Partea a doua. Studiul stiintific al leadership-ului. Principalele teorii Asa cum am observat in capitolul anterior, studiile pe tema leadership-ului ca si fenomen social abunda, evolutia acestora fiind in mare masura una progresiva, de la teorii relativ simple centrate pe anumite caracteristici ale liderului, ajungind in prezent la teorii complexe, care ‘incearea sa incorporeze eat mai multi factori, posibili explicatori ai fenomenului. in capitolul de {fafa voi face o trecere in revisti a acestor teorii. Consider acest demers unul necesar pe de-o parte datoriti necesititii infelegerii locului ocupat de leadership-ul transformational pe axa studiilor din domeniu si pe de alta parte datorita imaginii de amsamblu pe care doresc so conturez inainte de a trece la un plan mai restrans Datoriti ambiguitatii termenului, si inexistentei unui singur inteles al conceptului, numérul teoriilor privind semnificatia leadershipului si locul ocupat in organizatie este relativ mare. Daca totusi dorim structurarea acestora, 0 varianté eficace este cea propus’ de Yukl (2010), mentionata si in finalul capitolului anterior, anume abordarea acestora sub forma unei evolutii pozitive, de la teorii centrate pe lider (nivel individual) care apoi devin mai complexe incluzind si grupul de adepti in sfera leadership-ului si ajungind in final la nivelul organizational. Abordarea din acest capitol va continua aceasta linie progresiva in prezentarea principalelor categorii de teorit Capitolul 3. Teorii clasice in studiul leadership-ului 3.1 Teo le trisdturilor Abordarea trasdturilor este printre primele forme de studiu ale fenomenului gi are la baz 0 idee relativ s mplai: anumite trisdturi sau calitaji sunt esenfiale pentru ocuparea unei pozitii de lider gi detenmina yi performanfa acestora, Putem distinge dou tipuri de abordari sub umbrela acestei teorii — ,teoria supraomului” si_,teoria trisdturilor/calitiilor”. 353.1.1 Teoria supraomului isi are origi ile recente in scrierile filosofului scoyian Thomas Carlyle, care afirma cf istoria omenirii nu este altceva decat biografia unor mari personalitati! (1841, p. 127), Carlyle susfine c& ,eroii” conduc istoria prin viziune, arta si inspiratie divind. Dar serieri despre lideri si caracteristicile lor gésim inc din antichitate. Platon vorbeste in lucrarea sa Republica despre rolul de conducatori/lideri al filosofilor si calitatile sau uiile pe care acestia trebuie si le detini, Heraclit distinge de asemenea intre ,oamenti buni” care au o valoare semnificativ superioard decdt ,muritorii de rind” (Marturano, Gosling, 2008). Istorieii au fost mereu fascinati de modul in care .,conducatori ilustrii” au reusit si influenteze destinul unei comunitati. Sydney Hook (1943) subliniazi oportun ca interesul istoricilor este pentru procesul de influent manifestat de lideri si efectele sale si mu neapirat pentru cine erau ca indivizi Mergand pe aceasta idee, faptele istorice ar fi create de aciunile unor oameni extraordinari: fara Moise, evreii ar fi rimas in egipt, fri Winston Churchill Marea Britanie ar fi capitulat in 1940, Grd Bill Gates, Microsoft nu ar fi existat (Bass, 2008 p. 49). Alituri de Carlyle, William James (1882) considera c& anumite ,mutajii” ale societiii se datoreazi unor supraoameni, care prin propriile actiuni au schimbat cursul istoriei -cu totul altul in absenga lor. Dowd (1936) sustine c& nu exist leadership al maselor; indivizii din societate, sunt diferiti, au valori morale diferite, calitagi diferite, dar indiferent in ce directie 0 vor lua masele, aceasta va fi mereu decisa de un numar restrins de oameni superior’ Asadar, teoria supraomutui are la baz premisa cd unii indivizi se nase cu un set de calitati exceptionale, care ii diferentiaza de ceilalti si care sunt responsabile pentru ascensiunea gi ‘ocuparea unei pozitii de lider. De asemenea, se considera ca aceste calitati si implicit capacitati ale liderului riman intacte indiferent de grup sau context. in secolul XX, nenumérati autori au analizat aceasti abordare. Weber (1947), identifica acest tip de leaderhip cu ,puterea charismatica” considerandu-I neviabil pe termen lung tocmai datorita unicitatii ale — calitatile supranaturale” ale liderului erau greu de gi neva; odati disparut gi organizatia/grupul din jurul siu se dezintegra. O varianti a teoriei este cea a liderului erou, care impune anumite valori, norme, pe care cei din jur le urmeaza pentru cd le considera superioare (Jennings, 1960). De asemenea putem ami clasice (Sun Tzu, Aristotel, Machiavelli) (Bass, 2008) ti de modelul liderului rizboinic, care apare in special in scrierile In original “The history of the world is but the biography of great men” 36Teoria supraomului este una relativ simpla, fiind centrata doar pe lider, ignorand factori importani precum —grupul, procesul sau contextul. Cu toate acestea ea continu si suscite interes chiar gi in prezent ~ in 2005, David Gargen de la Centrul pentru Leadership Public de la Universitatea Harvard, in urma unui studiu privind cei mai importanti 25 lideri din istoria SUA, a concluzionat ci ,, progresul SUA va depinde intr-o mare masurd de calitatea si numarul liderilor pe care it are” (Gergen, 2005, p. 91) 3.1.2 Teoria trisiturilor, in strans& legdtur cu cea anterioard, pomeste de la ideca fereand si posesiei unor trisaturi determinante pentru succesul liderului, majoritatea studiilor identifice aceste trisituri. Dar spre deoscbire de teoria supraomului, tcoria trisiturilor nu face nici un fel de asumptii privind provenienta trisiturilor ~ da dobandite (Kirkpatrick, Locke, 1991 in Yukl, 2010). Prin trasdtur precum caracteristici ale personalitatii, temperament, valori, nevoi sau motivatii (Yukl, 2010, p. ele sunt mostenite/innascute infelegem atribute personale 43), Majoritatea studiilor care au avut la baz aceasti teorie au incercat si afle in ce masuri existd o legaturd inte tasdturile liderului yi performanta sa 9i pe cat posibil si identifice acele trdsdturi care nase performanta, Ralph Stogdill (1948) a analizat peste 124 de studii centrate pe trisdturi, realizate intre 1903 si 1948. in urma analizei rezultatelor, el a gisit ea printre cele mai des mentionate calititi se regisese: inteligen{a, empatie fafa de nevoile celor din jur, infelegerea sarcinilor, inifiativi, rezolvarea problemelor, incredere in propria persoand, asumarea responsabilitatii, ocuparea unei pozitii dominante. Totusi studiile nu au reusit sa demonstreze vreo legituri de cauzalitate intre succesul unui lider si un anumit set de caracteristici (Yukl, 2010, p. 45). Stogdill concluzioneaza c& ..o persoand nu devine automat lider datorita anumitor trisdturi sau abilitaqi pe care le poseda...calitijiile liderului trebuie si fie corelate cu caracteristicile, activitatile si obiectivele adeptilor gi situatia data” (1948, p. 64). Comparativ cu teoria supraomului, analiza studiilor trasaturilor scoate la iveala faptul c@ abilitatile si calitatile liderului nu sunt suficiente pentru a explica fenomenul de leadership, factori externi: precum grupul sau contextul joacd un rol important. Pe linga identificarea trisdturilor, o serie de studii au incereat si identifice care e relatia dintre anumite trasaturi si succes sau performanta; mai precis, care sunt acele trasdturi care sunt necesare unui lider de succes. Conform lui Bass (1981), acestea ar putea fi clasificate astfel (adaptat Hingea, 2007, p. 178): 37* Capacitate: inteligenta, agilitate, capacitati verbale, originalitate, judecata; + Acumutiri: nivel de pregatire, cunostinfe, abilitiqi, progrese fi + Responsabilitate: initiativa, agresivitate, perseveren{a, ineredere in sine, dorinja de a excela; + Participare: activitate, sociabilitate, cooperare, adaptabilitate, umor; * Status: pozitie socio-economics, popularitate; + Situatie: obiective propuse, interese gi nevoi ale grupului, abilititi personale. Alte studii (Miner, 1965) au identificat motivatia manageriala si in special dorinja de a exercita putere ca predictori pentru avansarea in cadrul organizatiei (cu preciidere in organizatiile mari, birocratice). in privinta valorilor specifice unui lider de succes, cele mai relevante par a fi conformitatea, suportul si infelegerea, recunoasterea, independenta, benevolenta si toleranfa (adaptat Hinjea 2007) alti arie de interes in studiul leadership-ului din perspectiva teoriei trisiturilor a fost cea a competentelor. Boyatzis (1982) a realizat o serie de studii centrate pe competentele specifice unui lider eficace'® identificdnd acele competente care diferentiaza liderii performangi de ceilalt Astfel, liderii de succes sunt orientati catre eficienté — aici incluzind motivatia de a Be obiectivele, standarde proprii ridicate, interes pentru sarcini si obiective — sete de putere!” ( {nfelegdnd prin asta nevoia de a ocupa o pozitie de autoritate si interes crescut fata de simbolurile puterii), deschidere fati de grup, interes pentru imaginea gi reputatia organizatiei, incredere in propria persoana, fort de decizie (capacitatea de a lua decizii fird ezitare), control (initiere de ajiuni noi, motivarea celorlalfi, abordare pro-activa pentru alingerea obieetivelor) (aduptat Yukl, 2010, pp. 48-49). Aceleasi cercetiri au relevat si o serie de abil interpersonale specifice abilitati oratorice, capacitatea de a dezvolta refele de suport/ construirea de coalitii, abilitati de negociere si rezolvarea conflictelor, persuasiune si mentorat. * Conceptul de competente a fost utilzatintr-un sens larg aici find incluse trdsdturi de personalitate, motivatii, abilitati, cunostinte, imagine de sine si comportamente specific. "jn original socialized power orientation 38Numarul mare si diversitatea trisdturilor identificate ingreuna creionarea unui set standard care si reprezinte etalonul pentru analiza leadership-ului. Tocmai din nevoia de generalizare si de crestere a operativitatii rezultatelor unor astfel de studii, o serie de cercetitori au incercat si integreze numdrul mare de trasaturi, competenfe, abilitati sau motivatii intr-un cadru mai restrans si mai general. Un astfel de model teoretic este The Big Five (Digman, 1990; Hough, 1992, in Yuki, 2010), care identificd 5 mari trasaturi ale leadership-ului de succes: deschidere, constinciozitate, extrovertire, agreabilitate, stabilitate emotionalé. Daci urmirim figura 4 observam ci majoritatea caracteristicilor se regdsesc in lista de trasdituri identificate in cercetirile mentionate anterior. De asemenea, cercetari de meta-analiza au relevat cd cele 5 mari trisituri sunt relationate de aparitia, comportamentul si eficacitatea liderului (Bono, Judge, 2004 in Yukl, 2010). in general, liderii de succes au obtinut scoruri mari pentro extrovertire, constinciozitate, deschidere si scoruri mici la neuroticism, cu precizarea ca rezultatele nu au fost fente pentru grupuri de organizati diferite (Yukl, 2010). Deschidere Curiozitae = Creativitate = Orientat spre invitare + Deschidere spre now = Integritate = Organizare = Temeinicie + Seriozitate + Integritate = Extrovertire = Energie/pro-activism = Nevoie de putere = Initiere " Agreabilitate = Cooperare, = Comapsiune 39= Empatie = Optimism + Aliliete = StabiliGite emofionalit = Auto control + incredere in propria persoani: = Behilibru Fig. 4 C Hogan 1994) tii i cele specifice in modelul Big Five (adaptat Hogan,Curphy, Un alt set de cercetiri din cadrul teoriei trasdturilor a abordat relajia dintre anumite abilitati ale liderului™si eficacitatea sa. Yukl (2010) foloseste o structurd tridimensionala pentru aincadra aceste abilitati 1. Abilitati tehnice — aici sunt incluse atat cunostintele cat si deprinderile pe care liderul le utilizeazi in diverse activitati specializate in cadrul organizafiei — informayii factuale privind organizatia (regulamente, proceduri, structuri ierathice, relatii formale, caracteristici ale departamentelelor sau ale posturilor), informafii privind produsele sau serviciile organizatiei, abilitaqi privind utilizareau unor instrumente tehnice necesare in -procesele organizatiei (de la utilizarea tebnicilor informationale mademe pani la instrumente necesare procesului de productie). Toate acestea se dobandese printr-o combinatie de educatie inifiald, experienfa si cunostinje acumulate. Aceste abilitifi sunt esengiale in special in procesul de dezvoltare al unor produse sau servicii noi; stipinirea lor permite liderului si vina cu viziuni privind viitoarele produse sau servicii pe care organizatia le va oferi, De asemenea inspiri incredere si autoritate membrilor organizatiei. Abilititi conceptuale - acestea implicd capacitatea individului de a infelge ct mai exact realitatea, de a da sens in situafii ambigue sau neclare. Ele presupun judecati, intuifie, Fn engleat sill 40previziune, creativitate — sau intr-un cuvant complexitate cognitiva. Complexitatea cognitivé presupune cA liderul este capabil si analizeze si si organizeze realitatea, si genereze solutii in situatii problematice sau neprevizute, si infeleag’ natura complex’ a relafiilor dintre organizatie si mediul extern’'. Complexitatea cognitiva ajuta liderul in ac itéti precum organizare, planificare strategicé, analizi_ organizational. sau previzionare. De asemenea, un lider cu abilititi conceptuale dezvoltate este capabil si dezvolte un model mai complex privind realitatea prezenti gi viitorul organizatici care explicd in mai mare masura ce se intémpla cu organizatia, incotro se indreapta. Modelul serveste drept hartd in Iuarea decizilor cheie pentru evolutia organizatiei, Abilitati interpersonate — sau abilitiji sociale, se referi la capacitatea liderului de a infelege comportamentul uman, emotiile, motivatiile sau atitudinile celor din jur. Abilitati precum empatic, compasiune, dimplomatie, tact, persuasiune, elocinfa, sunt esentiale crearea si menfinerea unei relatiipozitive cu cei din jur —fie ei membrii organizajiei/propriul grup de adepti, membrii altor organizafii, Leadership-ul este un proces de influenta iar abilitayile interpersonale sunt esenfiale in succesul acestui proces. Un lider cu astfel de abilitifi interpersonale dezvoltate este capabil si asculte si si ineleaga nevoile motivatiile grupului, Empatia si tactul sunt esentiale in rezolvarea unor conflicte in timp ce persuasiunea si elocinfa sunt indispensabile in descrierea viziunii, orientare, oferirea de sens pentru membrii grupului. Katz subliniaza importanta abil Atilor interpersonale si necesitatea exercitarii lor continue (1955, p. 34): »Adevaratele abilititi in relationarea cu ceilalti trebuie sai devind 0 activitate naturalé, continu , deoarece presupune sensibilitate nu doar in momentul unor decizii importante ci si in interactiunile zilnice cu indivizit... Deoarece tot ce spune i face un lider (sau dupa eaz, nu spune simu face) are un efect asupra grupului; din aceasta cauza, adevaratul caracter al sdu va test la lumind mai devreme sau mai térziu. Asadar, pentru a avea succes, aceste abilititi interpersonale trebuie dezvoltate in mod natural si demonstrate consecvent in comportamentul si activitatile liderului” * 0 persoand care nu detine aceastl abilitate are o gandire relativ simplist3, nu distinge ,nuantele”, fice cituayille in eategorii antagonice aL3.2 Concluzii asupra teorillor focalizate pe trisaturi Ca intreg, cercetirile din aceasta categorie sunt relevante deoarece au condus la identificarea acelor trasituri, abilitayi sau competente care infleunjeazd eficacitatea si succesul procesului de leadership. Totusi, majoritatea studiilor analizeaz legitura dintre succes si o anumiti trisdturd, fird a tine cont de posibila interdependenti dintre diverse trisituri sau abilitafi. O altd lacuna subliniataé de Yuki (2010) este lipsa nofiunii de echilibru in trasaturi ~ in locul focalizirii pe maximizarea sau minimizarea anumitor trisiituri este de dorit un anume echilibru intre trasaturile si abilitatile detinute. Cercetarile nu prezinta masura necesara pentru fiecare trasdturd astfel incdt ea si nu se tansforme intr-un defect — spre exemplu increderea de sine e o calitate atunci cind motiveazi angajafii si-si asume riscuri akituri de lider dar poate deveni un rise atunci cénd devine un impediment in acceptarea celorlalte opinii. in sustinerea acestei idei putem invoca si studiile care araté c& liderii sunt nevoiti si faci compromisuri datoriti: mediului eclectic si contradictoriu in care opereazi — teoria cadrului valorilor contradictorii”” (Quinn, 1988). De asemenea, aceasti linie de cercetare (a trisiturilor) nu reuseste si prezinte in ce misurd posesia anumitor trasituri conduce sau nu cdtre un ,,comportament de succes al liderului’ ® Competing Values Framework 42