Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoani d.

15
iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozatori jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de
critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.[1] Receptiv
la romantismele europene de secol XVIII i XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia
sa aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a
recuperat temele tradiionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea
pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia
regresiv pentru copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc.,
poezia european descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane
Mallarme, bunoar. Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influen at de
marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile
sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de
altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul
lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din
Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile lui Hegel.
Rdcina ideologic principal a gndirii sale economice sau politice era conservatoare; prin
articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat la Timpul a reuit s-i deranjeze pe
civa lideri importani din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru n epoc, Ia mai
oprii-l pe Eminescu sta!. Publicistica eminescian ofer cititorilor o radiografie a vie ii politice,
parlamentare sau guvernamentale din acea epoc; n plus ziaristul era la nevoie i cronicar literar
sau teatral, scria despre viaa monden sau despre evenimente de mai mic importan , fiind un
veritabil cronicar al momentului.