-

3);
numr redus de organisme detritivore;

Rolul principal in ecosistem l are vegetaia (fitocenoza), creia i revin


trei funcii fundamentale n ecosistem, dup cum urmeaz:
1) fixarea de energie pentru ntregul ecosistem;
2) introducerea n circuit a elementelor cum sunt: carbonul, hidrogenul, oxigenul,
azotul, calciul i multe altele;
3) modificarea biotopului prin procesele de interaciune dintre fitocenoz,
microbiocenoz i substrat (sol i roc), procese influenate de factorii climatici
i care au drept consecine formarea i evoluia solurilor i dinamica ntregului
ecosistsm.

Reprezentarea
schematic
a
celor
patru
componente fundamentale de prim importan
n modelarea unui ecosistem (dup ODUM, 1975)

E - Energia solar
F - Curentul de energie
P - Productori
I - nsuirile ecosistemului

Structura trofica a ecosistemelor


- este data ansamblul relatiilor trofice (de nutritie), stabilite ntre
speciile care l populeaza.

In realizarea structurii trofice a unui ecosistem


vietuitoarele componente se insiruie intr-o ordine stricta,
succedere numita in ecologie lant trofic.
Lantul trofic poate fi definit ca modalitatea de transfer a
energiei chimice potentiale inclusa in substantele organice
sintetizate de plantele verzi (producatorii primari) spre grupele de
organisme heterotrofe
(consumatorii de diferite categorii si
descompunatorii) prin consumari succesive.
Ecosistemele mature si complexe poseda mai multe lanturi trofice
interdependente care constituie reteaua trofica a ecosistemului.

Piramida energetica
Reprezinta modul cel mai satisfacator de prezenatre cantitativa a
organismelor dintr-un ecosistem.
Acest mod de prezentare ne permitem sa tinem seama si de
activitatea microorganismelor, care nu pot fi prezentate in piramidele
numerice si de biomasa.
Structura trofica a ecosistemului cuprinde, de asemenea, cantitatea
nutrientilor existenti in biotop la un moment dat, sub forma de compusi
ai azotului, fosforului, calciului, fierului; etc..

Piramida de biomasa
Exprima greutatea indivizilor de pe diferite nivele trofice . Acest
mod de prezentare a diverselor categorii de organisme , avantajeaza
speciile de talie mare.
Cand se calculeaza momentan biomasa la diferite niveluri in
ecosistemele acvatice sau in anumite statiuni terestre ierboase
suprapasunate greutatea producatorilor poate fi uneori mai mica ca
cea a consumatorilor si piramida apare rastumata .

Piramidele numerice
Relatiiile trofice dintr-o biocenoza au adesea aspectul unor relatii
numerice, adica al dependentei numarului de indivizi dint-un nivel
trofic de cel al altui nivel trofic. Deoarece numarul de indivizi scade de la
nivelul producatorilor spre nivelul consumatorilor tertiari, Charles Elton
a asemanat structura trofodinamica a biocenozei cu cea a unei piramide.

n functie de modul de hranire organismele vii dintr-un


ecosistem se mpart n trei mari categorii trofice, dependente unele de
altele.
Acestea sunt:
Producatorii primari: reprezentati de plantele verzi si bacteriile
fotosintizatoare.
Consumatorii care folosesc, direct sau indirect, substantele organice
fabricate de producatori.
Consumatorii primari: erbivorele.
Consumatorii secundari: animalele care se hranesc cu
consumatorii primari.
Consumatorii tertiari: animalele care se hranesc cu
consumatorii secundari, omnivorele si detritivorele.
Descompunatorii: bacteriile si ciupercile

Cea mai simpla schema a unui lant trofic complet

Erbivorele domestice sunt singurele animale scoase de sub controlul


exercitat de reteaua trofica a ecosistemelor naturale.

Efectivul populatiei oricareui beneficiar al piramidei trofice , din


oricare ecosistem natural sau construit de om (agroecosistemul), nu
poate creste la infinit, fiindca suprafetele, volumele si productiile
ecosistemelor in cauza sunt finite.