Minucius Felix Dialogul Octavius

Discutia intre Octavius si Caecilius l are ca arbitru pe Minucius Felix. Desi este evident pentru oricine ca
arbitrul nu poate fi impartial si ca dialogul trebuie sa se ncheie cu o victorie crestina (caracterul
apologetic vadindu-se si prin aceasta), trebuie totusi subliniat ca pledoariile (att cea pagna ct si cea
crestina) sunt mult mai echilibrate, subtile si elegante dect dialogurile cu care ne obisnuise Tertulian cam
n aceeasi perioada. Tema dialogului este superioritatea unei religii asupra celeilalte (pagnism politeist si
crestinism). Structurarea dialogului este evident partinitoare caci conform regulilor clasice, cel care-si
expune ultimul argumentele este si nvingatorul.
Caecilius, pagnul, este primul care si expune gndurile, poate nu att combatnd crestinismul (acuzele
sunt cele obisnuite care circulau n lumea romana, dupa afirmatiile crestinilor), ct aparnd lumea careia i
apartine el ca persoana, ca si cetatean. Daca la Tertulian argumentele pagne erau adesea astfel prezentate
nct sa ating ridicolul, la Minucius Felix acestea au menirea de a-1 pune pe gnduri chiar si pe cel mai
nflcrat crestin. Caecilius se ntreaba dac nu cumva se amestec soarta celor buni cu a celor ri, iar
dac exist pronie divin de ce Rutilius i Camilus merit exilul iar Socrate otrava. Constient de valoarea
religiei romane n constituirea istoriei Romei, Caecilius pledeaza n acelasi timp pentru largul ecumenism
specific spiritului roman care cuta pretutindeni zei primitivi i i nsu ea. Caecilius repro eaz
iudaismului i cretinismului c mreia lui Dumnezeu nu folose te la nimic pentru c sunt sub stpnire
roman.
Dar, ceea ce i se pare cel mai inexplicabil romanului Caecilius, este dorinta si pretentia crestinilor
conform careia, dupa moarte, i asteapta nvierea. Nentelegnd voluptatea suferintei propovaduite de
crestini, Caecilius se ntreaba indirect cum poate nvia cineva care n-a stiut sa traiasca asa cum trebuie:.
Partea a doua cuprinde argumentele crestine ale lui Octavius. Nevinovatia lui Caecilius este acceptata n
context, dar el este departe de adevar deoarece, crede Octavius, el nu cunoaste crestinismul, singurul
depozitar al adevrului.
Combatnd credinta pagna, Octavius face referiri la conceptia despre demoni pe care o considera
profund daunatoare afirmnd c se afl sub statui nelnd pe oricine.Viata de apoi este argumentata prin
chiar operele poetilor pagni.
Pledoaria cu un final att de emotionant si face efectul, astfei nct Caecilius Natalis hotaraste sa se
converteasca la crestinism. Trebuie subliniata blndetea si lipsa de ostentatie a autorului n redarea
victoriei coreligionarului.