Sunteți pe pagina 1din 67

Tehnici de altoire a pepenilor verzi

Daca in posturile anterioare am scris despre avantajele folosirii culturilor altoite la pepene verde si recomandari pentru portaltoi si hibrizi, revin astazi cu un post in care incerc sa explic exact tehnicile de altoire existente. Asadar, voi prezenta 4 tehnici de altoire a pepenilor verzi:

1.Altoire in despicatura

Pentru acest tip de altoire, este necesar ca portaltoiul sa aiba cel putin o frunza adevarata, iar altoiul sa aiba una sau doua astfel de frunze. (ca in imaginea de mai jos).

una sau doua astfel de frunze. (ca in imaginea de mai jos). Fig. 1 Altoire in

Fig. 1 Altoire in despicatura

Cu o singura taietura unghiulara, taiati un cotiledon al portaltoiului, impreuna cu nodul de crestere. Este foarte importanta eliminarea si a nodului de crestere de la baza cotiledonului! Taiati apoi altoiul de undeva de la jumatatea tulpinei, astfel incat taieturile sa pice pe acelasi unghi (sa se fixeze). Vedeti imagini mai jos:

astfel incat taieturile sa pice pe acelasi unghi (sa se fixeze). Vedeti imagini mai jos: Fig.2

Fig.2 Altoirea in despicatura

Fixati apoi altoiul de portaltoi ca in imaginea de mai jos, folosind un cleste special de altoire. Plasati apoi rasadul altoit intr-o incapere cu umiditate ridicata si temperatura de app. 25 grade C.

cu umiditate ridicata si temperatura de app. 25 grade C. Fig. 3 Altoirea pepenilor verzi Avantajele

Fig. 3 Altoirea pepenilor verzi

Avantajele altoirii in despicatura:

- o tehnica foarte simpla, usor de aplicat de catre oricine;

- singura sarcina dupa realizarea altoirii este scoaterea clestelui.

Dezavantajele altoirii in despicatura:

- este necesar un control foarte atent al temperaturii, umiditatii si luminozitatii al zonei in care se afla rasadurile;

- se pot inregistra pierderi ridicata daca mediul nu este unul propice dezvoltarii

plantei proaspat altoite; astfel temperatura necesara trebuie sa fie de 25 de grade C sau mai mare; o umiditate mult prea ridicata poate duce la aparita bolilor.

2. Altoire prin lipire

Rasadul portaltoiului trebuie sa aiba cel putin o frunza adevarata. Rasadul altoiului trebuie sa aiba una sau doua frunze adevarate.

Fig. 4 Altoirea pepenilor prin lipire Cu o lama de barbierit sau un briceag de

Fig. 4 Altoirea pepenilor prin lipire

Cu o lama de barbierit sau un briceag de altoit, realizati o crestatura pe lastarul portaltoiului. Crestatura nu trebuie sa fie mare, suficienta pentru a lipi altoiul acolo. Apoi taiati cu acceasi unelta altoiul in unghi, undeva la jumatatea tulpinei. Lipiti altoiul de portaltoi in zona crestaturii. Prindeti apoi cu un cleste de altoit.

in zona crestaturii. Prindeti apoi cu un cleste de altoit. Fig. 5 Altoirea pepenilor prin lipire

Fig. 5 Altoirea pepenilor prin lipire

Puneti rasadul obtinut intr-o incapere/ rasadnita, cu umiditate ridicata si temperatura de peste 25 de grade.

Avantaje:

- Tehnologie simpla;

Dezavantaje:

- Necesita control amanuntit al umiditatii si temperaturi in incaperea in care va creste rasadul. O umiditate crescuta este necesara, dar nu peste limitele admise

- Dupa vindecarea locului unde a avut loc lipirea, este necesara taierea partii de sus a rasadului (frunzele portaltoiului) o munca migaloasa.

3. Altoirea prin apropiere

Atat rasadul protaltoiului, cat si rasadul altoiului trebuie sa aiba una sau doua frunze adevarate.

altoiului trebuie sa aiba una sau doua frunze adevarate. Fig. 6 Altoirea prin apropiere Cu o

Fig. 6 Altoirea prin apropiere

Cu o lama ascutita, sau un briceag de altoit, crestati altoiul si portaltoiul, ca in figura de mai jos. Aveti grija sa crestati astfel incat crestaturile sa fie simetric opuse, pentru a facilita apropierea.

sa fie simetric opuse, pentru a facilita apropierea. Fig. 7 Altoirea prin apropiere Lipiti apoi cu

Fig. 7 Altoirea prin apropiere

Lipiti apoi cu folie metalica locul in care s-a realizat apropierea celor doua rasaduri.

Fig. 8 Altoire prin apropiere Plantati rasadul rezultat intr-o celula de dimensiune mare a unei

Fig. 8 Altoire prin apropiere

Plantati rasadul rezultat intr-o celula de dimensiune mare a unei tavi cu alveole. Atat radacina altoiului, cat si radacina portaltoiului trebuie sa fie in aceeasi celula. Acoperiti cu substrat de turba. Nu este necesar pentru aceasta metoda pastrarea umiditatii ridicate si a luminozitatii scazute.

Avantaje:

- Tehnologie simpla;

- Nu necesita umiditate crescuta si nici luminozitate scazuta. Temperatura de 25 de grade fiind suficienta.

Dezavantaje:

- Dupa vindecarea/prinderea zonei in care s-a facut altoirea necesita indepartarea portiunii de sus a partii portaltoiului. De asemenea, trebuie indepartata si radacina altoiului, la 2-3 zile de la indepartarea frunzelor portaltoiului. ( Se pot planta in camp dupa 3 luni)

4. Altoirea prin insertie directa

Rasadul portaltoiului trebuie sa aiba o frunza adevarata (mica) iar rasadul altoiului, una sau doua frunze adevarate.

Fig. 9 Altoirea pepenilor prin insertie Cu un obiect ascutit, de forma unui cui (puteti

Fig. 9 Altoirea pepenilor prin insertie

Cu un obiect ascutit, de forma unui cui (puteti folosi si o mufa de antena mai veche) indepartati frunza reala a rasadului portaltoiului (cea mica) impreuna cu nodul de crestere. Este foarte importanta indepartarea nodului de crestere pentru oprirea dezvoltarii pe viitor a lastarilor portaltoiului.

Folositi apoi aceelasi obiect ascutit pentru a realiza o crestatura pe o parte a tulpinii rasadului de portaltoi, incepand din locul de unde ati taiat frunza reala si coborand usor de-a lungul tulpinii. Crestatura nu trebuie sa fie mare, doar suficienta pentru a intra altoiul acolo.

sa fie mare, doar suficienta pentru a intra altoiul acolo. Fig. 10 Altoirea pepenilor prin insertie

Fig. 10 Altoirea pepenilor prin insertie

Altoiul se taie ca la metoda 1. Prindeti apoi cu un cleste de altoit.

Fig. 11 Altoirea pepenilor prin insertie Avantaje: - Singura sarcina dupa altoire este desprinderea clestelui,

Fig. 11 Altoirea pepenilor prin insertie

Avantaje:

- Singura sarcina dupa altoire este desprinderea clestelui, nemaifiind necesare alte activitati de rupere a radacinilor/frunzelor, etc.

Dezavantaje:

- Necesita mai multa indemanare decat metodele descrise mai sus;

- Necesita control sporit al temperaturii (25 de grade Celsius), umiditatii si luminii.

Pentru amenajarea mediului propice de dezvoltare a plantelor dupa altoire, va recomand urmatorul pasaj extras din lucrarea doamnei Maria Dinu si domnului Cimpoiasu V.M.:

“După altoire plantele s-au acoperit cu folie de polietilenă sau fiecare vas se introduce în pungi de plastic, neperforate şi se ţin pentru sudaţie la o temperatură de 25-30 grade C şi umiditate atmosferică de 70%. După 6-7 zile pungile se perforează pentru a permite aerisirea. După 10 zile plantele nu se mai acoperă decât noaptea, după care se descoperă complet. După 20-30 de zile, în funcţie de moment (an), plantele au fost bune pentru a fi plantate în câmp sau în sere.”

Prin altoire cultura pepenilor este mult mai sigura; se pot folosi an de an terenurile care au mai fost cultivate cu pepeni verzi (monocultura); productiile sunt semnificativ mai ridicate. Conditiile de clima din primavara anului 2008 ne-au demonstrat avantajul cultivarii pepenilor verzi prin altoire. Dupa primaverile mai reci si cu multe precipitatii din anii trecuti, nefavorabile cultivarii pepenilor verzi, în aceasta primavara temperaturile deosebit de scazute (temperaturile nocturne de 2°C de la sfârsitul lunii mai începutul lunii iunie) au facut ca plantele de pepeni verzi nealtoite sa nu se dezvolte corespunzator. Care sunt avantajele altoirii la pepenii verzi? În primul rând metoda permite cultivarea pepenilor verzi în conditii de monocultura, cu toate avantajele care rezulta de aici. Plantele altoite rezista mult mai mai bine la stresul termic si hidric existent pe parcursul perioadei de vegetatie (sistemul radicular al portaltoiului fiind mult mai viguros exploreaza un volum mai mare de sol folosind astfel apa si substantele nutritive existente în sol dar inaccesibile plantelor de pepeni nealtoite, cu implicatii asupra verigilor de irigare si fertilizare din cadrul tehnologiei de cultivare). Trebuie mentionat faptul ca cheltuielile cu înfiintarea culturii de pepeni verzi folosind plante altoite nu sunt mai mari, deoarece numarul de plante folosite la hectar (desimea culturii) se reduce la jumatate, plantele altoite fiind mult mai viguroase.

Pentru portaltoi se folosesc specii diferite (dovleac, tiuga, etc).

Cultura pepenilor verzi prin altoire are anumite particularitati tehnologice care trebuie cunoscute de catre cultivatori.

Îngrasaminte si apa în cantitate mai mica

Necesarul de substante nutritive al plantelor altoite este mai redus pentru ca acestea pot absorbi din sol aceste substante mult mai usor. Acest lucru permite folosirea unor cantitati mai mici de îngrasaminte chimice, cu implicatii mari asupra cheltuielilor de productie. Este recomandat ca azotul sa se aplice doar la începutul perioadei de vegetatie, cantitatea fiind de doar o treime din cantitatea necesara culturii traditionale. În cursul perioadei de vegetatie azotul aplicat va fi doar cel din componenta nitratului de calciu si potasiu, desi în anumite conditii si aceste cantitati sunt considerate a fi în exces.

În perioada legarii fructelor-coacere, este necesara o atentie sporita în ceea ce priveste verigile de fertilizare si irigare. Este recomandat sa fie folosite cantitati de îngrasaminte chimice mai mici comparativ cu cultura traditionala de pepeni verzi,

pentru a evita trecerea plantelor spre crestere vegetativa, caz în care legarea este mult mai slaba, fructele legate nu mai au calitatea dorita (miezul este tare, coaja groasa).

Trebuie mentionat de asemenea si faptul ca fructele provenite de la plante altoite nu au gust de dovleac.

Câte case atâtia portaltoi

În prezent în Ungaria se folosesc ambele metode de cultura (cultura altoita si nealtoita), dar pe masura ce se dobândeste experienta în altoire, cultura nealtoita trece în umbra. Nu este indiferent ce portaltoi sau ce hibrid folosim ca si altoi. Firmele amelioratoare de seminte studiaza compatibilitatea diferitilor hibrizi de pepeni verzi cu diferiti portaltoi. Se preconizeaza identificarea unor parteneri (altoi plus portaltoi) care sa asigure timpurietatea si calitatea productiei pe lânga celelalte avantaje mentionate.

Specialistii nostri recomanda pentru cultura pepenilor verzi pe soluri usoare (nisipoase) care primavara se încalzesc repede si sunt aerate în adâncime portaltoiul Strongtosa F1. Pe solurile grele recomandam portaltoiul Emphasis F1.

Pentru alte informatii cu privire la tehnologia cultivarii pepenilor verzi prin altoire va rugam sa contactati www.seminteplante.ro prin e-mail sau la telefon

0728/949252.

Recomandam a se folosi in procesul de altoire a hibrizilor produsi de Syngenta urmatorii protaltoi:

1. Emphasis F1

Recomandam a se folosi in procesul de altoire a hibrizilor produsi de Syngenta urmatorii protaltoi: 1.

portaltoi recomandat pentru altoirea pepenilor verzi;

se remarca prin uniformitatea germinatiei semintelor si cresterii plantelor;

sistemul radicular este foarte puternic.

Emphasis F1 imprima plantelor o vigoare mai mare si imbunatateste calitatea fructelor. Este foarte tolerant la toate rasele de fusarium. Afinitatea fata de altoi si procentul de prindere fac din Emphasis F1 cel mai bun hibrid de portaltoi. Maturarea este intarziata cu 4-7 zile fata de cultura nealtoita. In conditii vitrege (perioade racoroase) decalajul de timpurietate dintre cultura altoita si cea nealtoita se reduce, iesind in evidenta si avantaje privind productia obtinuta, marimea fructelor si calitatea acestora.

Caracteristici

vigoare mare;

toleranta la Fusarium;

toleranta la temperaturi scazute;

rezistenta la seceta;

rezistenta la Didimela;

imprima rezistenta la transport si pastrare;

imprima productivitate foarte ridicata;

imprima procent de prindere ridicat;

semintele germineaza in masa la peste 24 de grade.

2.

Strongtosa

F1

2. Strongtosa F1 Este un portaltoi obtinut prin hibridare între Cucurbita maxima si Cucurbita moschata. Corespunde

Este un portaltoi obtinut prin hibridare între Cucurbita maxima si Cucurbita moschata. Corespunde ca portaltoi atât pentru pepenii verzi cât si pentru cei galbeni. Asigura o buna vigoare si este tolerant fata de temperaturile mai putin favorabile. Se recomanda pentru plantare timpurie atât în condiii de cultura protejata cât si neprotejata. Se preteaza pentru cultura pepenilor verzi pe soluri nisipoase. este un portaltoi care imprima toleranta fata de fuzarioza si ofilirile fiziologice. În faza cotiledonala se poate altoi cu foarte bune rezultate, folosind oricare din metodele cunoscute. Rasadurile prezinta o uniformitate deosebita datorita germinarii rapide si energice a semintelor de Strongtosa F1. Strongtosa F1 contribuie în mod semnificativ la cresterea în greutate a fructelor cu 20-30%.

Caracteristici

toleranta deosebita fata de temperaturi scazute;

toleranta fata de Fusarium;

mareste vigoarea plantelor;

mareste rezistenta la transport si pastrare;

creste productia totala;

semintele germineaza foarte bine;

rasad viguros, robust;

datorita cresterii puternice portaltoiul îmbatrâneste foarte repede, tulpina devenind fistulara;

se poate altoi cu rezultate bune numai în faza cotiledonala.

Pepenele verde imbunatari pentru recolte sigure

Am decis sa vin in intampinarea cultivatorilor de pepene verde cu acest post, tinand cont de toate problemele pe care acestia le-au intampinat in 2010. Trebuie sa recunoastem ca pentru cultivatorul de pepeni anul 2010 nu a fost unul tocmai bun. La inceputul sezonului, suprafetele de pepeni au scazut seminificativ de mult, vizibil, comparand 2010 cu 2009, principalul motiv fiind pretul scazut la pepeni in anul anterior. Dificultatile au continuat cu o iarna tarzie, datorita temperaturilor reci in perioada plantarii. Astfel, perioada de plantare a fost decalata cu aproximativ 3 saptamani in cele mai multe dintre zonele de cultivare. Mai tarziu, in timpul anului, prea multe precipitatii au cauzat probleme, in circumstante cu umiditate ridicata creand mediul propice dezvoltarii unor fungi si bacterii ce au produs diferite boli. Vremea ploioasa, de asemenea, a facut aproape imposibila patrunderea in camp dupa ploi pentru efectuarea de tratamente fitosanitare.

camp dupa ploi pentru efectuarea de tratamente fitosanitare. Cultura de pepeni Legarea fructelor a fost de

Cultura de pepeni

Legarea fructelor a fost de asemenea problematica pentru ca florile nu au legat la temperaturi scazute, au avortat de mai multe ori in conditii de vreme rece, cu ploi pe toata perioada de vegetatie.

Altoirea pepenilor

Pentru a evita asemenea probleme recomandam altoirea. In conditiile anului 2010 avantajul altoirii a fost unul clar, vizibil. Plantele altoite s-au comportat mult mai bine in conditiile de vreme rece cu ploi. Productia la culturile altoite a fost semnificativ mai mare decat la culturile clasice.

Va stam la dispozitie pentru achizitionarea de portaltoi marca Syngenta. Furnizam de asemenea si tehnologia necesara altoirii pepenilor. Mai multe detalii pe www.seminteplante.ro sau la telefonul de contact de pe site.

Noi cerinte pe piata pepenilor

Efectul schimbarii cererii de piata este vizibil resimtit in productie. Astfel, din ce in ce mai multi cultivatori au renuntat la cultivarea pepenilor mari, de forma alungita, in detrimentul pepenilor rotunzi, de marime medie. Estimam ca acest trend al pietei va continua si va deveni mai puternic in viitor. Consumatorul de pepeni din Romania, si nu numai, s-a convins ca un pepene de marime medie ii este mult mai util decat unul de marime mare. O familie de dimensiuni normale nu cred ca ar putea manca un pepene de 15 kg la o masa. Asadar unul de 6-8 kg este mult mai practic.

Hibrizi de pepene verde de la Syngenta

Prezentam prin intermediul acestui post oferta SemintePlante.ro de seminte de pepene verde din gama Syngenta. Firma este mandra sa anunte ca Sorrento a devenit lider pe piata in segmentul pepenilor timpurii.

1. Sorento F1

Caracteristici ale hibridului:

- culoare: cu dungi verde inchis

pepenilor timpurii. 1. Sorento F1 Caracteristici ale hibridului: - culoare : cu dungi verde inchis -

- forma: rotund-oval

- marimea: 6-9 kg

- omogenitate: buna

- zile pana la maturitate: 68

- vigoare: medie

- culoare miez: rosu

2. Top Gun F1

- culoare: cu dungi, verde inchis;

- forma: rotund oval;

- culoare : cu dungi, verde inchis; - forma : rotund oval; Top Gun F1 -

Top Gun F1

- marime: 7-10 kg;

- omogenitate: foarte buna;

- zile pana la maturitate: 75;

- vigoarea plantelor: mare;

- conditii de cultura: intensiva;

- culoarea miezului: rosu-stralucitor;

- pastrarea dupa recolta: excelent.

Parerile cultivatorilor despre hibrizii Sorento si Top Gun

Sorento F1 este ales de cei mai multi cultivatori pentru ca are marimea ceruta de piata, pentru ca ofera o productie timpurie, concentrata, de fructe cu greutatea potrivita pentru vanzarea in supermaket-uri, pentru gustul deosebit si culoarea

miezului si pentru aspectul comercial. Productia foarte buna este o alta calitate ce il recomanda printre utilizatori, raportandu-se productii la acest hibrid de 90 de tone/hectar.

Top Gun F1 este ales pentru plantele puternice, rezistente la boli, pentru ca se preteaza la semanarea direct in camp, pentru gustul si culoarea deosebita a miezului, aspect comercial si uniformitate.

Pentru obtinerea celor mai bune rezultate, recomandam urmatoarele masuri pentru cultura dumneavoastra de castraveti:

masuri pentru cultura dumneavoastra de castraveti: Flori la castraveti 1. Imediat dupa transplantare este

Flori la castraveti

1. Imediat dupa transplantare este foarte important sa se asigure conditii favorabile pentru dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa absoarba din sol nutrientii in cantitati suficiente. Pentru aceasta, se vor aplica ingrasamintele cu fosfor formulate in ingrasaminte profesionale, usor solubile, recomandate pentru sistemele de irigare prin picurare. De asemenea, de mare ajutor sunt in aceasta perioada si biostimulatorii de inradacinare, care determina dezvoltarea unui volum mare de sistem radicular. Irigarea culturii, preferabil folosind sistemele de irigare prin picurare, se va face intotdeauna impreuna cu aplicarea de ingrasaminte. Se va evita aplicarea de ingrasaminte in cantitati mari la o singura aplicare. Recomandam o cantitate de maxim 1-2 gr./planta la fiecare ingrijire.

2. Raportul de N:K recomandat este 2:1 in conditii normale de cultura. La o incarcatura mare de fructe raportul N:K este de 1:1 sau chiar 1:2. Fertilizarea cu azot (N) preponderent duce la obtinerea de fructe mai mari si mai lungi, dar si la un foliaj mai bogat.

3. Fertilizarea cu un raport mai mare de potasiu (K) duce la obtinerea unui numar

mai mare de fructe legate, in detrimentul foliajului. Acesta este preferabil pentru

culturile de toamna, cand fructele se recolteaza mai mici, degrevand planta mai repede de incarcatura mare.

4. In toate perioadele cu stres cultural intens (conditii de caldura sau frig excesiv,

diferente mai mari de 10-15 grade C dintre temperaturile diurne si cele nocturne, infectii de boli sau daunatori, aplicarea de insecticide cu efect sistemic, etc. )

ingrasamintele cu Ca si Mg, precum si cele cu fosfor preponderent sunt esentiale pentru a mentine capacitatea de absorbtie a plantei.

Pana la dezvoltarea unui volum foliar suficient, recomandam inlaturarea fructelor mici de la baza plantelor, deoarece acestea consuma mult din energia plantei tinere, concurand pentru hrana si reducand astfel potentialui de productie totala si chiar durata de viata a culturii in intregime.

Informatii furnizate de Nunhems Romania

Seminte de castraveti Mirabelle F1

de Nunhems Romania Seminte de castraveti – Mirabelle F1 Castraveti Mirabelle F1 Este unul dintre cei

Castraveti Mirabelle F1

Este unul dintre cei mai populari hibrizi de castravete tip cornichon. Flori 100% femele. Este un hibrid foarte timpuriu si prezinta un randament ridicat pe toata durata ciclului de productie. Hibrid flexibil, cu foliaj deschis, ce inlesneste munca in solar sau camp. Uniformitate excelenta, fructe subtiri cu forma cilindrica si culoare verde inchis. Fructele nu prezinta gust amar. Raportul lungime grosime

de 3,3:1. Hibrid cu destinatii multiple, cultivat atat pentru consum in stare proaspata, cat si pentru industrializare. Datorita consistentei excelente, fructele isi pastreaza fermitatea si dupa murat. Se recomanda atat pentru cultura in spatii protejate, cat si in camp.

Asa cum bine stim, exista doua tipuri de Broccoli (Brassica oleracea) primul tip este reprezentat de soiurile din grupul Cymosa, ceva mai putin popular, iar cel de-al doilea de soiurile din grupul Italica. Pentru a face o mai buna diferentiere am introdus mai jos o imagine sugestiva (in stanga soi de broccoli de tip Cymosa iar in dreapta soi de tip Italica)

de broccoli de tip Cymosa iar in dreapta soi de tip Italica) In post-ul de astazi

In post-ul de astazi vom vorbi despre soiul de tip Italica. Ca origine, Broccoli-ul se trage de pe solurile Italiei, fiind creat in secolul al XVII-lea din varza salbatica. De aici s-a raspandit in toata Europa. Broccoli-ul de tip Italica sau italian mai poarta numele de broccoli tip calabrese.

Culivarea

Broccoli se cultiva prin rasaduri in culturi care sa asigure un conveer pe tot

parcursul sezonului cald. Se va semana pentru culturile timpurii in ultima decada a lunii februarie. Tinem cont ca timpul pentru producerea rasadurilor dureaza 30 de zile.

avea:

5-04

Pentru plantarea -

rasadurilor

vom

15.03

pentru

cultura

timpurie

(primavara)

- - pentru cultura de toamna 15.04 10.08 (se va face in mai multe etape si repetat la un interval de 10 zile tinandu-se cont de perioada de vegetatie a hibridului cultivat).

cm.

In

15.04-30.04

pentru

cultura

de

vara

schema

de

plantare

vom

avea

distantele

70/35-40

Dupa rasarire se vor indeparta rasadurile in surplus (daca exista) astfel incat sa ramana la fiecare cuib cea mai puternica planta. Este important ca plantele sa fie

udate

Cerintele fata de factorii climatici sunt aceleasi ca si la conopida. Este mai putin

afectata de arsita si da rezultate bune si in cultura de vara; rezista mai bine la

inghet

Hibrizii prezinta calitati mai bune, fiind mai productivi. Astfel exista hibrizi noi ce pot fi recoltati atat primavara cat si vara sau toamna. Pentru detalii despre acestia accesati SemintePlante.ro.

conopida.

bine

iar

locul

sa

fie

lipsit

de

buruieni.

decat

Recoltarea

In functie de soi, tipul calabrese e gata pentru recoltare de vara pana toamna, de obicei la 10-12 saptamani dupa semanat. Tipul calabrese va produce intai o singura capatana care ar trebui sa fie taiata cand este inca inchisa si indesata. Sunt anumite soiuri ce produc mladite laterale cu capete mai mici. Inflorescentele se vor recolta prin taiere. Aceasta are loc sub punctul de ramificatie, cu o portiune de tulpina de 10-15 cm, inainte ca bobocii de floare sa se deschida. Dupa recoltarea inflorescentei principale, cultura se fertilizeaza cu 150 kg/ha de azotat de amoniu sau 200kg Complex III si se iriga pentru a asigura formarea de inflorescente pe lastarii laterali. Productia este in medie de 8-10 tone/ha.

Depozitarea

Broccoli-ul nu rezista mai mult de cateva zile dupa ce a fost cules. Pentru o pastrare pe termen lung se poate congela, reprezentand o metoda buna de a face fata capatanilor in plus, care ar trebui intotdeauna culese si nu lasate pe planta. Conform cartii “Ghidul cultivatorului de legume”, de Dumitru Indrea si Alex- Silviu Apahidean, la o temperatura scazuta, cuprinsa in intervalul 0-1 grade C si cu umiditate ridicata (approx. 90%), capatanile se pot pastra 2-3 saptamani.

Parazitii si bolile

Broccoli-ul sufera de aceeasi probleme ca varza. Pentru o analiza asupra daunatorilor verzei voi reveni in curand cu un nou post. Conform datelor furnizate de producatorul de seminte Seminis, norma de insamantare la hectar pentru

broccoli trebuie sa fie de 45.000 plante/hectar. Tot din aceeasi sursa, temperatura minima pentru germinatie a samantei este de 1,3 grade C.

Scriu acest articol pentru ca polenizarea, dupa cum stim, este o prima conditie pentru o productie buna de fructe. Asadar va propun o varianta noua de polenizare, utilizata cu succes la scara mondiala, si ieftina! Bondarii pentru polenizare KOPPERT.

In perioada polenizarii naturale, o mare parte din cultivatori intampina conditii dificile: vreme proasta, insuficienta disponibilitate de polenizare a pomilor, insecte putine, etc. Aceste conditii adverse impiedica un aport adecvat de polen, avand o influenta negativa asupra calitatii si randamentului recoltei. Putem insa ajuta procesul de polenizare folosind bondari. Sectorul de sere foloseste cu excelente rezultate stupi folositi din import. Pentru o sera necesarul este de 6-12 stupi de bondari pe hectar, depinzand aici si de ceea ce se cultiva in sera respectiva.

Cresterea

productiei

fructelor/legumelor

dupa

o

polenizare

realizata

cu

bondari

Bondarii se potrivesc excelent pentru polenizarea unui numar mare de culturi de legume si fructe: tomate, ardei dulce, vinete, pepene, capsuni, afine, zmeura, coacaze negre si rosii, kiwi, meri, peri, pruni, ciresi, piersici si migdali, precum si la culturi pentru seminte.

S-a demonstrat ca folosirea bondarilor la culturile de capsun au facut ca marimea fructelor sa fie cu 20% mai mare si a scazut procentajul de fructe stricate cu 3%. Cresterea productiei este si mai mare in afine, aceasta cifrandu-se la 32%. In livezile de meri greutatea creste cu 20%. Creste si numarul de seminte si uniformitatea fructelor.

Avantaje ale folosirii bondarilor in sere si livezi:

- tehnologie ieftina si eficienta, marind calitatea si cantitatea recoltelor;

- approx. 90% din serele din intreaga lume folosesc momentan polenizarea cu

bondari;

- posibilitatea de reglare a duratei polenizarii, obtinand o foarte buna polenizare

intr-o perioada scurta de timp ( asa cum se intampla in anii in care avem de-a face cu infloriri explozive; putem regla ulterior numarul de fructe, folosind regulatori de tipul ATS si altii, scutindu-ne astfel de rarirea manuala a fructelor, operatie greoaie

si

costisitoare.)

-

la livezi pierderile de fructe sunt mai mici, polenizarea completa permitand o

dezvoltare buna a fructelor, cu pielita sau coaja, dupa caz, bine formata;

- bondarii sunt mai rezistenti in conditii de clima putin favorabila si pot fi folositi

in

- pierderea lor nu afecteaza economic vezi cazul pierderii albinelor;

- deoarece bondarii viziteaza florile numai cand e destul polen, polenizarea are loc

numai cand floarea este matura; rezulta asadar o polenizare mai eficienta; - albinele, daca afla o posibilitate de evadare, o vor comunica grupului; bondarii nu comunica intre ei asadar riscul de evadare a coloniei fiind aproape inexistent;

sere;

tuneluri

de

plastic

sau

Site-ul www.seminteplante.ro se ocupa cu livrarea la domiciliu ai stupilor de

la

bondari.

0728.949.252.

Pentru

detalii

contactati-ne

la

office@seminteplante.ro

sau

Cultivarea tomatelor nedeterminate

sau Cultivarea tomatelor nedeterminate Informatiile din acest articol au fost furnizate de

Informatiile din acest articol au fost furnizate de reprezentantul direct al firmei Enza Zaden in Romania. Postul nu se doreste a fi un ghid complet de cultivare ci doar o serie de detalii esentiale pentru obtinerea unei productii bune.

Fertilizarea de baza. Fertilizarea de baza trebuie efectuata in functie de tipul de sol si durata culturii. Ingrasamintele organice se incorporeaza inainte de efectuarea dezinfectiei si a plantarii. Dezinfectia este necesara pentru a nu avea probleme cu nematozii si anumite boli in timpul perioadei de vegetatie. In vegetatie este necesar sa se continue aplicarea ingrasamintelor diferentiat, in functie de faza de dezvoltare a plantelor si de conditiile de cultura. Aceasta operatie are ca efect imbunatatirea culorii si fermitatii fructelor. Dupa al 4-5-lea etaj este recomandata stropirea regulata a plantelor cu sulfat de magneziu (0,5

kg/100l apa). Plantele vor deveni mai viguroase si vor rezista mai bine la schimbarile climatice.

Semanatul. Semanatul se poate efectua intr-un amestec nutritiv in pastile sau palete alveolare. Temperatura optima de germinare 25-28 grade Celsius. Transplantarea se face in cuburi nutritive sau in ghivece, care trebuie dispuse in asa fel incat sa permita obtinerea unor rasaduri scurte si viguroase. Aceasta va imbunatatii dezvoltarea primelor inflorescente. Udati rasadurile ori de cate ori este nevoie, iar daca este necesar aplicati ingrasaminte.

Plantarea. Plantarea se poate face dupa urmatoarea schema: 80-120 cm intre randuri x 40-50 cm pe rand. Dupa plantare udati cu solutie de azotat de potasiu (0,5kg/100l) la radacina plantelor.

Conditiile de mediu. Temperatura si umiditate relativa a aerului sunt doi factori importanti in reusita culturii. De aceea, ori de cate ori este posibil evitati variatiile mari de temperatura. Asigurati o buna circulatie a aerului in timpul zilelor calduroase si inchideti serele si solariile cand noptile sunt reci.

Lucrarile de ingrijire:

indepartarea regulata a copiilor;

indepartarea frunzelor bazale pentru a permite patrunderea aerului si luminii;

indepartarea fructelor deformate sau incomplet dezvoltate;

cu 10 zile inainte de prima recoltare este recomandata o fertilizare cu azotat de potasiu;

controlul riguros al bolilor si daunatorilor.

Fructificarea. Pentru ca legarea fructelor sa aiba loc in conditii bune se recomanda vibrarea inflorescentelor de 2-3 ori pe saptamana. De asemenea se pot folosi stimulatori de fructificare, dar folosirea lor depreciaza calitatea fructelor.

Recomandam urmatorii hibrizi de tomate de la ENZA:

1. Belle F1

Belle F1 -varietate timpurie, cu crestere nedeterminata; -planta rustica, viguroasa cu port deschis,

Belle F1

-varietate

timpurie,

cu

crestere

nedeterminata;

-planta rustica, viguroasa cu port deschis, permitand o buna patrundere a luminii;

-calitate

exceptionala

 

a

fructelor;

-fructe

rotund

turtite,

avand

 

in

medie

140-160g;

-coacere

uniforma

fara

capac

verde;

-fructele

de

culoare

rosu-aprins,

se

pastreaza

foarte

bine;

-toleranta foarte buna la temperaturi scazute si la tratamentele cu stimulatori de fructificare;

-rezistenta

la

boli-TmVF2;

-recomandata

pentru

cultura

in

sere,

solarii

si

camp;

-capacitate foarte buna de fructificare, chiar si in conditiile unor temperaturi

ridicate;

-productii

mari,

sigure

si

de

calitate;

-rezistenta

foarte

buna

la

transport.

2. Monroe F1

Monroe F1 - hibrid productiv recomandat pentru cultura protejata si in camp; - tip

Monroe F1

-

hibrid

productiv

recomandat

pentru

cultura

protejata

si

in

camp;

-

tip

nedeterminat;

-

planta

viguroasa

 

cu

port

deschis;

-

capacitate

buna

de

fructificare,

chiar

si

in

conditii

nefavorabile;

-

fructe

rotunde

rezistente

la

transportul

la

distante

mari;

-

greutatea

medie

a

fructelor:

 

160-180g;

-

culoare

rosu-aprins,

 

fara

capac

 

verde;

rezistenta

la

boli

- performante foarte bune in conditiile de cultura din tara noastra.

-

 

TmF2;

3. Cindel F1

Cindel F1 - hibrid foarte timpuriu, cu crestere nedeterminata; - recomandat pentru toate

Cindel F1

-

hibrid

foarte

timpuriu,

cu

crestere

nedeterminata;

-

recomandat

pentru

toate

tipurile

de

cultura

(sera,

solar si

camp);

- combina timpurietatea cu alte caracteristici importante, precum uniformitatea,

fermitatea

fructelor

si

rezistenta

la

 

pastrare;

-

toleranta

buna

la

conditii

climatice

dificile;

-

port

deschis,

bine

aerat;

-

fructe

de

foarte

buna

calitate;

-

fructe

ferme,

de

culoare

rosu-aprins,

fara

capac

verde;

-

forma

fructului:

 

rotund-turtita;

-

greutatea

fructului:

130

g;

-

rezistenta

foarte

buna

la

transport;

- pretabil atat la recoltarea fruct cu fruct, cat si la recoltarea in chiorchine;

-

rezistenta

la

boli

TmVF2;

coacere

uniforma

- - recomandat in special pentru cultura de iarna-primavara in sere si solarii.

a

fructelor;

Ghid pentru cultivarea ardeiului gras

Tin sa precizez ca datele din acest post sunt furnizate de reprezentantul Enza Zaden in Romania, pe baza analizelor facute de aceasta companie. Nu este un ghid complet suta la suta dar doreste a veni in ajutorul cultivatorilor de ardei gras cu cateva informatii esentiale.

Cerintele fata de sol. O buna structura a solului este foarte importanta pentru a asigura circulatia aerului si a apei. pH-ul solului recomandat este de 6-6,5. In functie de tipul de sol, este recomandat sa se administreze gunoi de grajd la fiecare 2-3 ani. Materialul organic trebuie sa aiba un continut redus de saruri; in caz contrar, cresterea radacinilor va fi inhibata, iar mai tarziu fructele vor putrezi. Pentru o buna reusita a culturii este necesara dezinfectia solului.

Fertilizarea de baza. Este indicat intotdeauna ca inainte de a se stabili tipul si cantitatea de ingrasaminte, sa se faca analiza chimica a solului. Fertilizarea de baza trebuie astfel planificata, incat sa asigure:

toate elementele nutritive: ca regula de baza, se incepe cu 10kg de inrasamant (12:10:18);

suficient fosfor pentru intreaga perioada de vegetatie;

un nivel corespunzator al azotului pentru a avea o buna crestere vegetativa;

potasiu doar in cantitati cerute de planta; excesul de potasiu creste continutul de sare si inhiba dezvoltarea radacinilor.

Semanatul. Pentru ca germinatia semintelor sa aiba loc in conditii foarte bune, patul germinativ trebuie sa fie bine umezit si sa aiba o temperatura optima de 24- 28 grade Celsius. Nu semanati prea des! Densitatea recomandata este de 200 pl./m2. In conditiile asigurarii unei temperaturi de 22-24 grade Celsius in sol, replicatul are loc la 15-20 de zile de la rasarire.

Temperatura solului inainte de plantare trebuie sa fie cuprinsa intre 22-24 de grade Celsius. In conditiile tarii noastre, plantarea are loc dupa aproximativ 60 de zile de la semanat. Densitatea recomandata este de 4 pl./mp. Asigurati-va ca marginea superioara a cubului nutritiv sa nu vie sub nivelul solului deoarece puteti avea probleme mai tarziu cu bolile provocate de ciuperci.

Fertilizarea. Cantitatea de ingrasaminte depinde de nivelul NPK si de cel al microelementelor existente deja in sol. Adaosurile se calculeaza in concordanta cu rezultatul analizei agrochimice a solului. Ca regula generala se aplica:

Inainte de plantare

Dupa plantare(saptamanal)

Dupa prima recoltare

Lucrari de ingrijire:

50-80N 100-150P 150-200K

25N

25N

25P

25P

25K

25K

ruperea copililor (nu taierea) si dirijarea plantelor in jurul sforii la cultura protejata;

distrugerea plantelor virozate;

combaterea buruienilor;

indepartarea frunzelor batrane, ingalbenite, esalonat de la baza spre varf;

controlul riguros al bolilor si daunatorilor.

Recomandarea noastra. Va recomandam hibridul de ardei gras produs de Enza Zaden Bianca F1. Enumeram mai jos din calitatile acestuia:

hibrid foarte timpuriu si viguros;

capacitate buna de fructificare;

fructe mari, cu 3-4 lobi (muchii), de culoare alb-galbuie;

greutatea medie a fructului: 150-200 g;

recomandat atat pentru cultura protejata, cat si pentru cea in camp liber;

rezistent la virusul mozaicului tutunului, rasa 0;

putere mare de crestere, internodii scurte si sistem radicular puternic;

echilibru foarte bun intre creștere si fructificare;

densitate recomandata la culturile protejate: 4pl./mp;

la culturile protejate, 40% din productia totala se obtine la prima recoltare;

potential ridicat de productie;

reactioneaza pozitiv la fertilizari suplimentare.

recoltare;  potential ridicat de productie;  reactioneaza pozitiv la fertilizari suplimentare. Ardei Bianca F1

Ardei Bianca F1

Centrul de Cercetare Dezvoltare Pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

Vasile TOMA

Mihaela CROITORU

Elena CIUCIUC

Marieta PLOAE

TEHNOLOGIA ECOLOGICĂ DE CULTIVARE A PEPENILOR VERZI CU PLANTE ALTOITE PE SOLURILE NISIPOASE

Datorită fertilităţii naturale scăzute şi condiţiilor climatice caracterizate prin exces termic şi precipitaţii insuficiente, zona solurilor nisipoase poate fi considerată ca fiind o zonă agricolă defavorizată. Aici fermierii au la dispoziţie o gamă redusă de culturi care să asigure exploatarea solului în condiţii de profitabilitate, dintre acestea cultura pepenilor verzi, fiind de cea mai mare importanţă. România produce 22,8% din producţia de pepeni verzi a Uniunii Europene, iar în ţara noastră cele mai mari suprafeţe cultivate cu pepeni verzi sunt în zonele cu soluri nisipoase din judeţele Dolj, Brăila, Galaţi, Buzău. Suprafeţele cultivate anual cu pepeni verzi în ţara noastră în ultimii ani a oscilat între 49 500 ha în anul 1999 şi 29 700 în anul 2008 ha, producţia totală anuală fiind de 853 200 t, respectiv 562 300 t. (Anuarul statistic al României, 2009). Competiţia pentru piaţa internă, dar şi pentru cea europeană a devenit tot mai puternică. Pentru a face faţă acesteia cultivatorii au nevoie de noi soluţii care să determine creşterea nivelului de profitabilitate prin valorificarea optimă a condiţiilor ecologice, printre care se evidenţiază obţinerea de pepeni verzi ecologici. Datorită fertilităţii naturale reduse şi condiţiilor climatice caracterizate prin stres termic şi hidric, producerea pepenilor verzi ecologici presupune aplicarea unei tehnologii specifice de cultivare Cultura pepenilor verzi cu plante altoite face posibilă cultura ecologică, altoirea determinând creşterea rezistenţei plantelor la factorii de stres, a nivelului de producţie, eliminarea tratamentelor privind combaterea unor agenţi patogeni de sol, o mai bună utilizare a îngrăşămintelor organice acceptate de agricultura ecologică. Pentru obţinerea pepenilor verzi ecologici se vor alege portaltoii şi cultivarele cel mai bine adaptate condiţiilor ecologice, se vor utiliza tipuri şi doze de fertilizanţi organici, produse naturale cu rol biostimulator acceptate de reglementările agriculturii ecologice (biologice), metode şi produse organice naturale pentru limitarea şi combaterea unor agenţi patogeni şi dăunători. Cultura ecologică (biologică) a pepenilor verzi pe solurile nisipoase trebuie făcută prin respectarea Caietului de sarcini adoptat de Federaţia Internaţională a Mişcăriilor de Agricultură Organică (IFOAM), recunoscute oficial la nivel european prin Reglementarea CEE nr.2092/1991 şi prin legislaţia românească referitoare la agricultura ecologică (biologică)(OUG 34/2000, aprobată prin Legea

nr. 38/2001). Implementarea noilor tehnologii de cultivare a pepenilor verzi prin altoire în vederea obţinerii de produse ecologice va contribui la menţinerea sau chiar la creşterea profitabilităţii acestei culturi în zonele cu soluri nisipoase şi va conduce nemijlocit la dezvoltarea rurală în zonele cu soluri nisipoase.

Amenajarea spaţiului şi producerea răsadului altoit.

Producerea răsadului altoit se face în spaţii protejate care dispun de instalaţii de dirijare a microclimatului, prevăzute cu tunele speciale de calusare, maşini de altoire, etc. În ţări precum Japonia, Corea, Turcia, Grecia, SUA, Italia, Ungaria, Spania, etc. producerea răsadurilor altoite a căpătat caracter industrial. Răsadurile

altoite se pot obţine şi în spaţii mai puţin dotate cum ar fi serele şi solariile, care au posibilităţi de încălzire, instalaţie de udare şi instalaţie de umbrire. Se pot obţine rezultate bune şi în solarii prevăzute cu instalaţie de încălzire, sau chiar cu încălzire biologică, în care se instalează tunele cu lăţimea de 1,5 m. Acest tip de răsadniţă se remarcă pentru simplitate în amenajare şi cheltuielile reduse, fiind la îndemâna oricărui cultivator. Grosimea platformei de biocombustibil este de 25-30

cm.

Pentru producerea altoiului se seamănă pe pat cald, grosimea stratului de amestec fiind de 15 cm. Stabilirea “reţetei” pentru amestecul de pământ depinde de posibilităţile de aprovizionare locale, de preţul de cost şi altele. Un amestec bun se poate obţine folosind 40% turbă, 20% mraniţă, 30% pământ de ţelină şi 10% nisip. În lipsa turbei, se poate folosi amestecul format din 30 % mraniţă, 50% pământ de ţelină şi 20% nisip. Dezinfecţia amestecului în vederea producerii răsadurilor ecologice se face prin solarizare, sau tratamente cu zeamă bordeleză 0,2% +sulf muiabil 0,2%, 4-5 l/m 3

Seminţele de altoi se seamănă în rânduri distanţate la 10 cm, la adâncimea de 2 cm, distanţa între seminţe pe rând fiind de 10 cm. În cazul culturilor ecologice seminţele atât de altoi, cât şi de portaltoi trebuie să fie seminţe biologice certificate, sau seminţe produse în fermele biologice, sau seminţe convenţionale netratate chimic. Dezinfecţia seminţelor se poate face prin tratament termic umed la 53 o C, urmat de răcire cu apă şi uscare cu aer cald timp de 8 ore

Seminţele de portaltoi se pot semăna în ghivece din material plastic cu diametrul de 8-10 cm şi înălţimea de 10 cm, în alveole , în cuburi nutritive ,

în ghivece din folie de polietilenă, umplute cu amestec de pământ cu aceleaşi componente şi în aceeaşi proporţie menţionată anterior.

Data semănatului se alege în funcţie de metoda de cultivare. Pentru culturile protejate în tunele sau pentru cele mulcite cu folie de polietilenă transparentă, altoiul se seamănă în perioada 5-10 martie, iar portaltoiul din specia Lagenaria siceraria (Macis F1, Enphasis F1)sau hibrizi Cucurbita maxima x Cucurbita moshata (Shintosa Camel F1, Strong Tosa F1) se seamănă după 4-5 zile, în perioada 10-15 martie. Pentru culturile neprotejate se seamănă altoiul pe 18-20 martie , iar portaltoiul după 4-5 zile. Ghivecele umplute cu amestec se introduc în spaţiile de producere a răsadurilor cu 5 – 7 zile înainte de semănat pentru a permite încălzirea amestecului şi răsărirea buruienilor, care vor fi distruse cu ocazia semănatului. Temperatura până la răsărire se menţine la 24 – 25 0 C. În primele 4 – 6 zile de la răsărire temperatura aerului din răsadniţă va fi de 20 – 22 0 C în zilele senine şi 18 – 20 0 C în zilele noroase şi noaptea, după care temperatura va fi de 24 25 0 C în zilele senine, 19 21 0 C în zilele noroase şi 17 – 19 0 C noaptea.

Alegerea metodei de altoire depinde în primul rând de dotarea tehnică de care dispunem în spaţiul de producere a răsadurilor.

1. Metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(fig.1, foto.1-2) este cea mai veche metodă de altoire a pepenilor verzi utilizată în Japonia , Coreea, dar şi alte ţări. Seminţele altoiului şi portaltoiului se seamănă separat în alveole (ghivece, cuburi nutritive). Cînd plantele altoi şi portaltoi au 1-2 frunze adevărate se secţionează hipocotilul la un unghi de 45 o sub formă de limbă, în sens opus, pe jumătate din grosimea acestuia. Se apropie cele două

plante prin întrepătrunderea celor două limbi, iar locul de unire se strânge cu

o bandă îngustă de folie din aluminiu. Cele două plante astfel pregătite se

replantează în alveole cu diametru corespunzător şi se depun în spaţiul de creştere. După 7-8 zile, când locul de inserţie s-a calusat, cu lama se taie rădăcina altoiului şi partea de sus a portaltoiului. Metoda poate fi aplicată şi de cultivatori începători şi care nu dispun de spaţii speciale de calusare.

Dezavantajul metodei este că implică cheltuieli mai mari cu forţa de muncă

şi este nevoie de un spaţiu de producere a plantelor altoi mai mare.

Fig. 1 Altoirea ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Hassell R.)

Fig. 1 Altoirea ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Hassell R.)

Foto. 1. Plante altoite prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Cushman K.) Foto. 2

Foto.

1.

Plante

altoite

prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Cushman K.)

,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Cushman K.) Foto. 2 Alveole cu plante altoite prin metoda ,,cu

Foto. 2 Alveole cu plante altoite prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor” în tunelul de calusare

2. Metoda prin ,,alipire cu un cotiledon”(fig.2,foto.3) este cea mai folosită metodă de altoire , fiind făcută atât manual cât şi de către roboţii de altoire. Seminţele altoiului se seamănă pe straturi nutritive, cu 4-5 zile înaintea portaltoiului. Seminţele de portaltoi se seamănă în alveole(ghivece, cuburi nutritive).Când plantele portaltoiului au 1-3 frunze adevărate, cu o lamă bine ascuţită se taie epicotilul şi printr-o tăietură oblică la 45 o se îndepărtează unul dintre cotiledoane. Altoiul se taie oblic la 45 o la 1-2 cm sub cotiledoane, se alipeşte portaltoiului pe lungimea tăiată şi se prinde cu clipsul de altoire. Ca o variantă a cestei metode este altoirea ,, cu pană între cotiledoane”(fig.7-12). În acest caz, la planta portaltoi se face o tăietură sub formă de pană între cotiledoane pe lungimea de 1-1,5 cm. Planta altoi se taie la 1-2 cm sub cotiledoane sub formă de pană , se introduce între cotiledoanele portaltoiului şi se prinde cu clipsul de altoire. După altoire plantele se introduc în tunelul de calusare, care are posibilitatea de umbrire, de asigurare constantă a temperturii de 25-26 o C şi a umidităţii relative cât mai apropiată de 100%. După 3-4 zile lumina, temperatura şi umiditatea se aduc treptat la condiţii normale.Dezavantajul metodei este acela al necesităţii tunelului de calusare şi a apariţiei unor lăstari din ţesutul meristematic neîndepărtat al portaltoiului.

din ţesutul meristematic neîndepărtat al portaltoiului. Fig. 2 Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon ”( după

Fig. 2 Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon”(după Hassell R.)

Cushman K.) Foto. 3. Plante altoite prin ,,alipire cu un cotiledon”(după 3. Metoda de ,,altoire

Cushman K.)

Foto. 3. Plante altoite prin ,,alipire cu un cotiledon”(după

3. Metoda de ,,altoire laterală”(fig.3, foto 4). Pe hipocotilul portaltoiului, cu lama se deschide o mică fantă. Planta altoi se taie la 1-1,5 cm sub cotiledoane în formă de pană la 45 o şi se introduce în fanta deschisă în hipocotlul portaltoiului, se prinde cu clipsul de altoire care şi el se fixează cu un beţişor în amestecul de pământ. Plantele altoite se introduc în tunelul de calusare şi se procedează ca în cazul descris anterior.

tunelul de calusare şi se procedează ca în cazul descris anterior. Fi g. 3. Altoirea ,,

Fig. 3. Altoirea ,, laterală”(după Hassell R.)

Foto. 4. Plante altoite lateral (după Cushman K.) 4. Metoda de altoire ,, cu orificiu

Foto. 4. Plante altoite lateral (după Cushman K.)

4. Metoda de altoire ,, cu orificiu de inserţie”(fig.4, foto 5).Seminţele altoiului se seamănă cu 5-6 zile înaintea portaltoiului, pe strat nutritiv sau alveole. La altoire portaltoiul trebuie să aibă cel puţin o frunză adevărată. Planta portaltoi se taie deasupra cotiledoanelor şi se deschide un orificiu mic cu ajutorul unui beţişor de bambus (scobitori), sau unui burghiu special, îndepărtându-se astfel ţesutul meristematic. Altoiul se taie oblic , se introduce în orificiul dintre cotiledoane, după care se fixează cu clipsul de altoire şi se introduc în tunelul de calusare.

Fig. 4. Altoirea ,, cu orificiu de inserţie”(după Hassell R.)

Fig. 4. Altoirea ,, cu orificiu de inserţie”(după Hassell R.)

Foto. 5.Plante altoite după metoda,, cu orificiu de inserţie”(Cushman K.) 5. Metoda de altoire ,,

Foto.

5.Plante

altoite

după metoda,, cu orificiu de inserţie”(Cushman K.)

5. Metoda de altoire ,, în hipocotil”(fig. 5) este mai nou introdusă, este cel mai uşor de aplicat, dar care presupune o dotare tehnică corespunzătoare. Plantele altoi şi portaltoi se produc la fel ca în cazul celorlalte metode, dar la altoire ele trebuie să aibă cel puţin 2-3 frunze adevărate. Portaltoiul se taie sub cotiledoane oblic sub un unghi de 35-45 o . La fel se taie şi planta altoi, cele două părţi se prind cu clema de altoire prevăzută şi ea cu un beţişor de fixare, după care plantele altoite se introduc în tunelul de calusare (foto 6).

Fig. 5. Altoirea ,, în hipocotil ” ”( după Hassell R.) Foto 6.Tunel de calusare

Fig. 5. Altoirea ,, în hipocotil” ”(după Hassell R.)

5. Altoirea ,, în hipocotil ” ”( după Hassell R.) Foto 6.Tunel de calusare la ICDVMPH

Foto 6.Tunel de calusare la ICDVMPH Horting Bucureşti

Etapele altoirii după metoda ,, cu pană între cotiledoane’’ sunt prezentate în fotografiile foto 7-foto 12.

Foto 7. Plantă altoi pregătită pentru altoire (detaliu) Foto 8. Plantă altoi pregătită pentru altoire
Foto 7. Plantă altoi pregătită pentru altoire (detaliu) Foto 8. Plantă altoi pregătită pentru altoire
Foto 7. Plantă altoi pregătită pentru altoire (detaliu) Foto 8. Plantă altoi pregătită pentru altoire
Foto 7. Plantă altoi pregătită
pentru altoire (detaliu)
Foto 8. Plantă altoi pregătită
pentru altoire (detaliu
lateral)
Plantă altoi pregătită pentru altoire (detaliu lateral) Foto 9. Plantă portaltoi înainte de fasonare pentru
Plantă altoi pregătită pentru altoire (detaliu lateral) Foto 9. Plantă portaltoi înainte de fasonare pentru

Foto 9. Plantă portaltoi înainte de fasonare pentru altoire

Foto 10 Plantă portaltoi pregătiră pentru altoire

Foto 11 Plantă imediat după Foto 12. Plantă imediat după altoire (detaliu) altoire Odată încheiată
Foto 11 Plantă imediat după Foto 12. Plantă imediat după altoire (detaliu) altoire Odată încheiată

Foto 11

Plantă imediat după

Foto 12. Plantă imediat după altoire (detaliu)

altoire

Odată încheiată operaţia de altoire, ghivecele (alveolele) se introduc în tunelul de calusare, se udă abundent şi se acoperă plantele cu folie de polietilenă transparentă foarte subţire, în vederea obţinerii unei temperaturi apropiate de optim ( 25- 26 o C) şi a unei umidităţi atmosferice cât mai ridicate. Ghivecele astfel pregătite se introduc în adăpostul tip tunel montat pe o platformă de biocombustibil, sau care are alte tipuri de instalaţii de încălzire. Pentru a favoriza calusarea, plantele se umbresc prin acoperirea temporară (2-3 zile) a tunelului cu o prelată din material textil ,sau prin alte metode de umbrire. După 2 zile se scoate folia subţire de pe ghivece, iar plantele se menţin în condiţii de semiumbră până se constată că nu mai suferă ca urmare a ofilirii datorată scăderii umidităţii relative a aerului. Treptat ele se obişnuiesc cu condiţiile atmosferice , prin aerisirea sau închiderea cu multă atenţie a tunelelor. După 8-10 zile de la altoire răsadurile sunt bune pentru plantare în câmp. Cumulând toate operaţiile de producere a răsadurilor rezultă o vârstă a răsadurilor de 35 –40 zile.

Pentru suprafaţa de 1 ha sunt necesare 4000 – 5500 ghivece sau cuburi nutritive, în funcţie de vigoarea soiului, sistemul de fertilizare, fertilitatea solului. Cantitatea de seminţe necesară producerii răsadurilor pentru suprafaţa de 1 ha este de 150 – 350 g în cazul altoiului şi de 500-1200 g în cazul portaltoiului, în funcţie de numărul de seminţe şi MMB.

Pentru a obţine răsaduri de calitate bună lucrările de îngrijire trebuie să aibă în vedere reglarea luminii, dirijarea optimă a temperaturii, aerisirea, udarea, fertilizarea suplimentară şi călirea răsadurilor. Răsadurile au nevoie de multă lumină şi aceasta se poate realiza prin îndepărtarea foliilor de pe tunelele de calusare atunci când temperatura o permite şi folosirea unor folii cu transparenţă cât mai bună. Aerisirea se face ori de câte ori temperatura depăşeşte optimul, pentru împrospătarea aerului care are un conţinut ridicat în CO 2 , amoniac, ori pentru reducerea umidităţii atmosferice.

Udarea răsadurilor se face cu multă atenţie, excesul de apă favorizând apariţia unor boli, iar lipsa apei determină o creştere slabă a răsadurilor. Udarea se face uniform astfel încât în fiecare ghiveci amestecul de pământ să fie umectat pe toată adâncimea. Se ţine seama ca după fiecare udare să fie timp suficient pentru ca picăturile de apă de pe frunze să se usuce până la lăsarea serii.

Pentru prevenirea sau combaterea unor agenţi patogeni (Pseudomonas lachrymans) şi mana (Pseudoperonospora cubensis) răsadurile pentru culturile biologice se pot trata cu zeamă bordeleză 0,2%. La semnalarea atacului de făinare (Sphaerotheca fuliginea) răsadurile se vor trata cu sulf muiabil 0,2%

Fertilizarea suplimentară se face atunci când se constată o creştere slabă a răsadurilor datorată folosirii unui amestec mai puţin bogat în elemente fertilizante. Sunt suficiente 1- 2 fertilizări cu soluţii de îngrăşăminte naturale (Cropmax, Bionat, Glutaxim,etc.).

se ghivecele(cuburile nutritive) trebuind să fie lipsite de buruieni.

Plivitul

buruienilor

face

ori

de

câte

ori

este

nevoie,

la

plantare

Călirea răsadurilor se face cu 4 – 5 zile înainte de plantare şi are drept scop adaptarea plantelor la condiţiile de câmp. La început folia se îndepărtează de pe răsaduri pentru o perioadă mai scurtă pe timpul zilei, iar cu 2 – 3 zile înainte de plantat aceasta se îndepărtează şi pe timpul nopţii. Cu o zi înainte de plantare răsadurile se udă abundent şi se face un tratament fitosanitar cu unul din produsele menţionate. În vederea transportării de la locul de producere în câmp ghivecele se aşează în lăzi. Transportul pe distanţe scurte se face cu mijloace de transport deschise, iar pe distanţe mari în camioane sau remorci închise.

Cultivare (soiuri şi hibrizi) recomandate pentru cultura altoită

Se vor cultiva soiuri şi hibrizi recunoscuţi pentru timpurietate, mărimea şi calitatea producţiei, rezistenţă la atacul unor boli şi la stresul datorat condiţiilor de cultură de pe solurile nisipoase. În urma testării comportării unor cultivare de pepeni verzi în cultură biologică(ecologică) cu plante altoite se recomandă folosirea cultivarelor: Audry F1, Crisby F1, Lady F1, Celine F1, Flamingo F1. Lista cultivarelor recomandate va fi completată după noi testări. Seminţele vor fi procurate din reţeaua autorizată care garantează autenticitatea şi calitatea seminţelor. Cu toate că preţul seminţelor hibride este foarte ridicat, folosirea lor de către cultivatori se justifică economic.

Crisby F1 este un hibrid extratimpuriu, de vigoare mijlocie. Fructul este mijlociu spre mare(6-12 kg) de formă rotund ovală, de culoare verde deschis cu dungi de culoare verde intens. Pulpa este de culoare roşu intens, dulce şi are textura fină. Seminţele sunt mici, de culoare maronie. În cultură altoită poate realiza producţii de 65-70 t/ha.

Lady F1 este un hibrid timpuriu de tip Crimson Sweet. Prezintă fructe ovale, uniforme, cu greutatea de 6-12 kg. , care pot ajunge la 15-18 Kg. Pulpa este crocantă, suculentă, de culoare roşu purpuriu. Capacitatea de producţie în cultură altoită este de peste 80 t/ha.

Audry F1 este un hibrid viguros, timpuriu, cu fructe ovale de tip Crimson Sweet cu greutatea de 7-14 Kg. Manifestă o foarte bună toleranţă la atacul agenţilor patogeni. Realizează producţii medii de 75 –85 t/ha, iar în condiţii foarte favorabile producţia poate trece de 120 t/ha

iar în condiţii foarte favorabile producţia poate trece de 120 t/ha Foto .7 Crisby F1(Fruct obţinut

Foto .7 Crisby F1(Fruct obţinut prin altoire )

Foto.8 Lady F1(Fruct obţinut prin alto ire) Tabelul 1 Influenţa cultivarului şi altoirii asupra producţiei

Foto.8 Lady F1(Fruct obţinut prin altoire)

Tabelul 1

Influenţa cultivarului şi altoirii asupra producţiei la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite

(Anii 2009-2011)

cultivarului şi altoirii asupra producţiei la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite (Anii 2009-2011)
Tabelul 2 Influenţa hibridului şi altoirii asupra producţiei, la cultura ecologică de pepeni verzi cu

Tabelul 2

Influenţa hibridului şi altoirii asupra producţiei, la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite, protejată în tunele (Anul 2011)

Cultivarul

Metoda

Producţia(t/ha)

Producţiarelativă(%)

Diferenţat/ha)

deprotejare

Crisby F1

Tunel

85,9

100

Mt.

polietilenă(PE)

Tunel

118,7

138

+ 32,8

polietilenă

+

mulci PE

Tunel

AGRIL

97,0

113

+ 11,1

+

mulci PE

Flamingo F1

Tunel

101,3

100

Mt.

polietilenă(PE)

Tunel

129,6

128

+ 28,3

polietilenă

+

mulci PE

Tunel

AGRIL

124,9

123

+ 23,6

+

mulci PE

Celine F1

Tunel

133,3

100

Mt.

polietilenă(PE)

Tunel

149,1

112

+ 15,8

polietilenă

+

mulci PE

Tunel

AGRIL

122,9

92

10,4

+

mulci PE

Portaltoiul recomandat este Macis F1 din specia Lagenaria siceraria. Rezultate bune s-au obţinut şi atunci când altoirea s-a făcut pe portaltoii Shintosa Camel F1 şi Strongtosa F1 care sunt hibrizi interspecifici între Cucurbita maxima şi Cucurbita moshata. La alegerea portaltoiului se va ţine seamă de faptul că în lipsa unor instalaţii performante de dirijare a microclimatului şi a tunelelor de calusare sunt de preferat portaltoi din Lagenaria siceraria. Aceşti portaltoi sunt

recomandaţi pentru culturile timpurii, portaltoii interspecifici imprimând producţiei

o tardivitate accentuată

ALEGEREA TERENULUI

Pentru trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică este necesară

o

perioadă de conversie de la un an la cel mult 3-5 ani, timp în care se contează pe

o

creştere a fertilităţii solului şi pe reducerea buruienilor şi a agenţilor de dăunare,

pe dispariţia unor eventuale reziduuri toxice din sol. Produsele agricole realizate în perioada de conversie nu sunt produse ecologice. Conform reglementărilor europene care stabilesc o perioadă de conversie de 2 ani, se admite că numai a treia

recoltă obţinută după sistarea produselor chimice poate fi considerată produs ecologic.

Pentru culturile ecologice de pepeni verzi sunt recomandate solurile nisipoase cu un conţinut în humus de 0,7 – 1,2 %. Terenul trebuie să fie cât mai adăpostit natural, să aibă expoziţie sudică, iar apa freatică să fie la o adâncime de peste 2 m. La alegerea terenului se are în vedere existenţa unei surse de apă permanente necesară irigării.

Terenul destinat culturilor protejate şi mulcite cu folie de polietilenă transparentă trebuie să aibă un grad de îmburuienare cât mai redus, mai ales în ceea ce priveşte existenţa pirului gros (Cynodon dactilon), pirului târâtor (Agropyron repens) şi a costreiului (Sorghum halepense). În cadrul fermelor ecologice, culturi bune premergătoare pentru pepenii verzi sunt cele de mazăre, fasole, cartofi, ceapă, tomate. Se pot cultiva cu rezultate bune şi după soia sau cereale păioase. Cu toate că altoirea determină creşterea rezistenţei plantelor la atacul agenţilor patogeni de sol şi foliari şi o mai bună utilizare a îngrăşămintelor organice este de dorit ca pepenii verzi în cultură biologică să revină pe acelaşi teren după minim 6 ani.

PREGĂTIREA TERENULUI

Lucrări efectuate toamna.

Distrugerea resturilor vegetale şi afânarea solului în vederea nivelării se efectuează prin discuire cu GD - 3,2 în agregat cu tractorul U 650. Pentru atenuarea efectului negativ al vântului şi combaterea deflaţiei eoliene este necesară protejarea culturilor prin înfiinţarea benzilor de protecţie din secară. Secara se seamănă în perioada 15 – 30 septembrie. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, distanţa dintre benzi va fi de 21,6 m (12 rânduri distanţate la 1,8 m).

Lucrări efectuate primăvara.

Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura de pepeni verzi se execută în totalitate primăvara pentru a evita spulberarea şi tasarea arăturii pe timpul iernii.

Fertilizarea se face folosind 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat . Pentru administrarea îngrăşămintelor se pot folosi maşinile MIG - 6 , în agregat cu tractorul U – 650. Cultura altoită valorifică foarte bine îngrăşămintele organice ceea ce face ca la desimi mici ale culturii de până la 5500 plante /ha fertilizarea exclusiv organică să permită obţinerea de pepeni verzi ecologici pe solurile nisipoase în condiţii de eficienţă economică ridicată.

Pentru combaterea buruienilor, dar şi pentru o mai bună valorificare a apei şi îngrăşămintelor organice terenul se mulceşte cu folie de polietilenă fumurie, cu lăţimea de 1,0 m şi grosimea de 0,018 mm. Sunt necesare 80 Kg folie pentru 1 ha de cultură. Întinderea foliei se face cu maşini care concomitent, sub folie instalează şi banda de picurare. Pentru solurile nisipoase este indicată banda de picurare de 6- 8 mil., distanţa între picurătoare de 30-40 cm, cu debite de 10-12 l/m liniar.

Tabelul 3

Influenţa fertilizării organice asupra producţiei de pepeni verzi la cultura ecologică cu plante altoite (Anii 2009-2011).

Varianta

de

Anul

Anul

Anul

Media

fertilizare

2009*

2010**

2011

t/ha

%

V1-martor

29,4

15,8

103,7

49,6

100,0

nefertilizat

V2-30 t/ha gunoi de grajd

49,0

25,0

115,4

63,1

127,2

V3-60 t/ha gunoi de grajd

66,3

27,7

124,5

72,8

146,7

V4-30 t/ha gunoi de grajd+fertilizant biologic radicular

60,3

26,5

125,8

70,9

142,8

V5-60 t/ha gunoi

58,5

30,5

136,4

75,1

151,7

de

grajd+

fertilizant

biologic

radicular

*Anul 2009 -anul I de cultivare; condiţii climatice favorabile pentru plantele de pepeni verzi, hibridul Rica F1

**Anul 2010 -anul II de cultivare pe acelaşi teren; condiţii climatice nefavorabile pentru plantele de pepeni verzi şi favorabile pentru agenţii patogeni foliari, hibridul Rica F1

Anii 2009-2010 experienţă staţionară, sol nisipos cu 0,4 % materie organică

Anul 2011 sol nisipos cu 0,89 % materie organică, hibridul Audry F1

ÎNFIINŢAREA CULTURII

Plantarea răsadurilor se face în perioada 10 – 15 aprilie în cazul culturilor protejate în tunele şi în perioada 20 – 30 aprilie în cazul culturilor neprotejate sau a celor mulcite cu folie de polietilenă. Se plantează în câmp neprotejat când temperatura în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează la 15 0 C, după ce a trecut pericolul ultimelor brume.

Plantarea se poate executa mecanizat cu maşini speciale care pe lângă plantarea propriu-zisă pot efectua instalarea tunelelor, mulcirea sau numai una din lucrările menţionate.

Atunci când înfiinţarea se face manual, în funcţie de tehnologia aleasă se efectuează următoarele lucrări:

a) pentru culturile altoite protejate în adăposturi tunel:

marcarea rândurilor sau deschiderea rigolelor distanţate echidistant la 180 cm;

transportul şi distribuirea pe rând a ghivecelor sau cuburilor nutritive;

scoaterea din ghiveci a răsadului. Lucrarea se face prin întoarcerea ghiveciului şi lovirea acestuia pentru a uşura desprinderea balului de pământ. În cazul ghivecelor confecţionate din folie de polietilenă se taie folia înainte de plantare;

plantarea răsadului se face la distanţa de 100-140 cm între plante pe rând, fiind realizată desimea de 4000-5500 plante/ha. Distanţa pe rând se alege în funcţie de vigoarea soiului sau hibridului cultivat. Lucrarea se execută cu mare atenţie având în vedere păstrarea intactă a balului. Adâncimea de plantare a ghiveciului este cu 1- 2 cm sub nivelul terenului;

udarea răsadului se face la fiecare cuib cu 1- 1,5 l apă;

instalarea adăpostului tunel. La 30 – 35 cm de o parte şi alta a rândului de plante se deschid rigole cu adâncimea de 8 -10 cm. Lucrarea se poate face manual sau mecanic. Pentru susţinerea foliei se instalează la distanţa de 1 – 1,5 m arce de fier beton cu diametrul de 5 6 mm, din tuburi din PVC cu diametrul de 12 – 20 mm sau nuiele din răchită sau salcie. Lungimea arcelor este de 140 cm. Pentru acoperirea tunelelor se foloseşte folie din polietilenă cu grosimea de 0,07 – 0,1 mm şi lăţime de 150 cm. Rezultatele cele mai bune se obţin când se foloseşte folie perforată, diametrul orificiilor fiind de 10 – 12 mm, iar distanţa dintre ele de 10 cm. Folia se fixează cu marginile pe rigolele deschise anterior prin acoperire cu pământ. La capete folia se ancorează de un ţăruş. Pentru întinderea cât mai bună, la 2-3 arce peste folie se instalează un arc.

În urma lucrărilor menţionate rezultă tunele cu lăţimea de 60 -70 cm şi cu lungimea în funcţie de dimensiunile parcelei, expunerea terenului la vânt, posibilităţile de udare, etc. Pentru instalarea adăposturilor pe suprafaţa de 1 ha cultivată cu pepeni verzi sunt necesare 150 kg folie de polietilenă cu grosimea de 0,08 mm şi 5000 de arce din fier beton cu diametrul de 6 mm (1820 kg).

b) pentru culturile altoite mulcite cu folie de polietilenă se execută următoarele lucrări:

Lucrarea de instalare a mulciului se face mecanizat după schema 70 + 110

cm.

Se foloseşte folie de polietilenă transparentă sau fumurie cu lăţimea de 1 m şi grosimea de 0,018 – 0,02 mm. Comparativ cu folia neagră, folia transparentă determină o mai bună încălzire a solului, favorizând timpurietatea producţiei. Dezavantajul folosirii foliei transparente este acela că sub folie, cresc buruienile Digitaria sanguinalis, Cynodon dactilon şi Sorgum halepense, iar atunci când din diferite motive folia se perforează sau rupe acestea sunt foarte greu de distrus prin mijloace biologice de combatere

transportul şi distribuirea pe rând a răsadului;

plantarea răsadurilor se face manual având în vedere cele menţionate la plantarea răsadurilor în adăposturi tunel.

Lucrarea de instalare a mulciului şi de plantare a răsadului se face mecanizat concomitent atunci când cultivatorii dispun de astfel de maşini.

c) pentru culturile altoite neprotejate se efectuează marcarea rândurilor sau deschiderea rigolelor în vederea plantării, transportul şi distribuirea pe rând a ghivecelor sau cuburilor nutritive, scoaterea din ghiveci a răsadurilor, plantarea şi udarea la cuib, respectând cele menţionate la înfiinţarea culturilor în tunele.

Înfiinţarea culturilor de pepeni verzi se poate face şi mecanizat folosind maşini de plantat ghivece sau cuburi nutritive, sau manual.

LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE

Completarea golurilor se face la 3 – 4 zile de la plantare cu răsad din rezerva constituită în acest scop;

Afânarea solului şi combaterea unor buruieni nedistruse prin erbicidare se face în cazul culturii de pepeni verzi protejate în tunele prin efectuarea a 3 – 4 praşile manuale. La culturile înfiinţate prin răsad, neprotejate se aplică 3 – 4 praşile mecanice şi 2 – 3 praşile manuale pe rând. În cazul culturilor mulcite cu folie de polietilenă prăşitul se execută mecanic sau manual pe intervalul neacoperit cu folie, iar buruienile care apar în jurul plantei se înlătură prin plivit.

Se obţin rezultate bune când pe agrofondul organic menţionat se tratează foliar cu produse organice naturale acceptate de normele agriculturii biologice cum ar fi Cropmax 0,05 0,15 %, Bionat 0,3-0,5%, Glutaxim 0,3- 0,5%, Viostar 0,3-0,5%. Se aplică 3 – 4 tratamente cu îngrăşăminte foliare;

Irigarea prin picurare corespunde mult mai bine cerinţelor culturii de pepeni verzi, fiind metoda de irigare care cunoaşte o largă aplicare pe solurile nisipoase. Irigarea se poate face şi prin aspersiune, fiind necesare 4 – 6 udări cu norma de 350-400 m 3 /ha.

Dirijarea factorilor de mediu este necesar a fi făcută în cazul culturilor protejate în tunele acoperite cu folie neperforată. Prin aerisire se are în vedere ca temperatura în tunel să nu depăşească 30 0 C şi menţinerea umidităţii atmosferice sub 75% pe o perioadă cât mai lungă din zi. La începutul perioadei de protejare, în funcţie de evoluţia temperaturii din mediul exterior, aerisirea se face moderat, cu multă atenţie, şocurile de temperatură şi umiditate influenţând negativ creşterea plantelor, înflorirea şi legarea fructelor.

La culturile protejate în tunele acoperite cu folie perforată sau cu folie microporoasă permeabilă tip AGRIL nu sunt necesare lucrările de dirijare a factorilor de microclimat. Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei protejarea este necesară până la 20-25 mai.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Prin altoire , plantele de pepeni verzi nu sunt atacate de agentul patogen Fusarium oxysporum , ca urmare fiind eliminate din schema de combatere a bolilor tratamentele respective. Altoirea nu are influenţă asupra celorlalte boli care atacă părţile aeriene ale plantelor, pentru combaterea acestora fiind necesare tratamente fitosanitare.

la semnalarea alternariozei pepenilor verzi (Alternaria cucumerina) se fac tratamente cu zeamă bordeleză 0,5%, Alcupral 0,5%, Champion 0,3%;

antracnoza produsă de Colletotrichum lagenarium se combate prin tratamente cu zeamă bordeleză 0,5%, Alcupral 0,5%, Champion 0,3% la interval de 6 8 zile;

la apariţia petelor de făinare se fac tratamente cu Sulf muiabil 0,4%;

bacterioza (Pseudomonas lachrymans) se combate prin tratamente cu Alcupral 0,5%, Champion 0,3%;

mana (Pseudoperonospora cubensis) este mai puţin întâlnită pe solurile nisipoase, iar pentru combaterea ei se fac tratamente cu zeamă bordeleză 0,5%, Alcupral 0,5%, Champion 0,3%;

pentru combaterea afidelor se fac tratamente cu săpun de potasiu (1,5-2%), făină de bazalt(1-3%),extracte de piretrină, rotenonă, quasia sau neem, cu purin de urzică, soc, ferigă, decoct de pelin ,etc.

păianjenul roşu (Tetranicus urticae) se combate la semnalarea atacului cu săpun de potasiu (1,5-2%), făină de bazalt(1-3%),extracte de piretrină, rotenonă,quasiasau neem, cu purin de urzică, soc, ferigă, decoct de pelin ,etc.

Alternarea produselor în aplicarea tratamentelor sporeşte eficacitatea acestora în combaterea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor. Tratamentele se pot executa mecanizat sau manual.

Tabelul 4

Influenţa tratamentelor cu substanţe biostimulatoare organice asupra culturii ecologice de pepeni verzi cu plante altoite(media 2010-2011)

Varianta

de

Producţia

Producţia

%

Diferenţa

fertilizare

 

(t/ha)

medie

 

2010

2011

(t/ha)

t/ha)

Martor

36,0

68,3

52,1

100,0

Mt.

nefertilizat*

 

Tratament la

38,2

82,1

60,2

115,5

+8,1

plantare cu 1 l

pe

plantă

soluţie de Viostar 0,5 %+ tratamente foliare cu Viostar 0,5 %

4

Tratament

la

39,8

90,3

65,0

124,7

+12,9

plantare cu 1 l

pe

plantă

soluţie

de

Fertiactil

GZ

0,5)

+

4

tratamente

         

foliare

cu

Fertiactil

GZ

0,5 %

Tratament la plantare cu 1 l pe plantă soluţie de Bionat 0,5 %+ 4 tratamente foliare cu Bionat 0,5 %

37,9

86,7

62,3

119,5

+10,2

*Agrofond 30 t/ha gunoi de grajd

Tabelul 5

Influenţa tratamentelor cu extracte naturale de plante asupra productiei de pepeni verzi altoiţi tratati cu produse naturale(Anul 2011)

Varianta

Producţia

Diferenţat/ha

t/ha

%

V1-martor

68,3

100

Mt

netratat*

V2-

76,4

111,8

+8,1

pelin+spilcuţă

V3-coada

82,1

120,2

+13,8

calului

V4- urzică

90,3

132,2

+22,0

V5-muşeţel

86,7

126,9

+18,4

V6-valeriană

74,6

109,2

+6,3

*Agrofond 30 t/ha gunoi de grajd

RECOLTAREA

Recoltarea culturilor de pepeni verzi altoite începe după cum urmează :

1- 5 iulie la culturile protejate în adăposturi joase tip tunel;

5 – 8 iulie la culturile mulcite cu folie de polietilenă transparentă;

8- 12 iulie la culturile neprotejate.

În funcţie de soiul sau hibridul cultivat producţia obţinută este de 50 – 80 t/ha. Pentru o mai bună valorificare a producţiei este necesară sortarea, perierea şi calibrarea fructelor, lucrarea fiind obligatorie în cazul exportului. Tot pentru export fructele se ambalează în lădiţe de carton sau de lemn.

fiind obligatorie în cazul exportului. Tot pentru export fructele se ambalează în lădiţe de carto n
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU CULTURA ECOLOGICĂ DE PEPENI VERZI CU PLANTE ALTOITE,MULCITĂ CU FOLIE DE POLIETILENĂ,

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU CULTURA ECOLOGICĂ DE PEPENI VERZI CU PLANTE ALTOITE,MULCITĂ CU FOLIE DE POLIETILENĂ, IRIGATĂ PRIN ASPERSIUNE

PRODUCŢIE 50 t/ha.

Total cheltuieli 20794 lei Producţia 50 t/ha - salarii lucrări manuale 3040lei Costuri de producţie

Total cheltuieli

20794 lei

Producţia

50

t/ha

-salarii lucrări manuale

3040lei

Costuri de producţie

415,8 lei/t

-cote (27,62%)

840 lei

Preţ mediu de valorificare

500 lei/t

-materiale

14460 lei

Valoarea producţiei

25 000 lei

-lucrări mecanice

2 150lei

Profit

-cheltuieli indirecte(10 % din salarii) 304 lei

4206 lei

Rata profitului

20 %

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU CULTURA ECOLOGICĂ DE PEPENI VERZI CU PLANTE ALTOITE, MULCITĂ CU FOLIE DE POLIETILENĂ, IRIGATĂ PRIN PICURARE.

PRODUCŢIA 60 t/ha.

DE POLIETILENĂ, IRIGATĂ PRIN PICURARE. PRODUCŢIA 60 t/ha. Total cheltuieli 21734 lei Producţia 60 t/ha -

Total cheltuieli

21734 lei

Producţia

60

t/ha

-salarii lucrări manuale

3 200 lei

Costuri de producţie

362,2 lei/t

-cote (27,62%)

884 lei

Preţ mediu de valorificare 500 lei/t

-materiale

13 430 lei

Valoarea producţiei

30 000 lei

-lucrări mecanice

1900

lei

Profit

8266 lei

-cheltuieli indirecte(10 % din salarii)

320 lei Rata profitului

38 %

-amortismente

2 000 lei

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU CULTURA ECOLOGICĂ PROTEJATĂ DE PEPENI VERZI CU PLANTE ALTOITE, MULCITĂ CU FOLIE DE POLIETILENĂ, IRIGATĂ PRIN PICURARE

PRODUCŢIE 60 t/ha.

Total cheltuieli 28 355 lei Producţia 60 t/ha - salarii lucrări manuale 5 940 lei

Total cheltuieli

28 355

lei

Producţia

60

t/ha

-salarii lucrări manuale

5 940 lei

Costuri de producţie

472,6 lei/t

-cote (27,62%)

1 641 lei

Preţ mediu de valorificare 700 lei/t

-materiale

16 080 lei

Valoarea producţiei

42 000 lei

-lucrări mecanice

2 100

lei

Profit

13 645 lei

-cheltuieli indirecte(10 % din salarii)

594 lei

Rata profitului

48 %

-amortismente

2 000

594 lei Rata profitului 48 % -amortismente 2 000 lei Clips altoire tomate KM 2,5 Clips
594 lei Rata profitului 48 % -amortismente 2 000 lei Clips altoire tomate KM 2,5 Clips

lei

Clips altoire tomate KM 2,5

Clips altoire tomate WM 9 Soft (ardei,pepeni)

LINKURI

Sa crestem rosii sanatoase: metodele Maslov

V-ati obisnuit, cred, deja cu meteahna mea de a scotoci dupa metode neconventionale, mai mult sau mai putin ciudate de abordare a cresterii diverselor culturi. Imi place sa experimentez, sa vad daca cele aflate sunt sau nu conforme cu lauda, daca dau rezultate promise sau sunt prezentate doar de amorul artei. Si tot cautand si scormonind prin diverse arhive, am mai gasit ceva. Metoda agronomului rus I.M Maslov . Ideea pe care se bazeaza aceasta metoda este simpla: ca fructele sa se coaca intr-un timp cat mai scurt, plantei ii trebuie un sistem radicular cat mai puternic si cat mai ramificat. Urmand aceasta logica, agronomumul rus a stabilit doua metode prin care obtinem rezultatul dorit:

Metoda 1: planta ingropata orizontal

In brazduta pregatita din vreme, din toamna inca, sau in cel mai rau caz primavara devreme,astfel ca pamantul sa aiba timp sa se taseze si sa incorporeze toate elementele hranitoare pe care avem grija sa le punem, plantam rasadul nu vertical cum se face de regula, ci pe orizontala, culcat, cam 2/3 din lungimea tulpinii.

Motul afara. Indepartam de pe portiuna ingropata frunzele si acoperim cu pamant. Adancimea de plantare este de circa 10-12cm. Directia pe care plantam rosiile este NS (motul la N si picioarele la S). In felul acesta, pe masura ce se dezvolta, planta va „trage” spre sud, spre lumina se indreapta si creste pe verticala.

Pe bucata de tulpina ingropata radacinile se vor forma foarte repede. Nu o sa va vina sa credeti, dar aceste radacini nou formate sunt mai dezvoltate si mai zdravene decat a rasadurilor plantate in mod obisnuit, clasic.

decat a rasadurilor plantate in mod obisnuit, clasic. Planta se ingroapa orizontal pentru a-si forma radacini

Planta se ingroapa orizontal pentru a-si forma radacini suplimentare. Sageata reprezinta directia pe care se planteaza rasadul N-S, apoi este marcata adancimea, 10 cm.

Metoda 2: Marcotarea copililor

2. Cea de-a doua metoda este chiar mai simpla si la indemana oricarui novice in gradinareala. In acest caz se propune folosirea còpililor in formarea unui sistem radicular solid. Cum? Simplu. Primii còpili laterali sunt lasti sa creasca ceva mai lungi, suficient incat la un moment dat, cand sunt suficient de mari, sa-i ingropam langa planta mama, de-o parte si de cealalta, indepartandu-le in prealabil frunzele de pe portiunea care vine ingropata. Ca si dincolo, motul afara. Ganditi-va ca e un fel de marcotare la urma urmelor.

Copilii astfel adanciti se prind foarte repede si, ne spune cu mana pe suflet agronomul in speta, dupa o luna nici nu mai stii cine este copilul si cine mama, ba mai mult, copiii intrec parintii nu numai ca „statura” ci si ca multitudine de fructe. Si apoi, prin metoda asta nu exista riscul nici ca plantele sa se inghesuie si nici sa- si tina umbra, deci nu se streseaza reciproc pentru ca sunt rude de sange, scuzati,

de seva. Specific acestui mod de plantare este faptul ca legarea rodului incepede la mica inaltime, altfel spus, planta nu trebuie sa creasca in inaltime ca sa lege rod.

planta nu trebuie sa creasca in inaltime ca sa lege rod. In stanga: tufa cu còpilii

In stanga: tufa cu còpilii folositi in calitate de “marcota” roditoare; In dreapta: o tomata plantata in mod traditional

Si inca un lucru interesant, mai ales pentru cei care vor sa creasca aceasta cultura pe suprafete mari: aceasta metoda nu numai ca nu implica costuri suplimentare, dar inovatorul acestei metode ne asigura ca recolta pe care o vom culege va fi de 3 pana la 10 ori (!!) mai mare decat a celei culese de la plantele crescute in mod traditional si da ca exemplu ca de la o planta din soiul De-Barao si de la una dintr- un soi obisnuit de sera a cules cate 30 de kg de planta!

Cresterea prin aceasta metoda implica de fapt o intelegere mai profunda a naturii, adica a particularitatilor, acestei plante. Din pacate plantele nu pot grai. Daca ar face-o ne-ar spune, fara tagada, ca amestecandu-se in mersul vietii ei omul n-a tinut cont de niste insusiri ale plantei. El, omul, s-a apucat, cu bune intentii altminteri, sa o agate pe spalieri, sa o propteasca de araci in dorinta de face economie de spatiu. Sigur ca ideea nu e rea, are logica ei, dar doar din punctul de vedere al omului, nu si al plantei. De ce? Pai sa facem un exercitiu de observare si de logica: castravetele, vita-de-vie, fasolea pot creste si rodi minunat catarandu-se pe suporturile puse la dispozitie sau gasite in cale, sustinandu-se si pe sine dar si greutatea darului vegetal. Si asta pentru ca sunt dotate cu mustati, carcei, „dispozitive de prindere” naturale daruite de Mama Natura.

Tomata nu are in dotare asa ceva. Ea este obisnuita sa creasca „pe jos” si de aceea tinde spre pamant. Si cum Mama Natura se gandeste la toate, s-a hotarat ca pe tomata s-o daruiasca cu harul de a putea sa-si creasca din tulpina radacini, oriunde i se ofera mediu propice hranirii. Sarmele, sforile, spalerii, legaturile cu care o incatusam nu-i permit sa duca o viata normala, chiar daca, si in aceste conditii ea creste, se dezvolta, da roade, are grija de urmasii ei.

Iata de ce trebuie sa o ajutam, sa-i facem viata mai usoara, folosindu-ne de aceste trucuri: metodele prezentate si musuroirea. Trucuri care o vor ajuta sa-si dezvolte radacini suplimentare.

Altoirea legumelor – pe înţelesul tuturor

După ce am publicat metode de altoire a tomatelor, ardeilor, vinetelor, tipărim aici şi în numărul următor altoirea pepenilor. Sintetizăm câteva idei pe tema culturilor de legume altoite, inclusiv ca alternativă biologică la utilizarea bromurii de metil. Nu doar pentru că metoda câştigă tot mai mult interes în ceea ce priveşte dezinfecţia solurilor din solarii infestate cu nematozi şi infectate cu diverşi agenţi patogeni de sol.

Deşi există patru soluţii pentru dezinfectarea solului fără a folosi bromura de metil:

două metode chimice, una biologică (cultura legumelor altoite), şi una care foloseşte cultura fără sol, altoirea este o soluţie a soluţiilor. Aceasta oferă şi alte avantaje precum: plantele devin mai rezistente la boli şi la dăunători, dar şi mai viguroase şi mai productive. Deci după răsaduri altoite de vinete, tomate, ardei, castraveţi, a venit rândul pepenilor verzi şi galbeni.

Având în vedere faptul că suprafeţele care pot fi cultivate în condiţii optime cu pepeni verzi sunt limitate de existenţa şi funcţionalitatea sistemelor de irigaţii, de starea de fertilitate a solurilor nisipoase, acces la căile de transport, etc, respectarea rotaţiei culturilor nu se poate realiza conform cerinţelor de cultivare a plantelor. Ca urmare numeroşi cultivatori semnalează tendinţa de scădere a randamentelor de producţie, creşterea virulenţei atacurilor a unor agenţi patogeni (cu referire specială la atacul de Fusarium oxysporum). Fertilitatea naturală scăzută a solurilor nisipoase impune folosirea unor cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte organice şi minerale care să permită obţinerea de producţii mari şi totodată să asigure ameliorarea însuşirilor fizice şi chimice ale solurilor nisipoase, ceea ce implică cheltuieli mai mari decât ale cultivatorilor de pe alte tipuri de sol.

Soiurile recunoscute prin timpurietate şi calitate a producţiei, cum ar fi Sugar Baby care au o slabă rezistenţă la atacul agenţilor patogeni (Fusarium sp.) au fost înlocuite cu hibrizi toleranţi la unele rase ale ciupercii, dar la care preţul seminţelor este de 20-30 ori mai mare , ceea ce grevează negativ eficienţa economică a culturii de pepeni verzi. Totodată s-a semnalat necesitatea evitării riscurilor de îmbolnăvire în special la culturile protejate, la care investiţiile foarte mari necesare pentru realizarea unui hectar de cultură impun stabilirea unor măsuri tehnologice care să conducă la eliminarea oricărui risc .

Altoirea pepenilor verzi reprezintă o soluţie pentru rezolvarea aspectelor menţionate. Altoirea poate determina creşterea rezistenţei pepenilor verzi la factorii de stres termic şi hidric precum şi la atacul unor agenţi patogeni. La culturile altoite randamentul de utilizare a îngrăşămintelor organice şi chimice, cât şi a apei este mai ridicat decât la culturile nealtoite. Altoirea imprimă rezistenţă la atacul agenţilor patogeni şi chiar al unor dăunători. Ca urmare se elimină tratamentele deosebit de costisitoare şi uneori greu de aplicat. Fructele la plantele altoite au greutatea medie mai mare fără a fi diminuată calitatea acestora. Altoirea determină creşterea nivelului producţiei şi a profitabilităţii în special la culturile înfiinţate prin răsad, mulcite cu folie de polietilenă sau cultura în adăposturi joase tip tunel. Altoirea poate fi considerată ca o verigă importantă în obţinerea de pepeni verzi biologici. Pe plan mondial altoirea a apărut ca o necesitate în primul rând în lupta contra fuzariozei şi verticiliozei la castraveţi, la pepeni galbeni şi la pepenii verzi. În ultimii ani altoirea a devenit o alternativă la tratarea solului cu bromură de metil,produs chimic scos din practica agricolă pe plan mondial. Altoirea plantelor la speciile de cucurbitacee este cunoscută în Japonia şi Corea din secolul XVII, iar în Japonia primele cercetări privind altoirea s-au făcut în anul 1920. Din 1960, în cele două ţări, altoirea cucurbitaceelor a intrat în practica comercială, în prezent culturile de castraveţi, pepeni galbeni şi pepeni verzi fiind realizate în cea mai mare parte cu plante altoite(Cercetări privind altoire pepenilor verzi s-au făcut în multe ţări cultivatoare de pepeni verzi şi au vizat stabilirea metodelor de altoire, comportarea unor cultivare de pepeni verzi altoite pe diferiţi portaltoi, eficacitatea altoirii asupra agenţilor de dăunare, conţinutul chimic al fructelor plantelor altoite, obţinute în diferite variante tehnologice Marile firme producătoare de seminţe derulează programe de creare de noi cultivare de pepeni verzi rezistente la cele trei rase de Fusarim oxisporum ssp. Niveum(rasa 0, 1 şi 2), dar şi de portaltoi.

Cultura pepenilor verzi cu plante altoite a fost introdusă în toate ţările cultivatoare, ponderea acestora fiind de 82% în Turcia, 60% în Grecia, 40 % în

Italia. Altoirea se practică în China, SUA, Spania, Franţa, Macedonia, Ungaria. În multe din aceste ţări altoirea pepenilor verzi a căpătat caracter industrial , producătorii dispunând de spaţii specializate de altoire, tunele de calusare, spaţii de creştere a răsadurilor, roboţi de altoire.

Începând cu anul 2000, la Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni în cadrul programelor naţionale de cercetare AGRAL şi PARTENERIATE ÎN DOMENIILE PRIORITARE s-u efctuat cercetări privind altoirea pepenilor verzi, cercetări finalizate printr-o tehnologie specifică de cultivare pentru solurile nisipoase. Metoda a fost preluată de de către cultivatorii de la Dăbuleni, suprafeţele cultivate cu plante altoite fiind în continuă creştere (200 ha în 2011, 550 ha în 2012),

Portaltoi pentru plantele de pepeni verzi. Portaltoii folosiţi pentru altoirea pepenilor verţi aparţin speciilor Lagenaria siceraria, Cucurbita pepo, Cucurbita maxima, Cucurbita moshata, hibrizi interspecifici Cucurbita maxima x Cucurbita moschata, Citrulus lanatus lanatus, Luffa cilindrica. Alegerea portaltoiuluii trebuie făcută în urma unui studiu riguros privind afinitatea altoi-portaltoi, interacţiunea altoi- portaltoi fiind urmărită din punt de vedere al eficacităţii asupra atacului agenţilor de dăunare, calităţii producţiei şi randamentul acesteia, în funcţie de particularităţile ecologice ale zonelor de cultură. S-au evidenţiat portaltoii din specia Lagenaria siceraria(Macis F1, Enphasis F1), hibrizi interspecifici Cucurbita maxima x Cucurbita moschata (Shintosa Camel F1, Strongtosa F1)

Metode de altoire. Literatura de specialitate prezintă numeroase referiri la metodele de altoire a pepenilor verziAlegerea metodei de altoire se face ţinând seamă de afinitatea altoi- portaltoi, procentul de prindere, de disponibilitatea şi costul forţei de muncă, de dotarea tehnică a producătorilor de plante altoite Metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor este cea mai veche metodă de altoire a pepenilor verzi utilizată în Japonia , Coreea, dar şi alte ţări. Seminţele altoiului şi portaltoiului se seamănă separat în alveole(ghivece, cuburi nutritive). Cînd plantele altoi şi portaltoi au 1-2 frunze adevărate se secţionează hipocotilul la un unghi de 45 o sub formă de limbă, în sens opus, pe jumătate din grosimea acestuia. Se apropie cele două plante prin întrepătrunderea celor două limbi, iar locul de unire se strânge cu o bandă îngustă de folie din aluminiu. Cele două plante astfel pregătite se replantează în alveole cu diametru corespunzător şi se depun în spaţiul de creştere. După 7-8 zile, când locul de inserţie s-a calusat, cu lama se taie rădăcina altoiului şi partea de sus a portaltoiului. Metoda poate fi aplicată şi de cultivatori începători şi care nu dispun de spaţii speciale de calusare. Dezavantajul

metodei este că implică cheltieli mai mari cu forţa de muncă şi este nevoie de un spaţiu de producere a plantelor altoi mai mare.

Metoda prin ,,alipire cu un cotiledon” (fig.1) este cea mai folosită metodă de altoire, fiind făcută atât manual cât şi de către roboţii de altoire. Seminţele altoiului se seamănă pe straturi nutritive, cu 4-5 zile înaintea portaltoiului. Seminţele de portaltoi se seamănă în alveole(ghivece, cuburi nutritive).Când plantele portaltoiului au 1-3 frunze adevărate, cu o lamă bine ascuţită se taie epicotilul şi printr-o tăietură oblică la 45 o se îndepărtează unul dintre cotiledoane. Altoiul se taie oblic la 45 o la 1-2 cm sub cotiledoane, se alipeşte portaltoiului pe lungimea tăiată şi se prinde cu clipsul de altoire. Ca o variantă a cestei metode este altoirea ,, cu pană între cotiledoane. În acest caz, la planta portaltoi se face o tăietură sub formă de pană între cotiledoane pe lungimea de 1-1,5 cm. Planta altoi se taie la 1-2 cm sub cotiledoane sub formă de pană, se introduce între cotiledoanele portaltoiului şi se prinde cu clipsul de altoire. După altoire plantele se introduc în tunelul de calusare, care are posibilitatea de umbrire, de asigurare constantă a temperturii de 25-26oC şi a umidităţii relative cât mai apropiată de 100%. După 3-4 zile lumina, temperatura şi umiditatea se aduc treptat la condiţii normale.Dezavantajul metodei este acela al necesităţii tunelului de calusare şi a apariţiei unor lăstari din ţesutul meristematic neîndepărtat al portaltoiului. Fig. 1 Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon”(după Hassell R.)

Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon”(după Hassell R.) Metoda de ,,altoire laterală. Pe hipocotilul portaltoiului

Metoda de ,,altoire laterală. Pe hipocotilul portaltoiului cu lama se deschide o mică fantă. Planta altoi se taie la 1-1,5 cm sub cotiledoane în formă de pană la 45 o şi se introduce în fanta deschisă în hipocotlul portaltoiului, se prinde cu clipsul de altoire care şi el se fixează cu un beţişor în amestecul de pământ. Plantele altoite se introduc în tunelul de calusare si se procedează ca în cazul descris anterior.

Metoda de altoire ,,cu orificiu de inserţie”(fig.4). Seminţele altoiului se seamănă cu 5-6 zile inaintea portaltoiului, pe strat nutritiv sau alveole. La altoire portaltoiul trebuie să aibă cel puţin o frunză adevărată. Planta altoi se taie deasupra cotiledoanelor şi se deschide un orificiu mic cu ajutorul unui beţişor de bambus

(scobitori), sau unui burghiu special, îndepărtându-se astfel ţesutul meristematic. Altoiul se taie oblic, se introduce în orificiul dintre cotiledoane, după care se fixează cu clipsul de altoire şi se introduc în tunelul de calusare. Metoda de altoire ,,în hipocotil” este mai nou introdusă, este cel mai uşor de aplicat, dar care presupune o dotare tehnică corespunzătoare. Plantele altoi şi portaltoi se produc la fel ca în cazul celorlalte metode, dar la altoire ele trebuie să aibă cel puţin 2-3 frunze adevărate. Portaltoiul se taie sub cotiledoane oblic sub un unghi de 35-45 o. La fel se taie şi planta altoi, cele două părţi se prind cu clema de altoire prevăzută şi ea cu un beţişor de fixare, după care plantele altoite se introduc în tunelul de calusare.