Realitati ale modernitatii

Lumea din zilele noastre se transforma cu o viteza

incredibila, caracteristic fiind, se pare, renuntarea
continua la idei care cu numai cativa ani in urma dictau
tendintele. Noile concepte s-au succedat pe un fagas
care de multe ori a ajuns pana la extreme; si inca a mai
ramas loc pentru un plus de extravaganta.
Cand spun modernitate oamenii se gandesc de la
aspecte culturale la medii de afaceri, de la moda la
probleme globale ale mediului sau de la utilitatile zilnice
la experimente stiintifice de recreere a primei secunde
de viata a universului. Setea neincetata de nou a
fiecaruia dintre noi a obligat toate sferele de activitate
sa se conformeze, alergand dupa tot ce poate fascina,
pentru ca mai apoi sa poata fi numit model de
modernitate. Societatea de consum in care traim striga
in continuare ca vrea mai mult din orice este inovator si
asta doar dintr-o acerba dorita de experiente noi si
inedite. Trecand astfel de intrebarea ce va mai urma?
ramane intrebarea pana unde va continua?.
Dorinta de modernizare nu este nicidecum un principiu
rau atunci cand ne gandim la confortul care ne poate fi
oferit, la evolutia stiitei ce contribuie la definitivarea
acestui confort sau la experimentarea unei alte
dimensiuni a frumosului prin arta moderna de orice fel.
Nu, nu este un principiu rau. Rau poate fi felul in care il
aplicam, negandit, nemasurat si fara constiinta
daunelor pe care le putem provoca. Intr-o lume cu
constienta a ceea ce inseamna evolutia nu ar trebui sa
isi gaserasca locul organizatii de protectie a mediului
sau organizatii ce militeaza impotriva razboiului.
Intradevar, pentru ca si razboaiele ce au fost, si din

pacate cele ce inca mai sunt, reprezinta tot un produs

al impulsului spre modernitate. In loc insa ca acest
impuls sa se rezume la confort si arta, el a valorificat
partea distructiva din noi cu care probabil suntem
inzestrati din nastere si care unora le ia mult timp sa sio educe; mult mai mult timp decat ne este oferit in
comparatie cu evolutia tehnologica. Astfel vremurile o
iau inaintea intelegerii noastre referitoare la binele
tuturor. Acum razboaiele nu se mai poarta cu arcul si
sageata ci cu arme chimice si biologice. S-a schimbat
insa ideea de baza? S-a inlaturat oare deviza scopul
scuza mijloacele? Nu , pare la fel de prezenta ca
intotdeauna. Partea buna a lucrurilor este ca fata de
altadata lumea care gandeste si altfel decat un
politician al secolului XV este libera sa se exprime.
Speranta de indreptare a neajunsurilor acestei
modernitati ramane astfel la fiecare dintre noi. Uneori
doar simpla constienta ca se poate si altfel, a unui
numar destul de mare de oameni, poate duce la
rasturnarea unor credinte prea bine impamantenite.
Altfel spus, inainte sa ne modernizam masinile
sau locuinta, sa ne gandim cat de moderna este
mentalitatea noastra. Modernizandu-ne nu trebuie nici
sa renegam trecutul, ci sa alegem acele idei care
completeaza prezentul si sa le inlaturam pe cele care
nu folosesc nimanui.

Moda nu e altceva decat o epidemie indusa, spunea scriitorul irlandez

George Bernard Shaw. Ea ne face sa adoptam anumite atitudini si haine,
indiferent de parerea obiectiva pe care o avem despre acestea.
Totul incepe cu un vis. Cand esti mica, te visezi printesa, cand cresti, visezi sa fii regina
balului, mai tarziu o mireasa de poveste si tot asa. Pe tendinta noastra de a visa infloreste de
atatea decenii industria modei. De la primul croitor rebel, care a decis sa impuna el modele
clientilor si nu viceversa, moda a trebuit sa tina pasul cu vremurile, pentru a incanta noi
generatii de cliente.