Sunteți pe pagina 1din 2

Liviu Rebreanu

Romanele lui Rebreanu nu reprezinta numai o lume in care aparent totul este
cunoscut(cum ar fi problema pamantului,rascoala sau probleme de constiinta), dar trateaza si
cazuri de viata, sunt adevarate ferestre spre lume urmarind crearea si desfasurarea
evenimentelor, dar si acceptarea dramelor si a cosmarurilor epocii moderne. Subiectul este
simplu, totul pare clar, dar ceva ramane mereu confuz, ambiguu, incoerent.
Romanul Padurea Spanzuratilor(1922) zugraveste o psihologie urmarita dinauntru,
mai elastica, mai putin concreta, o obiectivitate a autorului mimata la tot pasul de
subiectivitatile personajelor, o obsesie curgatoare.
In esenta, Rebreanu urmareste acelasi conflict ca in Ion, doar ca modalitatea se
schimba putin, balanta se inclina acum spre individ, nu spre grupul vinovat, constrangator.
Eroul, Apostol Bologa, este condus totusi de o grupare care iti impune masurile, prejudecatile
si loviturile. Acest exil in exil capata la Rebreanu proportii dramatice.
In Padurea Spanzuratilor credinta in pamant se nuanteaza adaugandu-se sentimentul
apartenentei si al solidaritatii de neam. Mesajul romanului este acela ca trezirea constiintei
nationale a romanilor din Transilvania deveise un process fundamental, ireversibil. Roman
psihologic si realist, monografia incertitudinii chinuitoare, Padurea Spanzuratilor
proiecteaza conflictul social din exterior in viata interioara, in lumea constiintei umane,
dirijand destinul eroului in adancime.
Rebreanu surprinde universul de taina, de lumina al lui Apostol Bologa, pe fundalul
razboiului. Lumina este simbolul constiintei, ea trece ca o stafeta din privirea ofiterului ceh
Svoboda in sufletul lui Apostol Bologa. Simetria circulara constiitue ansamblul epic al
romanului, simbolul simetriei fiind spanzuratoarea, imagine care deschide si inchide cartea
asemeni unui avertisment asumat ce sugereaza cotele cele mai inalte ale tragicului.
Eroul, Apostol Bologa, intra in hatisurile unei crize de constiinta care treptat ii va
inconvoia mintea si sufletul si il va ingenunchia pana la urma. El este un individ cu o structura
ambigua care, cautandu-se pe sine inainteaza mereu spre o structura tragica.
Deznodamantul romanului va cadea ca o lovitura de teatru cu adanci semnificatii
asupra destinului uman. Suflet patetic si contradictoriu, Bologa moare ca un erou intruchipand
puteraea de sacrificiu pentru cauza nobila a neamului sau, libertatea si iubirea de adevar.
Prin destinul sau dramatic, personajul dezvaluie absurditatea razboiului, iar moartea sa
in momentul in care luceafarul vestea rasaritul soarelui devine expresia simbolica a proiectiei
in eternitate, a idealului pentru care s-a jertfit.
Personajele feminine Marta si Ilona prezentate in contrast romantic sunt create pentru
a sustine o noua ipostaza a lui Bologa, aceia a tanarului insetat de ideal, de aspiratie la fericire
prin iubire. Natura este evidentiata prin simboluri, ploaia, vantul, intunericul, cenusiul,
cimitirul militar cu mormintele asezate ca la o parade, silueta sinistra a sarmei ghimpate
accentueaza in maniera simbolista destinul tragic al eroului si inaintarea lui iminenta spre
moarte.
Romanul atinge valente universale facand sa traiasca in Apostol Bologa constiinta
neputintei individului de a solutiona in mintea si in sufletul sau contradictia dintre existenta si
esenta.
Prin romanul Ion, Rebreanu ne ofera o imagine a universului rural si are ca mesaj
concluzia ca iubirea pamantului intrece in sufletul taranului orice pasiune. Mesajul romanului
are o incarcatura de valori etice, ideea dominanta fiind ca dorinta de pamant duce inevitabil la
dezintegrarea morala a individului in conditiile despartirii limitelor normalului.
Romanul este realizat din 2parti potrivit cu cele doua patimi din sufletul eroului:
Glasul Pamantului in care urmareste felul in care Ion izbuteste sa-si implineasca dorinta de
a avea pamant si Glasul iubirii care urmareste consecintele patimii eroului pentru Florica.

Personajul se gaseste in fata unei optiuni fundamentale, pendularea intre iubirea pentru
pamant si iubirea pentru Florica va crea un joc al vietii si al mortii, al iubirii si al urii, al
intereselor materiale si al pasiunilor sufletesti, al dezvaluirii framantarilor interioare ale
eroului.
Ambitia lui este de a ajunge acolo unde altora le-a fost interzis. Gestul sarutului
reprezinta tiranica pasiune pentru pamant. Daca Agamemnon saruta pamantul cand se intoarce
din razboiul Troiei, iar Ulise saruta pamantul daruitor de hrana, la Rebreanu ingenuncherile
lui Ion au ceva din umbrirea rurala si deseori trimit la o experienta a esecului rascumparata
prin orgoliu.
Ion este pedepsit de autor fiind concomitent calau si victima intr-o indarjita lupta
pentru demnitatea inteleasa prin prisma mentalitatii unei societati dominate de inechitate.
Complementar este firul Herdelea, autorul urmarind viata familiei invatatorului,
aventurile sale amoroase si activitatea sa profesorala si politica.
Pentru Ion pamantul inseamna existenta, locul in lumea satului, demnitatea, pentru
Herdelea pamantul inseamna constiinta nationala. Pentru Herdelea reprezinta drumul spre
lumina, depasirea granitelor traditiei.
Romanul Ion ne propune o formula a unei pasiuni de viata limitata, dar si a unui
vast panou de fapte invalmasite ce se perinda fara inceputi si sfarsit ca intr-o comedie
umana(G. Calinescu).
Rascoala prezinta evenimentele de la 1907 pe care autorul le va analiza cu luciditate.
Tema romanului, ca si in Ion, este amplificata la scara unei uriase colectivitati urmarind tot
lupta pentru pamant. Secularul conflict dintre bogati si saraci se va declansa in 1907 in scpul
de a se infaptui dreptatea pentru cei multi. Evenimentele sunt urmarite atat in Capitala, in
parlament, in randurile clasei feudale cat si in satele taranesti.
Pamantul este sursa contradictiilor sociale. Violenta izbucnirii si ritmul in care se
succed evenimentele creaza o iluzie apocaliptica. Reprezentativ pentru masa de tarani este
Petre Petre, flacaul razvratit care are ceva din psihologia lui Ion, sarantocul din Pripas, el este
expresia durerii, a indarjirii si aspiratiei la demnitate.
Ca purtator de cuvant al multimii, al devine un agitator al ei, ideea de razvratire este
semnificata de rosu-sangeriu, culoare pusa in relatie directa cu taranii.
Actiunea din Rascola are doua mari secvente: Se misca tara si Focurile. Ideea
este tot de roman sferoidal: romanul incepe si se incheie cu discutia despre pamant intre
Grigore Iuga, Simion Modreanu si Ilie Rogojinaru.