De ce mai vii?

- Esti frumoasa.
Am pufnit, amuzata.
-

Vrei sa spui sexy sau buna. Tu nu cunosti alte complimente.

De ce esti rea?
Asa m-ai invatat tu sa fiu.
Nu-I adevarat. Eu te-am indemnat mereu sa fii dulce si generoasa.
Asta pana m-ai facut sa plec, ca apoi sa incerci sa ma calci in picioare.
Nu faceam asta.
O, ba da, iubitule, asta faceai. Iar eu invatam sa ma apar.
Sa te aperi? De mine? de ce?
Pentru a nu-mi distruge sufletul, din nou.
Si totusi, esti aici

Am oftat. Continuand sa privesc pe fereastra la padurea ce se vedea in departare,

ma intrebam de ce faceam asta.
- Si totusi, sunt aici.
- De ce?
- De ce? Am zambit, desi el nu ma putea vedea. Asta ma intreb si eu mai
adesea decat ti-ai putea inchipui tu.
- Si ce raspuns iti dai?
- Mi-ai aratat de mult ca nu dai doi bani pe ce simt eu, deci ce conteaza, atata
timp cat sunt aici?
M-am intors, indreptandu-ma spre pat c-un mers languros de felina fericita,
intinzandu-ma spre el asemenea unei pisici ce vrea sa fie alintata. Insa el imi prinse
mainile si ma rasuci. I-am zambit, unduindu-mi corpul dupa al lui. Imi tinu mainile
deasupra capului intr-o mana, in timp ce cealalta imi mangaia trasaturile, parul,
ochii, nasul, buzele
- Intotdeauna mi-a pasat de ceea ce simti, insa a devenit clar ca erau doar
cuvinte atunci cand te-ai putut darui si altuia.

- Tu m-ai impins sa fac asta! Si ti-a pasat doar cat sa fii sigur ca-ti voi sta la
dispozitie oricand vrei. Nimic mai mult.
- Puteai sa-mi spui sa plec, sa te las in pace, nu sa te duci in bratele altuia, cat
inca erai cu mine!
- Eram? Am inceput sa rad rautacios. Aia numesti tu relatie? Cred ca ne-o
trageam si mai vorbeam din cand in cand, daca iti faceai timp sa ma suni.
- Atunci, de ce n-ai pui capat?!
- Pentru ca nu puteam
Mi-am intors capul, simtind in ochi lacrimi de furie si de durerea ce, chiar si
acum, dupa atata timp, era mult prea vie, lacrimi ce nu voiam sa fie vazute de el.
Insa, cu brutalitate, ma intoarse spre el.
- Nu puteai? Zau asa!
- Nu puteam! Si, zau asa, l-am maimutarit, de cand pierzi ocazia unei partide
pentru o discutie ce oricum nu inseamna nimic pentru tine?
- Deoarece, ca de obicei, intelegi gresit.
- Ce anume?
- Nu te caut pentru sex, ci pentru ca vreau sa te vad.
- Aham, insa daca tot ai prilejul, de ce ai renunta la sex, nu?
- Ma critici mai rau decat merit. Stii prea bine ca nu te caut pentru asta, insa tu
continui sa te incapatanezi in ideea asta.
- Pentru ca asa e! ah, da, sigur, niciodata nu formulezi astfel, insa a fost
vreodata sa ma fi sunat doar pentru ca ti-era dor de mine?! nu cred.
L-am smucit si, fiind surprins, am reusit sa ma ridic. M-am dus din nou la geam.
Se ridica si veni in spatele meu.
- Daca asta e parerea ta, de ce mai vii? De ce mai accepti?
- Pentru ca
Pentru ca mi-e teama ca, refuzandu-te, o sa te infurii si n-o sa ma mai cauti
niciodata. Pentru ca mi-e teama ca o sa pierd chiar si firava legatura pe care o am
cu tine. Pentru ca doar asa mai pot fi cu tine, desi de fiecare data cand plec, mai las
o parte din mine cu tine. Pentru ca nu support ideea de a nu te mai vedea, si daca
doar prin sex mai pot fi cu tine, atunci prefer sa ma doara prezenta ta, decat absenta
ta.

- Pentru ca uneori simt nevoia unei partide satisfacatoare, iar tu esti la

indemana.
- Chiar asta crezi?
- Nu.
- Atunci?
- Ti-ai pierdut dreptul de a sti adevarul atunci cand mi-ai dat drumul sa plec.