Adaptarea la stress a

sistemului endocrin i
patologia asociat expunerii la
stress
Conf. Dr. Diana Pun
Institutul Naional de Endocrinologie C.I.Parhon

STRESSUL - DEFINIIE
Supravieuirea organismelor vii este
rezultatul meninerii unui echilibru dinamic
al organismului aflat sub influena unor
fore adverse extrinseci sau intrinseci
cunoscute ca stressori.
Stressul este definit ca o ameninare a
homeostaziei organismului, ca un rspuns
nespecific al acestuia la o varietate de
stimuli percepui ca un pericol pentru
constana mediului intern sau pentru

Reacia comportamental care

nsoete stressul, simplificat de
Cannon la ipoteza de fug sau
lupt este foarte difereniat la
om iar intensitatea manifestrilor
ei nu este ntotdeauna paralel cu
intensitatea reaciilor endocrine
care caracterizeaz stessul.

Hormonii de stress
Hormonii de stress sunt reprezentai de:
-catecolamine
-axa CRH-ACTH-glucocorticoizi
-hormonul de cretere i prolactina
-vasopresina i opioidele endogene.
Reaciile comportamentale induse de
descrcarea acestora dup modelul fug
sau lupt este difereniat de la un
organism la altul.
intele efectorilor endocrini mobilizai n
condiii de stress sunt: creierul, tiroida i axa
reproductiv, creterea, metabolismele,

1.CATECOLAMINELE
sintetizate in glanda medulosuprarenala
EPINEFRINA (adrenalina) - 80-85% din productia MSR
- este si neurotransmitator
SNC
NOREPINEFRINA (noradrenalina) - este si
neurotransmitator periferic si in SNC
DOPAMINA - produsa si in SNC (ganglionii bazali),
ganglioni
simpatici, glomusul
carotidian
Depozitarea catecolaminelor se face in vezicule
din care sunt eliberate sub actiunea influxului nervos.

Efectele catecolaminelor in
stress
Efecte globale care sustin reactia organismului
in stress:
cresterea perfuziei miocardice, cerebrale, a
muschilor striati
stimularea cordului (cresterea fortei de
contractie, a frecventei cardiace, a conducerii
etc)
furnizarea de substrat energogenetic:
gluconeogeneza si glicogenoliza hepatica,
lipoliza adipocitara
bronhodilatatie, incetinirea tranzitului
intestinal, scaderea diurezei
cresterea secretiei de T4 care este si el un
hormon de stress

2. CORTIZOLUL
Sintetizat in glanda corticosuprarenala zona
fasciculata.
Reglarea secretiei se face prin 3 mecanisme:
1.
2.

3.

Axa hipotalamo-hipofizara: CRH ACTH

Ritmul circadian indus de un pace-maker
hipotalamic: valori crescute dimineata si in prima
parte a zilei si scazute dupa-amiaza, seara si in
prima parte a noptii (valori maxime cu 1 ora inainte
si 1 ora dupa trezire)
Stressul: stimuleaza axa hipotalamo-hipofizoadrenala (in stress cortizolul creste de 10 ori)

Actiunile cortizolului:

Efect hiperglicemiant (gluconeogeneza,

cresterea absorbtiei intestinale a glucozei)
Efect lipolitic direct si prin facilitarea actiunii
catecolaminelor, GH-ului
Creste catabolismul proteinelor musculare dar creste
sinteza proteica la nivel hepatic
Stimuleaza eritropoeza
Creste TA
Controleaza secretia de catecolamine in MSR
(activitatea PNMT este reglata de cortizol)
Efecte asupra SNC: doze moderate produc stare de
bine, euforie, cresc foamea
-

3. GH
secretat de glanda hipofiza

Secretia de GH e stimulata de:

-

catecolamine (agonisti , adrenergici si dopaminergici)

stress (traumatic, chirurgical, psihic, inflamator)
hipoglicemie acuta

Desi rolul sau principal este in crestere si dezvoltare (prin

intermediul IGF1 al carui sinteza hepatica o stimuleaza),
secretia GH persista toata viata si este:
anabolizant proteic (stimuleaza captarea
aminoacizilor in celula si sinteza de proteine, scade
catabolismul proteic prin mobilizarea grasimilor ca
sursa de energie)
lipolitic (actiune pentru care necesita prezenta
catecolaminelor)
hiperglicemiant (gluconeogeneza, scaderea utilizarii
periferice a glucozei, cresterea insulinorezistentei)

4. ADH (vasopresina)
Secretat de neuronii din nucleii supraoptic si paraventricular ai
hipotalamusului, ai caror axoni formeaza tractul hipotalamo-hipofizar
prin care ADH este transportat si depozitat in neurohipofiza.
Factorii principali care regleaza secretia de ADH sunt osmolaritatea,
volumul si presiunea plasmatica dar secretia este crescuta in stress
si prin administrare de agonisti -adrenergici.
Actioneaza pe receptori:
V1 - la nivelul fibrelor musculare netede din peretele vascular
- determina vasoconstrictie si cresterea TA
V2 - la nivelul tubului contort distal si colector
- creste permeabilitatea acquaporinelor determinand reabsorbtia
apei
libere fara electroliti (efect antidiuretic)
V3 - localizati in hipofiza
- stimuleaza secretia de GH si ACTH (potenteaza efectul CRH asupra
ACTH)

Rspunsul la stress

Un rspuns adecvat la stress este crucial

pentru starea de bine a organismului,
asigurarea unor performane i a unor
interaciuni sociale pozitive.
Un rspuns inadecvat la stress poate
afecta creterea, masa corporal i poate
genera o serie de boli endocrine,
metabolice, autoimune, alergice i psihice.

Rspunsul la stress

Apariia acestor condiii i

gradul lor de severitate
depind de vulnerabilitatea
genetic a individului, de
expunerea repetat la factori
agresori din mediu, precum i
de durata i intensitatea
factorilor stresori.

Stressul acut

Modelul clasic al reaciei organismului

la stessul acut a fost dat de Hans
Selye, care a descris 3 stadii:

Al reaciei de alarm n care se

activeaz mecanismele necesare
supravieuirii
Stadiul de rezisten al reaciilor
adaptative care pot fi urmate uneori de
Stadiul de epuizare n care capacitatea
de adaptare a organismului este depit

Adaptarea la stressul cronic (1):

Reactiile endocrine care caracterizeaza

stressul tind sa dispara daca stresorul
actioneaza cronic, repetitiv si daca nu
reprezinta un pericol vital.

In primul rind, in 3-6 saptamni, dispare reactia

cortizolica - imediat ce stressorul si-a pierdut
caracterul de noutate si neprevazut, el nu mai
activeaza secretia axei corticosuprarenale.
Reactia catecolaminergica persista mai mult timp:
raspunsul epinefrinic va dispare atunci cind
imprejurarile se schimba de la incertitudinea
anxioasa la stapinirea situatiei.
Adaptarea secretiei vasopresinei si a hormonului de
crestere la stresul cronic au fost mai putin studiate,
din cauza dificultatilor de dozare a vasopresinei
circulante si de surprindere a secretiei episodice a
hormonului de crestere, insa reactia lor pare sa se
adapteze similar reactiei cortizolice si

Adaptarea la stressul cronic (2):

Concluzie: stingerea raspunsului endocrin

la repetarea cronica a unui stresor prin
adaptarea organismelor la noua situatiei,
cu pierderea calitatii stresante a stimulului.
Aceasta regula este valabila numai cu
doua exceptii:

stressul nu dispare in cazuri extreme, care pun

in pericol viata sau creeaza situatii prelungite
pline de noutate si neprevazut.
subiectul adaptat la un stress cronic, deci care
nu raspunde endocrin la repetarea agentului
stresant, este diferit de subiectul care nu a fost
supus niciodata stressului cronic: el are o
reactivitate modificata la actiunea altor agenti
stresanti sau prezinta reactii de disprotectie.

Patogenia bolilor
endocrine generate de
stress:cronica la stimuli stressanti,
Expunerea
creste riscul imbolnavirilor si duce la
cresterea mortalitatii prin accidente de
circulatie si sinucideri, ceea ce arata o
tulburare a functiilor psihosociale.
Problema are doua aspecte:

favorizarea imbolnavirilor de catre stressul

cronic si
generarea stressului de catre prezenta bolii.

Mecanismele neuroendocrine ale

stressului care pot genera boli:
Sunt de doua tipuri:
- persistenta sau exagerarea
(in amplitudine sau in durata)
a reactiilor endocrine de
angajare in stresul acut,
- fie exagerarea reactiilor de
evitare ale stressului cronic,
care creeaza o stare de
disprotectie (falsa protectie).

A, Amplificarea reactiilor
de angajare in stress:
Stressuri cronice severe, care
provoaca o amplificare progresiva
a raspunsului endocrin la
reaparitia agentului stressant,
determina boli caracteristice
sistemului endocrin afectat.

Riscul bolilor cardiovasculare si a

hipertensiunii arteriale, creste.

A, Amplificarea reactiilor
de angajare in stress:

In stresurile cronice, care mentin scaderea

secretiilor hormonale caracteristice formei
acute a stressului, apar sindroame
endocrine de tipul:

amenoreei psihogene,
disfunciei erectile a barbatului stresat
Euthyroid Sick Syndrome

Antecedentele de expunere a o situatie

care pune viata in pericol, creeaza un stress
cronic cu tulburarea functiilor psihosociale
ce explica mortalitatea crescuta prin
sinucideri.

1, Tulburari ale axei hipotalamo-

hipofizo-gonadice
In stressul cronic apare o crestere
moderata si persistenta a prolactinei.
Efectul: perturbarea pulsatilitatii GnRH si
consecutiv LH/FSH.
Vor aparea:
anovulatie infertilitate
amenoree secundara
scaderea libidoului
disfunctie erectila

2. Sindromul bolii eutiroidiene

(Euthyroid Sick Syndrome)
Apare in stressul cauzat de boli acute sau cronice,
restrictie calorica, malnutritie, anorexie nervoasa.
Inhibarea conversiei T4 in T3, cu scaderea nivelului de
T3 plasmatic si cresterea revers-T3.
T3 este hormonul tiroidian activ, T4 este convertit periferic in T3
sub actiunea 5`-deiodazei. I
n mod normal doar o mica parte din T4 este convertit in revers-T3
(forma inactiva) sub actiunea altei enzime: 5-deiodazei.

Consecinta este scaderea consumului de energie al

organismului cu scopul adaptarii la restrictia calorica.
Patogenie: citokine, TNF (secretate de celulele
inflamatorii) care inhiba 5`-deiodaza.

B, Disprotectia (1)

Reaciile de disprotecie
reprezint rspunsurile de evitare
a stressului cronic, caracterizate
prin scaderea productiei
hormonale a glandelor endocrine
initial stimulate, sub nivelul bazal
al organismului nestresat ca si
modificarile ritmurilor endocrine
circadiene si a secretiei
hormonale din timpul somnului.

B, Disprotectia (2)

Ele reprezinta, aparent, o

modificare adaptativ, in sensul
dezangajarii hormonilor solicitati
initial, daca se repeta actiunea
stimulului cu care s-a familiarizat.
Stressorul repetat cronic si-a
pierdut in aparenta capacitatea
stresanta. De fapt, insa, scazind
productia hormonala a axelor
endocrine vitale, cum este axa
cortizolului, sau modificnd
ritmurile biologice endocrine
endogene, se creeaza conditii
pentru tulburarea echilibrului cu
mediul, pana la aparitia de
sindroame patologice.

Sindroame patologice generate

de reactiile de disprotectie

Nanismul psihosocial apare pe fondul unui stress afectiv

cronic - lipsa grijii materne

raspunsul GH la variati stressori este diminuat, ca si reactia

GH la hipoglicenia insulinica si dispare virful secretiei GH din
cursul somnului cu unde lente
Hipocorticismul secundar

apare la unii subieci dupa stressuri cronice

are caracterele unei insuficiente endocrine de tip hipotalamic

hipofiza si corticosuprarenala au rezerve functionale normale

la testele de stimulare

cortizolemia si 17-OHCS urinari au valori bazale scazute

valorile 17-OHCS urinari ramin scazute in conditiile vietii

obisnuite, daca subiectul desfasoara programul obisnuit de
munca. Deci, corticosuprarenala nu reactioneaza la
evenimentele obisnuite de viata, mimind o adaptare de tipul
disprotectiei;

hipocorticismul cronic se traduce prin astenia, fatigabilitatea

si scaderea capacitatii de munca caracteristice.

DECI - reactia de disprotectie este o

pseudoadaptare, care poate genera un
sindrom clinic patologic.

CONCLUZIE:
Stressul cronic este caracterizat prin reactii neuroendocrine,
care pot avea rol adaptiv sau pot genera boli endocrine sau
boli sistemice. Acestea, la rindul lor, pot deveni sursa unor
noi stressuri.
Modificarea reactivitatii neuroendocrine din cursul stressului
cronic, reprezinta un moment de risc adaptativ al
organismului, numit disprotectie.
Sindroamele endocrine de stress sint generate de amplificarea
reactiei endocrine de stres (insuficientele sexuale,
hipertensiunea arteriala).
Altele se datoreaza mecanismelor de evitare a reactiei la
stress, disprotectie, cum este nanismul psihosocial si
hipocorticismul central.