MEDICINA TRADITIONALA ABORDARE SI

APLICARE
*acest tip de tratament este disponibil doar in cadrul Centrului de
Medicina Traditionala Pirasan
Medicina traditionala a rezistat istoriei prin faptul ca provine din nenumaratele
experiente ale generatiilor intregi, din veac in veac, mileniu dupa mileniu, din
traditii, este acum si vine de la inceput, precum si prin actualitatea ei si acum ca si
atunci. Noi, ca generatie actuala, suntem obligati sa pastram intact acest tezaur
numit medicina traditionala si, daca nu putem sa-l imbunatatim si sa-l imbogatim,
suntem obligati sa-l predam in aceeasi stare si urmatoarelor generatii.
O fiinta umana poate dovedi
ca exista in conditiile in care
intelege ca la orizont exista alb si
negru, intuneric si zi, departe si
aproape, obiect sau umbra si isi
explica ce sunt toate acestea:
reflexie, culori, lumini sau
Creatie si in functie de ce este, sa
ne faca si pe noi sa intelegem. O
fiinta umana poate alege sa existe
in alb sau in negru. Este dreptul
ei sa o faca, numai ca in alb te
dezvolti, muncesti si creezi, ori in
negru te odihnesti.
Primii oameni au intrat in Imparatia Cerurilor fara greseli. Urmatoarea generatie
a intrat in Imparatia Cerurilor cu sarcina pe jumatate indeplinita si cu jumatate de
greseli, din cauza faptului ca nu a inteles intocmai si nu a preluat exact
invatamantul primilor oameni. Noi, cei de acum, necunoscand traditia, asa de mult
am gresit, ca nu avem decat sa asteptam judecata de apoi, cu toate consecintele
greselilor noastre. Noi ne-am permis sa iertam, ne-am permis sa judecam, ne-am
permis sa uzurpam vointa semenilor nostri, precum ne-am permis si sa crucificam.

Dupa toate acestea, ne-am permis sa credem si in Mantuire, fara sa ne pese de

traditie si de tot tezaurul acumulat in ea.
Procesele in dezvoltare, ca fiinta umana din specia umana, trebuie abordate in
doua moduri si ramuri: dezvoltare psiho-somatica si dezvoltare sufleteasca. In
primul caz discutam despre integritatea fiintei umane ca psihic si corp, iar in al
doilea caz despre dezvoltarea fiintei umane in viata spirituala, in functie de idealul
si cautarile sale permanente. In acest material expun parcursul uman in dezvoltarea
lui psihodinamica, adica dinamismul pe calea dezvoltarii fiintei umane si reactiile
la diferite experiente, precum si dezvoltarea somatica.
Principalele cauze care declanseaza imbolnavirea individului sunt TRISTETEA
si NESIGURANTA, transformate in GRIJI PERMANENTE. Durerea si diferitele
afectiuni reprezinta provocarea fiintei umane, ca individ si stiinta. Din istorie nu
avem surse care sa ne spuna cum au aparut afectiunile in lume. Avem afectiuni si
tratamente, dar cum s-a produs fenomenul imbolnavirii nu avem nici cautari
stiintifice si nici explicatie in acest sens. Afectiunile secolului nostru cu cea mai
mare mortalitate sunt: tuberculoza, infarctul, obezitatea, cancerele, schizofrenia si
depresia de diferite tipuri. Acestea din urma au existat si in trecut, au existat de la
inceputul dezvoltarii fiintei umane. Mutatiile genetice sunt cei mai frecventi factori
determinanti pentru tot felul de afectiuni. Factorii externi care genereaza mutatiile
genetice sunt fenomenele cosmice, schimbarile climatice radicale s.a.m.d. Factori
interni sunt considerati a fi schimbarea de compozitie a leucocitelor si a hematiilor.
Exista si alte ipoteze, cum ar fi: fiinta umana a fost si s-a nascut complet
sanatoasa si indestructibila. Pe parcurs, fiinta umana, datorita cautarilor sale, si-a
descoperit sufletul si de atunci exista un permanent razboi intre suflet si corp,
pentru ca ori sa reuseasca sa fie omogene ori sa se degradeze. Cu trecerea timpului,
corpul a inceput sa piarda razboiul in defavoarea sufletului.

Alta ipoteza este si cea in care

se afirma ca afectiunile sunt
expresia diferitelor abordari ale
individului ca si conceptii, adica
una pragmatica si una spirituala. In
timpuri diferite, civilizatii cum ar
fi asirienii, maiasii si grecii
afirmau ca diferitele afectiuni sunt
urmare a greselilor comise de catre
oameni si expresia pedepsei Zeilor,
in urma faptelor lor reprobabile. O
data cu pierderea independentei
fiintei umane, din diferite motive,
au aparut Zeii. Odata cu Zeii au
aparut factorii dominanti in
civilizatia umana, si anume:
FRICA,
SUPUNEREA
si
SCLAVIA.
Dominata in felul acesta prin forta, fiinta umana a pierdut razboiul si siguranta
care permitea stabilitate; nu mai exista fiinta umana puternica si independenta, ci
fiinta umana transformata in individ supus si vulnerabil. Civilizatiile mentionate
mai sus permiteau, ca ipoteza, ca afectiunile sunt intamplatoare dar necesare, in
conditiile in care fiinta nu este demoralizata si distrusa, ca sa poata sa se modifice,
sa evolueze si sa se adapteze la schimbarile mediului inconjurator. Pe timpuri se
considera ca este intamplare, soarta si destin, sa te imbolnavesti si doar propria ta
forta poate invinge, iar cu ajutorul naturii si produselor ei poti sa iti redresezi
sanatatea si sa schimbi destinul.
Fiinta umana are de ales intre a se multumi cu starea sa si afectiunile care o
domina sau a se intreba de unde vin acestea din urma si de ce i se intampla doar ei
si cat sa suporte acesta situatie, ori daca sa o suporte sau nu. Afectiunea nu vine
brusc, din senin. Afectiunea se instaleaza incet, incet, ca o avalansa care aduna
mici greseli pe care noi le acumulam de-a lungul timpului si nu le tratam. Aceasta
avalansa, odata instalata, cu greu poate fi corectata, dar se poate totusi, cu conditia
sa stim cum sa o facem. Fiinta umana, care intelege ca resursele vesniciei sunt in
natura si care stie ca afectiunea este invatatoarea vietii, pentru propriile sale
3

slabiciuni, poate transforma prin evolutie proprie aceste slabiciuni in bici impotriva
maladiilor si sa devina fiinta umana puternica si evoluata.
Fiecare fiinta trebuie ca sa inteleaga si sa aprofundeze ca sanatatea este
armonia intre contradictii. Individul trebuie sa cunoasca si faptul ca nu poate sa
desparta afectiunea survenita de starea sa sufleteasca si psihica. Cei care trateaza
starea somatica separat gresesc categoric. In cazul in care individul este stabil
psihosomatic, atunci nu intervine nicio afectiune, fiindca nu exista brese in
apararea lui. In concluzie, afectiunea este rezultanta caderii scutului de protectie
individual din diferite motive. Dezechilibrul fizic influenteaza starea psihica a
individului, dar daca dezechilibrul acesteia din urma este de lunga durata, starea
fizica se degradeaza permanent pana la deces. Este dovedit faptul ca atunci cand
individul este in stare prelungita de frica, depresie, ura si manie (constient sau
inconstient), precum si de nesiguranta prin griji prelungite, corpul individului
suporta schimbari si deteriorari permanente, condamnandu-l. Starea aceasta de
nesiguranta permanenta distruge incet sistemul imunitar si este lesne de inteles de
ce suntem vulnerabili la virusuri si bacterii de tot felul.
In ceea ce priveste insanatosirea noastra si mai ales in cazurile foarte grave
cauzate de diferite maladii, conteaza urmatorii factori: sa gasim calea spre
echilibrul psihic perfect, dorinta de a ne insanatosi, credinta in vindecare si
increderea in cei in mainile carora ne-am lasat viata spre vindecare (medic si nu in
ultimul rand cei care ne inconjoara: familia si prietenii nostri). Este foarte
interesant de stiut ca neuro-psiho-contextul ajuta radical la echilibrul somatic
(corporal), cu alte cuvinte in conditiile in care stresul este evitat, corpul si sistemul
imunitar se echilibreaza perfect. Faptul ca starea psihica este factor determinant
pentru a fi sau a nu fi bolnav, este dovedit de un experiment cu zece bolnavi de
cancer in faza terminala. Acesti 10 bolnavi, fiind intrebati care a fost starea lor
inainte si dupa imbolnavire, au aratat diferite dezechilibre in starea lor psihologica
si grave neintelegeri in familiile din care proveneau. In sapte din cazuri, in
conditiile in care au fost indepartati de factorii stresori, starea lor s-a imbunatatit
pana la vindecare. In celelalte trei cazuri, s-a dovedit ca bolnavii nu au mai avut
credinta nici in ei si nici in reusita tratamentului. Bolnavii au crezut in medicina
alopata si se asteptau la rezultate imediate, fara sa aiba rabdare si incredere

Medicina traditionala, care are

istorie de cand este planeta si
natura, trateaza cauza, nu efectul. In
cazul acesta, plantele si diferitele
metode de acupunctura si altele
terapii isi fac efectul mai tarziu, dar
atunci cand isi face efectul,
medicina traditionala trateaza toate
afectiunile, indiferent de gravitatea
lor.
In vindecarea bolnavului, in afara
de factorii psihologici, trebuie sa fie
luat in calcul si statutul social al
individului, si anume daca poate sau
nu poate sa isi continue existenta
fara
sa
existe
amenintare
psihologica si mai ales financiara,
atunci cand se intoarce vindecat in
societate.
In cazul in care nu se schimba si mediul in care traieste si in cazul in care se
reintoarce intr-un mediu economic precar, soarta ii este pecetluita. In aceasta
situatie, se poate pregati bolnavul psihologic foarte bine, astfel incat sa ignore
starea economica precara si sa se deschida spre alte orizonturi, valori si crearea
unui ideal, pe care bolnavul sa il urmeze pana la propria lui evolutie. In asta consta
complexitatea medicinei traditionale a vindeca si indruma individul spre viata si
ideal complex.
O treime dintre afectiunile pe care fiinta umana trebuie sa le suporte sunt
inevitabile, dar doua treimi sunt cele care apar in urma faptelor si demersurilor
noastre gresite, care pentru univers sunt inexistente si nesemnificative, aproape
neobservabile, fiindca o fiinta umana care nu evolueaza, nu prezinta interes ori
daca nu prezinta interes este ca si cum nu a existat, iar daca nu a existat ce rost are
vindecarea inexistentului, il lasi sa devina parte din schimbarea naturii. Politica in
medicina traditionala este faptul ca trebuie sa invatam sa observam cat am facut
noi ca sa nu fim afectati de catre diferite maladii, cum gandim, cum respectam pe
5

semenii nostri si restul speciilor, precum si natura, ca sa stim la ce sa ne asteptam

si cum suntem situati in raport cu natura si cu tot ce ne inconjoara.
In viata unei fiinte umane dezorientate, ura si impacarea cu soarta se
completeaza reciproc si urmeaza depresia, care duce la dezechilibru total si la
inevitabilul declin si deces. Inainte de deces, ultima faza in urma nedezvoltarii
individuale este distrugerea credintei, iubirii si dragostei, ori fara acestea nu exista
individul si soarta sa este meritata. Fiinta umana, care nu depune efort spre evolutie
s-a dovedit ca se uraste pe sine, in primul rand si pe urma pe tot si pe toti care o
inconjoara.
Astfel de fiinte se sinucid prin nepasare, adica prin exces de alcool, droguri,
fumat, conducere cu viteza excesiva si oboseala prelungita si prin multe altele,
fiindca nu pun pret pe propria persoana.
In medicina traditionala se cunoaste faptul ca persoanele care stau mai mult la
pat sunt atacate de diferite Zeitati ale infernului care se bucura ca au alta victima
doborata si o ataca pana castiga total. Zeitatile urii sunt infuriate ca exista si fiinte
umane care, prin vointa, isi castiga libertatea de a dovedi ca sunt fiinte umane din
specia umana. Fiinta umana care nu cunoaste natura si care nu foloseste si nu
cunoaste plantele si beneficiul lor, este adesea victima sigura in lupta cu diferitele
maladii. Exista si alta categorie de persoane, care se rasfata atunci cand sunt
bolnave si in loc sa lupte asteapta sa faca ceilalti totul pentru ele. In limbaj
psihodinamic, aceasta stare se numeste declin mental si depresie
psihosentimentala. Este foarte important si temperamentul persoanei afectate
pentru a se asigura vindecarea sau nonvindecarea. O persoana stabila si plina de
viata se poate vindeca rapid, insa o persoana apatica si delasatoare mai incet sau
deloc.

Atunci cand tratam un bolnav, trebuie sa

abordam bolnavul cu maxima seriozitate iar
diagnosticarea si tratamentul sa fie facute
corect. In cazul in care suntem atenti si bine
pregatiti, cu concursul bolnavului, in
medicina traditionala nu exista nereusita.
Medicul in medicina traditionala trebuie
sa aiba pregatire superioara, fiindca in
mainile lui este soarta unei fiinte umane si
prin maiestria lui il poate aduce la liman. In
cazul in care un om nepotrivit cere fonduri ,
acestea se vor duce pe cale gresita si vor fi
investite gresit. De aceea medicul este foarte
important.
Cateodata, pentru un pacient un tratament este vindecare, dar pentru altul este
otrava, de aceea este decisiv ca medicul sa fie bun si bine pregatit. Desigur,
medicina traditionala ofera multe si nenumarate cai pentru reusita oricarui
tratament, cu conditia ca tratamentul sa fie aplicat corespunzator cu iubire si
credinta.
Nu exista fiinte umane care sa nu aiba nevoie de ajutor si acest ajutor trebuie sa
fie primit atunci cand este nevoie. Despre oameni care sunt mereu sanatosi se
spune ca de la ei si-au ridicat mana si Dumnezeu si Dracul, ceea ce inseamna ca nu
exista si nici nu vor exista, dar important este ca exista Dumnezeu, exista natura si
medicina traditionala. Medicina traditionala este ca o comoara pentru cei care o
descopera o si pastreaza cu sfintenie, ori cei care nu o descopera, pe ei ii descopera
afectiunile de tot felul.