Ce sunt politicile economice?

Politicile economice reprezint un ansamblu

de obiective, mecanisme de
transmisie instrumente i prghii prin
care statul intervine n diferite
sectoare ale economiei (fiscal,
monetar, industrial, agricol, social etc.)
Politicile economice exprim ansamblul
alegerilor economice al autoritii
publice, similar alegerilor economice
ale consumatorului, productorului,
investitorului, etc.

Obiective generale ale

politicii economice :
Creterea economic.
Ocuparea
omajului.

forei

de

munc

reducerea

Stabilitatea preurilor controlul inflaiei.

Echilibrul extern echilibrul balanei de pli.
Controlul deficitului bugetar - datoria public.

Categorii de politici - componente ale politicii

economice

Politica de cretere economic

Politica monetar
Pofitica fiscal
Politica veniturilor
Politici sectoriale
Politici regionale
Politici specifice

De unde provine nevoia de politici

economice?
Eecul pieelor
Disfuncionalitile pieelor - se regsesc la nivelul economiei
naionale sub forma inflaiei, omajului, stagnrii creterii economice,
dezechilibrelor balanei de pli etc.

Existena unei contradicii ntre logica economic i

normele morale ale societii
Problemele sociale ale securitii, inegalitii veniturilor, srciei,
asistenei medicale, impun msuri i politici macroeconomice cu
caracter public

Raiuni de ordin politic sau militar (ex: apropierea de

Uniunea European i NATO)

De unde provine nevoia de politici economice?

Eecul pieelor

ansamblu de situaii n care nu sunt ndeplinite condiiile necesare

obinerii unei soluii privind funcionarea eficient a pieelor.
esena eecului pieei const n inabilitatea indivizilor de a coopera.
Cooperarea dintre indivizi poate asigura criteriul lui Pareto de
eficien: mbuntirea utilitii unui individ nu trebuie s diminueze
utilitatea nici unui alt individ.

Factorii care provoac eecul pieei sunt:

Deficiene n atribuirea drepturilor de proprietate

Externalitile
Bunurile publice
Concurena imperfect
Asimetria informaional (hazardul moral, selecia advers)

Eecul pieelor
Asimetria informaional discrepana n volumul i calitatea
informaiei ntre partenerii unei tranzacii, ce conduce la probleme n
sistemul economic att naintea ct i dup desfurarea tranzaciei.
Selecia advers - este o problem creat de asimetria
informaional nainte de desfurarea tranzaciei i const n
vicierea procesului de selecie a celui mai bun partener n tranzacia
respectiv, indiferent de natura tranzaciei (vnzare cumprare,
creditare mprumut, etc.).
Hazardul moral - este cealalt faet a asimetriei informaionale, ce
apare dup desfurarea tranzaciei. Spre exemplu ntr-un contract
de credit hazardul moral const n utilizarea creditului n scopuri
imorale i ilegale din punct de vedere al creditorului. Dac cel ce a
acordat creditul ar fi cunoscut inteniile reale ale debitorului,
acordarea creditului nu ar mai fi avut loc.

Existena unei contradicii ntre logica

economic i normele morale ale societii
Aspectele economice ale vieii nu sunt singurele
care conteaz pentru oameni; uneori admitem
abateri de la logica pieei
Egalitatea anselor, accesul la educaie sau
asistena medical de baz nu sunt distribuite
de pia ntr-o manier acceptat de societate.

Cererea i oferta de politici economice

Oamenii se mpart dup diverse
caracteristici (educaie, venit, zon
geografic, vrst) n grupuri cu nevoi
particularizate
Cererea i nevoia nu sunt sinonime. Care
este preul pe care oamenii l pltesc
pentru a beneficia de efectele politicilor
economice?

Oferta de politici economice

Provine de la partidele politice, care ofer:
Soluii cu caracter general la problemele
economiei (ex: doctrina liberal militeaz pentru
o prezen mai redus a statului, n timp ce
doctrina socialist susine o implicare mai
pronunat.
Soluii concrete cu caracter conjunctural (viznd
probleme de moment ale economiei cota unic
de impozitare, pensiile, problema demografic
etc)

Statul i politicile economice

Cine implementeaz politicile economice?
Indiferent de natur, obiective sau beneficiari, toate au o
trstur comun: prezena statului.
Rolul statului se manifest prin prghii i instrumente de
corectare a acelor distorsiuni aprute n urma
confruntrii dintre interesele individului i cele ale pieei.

Funciile statului (R. A. Musgrave) :

funcia alocativ
funcia distributiv
funcia de stabilizare

funcia de reglementare

Statul i politicile economice

Statul nu este un monolit, ci un ansamblu de
organizaii i instituii:
-

Guvern
Banca Naional a Romniei
Consiliul Concurenei
Administraii locale

 Fiecare din acestea sunt responsabile de

implementarea uneia sau mai multor politici:
(monetar i valutar - BNR, vamal, fiscal i
social Guvern)
Politicile economice pot fi contradictorii n ceea
ce privete obiectivele (inflaia i omajul pe
termen scurt, stabilitatea cursului de schimb i
echilibrul balanei comerciale)
Este necesar s existe o coordonare ntre
diferitele politici

Exist mai multe opinii n rndul

economitilor privitoare la rolul statului i
politicilor economice:
Marx
Keynes
Friedman
Mises
Dei nu exist un punct de vedere unanim
acceptat, exist un consens general
privind necesitatea i rolul politicilor

 Eficiena politicilor economice

Exist situaii n care politicile economice
se pot dovedi ineficiente sau subiective
(problema principal-agent sau influenele
politicului, teoria ciclului electoral de
afaceri)
Eecul statului este un fenomen tot att
de real ca i eecul pieei.

Metodologia elaborarii politicii economice

Se stabilesc obiectivele

Acestea se refera la scopurile fundamentale ale politicii

Exista un obiectiv stategic (o functie de bunstare sociala/individuala ce trebuie
maximizata) si obiective tactice (ocuparea deplina, stabilitatea preturilor, echilibrul
de balantei externa, crestere economica)

Se stabilesc tintele intermediare

Trepte care trebuie atinse pentru a se putea indeplini obiectivele tactice si apoi
obiectivul stategic

Se identifica instrumentele de politica economic optimale pentru

atingerea obiectivelor (rata dobanzii, rata marginala de impozitare,
cheltuielile publice)

Obiectivele politicii economice

Obiectivele politicii economice deriva din functiile

statului:
alocarea,
stabilizarea
distributia.

Functia de alocare
Optimul lui Pareto eficacitatea economica consta in
utilizarea totalitatii resurselor disponibile in asa fel incat
se sa obtina maximum de satisfactie pentru indivizi.
Alocarea resurselor este optima atunci cand nu mai
putem imbunatati satisfacerea individului fara a dauna
satisfacerii altui individ.
Deficientele economiei de piata pot aparea 2 situatii in
care initiativa privata si schimburile libere nu permit
asigurarea unei alocari optime a resurselor si impun
implicarea statului - serviciile publice si externalitatile.

Functia de stabilizare
Urmareste
reglarea
evolutiei
variabilelor
macroeconomice in asa fel incat sa se limiteze sau sa se
evite principalele dezechilibre ce pot afecta economia
nationala.
Se actioneaza pentru realizarea obiectivelor:
cresterea economica
atenuarea omajului
stabilitatea preturilor
echilibrul extern

Functia de distributie

Presupune redistribuirea directa intre agentii economici

prin prelevari obligatorii (cotizatii sociale, impozite) si prin
transferuri (ajutoare, subventii), dar si o redistribuire
indirecta pe care o opereaza statul in favoarea functiilor
sale de alocare si stabilizare.
O relansare a economiei prin consum poate sa se faca cu
prioritate in beneficiul salariatilor cei mai defavorizati, pe
cand o relansare prin investitii poate sa imbunatateasca cu
prioritate profitul intreprinderilor.

La
stabilirea
obiectivelor
se
impune
respectarea anumitor reguli si principii, cum
sunt:
obiectivele trebuie ierarhizate in functie de importanta lor
la fixarea obiectivelor trebuie sa se aiba in vedere termenele
la care pot fi solutionate problemele unele pe termen scurt,
altele pe termen lung
trebuie avut in vedere caracterul de complementaritate si
interdependenta al unor obiective potrivit caruia necesitatea
atingerii unui obiectiv atrage dupa sine formularea si
atingerea altor obiective
trebuie sa se aiba in vedere existenta conflictelor dintre
obiective

Exemple de obiective de politica economica:

pe termen scurt
cresterea gradului de folosire a fortei de munca
stabilitatea preturilor
imbunatatirea balantei de plati externe
pe

termen lung

dezvoltarea economiei
imbunatatirea alocarii factorilor de productie (promovarea competitiei,
cresterea mobilitatii fortei de munca, a mobilitatii capitalului, etc)
satisfacerea nevoilor colective (aparare, educatie, sanatate publica)
imbunatatiri in distributia veniturilor si a avutiei
protectia unor industrii

Instrumentele interveniei
guvernamentale
Norme i reglementri concepute pentru
ca forele pieei s fie operante i eficiente
Producia de bunuri publice
Plile de transfer modific efectele de
distribuire prin redistribuire
Impozitele

Impozitele
Evideniaz prezena interveniei guvenamentale
n trei direcii:

1. Finanarea cheltuielilor
2. Stimularea ag. ec. n dimensionarea
profitului
3. Modificarea distribuirii veniturilor

Tipuri de instrumente
Instrumente economice indirecte - pot schimba comportamentul ag ec prin
schimbarea preferintelor si prin modificarea seturilor de posibilitati.

Schimbarea preferintelor poate fi influentata prin:

instrumente extraeconomice apeluri morale, masuri educative, reclama
instrumente economcie schimbarea nivelului veniturilor, schimbarea nivelului
preturilor

Modificarile seturilor de posibilitati sunt determinate de o serie de

constrangeri in cadrul sistemului: constrangerea bugetara reprezentata de
nivelul bugetului dat de venit si avutia disponibila. Se actioneaza prin:
- instrumente globale (politici fiscale, monetare impozite si taxe pe venit,
dobanzi, credite). Modul cum sunt acestea fixate influenteaza fluxurile de
venituri, de cheltuieli, economisirea, investitiile, consumul, productivitatea.
- preturile relative ale unor produse sau resurse pot duce la efectul de
substitutie.

Tipuri de instrumente

Instrumente economice directe controlul

preturilor la anumite produse, controlul chiriei,
controlul cantitativ unor factori daunatori
poluarea, controlul calitativ al unor produse
(medicamente, alimente, bauturi, produse
chimice)
Practicarea controlului direct al preturilor si chiriilor
este criticat de majoritatea economistilor pt ca
duce la eliminarea concurentei si la introducerea
in economie, pe usa din dos, a mecanismelor
monopoliste.

Gruparea general a instrumentelor n relaia

cu obiectivele:
Familia de instrumente

Instrumentele de politic economic

Rol, mod de folosire

Instrumentele finanelor publice

(politica fiscala)

Cheltuieli bugetare - efectuate pentru

investuitii, subventii si transferuri de
capital la ntreprinderi si gospodarii

Sporirea cheltuielilor bugetare nseamna

cresterea ofertei de bunuri publice catre
populatie, inclusiv cresterea fondurilor pt
asistenta sociala si alte ajutoare

Veniturile bugetare - provevite din

impozite directe, indirecte, accize

Sporirea veniturilor bugetare poate

determina diminuarea inclinaiei spre
economisire, spre investiii

Instrumente banesti si de credit

(politica monetara)

Rata dobzii primare, rata rezervelor

minime obligatorii, taxa scontului, etc.

Politica banilor scumpi

Politica banilor ieftini

Instrumente de control direct pe

diferite piete specifice

Niveluri minimale sau maximale de

preturi, de cantitati sau valori,
standarde de calitate,
Salariul minim pe economie,norme
de sntate i protecia muncii
Curs de schimb, rata preferenial a

Piaa bunurilor si servicilor

Piaa muncii
Piaa financiar

Modelul lui Tinbergen

Unui obiectiv trebuie sa ii asignam un instrument.
Daca stabilim n obiective trebuie sa folosim n instrumente.
Modelul doua obiective - doua instrumente
O1 - echilibru intern (ocupare deplina si o rata a inflatiei cat mai mica)
O2 echilibru extern (balanta de plati echilibrate)
I1 instrument de politica monetara (rata dobanzii
I2 instrument de politica fiscala (impozitele si taxele, cheltuielile
publice)

I1
O1

O2
E

I2

 Dreapta O1 uneste combinatiile dinte politica

monetara si politica fiscala cerute pentru a atinge
obiectivul echilibrului intern.
Dreapta O2 uneste combinatiile dinte politica
monetara si politica fiscala cerute pentru a atinge
obiectivul echilibrului extern.
Punctul E pot fi indeplinite simultan

Modelul trei obiective

trei instrumente
O1 - echilibru intern (ocupare deplina si o rata a inflatiei cat mai mica)
O2 echilibru extern (balanta de plati echilibrate)
O3 crestererea economica ridicata
I1 instrument de politica monetara (rata dobanzii
I2 instrument de politica fiscala (impozitele si taxele, cheltuielile
publice)

I3 cursul de schimb

I1
O1
O3
E2

O2

E3

E1

I2