Sunteți pe pagina 1din 5

Curs II

Probleme generale in vaccinoterapie


Aspecte generale in vaccinoterapie
Baze imunologice
Vaccinul este un proces antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau dobandit cu
acesta, capabil sa aduca la un subiect receptiv, cu raspuns imunitar protector fata de
agresivitatea microbiana.
Vaccinopreventia este operatiunea in cadrul careia persoanele sau grupurile de persoane
supuse la actiunea unui agent patogen primesc, intr-o anumita schema, dozele succesive de
antigen pt a le conferi protectie specifica.
Vaccinopreventia se realizeaza cu vaccin specific si se face cu o schema, cu doze bine puse la
punct.=confera un titru de anticorpi specifici.
Multiple aspecte prinvid cunoasterea fenomenelor implicate in producerea starii de rezistenta
antiinfectioasa au fost elucidate, cunoscandu-se astazi in urma patrunderii antigenelor in
organism si a relatiei lor cu celulele sist imunologic se produc anticopri umorali, sau si
celule specializate care constituie suportul reactiilor de aparare specifice.
Astfel antigenele infectate, captate de catre macrofagi, elibereaza stimul specifici care sunt
transmisi la anumite limfocite selectionate. Aceste limfocite se multiplica si se diferentiaza in
2 mari categorii:
-

Unele timodependente = asigura imunitatea celuleor care este la originea


procesului de sensibilizare de tip intarziat, in tipe ce alte limfocite, independente de
timp se diferentiaza in plasmocite, participand la sinteza Ig responsabile de
imunitatea umorala.

Ig globulinele sunt constituenti proteici ai plasmei in care se afla in proportie de 12g/l reprez o
jumatate de 16% din proteinele totale, grupate intr-o fractiune comuna a globulinelor in care
se gasesc particulele de alfa si beta.
Aproape in totalitatea lor, Ig globulinele constituie suportul functiei de anticopri care ia
nastere in organism in cursul vietii, sub influenta diverselor antigene.
Luand in considerare mobilitatea electroforetica a proteinelor si tipul de lanturi polipeptidice,
se foloseste termenul de imunoglobuline pt cele 5 clase igM igG igA igD ig E
Functia de ac specifici se intalneste indeosebi la primele 3 clase IG ale serului imun fata de cel
normal, care contine ig fara a prezenta activ de ac.
Functia de ac a ig difera dupa tipul, momentul si conditiile de formare a acestora.

Fetusul este in masura de a si sintetiza foarte curand dupa forma, unele clase de ac. S-au
putut deduce urme de igM din a 10 sapt de viata fetala si o cantitate redusa de Ig g incepand
cu sapt 12. Dupa nastere cantitatea de IgM creste rapid pt ca mai tarziu in sapt a 3a si 4 de
viata sa inceapa sinteza de igG si ig A.
Ig matern sunt capabile sa traverseze placenta indeosebi in al 3 lea trimestru de sarcina, fapt
atribuit unei cresteri bruste a permeabilitatii placentare pt IG G. prin urmare ig prezent in
circulatie, la nastere, sunt prioritari ig G de origine materna. Acestea sunt consituite in mod
esential din AC antibacterian si antiviral care au rol protector major in primele 6 luni de la
nastere.
Moenmtul de aparitie al Ac umoral sau a celuleor cu functii antimicrobiene difera dupa cum
este contaactul primar sau contactul secunda al organismului cu AG. in primul caz rasp imun
primar apare dupa o perioada de latenta variabila, titrul Ac (sageata in sus() atingand o
valoare maxima dupa care urmeaza o descrestere lenta care poate sa continue pana la
dispariti completa a Ac.
Configuratie evolutiei curbei Ac este dependenta de tipul , cantitatea , calea de admin, urmata
de admin al Ag ca si de natura AC(A,G,M)
La adult rasp primar la un stimul antigenic are loc initail predominant prin ig M , celelalte clase
de G si A in mod evident, ulterior.
Durata persistentei Ac inn serul sanguin, dupa o imunitazare naturala sau aritificala este
produsul unui echilibru intre rata de metabolizare normala a globulinelor si sinteza de ig. dupa
unele boli infectioase, Ac pot persista toata viata dar in cazul imunizarii artificiale existenta
acestora are durata variabila.
In unele cazuri cresterea titrului Ac existent are loc ca urmare a unor reactii anamnestice .
in aceste cazuri stimulul poate fi reprezenta din antigen diferit de primul dar care prezinta in
structur sa unele fractiuni comune cu ale primului antigen.
In practica tinem seama de faptul ca prima .. de Ag(vaccin primar) este capabila sa indice un
rasp imun dar acesta nu este suficient de puternic, titrul Ac scaznd dupa un timp relativ scurt,
sub limita protectoare.
Admin repetate ale Ag(sageata in sus) titrul Ac serici se prelungesc pe durata sintezei ceea ce
duce la realizarea unui grad inalt de protectie precum si la pastrarea memoriei imunologice. In
cazul imunizarilor care duc la un rasp imunitar celular, admin sunt de multe ori unice sau la
distante unele de altele, memoria imunologica fiind pastrata, teoretic, toata viata.
In urma vaccinarii primare cu virusuri omorate sau vii atenuate primele ig care apar chiar
dupa 3 zile sunt IG M si acestea ating nivelul maxim in a 2 a sau a 3 a sapt, dupa care dispar.
Ig G apar cateva zile mai tarziu atingand maxim in a 5 a sapt si persista la un titru constant
timp de mai multe sapt, apoi scad lent in decursul anilor.

OBIECTIVE STRATEGICE A VACCINOTERPIEI


Strategia in vaccinopreventie se refer la rezolvarea tuturor problemelor care pot asigura un
effect protector specific, de maxima eficienta, fara a influenta negative celelalte mecanisme
ale imunoprotectiei. Aceasta strategie include cunoasterea factorilor principali care
conditioneaza raspunsul imun: varsta, deficitele imunitare, factorii genetici, schema de
vaccinare, indicatiile, sontraindicatiile si asigurarea cadrului tehnic necesar.
Alti factori
Intervalele optime intre dozele de vaccine sunt precizate, pt fiecare preparat , in scopul
evitarii suprasolicitarii organismului la stimuli antigenic multipli si a interferentelor dintre
diversele vaccinuri cu agenti vii atenuati.
Dozele vaccinale si sitemul de administrare- variaza de la un produs vaccinal la altul, in raport
cu proprietatile acestora, gruparile de varsta si circumstantele epidemiologice.
Instituturi implicate
Programul National de Vaccinopreventie si instructiunile tehnice pt realuzarea acestuia sunt
elaborate de Directia Generala a Medicinei Preventive si Promovarea Sanatatii din Ministerul
Sanatatii.
La nivelul struct. retelei medico-sanitare de baza, Directiile Sanitare Judetene, Inspectoratele
Judetenede Politie Sanitara si Medicina Preventiva , Institutele de Igiena si Sanatate Publica si
Centrele medicale de Sanatate Publca , Servicii si Conducere, vor interveni, ca organe tehnice
de indrumare si control.
Cai de administrare ale vaccinurilor
-

Tuberculoza id
Poliomielita(viu atenuat)-oral
Poliomielita(omorat)- sc/im
Tetanos-im/profund sc
Difteric-im/profund sc
Tusea convulsiva-sc/im
Rujeola-im/sc
Hepatita B-im/sc/id
Hepatita A- im/sc
Rubeola-sc
Parotidita-im/sc
Gripa(viu omorat)-sc/im
Infectii cu H Influenzae B-im/sc
Adenoviroze-oral/sc
Infectii cu pneumococ-im/sc
Febra tifoida, Paratifoida A si B-sc/im
Febra tifoida oral
Dizenterie bacilara-oral
Holera cu vibrioni omorati-sc/im

---//----- viu atenuati-oral


Infectii cu rotavirusuri-oral/sc
Rabie-id/sc
Antrax-im
Pesta- sc/im
Tifos exantematic-sc/im
Febra galbena-sc
Encefalita japoneza-im/sc
Meningita meningococica-im/sc

Factorul varsta in vaccinoterapie


Varsta minima, optima pt vaccinare se stabileste in functie de etapele de maturizare ale
sistemului imun:
-

Imunitatea celulara , eficacitatea la nastere, permite ca vaccinarea anti-tuberculoza


sa se realizeze in perioada neonatala.
IgA care asigura imunitatea locala intestinala eficienta pana la 6-8 sapt. de viata ,
vor fi suplinite, dupa aceasta varsta, de vaccinul antipoliomielita cu virus viu
atenuat.
Imunitatea umorala, care reflecta capacitatea organismului de a forma Ac circulanti,
devine eficienta la varsta de 3 luni, moment in care se poate aplica imunizarea
cu vaccinul antidifteric-tetanos-tuse convulsiva (DTP).
Recomandari pt administrarea unor vaccinuri la varsta copilariei

2 luni- DTP, polio


4 luni- DTP
6 luni- DTP
15 luni- DTP, polio, RPR+
4-6 ani- DTP, polio, RPR2
La nastere- HVB
-1-2 luni
-4 luni
-6-18 luni

=>Hib-Vc

=> HVB

Factori imunitari si genetici


Factorii genetici intervin, prin mecanisme putin cunoscutein imunogeneza. De aceea,
exista persoane cu raspuns imunitar puternic, de calitate si dimpotriva, la altele acest
raspuns lipseste sau nu atinge nivelurile protective. Este posibil sa existe persoane la
care raspunsul imunitar sa fie deficitar iar cel mediat cellular optim.
Influenta schemei de vaccinare
Schema de vaccinare reprezinta rezultatul observatiilor epidemiologice si de laborator,
care stabilesc, astfel, conditiile necesare pt obtinerea raspunsului imun optim. Stabilirea
schemelor vaccinale asigura posibilitatea intocmirii calendarului vaccinarilor, gr.
Populationale, modalitatile si caile de administrare, nr. si marimea dozelor, ritmul
inocularii , intervalele dintre diversele imunizari.

Influenta caii de administrare


Calea de administrare a preparatelor antigenice conditioneaza eficienta raspunsului
imun si poate fi variata: intranazala(instilatii, pulverizatii), orala,
parenterala( intradermice sau sc, im).