Sunteți pe pagina 1din 4

Curs I

I.
II.
III.

Obiectul de studiu
Momente din istoria vaccinopreventiei
Probleme generale in vaccinopreventie

Medicamente biologice
-

sunt medicamente ce actioneaza prin intermediul sistemului imun asupra infectiilor


bacteriene, parazitare, etc.

Caracteristici:
-

actioneaza prin intermediul sistemului imun al organismului


se utilizeaza in cadrul unei farmacoterapii preventionale
se administreaza medicamente in timpul bolii si preventive, pentru a evita prezenta bolii
medicamentele biologice administrate au character antigenic, deci in urma inocularii
produc la nivelul organismului receptor prin intermediul sistemului imun un titru de
anticorpi care ofera protective pentru o anumita perioada de timp impotriva agentilor
infectiosi ce au aceleasi proprietati antigenice
toate aceste medicamente de natura biologica cu proprietati antigenice specific poarta
denumirea de VACCINURI

Vaccinul ideal
-

care poate fi definit a fi acela care contine o subsanta puternic antigena cu eficacitate
totala intr-o singura inoculare, neproducand reactii adverse de nici un fel, determina o
protective postvaccinala puternica si durabila, chiar pentru toata viata, la 100% dintre
receptori.

Factorii de care depinde eliminarea unei maladii infectioase prin vaccinare


-

limitarea infectiei la om, in lipsa surselor extraumane de agenti patogeni


infectia sa se evidentieze prin semen clinice caracteristice, usor de evaluat
sa nu existe forme subclinice si starea de purtator sanatos sau cronic
sa fie disponibil un vaccin fara pericole, eficace si ieftin
sa existe posibilitatea utilizarii de teste accesibile pentru decelarea unor markeri care sa
poata confirma raspunsul pozitiv in urma vaccinarii

Importanta generala a vaccinoterapiei

Vaccinurile sunt considerate arma cea mai eficace pentru prevenirea a numeroase boli
transmisibile si reprezinta o speranta pentru aducerea sub control a altora.
Gratie unor eforturi mondiale 2/3 din copiii lumii sunt vaccinati impotriva TBC, difteriei,
tetanosului, tusei convulsive si poliomielitei. S-a extins si vaccinarea impotriva rujeolei.
In unele regiuni ale globului sunt larg utilizate si vaccinurile impotriva hepatitei virale A,B,
rubeolei, parotiditei epidemic, meningitei, febrei galbene, encefalitelor
Riscuri generale ale vaccinoterapiei
Se considera ca trebuie luate in consideratie 3 tipuri de efecte biologice , posibil de inregistrat
dupa integrarea ADN-ului eterogen contaminat:
-

introducerea protooncogenelor activate prezente in celulele neoplazice si preneoplazice


activarea protoncogenelor, mai ales prin introducerea ADN-ului de la mamifere
inactivarea genelor tumorosupresoare, posibil, cauzata de oricare ADN eterogen

Dimensiuni ale vaccinopreventiei


La nivel mondial, in 1991, din cei aproximativ 1400 milioane de nou-nascuti care
supravietuisera peste 1 an de zile, acoperirea vaccinala inregistra: pt BCG 85%, DTP(3 doze)
79%, antipolio (3 doze) 81%, antirujeola 78%, iar vaccinarea antitetanos a femeilor gravide
(2 doze) 42%.
Eficienta programului de vaccinari este evaluata.
Programul OMS (Sanatate pentru toti 2000)
-

absenta totala a deceselor prin rujeola indigena, cu o incidenta de cel mult 1%0
absenta oricarui caz de rubeola congenitala si nici de imbolnavire de rubeola la gravide,
confirmata prin laborator
absenta cazurilor de parotidita indigena, difterie si poliomielita cauzate de virusurile
salbatice si a tetanosului neonatorum

Programul national de imunizari


PNI asigura vaccinopreventia poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei,
TBC, stabilind obiectivele de realizat, pe etape, pana in anul 2000.

Date semnificative din istoria preventiei


Anul

Autorul

Problema

1713

Timomi, medic
grec
1715
Pylavina, medic
grec la curtea
domnilor munteni
1771
Maitland, medic
englez
1791-1796 Jenner, medic
englez
1798
Jenner
1800
1801

1814
1840

Caracas, medic
roman
Endlicher(Sibiu)
Szotyori(Tg.
Mures)
Ferran si Hoffein

1850

Williams

1878

Pasteur, Joubent,
Chamberland
Pasteur
Pasteur

1880
1885

1890
Koch
1890-1895 Babes, Behring,
Kitasato, Roux,
Martin
1892
Ehrlich
1911
Behring si Kitasato
1912
Cantacuzino
1913
Cantacuzino
1913-1914 Cantacuzino

1926
1930-1935 Craciun, Carol

introduce variolizarea in Principatele Romane


Scrie lucrarea "O metoda noua si sigura de producere a
variolei prin transplantare"
Introduce in Anglia variolizarea de tip asiatic
Practica vaccinarea antivariolica folosind continutul
pustulelor produse de virusul "variolei" vacilor (cowpor)
Publica pentru prima data in lume rezultatele favorabile
ale unei vaccinari artificial-active impotriva variolei
Sustine utilitatea vaccinarii antivariolice a intregii
populatii
Practica vaccinarea antivariolica

Experimenteaza vaccinuri cu agenti vii atenuati


Parlamentul englez emite o lege care interzice vaccinarea
jenneriana din cauza unor accidente mortale
Experimenteaza vaccinuri preparate din "lichide
virulente" impotriva peripneumonitei
Prezinta la Academia de Medicina din Paris celebra "Le
theories de..."
Primele vaccinuri impotriva holerei gainilor
Foloseste vaccinul preparat din tulpina de "virus rabic
fix"
Prepara tuberculina
Efectueaza primele experimente cu "antitoxina" difterica,
deschizand calea prepararii antitoxinelor respective
Evidentiaza deosebirea intre imunizarea activa si pasiva
Primesc premiul Nobel pentru cercetarile lor asupra
anticorpilor
prepara vaccinul antiholera
prepara vaccinul antihepatitic A si B (TAB)
organizeaza si conduce campania de vaccinopreventie
antiholera in timpul razboiului balcanic si apoi in cursul
primului razboi mondial
In Romania, generalizarea vaccinarii antibuberculoza, la
numai 3 ani de la descoperirea vaccinului
publica primele rezultate asupra folosirii culturilor de
tesuturi intrebuintate pentru obtinerea de " material
vaccinal"

1934
1953

Cantacuzino si
Ciuca
Salk

1960

Sela

1966

Parkman si
colaboratorii
Blumberg si
colaboratorii

1972

1988

Salk

ADPA
primele vaccinuri antipoliomielita, vaccin cu virus
omorat
perfectioneaza metodele de obtinere a unor antigene
sintetice
prepara si experimenteaza pe oameni un vaccin
antirubeola cu virus viu atenuat
experimenteaza un vaccin anti-HVB, "derivat plasmatic"
folosind plasma donatorilor de sange cu Ag HBs.
prepararea unui vaccin anti-HVB din particule subvirale
efectueaza primele experimente pe oameni cu anti-HIV/
SIDA