Sunteți pe pagina 1din 3

igme

iâtoriei

de prof. dr. Vasile MARCULEŢ

în toamna anului 1185 în teritoriile dintre Munţii Balcani şi Dunăre izbucnea răscoala antibizantină a vlahilor şi bulgarilor, sub conducerea fruntaşilor vlahi Petru şi Asan. Succesul mişcării va duce la constituirea Ţaratului (imperiului) Vlaho-Bulgar. în cursul acestor evenimente, ne informează cronicarii bizantini, Niketas Choniates, principala sursă de care dispunem, şi Theodoros Skutariotes, un compilator al primului, se con­ turează clar, la nivelul conducătorilor mişcării, ideea organizării unei formaţiuni politice proprii. Aceasă opţiune îşi găseşte expresia, conforrţi relatării lui Niketas Choniates, în gestul lui Petru care Jş i încununează capul cu o coroniţă de aur şhşi meştereşte ş i îşi pune în picioare încălţăminte de culoare roşie”. Adoptarea de către fruntaşul vlah a însemnelor imperiale - diadema şi încălţămintea de culoare roşie —a fost un fapt echivalent cu proclamarea sa ca ţar (împărat). Informaţii asemănătoare cu privire la intenţiiele frun­ taşului vlah ne oferă şi celălalt cronicar bizantin, Theodoros Skutariotes.

Asan - conducător incontestabil al răscoalei vlaho-bulgare şi ţar

între 1186 şi 1187/1188 cu sprijinul militar al cumanilor nord- dunăreni, răsculaţii vlaho-bulgari anihiliază toate tentativele bizantine de a înăbuşi răscoala, obligându-1, în cele din urmă, pe împăratul Isaac II Angelos (1185-1195) să accepte un armistiţiu, act echivalent cu o recu­ noaştere a noilor realităţi politice dintre Balcani şi Dunăre (1187/ 1188). în timpul luptelor cu Bizanţul

14

dintre 1186 şi 1187/1188. cel de-al doilea frate, Asan, avea să se impună, prin calităţile sale politice şi militare, drept conducătorul incontestabil al mişcării. Acest lucru a făcut ca, odată cu organizarea noii puterii politice - Ţaratul Valho-Bulgar - Asan să fie investit ţar (1187/1188). Domnia lui Aşan, care şi-l va asocia pe fratele său Petru, caracteri­ zată prin confruntări violente cu Bizanţul care au permis, în urma suc­ ceselor obţinute, consolidarea statu­ lui vlaho-bulgar în raporturile cu Imperiul Bizantin, s-a prelungit până în anul 1196. Nu insistăm asupra evenimentelor din timpul acestei domnii, ci ne vom limita exclusiv la cele din anul 1196, când Asan a căzut victimă unui asasinat pus la caie de

unul dintre colaboratorii săi, Ivanco, care, confomi informaţiilor trans­ mise de un alt cronicar bizantin. Geoigios Akropolites, îi era văr pri­ mar.

Asupra evenimentelor consu­ mate la Tâmovo, în anul 1196. ne vom 0{«i în. continuare: Nu vom re­ curge însă la o di^uţie savantă asu­ pra lor, ci ne vom limita demersul doar la prezentarea acestora şi la for­ mularea unor succinte concluzii.

Un asasinat pentru o femeie?

Modud în care s-a produs asa­ sinarea lui Asşn de dltre Ivanco în anul 1196 şi caţizele cat^, probabil.

HISTORIA

martie 2006

au stat la baza sa le aflăm, în primul rând, în Istoria cronicarului bizantin contemporan, Niketas Choniates. Con­ form unei prime ipoteze puse în circu­ laţie de cronicarul bizantin, se pare că, asasinarea lui Asan s-ar fi produs din cauza unei femei: „Căci peste puţină vreme, - relatează Choniates - întors tn Misia (în Bulgaria, dintr-o campanie împotriva Bizanţului, n.n.), Asan e ucis de unul dintre ai săi. Iar uciderea lui s-a petrecut înfelul următor: un bărbat din acelaşi neam şi cu acelaşi caracter ca şi el şi pe care îl protejase foarte mult (numele acestuia era Ivanco, iar cuvântul înseamnă loan), avea în taină legături cu sora soţiei lui [Asan], Acesta, aflând de concubinaj, a învinu­ it-o mai întâi pe soţia sa şi a socotit-o vrednică de osânda cu moartea pentru că a păstrat tăcerea asupra celor pe­ trecute. Dar cum femeia i-ă potolit cu ajutorul multor cuvinte intenţia şi por­ nirea de omor, adăugând mai apoi şi

2006 marţi*

argumentul că degeaba se mânie împo­ triva ei, căci el însuşi ştiusefoarte bine de legătura aceasta, [Asan] îşi trece asupra lui Ivanco mânia împotriva soţiei şi trimite pe cineva să-l cheme la

el în puterea nopţii pe acesta, fără săfi

dat nimic înapoi din pornirea sa O informaţie asemănătoare, chiar dacă oarecum mai sumară, ne oferă şi Theodoros Skutariotes, cu privire la cauza sau motivul asasinării lui Asan. „Se spunea - relatează cronicarul bizantin - că un bărbat din acelaşi

neam [cu el] şi cu ofire asemănătoare, pe nume Ivanco, avea într-ascuns legă­ turi cu sora soţiei acestuia. Aflând de această legătură [Asan] o învinuieşte mai întâi pe soţie, apoi îşi trece mânia asupra lui Ivanco şi trimite să-l cheme

la un ceas nepotrivit din noapte ”.

Modul în care s-a produs asasi­ natul îl aflăm de asemenea prezentat în lucrările celor doi cronicari bizantini. Astfel, Niketas Choniates relatează:

„Dar [Ivanco], dându-şi seama că vre­ mea nepotrivită a chemării nu e fără pricină şi nici străină de o intenţie vinovată, îşi amână venirea pentru a doua zi- Dar cum celălalt trimise din nou după el, căci nu putea suporta încetineala lui pe care o privea ca pe o lipsă de consideraţie, Ivanco se sfătu­ ieşte cu rudele şi prietenii săi ce e de făcut şi într-un târziu îşi dă seama de pricina chemării. Iar ei îl îndeamnă să-şi prindă la cingătoare pumnalul cel lung şi să-l ascundă sub manta şi [ast­ fel] să se ducă. Şi dacă Asan îl va mus­ tra cu calm şi-şi va revărsa mânia asupra lui, mâsurându-şi cuvintele vio­ lente şi îşi va limita pedeapsa numai la lucruri care nu vatămă trupul, să îndure cu tărie şi să ceară iertare pen­ tru faptele cu care l-a supărat; dar dacă acela va ridica sabia asupra lui,

atunci să se poarte şi el ca un bărbat şi

să se grăbească să împlinească ceea ce

urma să păţească el îndată şi să-l lovească de moarte şi să-l trimită în iad pe [acel om] neruşinat şi iubitor de vărsare de sânge. Ceea ce acesta a şi făcut. Căci barbarul nu s-a purtatfaţă

de el cu măsură, ci, îndată ce l-a văzut,

a izbucnit ca o fiară, căutând sabia

ucigătoare; luându-i-o înainte, [Ivan- co] îl loveşte în pântece şi-l ucide O prezentare asemănătoare a evenimentelor de la Tâmovo din anul 1196 întâlnim şi în lucrarea lui Theo­ doros Skutariotes. „Iar acesta (Ivanco, n.n.), consemnează Skutariotes înspăi­

mântat îţi amână sosirea pe a doua zi.

Cum însă Asan

îl silea

[să vină],

Ivanco se duce la el, încingând pe sub veştminte, după sfatul rudelor sale, o sabie şi găsindu-l pe Asan cugetând lu­ cruri excesive împotriva lui, ba chiar pregătindu-se să-l ucidă, i~o ia el îna­ inte făcându-i ceea ce trebuia să pă­ ţească el şi rănindu-l de moarte, l-a lip­ sit de viaţă pe cel care trimisese mulţi oameni pe lum^p cealaltă”. Informaţiile cronicarilor bizanti­ ni referitoare la problema prezentată nu ne permit să identificăm adevăratul mo­ tiv al disputei dintre Asan şi Ivanco pen­ tru cumnata ţarului. Au fost intenţiile violente ale lui Asan împotriva vărului său dictate de gelozie? Se va fi erijat ţarul de la Tâmovo în apărătorul onoarei cumnatei sale?, sunt tot atâtea întrebări care la nivelul actual al cercetării pro­ blemei nu pot primi răspunsuri certe.

Un asasinat instigat de Bizanţ?

o a doua ipoteză pusă în circu­ laţie de cronicarii bizantini este aceea că Asan ar fi fost victima unui asasinat pus la cale de ţurtea bizantină. în acest caz autorul moral al atentatului de la Tâmo­ vo ar fi fost sebastocratorul Isaac Com- nenos, ginerele împăratului Alexios IQ Angelos (I19S-1203), aflat la data res- [>ectivă în captivitatea vlaho-bulgară. Referindu-se la acestă posibili­ tate, Niketas Choniates consemnează:

„Se spunea chiar că Asan a fost omorât de Ivanco la sfaturile sebastocratorului Isaac, care-l îndemnase cu multe făgă­ duieli la aceasta, dar mai ales îl înflă­ cărase prin promisiunea că-l va căsă­ tori cu fiica lui, Theodora ”. La rândul său, Theodoros Skuta- riotes ne oferă şi el o asemenea ipoteză. Se mai spune că Asan a fost ucis de Ivanco şi la îndemnurile sebastocra­ torului Isaac, care l-arfi aţâţat în acest scop şi cu alte multe făgăduieli, dar ţi cu promisiunea de a-i da de soţie pe propria sa fiică, Theodora”. Ambii cronicari manifestă însă o anumită reţinere cu privire la veridici­ tatea acestei ipoteze. Argumentul prin­ cipal invocat în acest scop este acela că sebastocratorul Isaac Comnenos, presu­ pusul autor moral ai asasinatului, a murit în captivitatea vlaho-bulgară îna­ inte de uciderea lui Asan de către Ivanco.

în acest punct al demersului nos­ tru, considerăm util să facem câteva precizări succinte şi cu privire la această a doua ipoteză. Ca şi în cazul celei dintâi, informaţiile cronicarilor bizantini nu ne permit să validăm cate­ goric această a doua ipoteză. în conclu­ zie, orchestrarea de către Bizanţ a asa­ sinării lui Asan poate fi considerată probabilă, dar nu certă.

Un beneficiar al asasinatului - Bizanţul.

Principalul beneficiar al asasina­ tului de la Tâmovo, pe care nu putem spune dacă la instigat sau nu, dar de care a profitat cu certitudine, a fost Im­ periul Bizantin. Aflat de peste un deceniu în con­ flict cu vlaho-bulgarii, obligat să bată într-o retragere permanentă în faţa acestora, prin asasinarea lui Asan, Constantinopolul se vedea scăpat de unul dintre cei mai puternici şi mai incomozi adversari ai imperiului. Totodată, tulburările de la Tâmo­ vo care au urmat morţii lui Asan - dis­ puta pentru putere dintre Ivanco şi Pe­ tru; scurta domnie a lui Petru (1196- 1197), asasinat şi el de o rudă apropi­ ată; evenimentele de la începutul dom­ niei lui loaniţă Asan (1197-1207) - au pus capăt pentru un timp devasta­ toarelor expediţii militare împotriva stăpânirilor bizantine din Peninsula Balcanică, întreprinse de vlaho-bulgari în alianţă cu cumanii nord-dunăreni; abia din anul 1199 vlaho-bulgaro- cumanii vor relua atacurile împotriva Imperiului Bizantin.

HISTORIA

martia 2006