1.

Notiunea de drept international public

a)

Dreptul international public reprezinta totalitatea normelor si principiilor sanctionate de subiectii acestuia si contin drepturi si
obligatii conform dreptului international precum si raspunderea in caz de incalcare a unei norme indiferent de caracterul acesteia
fie conventionala fie cutumiara.
Dreptul international se divizeaza in doua mari parti:
-partea generala care include : subiectele, obiectul, izvoarele, teritoriu, populatia, raspunderea.
-partea speciala include: dr. diplomatic si consular, dr. tratatelor, dr. marii, dr. aerian ect.
2. Obiectul dreptului international public.
Spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaz relaiile sociale n cadrul statelor, obiectul dreptului internaional l formeaz
n principal relaiile dintre state, care reprezint domeniul cel mai cuprinztor al relaiilor internaionale. Inspirndu-se n general
din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiect instituirea ori sancionarea unui sistem de raporturi
corespunztoare nevoilor sociale la un moment dat, dreptul internaional public rspunde nevoii de a reglementa relaiile dintre
state i de a satisface nevoile comune ale membrilor societii internaionale.Dar cum orice drept reprezint o reflectare a societii
care i-a dat natere, tot astfel i dreptul internaional public constituie acel ansamblu de norme juridice care guverneaz
funcionarea societii internaionale. Alturi de relaiile dintre state, dreptul internaional mai are drept obiect i relaiile care se
creaz ntre state i alte subiecte de drept international (organizaiile internaionale, de exemplu, sau relaiile dintre acestea din
urm). Dreptul internaional public contemporan avnd un caracter universal, obiectul su l constituie relaiile dintre toate statele
lumii, indiferent de mrimea sau puterea lor ori de regiunea de pe glob n care sunt situate.
3. Izvoarele principale de drept international public
Normele de drept internaional sunt consacrate prin anumite forme specifice recunoscute de comunitatea statelor ca fiind izvoare
de drept. Prin izvoarele dreptului internaional se neleg acel e mijloace juridice de exprimarea normelor de conduitrezultat e
din acordul de voina dou sau mai multe state orialt e subiecte de drept internaional.
Tratatul internaional. Tratatul este cel mai important izvor de drept internaional datoritclaritii
exprimrii normei juridice,tehnicii sofisticate de redactare i frecvenei utilizrii sale. Tratatu l internaional este definit caforma
expres de manifestare a acordului de voin dintre dou sau maimulte stateori alte subiecte de drept internaional,ncheia t n form
scris i guvernat de dreptul internaional, cu scopul dea crea,a modifica sau a abroga norme de drept internaional.
b) Cutuma internaional. Cutuma constituie un izvor nescrisal dreptului internaional,ce l mai vechi n ordinea istoric i cel mai
frecvent n perioada de nceput a formrii dreptului internaional public. Ulterior, n mare parte, cutumele au fost ncorporate
ntratate , dar ele joac un rol important i n dreptul internaional contemporan. Cutuma internaional este definit ca o practic
general,relativ ndelungat i uniform, considerat de ctre state ca exprimnd o regul de conduit cu for juridic, obligatorie.
Ori decte ori se invoc o cutum, existena i coninutul acesteia trebuie s fie probate, prin invocarea documentelor i a
practicilor relevante i convingtoare.
c)Principiile generale de drept sunt acel e principii de drept care sunt identic e sau nu difer substanial n legislaiaintern
aldiferitelor state, ele fiind comune marilor sisteme de drept i impunndu-se caprincipii fundamentale n legisl aia majoritii
statelor,ca noiuni intrinseci ideii de drept. Principiile generale de drept nu trebuie s fie confundate cu principiile fundamentale
ale dreptului internaional,ele fcnd parte din dreptul internal statelor.
d) Jurisprudena internaionalr eprezint practic a instanelor de judecat,aa cum rezult din hotrrile date de acestea , care au
relevan pentru existena unei norme de drept internaional. O deosebit importan prezint pentru dreptul internaional hotrrile
date de Curtea Internaional de Justiie, dar i de alte instane judiciare internaionale, iar uneori i de tribunalele interne ale statelor.
e) Doctrina dreptului internaional reprezint opiniile formulate de specialitii cei mai calificai n aceast materie, dar i de forurile
tiinifice internaionale, cum ar fi Institutul de Drept Internaional, care se impun prin analiz tiinific profund a ordinii
normative internaionale n lumina principiilor de drept i a finalitii dreptului. f)Principiile echitii pot fi invocate n soluionarea
unor probleme internaionale n lipsa unor izvoare de drept clasic e sau n situaia cnd aplicare a unor principii de drept ar duce la
soluii inechitabile
4.Izvoarele derivate de drept internaional public.
Obiectul acestora este interpretarea normelor existente si aplicarea lor in conformitate cu esenta si spiritul acestora:
Rezolutiile org.internationale- evidentiem rezoluiile Adunarii Generale si a Consiliului de securitate a ONU.Rezolutiile adunarii
generale desi au caracter de recomandare contribuie la interpretarea corecta a normelor de dr.international.
Hotaririle judecatoresti-rolul acestora este aplicarea corecta a normelor de dr.intern. indeferent de natura acestora fie ca sunt
conventionale fie cutumiare.Printre institutiile de acest gen sunt:Curtea Internationala de Justitie a ONU;Tribunalul nominalizat
anterior;Curtea Penala Internationala,
5.Izvoarele secundare de drept internaional public.
Rolul acestora consta in argumentarea unor sau altor pozitii ce ar facilita codificarea progresiva a dr.intern.
In doctrin se disting doua categorii eseniale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare si izvoare secundare .Cea de-a
doua categorie, izvoarele secundare, cuprind, in mod obligatoriu, actele adoptate de instituiile comunitare in scopul aplicrii
prevederilor tratatului: regulamente, directive, decizii. Ele au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezoluii sau
recomandri in dreptul internaional .
6.Procesul de creare a normelor de drept internaional.
7. Codificarea dreptului international

Prin codificarea dreptului international se intelege operatiunea prin care se realizeaza sistematizarea normelor sale pe anumite
ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dr. marii, dr. tratatelor etc. Codificarea deasemenea contribuie la precizarea continutului
normelor dreptului international public, in primul rind la codificarea normelor cutumiare.
Activitatea de codificare a dreptului international se desfasoara in doua forme principale: codificare oficiala si neoficiala.
Codificarea neoficiala se realizeaza sub forma numeroaselor proiecte individuale elaborate de unii doctrinari, specialist in
domeniul dr intern public, unele institutii si oranizatii stiintifice interne sau international cum ar fi: institutul de dr. intern, asociatia
de dr. inren si institului American de dr. intern. Codificarea neoficiala nu are o forta obligatorie pentru subiectele sale, dar poate fi
luata in consideratie in cadrul conflictelor oficiale, pactica statelor, jurisprudenta international.
Codificarea oficiala este realizata de catre state, are o forta obligatorie pentru subiectele dr. intern, in masura in care acestea
recunosc si acepta caracterul obligatoriu al actelor de codificare astfel devenind parti contractante la tratalele de codificare.
Hugo Grotius indentifica doua domenii: dr. pacii si al razboiului, astfel putem spune ca dr. intern public este considerat un dr. al
pacii.
Activitatea de codificare a dr. intern public incepe in sec XIX. Congresul de la Viena din 1815 este considerat primul forum
international care codifica, desi partial, normele dr. intern referitoare la regimul de navigatie pe anumite fluvii international, norme
referitoare la dr. diplomatic.
Dupa cel de-al II-lea razboi mondial codificarea se intensifica sub egida ONU. Adunarea Generala a ONU creaza in anul 1947
comisia de dr. inrenational in calitate de organ subsidiar al sau cu misiunea de a pregati actele internationale de codificare a dr.
intern, de a formula cu precizie si sistematic regulile dr. inern, in domeniile in care exista o practica juridica considerabila,
precedente sau opinii dotrinare. In present comisia de dr. intern se preocupa de codificarea urmatoarelor domenii: rs intern a
statelor, imunitatea de jurisdictie a statelor si a bunurilor acestora, statutul curierului diplomatic si a valizei diplomatice,
reglementarea relatiilor dintre state si organizatiile international, codificarea crimelor impotriva pacii si securitatii omenirii.
8. Aparitia si periodizarea dr. international
Exista mai multe pareri contraversate, in unele lucrari se mentioneaza ca dr. intern a aparut si s-a dezvoltat odata cu aparitia
statelor. In altele se stipuleaza ca originea normelor de dr. intern poate fi constatata din cele mai vechi timpuri. De la aparitia unor
reguli fragmentate insa pina la aparitia unor norme si institutii de dr. intern.
Pe masura evolutii istorice, relatiile intern. s-au dezvoltat si diversificat, statelor revenind un rol important. Cu timpul relatiile
intern. au cuprins toate domeniile in care interesele statelor sunt in cauza. In present acestea au aspect politic, economic, militar,
social, cultural si stiintific. Evolutia principiilor si normelor au avut loc intr-un proces indelungat si a fost un rezultat firesc al
dezvoltarii statelor si relatiilor dintre ele.Din punct de vedere istoric dr. intern a aparut odata cu statele si aparitia raporturilor
dintre ele.
Dr. intern capata noi dimensiuni odata cu aparitia si manifestatrea unor noi entitati pe scena relatiilor intern, organizatiilor intern, a
natiunilor si poarelor care lupta pentru eliberarea si formarea statului propriu.
9. Dr. intern in epoca antica
Aparitia si evolutia normelor si institutiilor drept intern au luat nastere odata cu descompunerea comunei primitive, cu impartirea
societatii in clase antagoniste, cu aparitia statelor si relatiilor dintre ele.
Izvoarele istorice ale dr intern isi iau inceputurile in China, India, Egipt si alte state ale orientului antic.
Astfel in sec VI-lea i.H statele Chinei antice incheie un tratat privind renuntarea la razboi si solutionarea diferendelor prin arbitraj.
Monumentele legislative din India antica, atesta o bogata practica de drept intern.Legile lui Manu, elaborate in sec al V-lea i.H,
consemneaza existent unor misiuni diplomatice ad hoc.Tratatele incheiate in india antica erau considerate sacre si se incheiua cu
pronuntarea unui juramint religios, executarea se garanta prin predarea unor ostatici.
Egiptul antic a jucat un rol important in dezvoltarea relatiilor international deoarece intretin legaturi comerciale si politice cu toate
tarile orientului.
Cel mai vechi tratat intern, conceput si redactat este acela incheiat la 1296 i.H intre Ramses al 2, faraonul Egiptului si Hattusel al
3. Tratatul este compus din:introducere, din textul propriu zis si formele religioase.Astfel prin tratatul dat sa instituit o alianta intre
cele doua state, care se obligau sa traiasca in pace sis a-si acorde ajutor in eventualitatea unui atac din partea unui stat tert, sa-si
acorde ajutor mutual pentru inabusirea rascoalelor sclavilor, sa-si extradeze fugarii.
O puternica influenat asupra dr intern a avuto imepriu roman.Problemele relatiilor intern intrau in competenta senatului si a unui
colegiu sacerdotal, care avea un rol deosebit in transarea diferendelor, in declararea razboiului, in inchierea pacii, tratatelor de
alianta.Romanii incheiau tratate de prietenie sau neutralitate sau de alianta, cu cei pe care ii considerau egali.Alte tratate
consacrau diferite forme de dependenta. Tratatele la romani trebuiau respectate cu buna credinta, iar in relatiile lor diplomatice
erau folositi ambasadorii.
Din cele expuse rezulta ca in perioada sclavagista au aparut si sau dezvoltat anumite norme si institutii ale dr intern.Influentate de
rituri religioase, ele sunt legate si poarta amprenta razboaielor de expansiune si de subjugare a altor popoare, exprimind interesele
clasei dominante si ale stapinilor de sclavi.
10.Dreptul international in evul mediu
Dezvoltarea dr intern in evul mediu este influentata de conditiile si cerintele specifice raporturilor dintre statele feudale in diferite
etape de dezvolatre a acestora. In urma destramarii imperiului roman, are a avut loc in anul 476 si formarea pe ruinele acestuia a
unor noi state, ca de exemplu imperiu bizantin, statele feudale germane, statele sclave de rasarit dreptul international cunoaste mai
degraba o stagnare decit in progres.

In aceasta perioada a evului mediu, iau o deosebita amploare pracitca incheierii tratatelor mai ales in problemele de purtare a
razboaielor.Caracteristic acestor tratate este garantarea lor prin juramint, darea in gaj a unor castele, bijuterii sau alte bunuri de
valoare.
Practicarea garantarii tratelor demonstreaza faptul ca acestea erau inculcate fregvent. Tot in acea perioada se incheie tratate
comerciale. Aceste tratate creau privilegii economice si comerciale, interziceau pirateria, iar in unele cazuri aplicau jurisdictia
consulara.
Un moment de semnificatie speciala pentru dezvoltarea dr intern reprezinta tratatele de pace de la Wesfalia din 1648, prin care sa
pus capat razboiului de 30 ani. Pacea de la Westfalia contribuie la afirmarea suveranitatii si egalitatii in drepturi a a statelor,
constituind piatra unghiulara a dreptului international. Negocierile pacii Westfalice reunesc statele europene fara deosebire de
regim politic ori de credinta religioasa.
In aceasta perioada are loc formarea si dezvoltarea dr intern ca stiinta juridical de sine statatoare. O importanta contributie in
aceasta materie este adusa de scoala din Salamanca, formata din teologi catolici spanioli in frunte cu Francisco de Vitoria(14801546) urmat de Francisco Suarez(1548-1617).
Cel mai important doctrinar al acestei perioade a fost olandezul Hugo Grotius (1583-1645) care este considerat parintele stiintei dr
intern.Prin operele sale Marea Libera si Despre dreptul razboiului si a pacii el face prima expunere de ansamblu in dr intern; el a
afirmat principiul libertatii marilor care a fost acceptat ulterior ca un principiu de baza al dr intern si a dezvoltat conceptia
razboiului just.Grotius a elaborate conceptual de extrateritorialitate in dr diplomatic ca fundament al imunitatii diplomatice.
Dupa el stiinta dr intern se divizeaza in 3 curente:
1.scoala dr natural-care fundamenteaza dr intern pe natura omului
2.scoala dr pozitiv-care admitea dr inter conventional si cutumiar, bazat pe acordul dintre state
3.scoala sintetica-care era o imbinare de conceptii atit de drept natural cit si de cel poziti.
11.Dreptul interational clasic
Primele evenimente care defines caracterul societatii international si care au influentat dezvoltarea progresiva a dr intern se
situeaza transformare monarhiilor europene in state modern, noile descoperiei geografice, dobindirea independentei SUA,
revolutia franceza din 1789.
Elaborarea coloniilor din America de nord si adoptarea declaratiei de independent a SUA in 1776 reprezentata prin afirmarea a
dreptului popoarelor de asi hotari singure soarta un viitor principiu important al dr intern.
O contributie esentiala la dezvoltarea institutiilor dr intern o aduc revolutia franceza din 1789 si revolutiile burgheze ulterioare.
Sub influenta acestor revolutii, sunt incorporate idei umaniste de mare valoare, principiu suveranitatii capata o recunoastere
deplina cu respectful integritatii teritoriale si neamestecul in treburile interne ale statelor.
O importanta deosebita pentru dezvoltarea dr intern a avuto actul final de la Viena din 1815. Acest document pune capat
razboaielor lui napoleon si instituie un sIstem politic, economic, si de cooperare in europa.
Un alt eveniment remarcabil pt dezvoltarea dr intern a fost congresul de la Paris din 1856 care a constatat infringerea rusiei in
razboiul din Crimeea. Conform deciziilor congresului de la Viena, Marea Neagra devine neutralizata, Rusia este obligata sa-si
distruga atit flota de razboi cit si fortificatiile de pe coastele Marii Negre.Cele mai importante decizii ale congresului vizeaza
codificarea partial a razboiului maritime si reglementeaza regimul de navigatie pe dunare ca fluviu international.
Procesul de eloborare a regulilor international de purtare a razboiului continua cu adoptarea conventiilor international de la Haga
din 1899 si 1907 la lucrarile conferintei din 1899 au participat 26 de state care au adoptat reglementari ce interziceau lansarea
proiectelor si materialelor explosive din inaltul baloanelor, folosirea proiectelor care au drept scop raspindirea gazelor asfixiante
sau vatamatoare, utilizarea gloantelor care se latesc sau se turtesc usor in corpu omenesc. Deasemenea la conferinta sau codificat
legile si obiceiurile de purtare a razboiului terestru, precum sis a decis adaptarea la razboiul maritim a principiilor conventiei de la
Geneva din 1864 cu privire la imbunatatirea soartei militarilor raniti in companie.
Conventiile din 1907 faceau referire la regulile de purtare a razboiului maritim la regimul de neutralitate si la problema creerii
unei curti international de prize maritime.La sfirsitul sec XIX apar o serie de lucrari si tratate de dr intern care nu si-au pierdut
actualitatea nici astazi: tratat de dr international 1880, drept international contemporan al popoarelor civilizate 1883.
12.Dreptul international contemporan
Un moment important in dezvoltarea dr intern este marcat de tartatul de la Paris din 1919 prin care sa instituit sistemul de la
Versailles si care a marcat aparitia unor noi state independente pe harta europei: ca Austria, Ungaria, Iugoslavia, Polonia,
Cehoslovacia.
Deasemenea prin acest tratat a fost fondata prima organizatie international cu character general, Liga Natiunilor. Unul din
scopurile principale ale acestei organizatii a fost mentinerea paciii si ingradirea recurgerii la razboi precum si respectarea dr intern.
Un eveniment deosebir de important pt dezvoltarea dr intern si punerea lui in serviciu pacii la constituit incheierea la 27 august
1928 pactului de la Paris.Prin prevederile pactului statele parti isi ausmau obligatia sa renunte la razboi ca instrument al politicii
lor nationale.Acesta a fost primul document international care a consacrat principiul reglementarii pasnice a diferendelor dintre
state.
Adoptarea Cartei ONU a constituit un eveniment important in dezvoltarea dr intern, in carta sunt stipulate principiile
fundamentale a dr intern. In prevederile cartei ONU a fost consacrat dreptul fiecarui popor de asi hotari singur soarta. Sub ediga
Onu sa elaborate o serie de documente care au avut un puternic impact asupra dezvoltarii dr intern:declaratia cu privire la
lichidarea colonismului, conventii referitoare la prohibirea oricaror discriminari fata de femei a discriminarii rasiale.
In cadru ONU au fost infiintate o serie de institutii specializate, care potrivit statutelor lor au largi abilitatii international in
domeniu economic, social, cultural, al invatamintului ca de exemplu fondu monetary international, organizatia mondiala a
sanatatii, organizatia international a muncii.

In etapa contemporana dr intern se caracterizeaza printro dezvoltare rapida a normelor sale, prin sporirea numarului de organizatii
international ca subiecte de dr intern, tinzind astfel ca de la un drept de coordonare in perioada dezvoltarii clasice, sa fie investit cu
un rol crescind in promovarea intereselor de termen lung ale intregii comunitati internationale.
13.Notiunea si clasificarea principiilor fundamentale ale dreptului international contemporan
In dr intern exista o categorie de norme principia care sunt niste reguli juridice internationale si care au ca obiect cele mai
importante raporturi dintre subiectele dr intern, unele avind un character fundamental, pt ca guverneaza dr intern general in
ansamblu sau, iar altele sunt principii specific fiecarei ramuri a dr inter public aplicindu-se doar raporturi din domenii mai
restrinse.
Principiile fundamentale se detaseaza din totalitatea normelor principale, reprezentind nucleul de baza a dr intern public, intrucit
toate celelalte principii si norme adoptate, fie pe cale conventionala, fie pe cale cutumiara, trebuie sa se conformeze principiilor
fundamentale ale dr intern.
Carta ONU si Declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de dr intern ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre
state in conformitate cu carta ONU din 1970. Carta ONU enunta 7 principii fundamentale ale dr intern:
1.principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta in relatille international sau principiul neagresiunii
2.principiul reglementarii pe cale pasnica a diferendelor international
3.principiul neamestecului in treburile interne ale altui stat sau principiul neingerintei
4.obligatiunea statelor de a coopera unele cu altele in conformitate cu carta ONU
5.principiul egalitatii popoarelor si dreptului lui de a dispune de ele insele
6.principiul egalitatii suverane a statelor
7.principiul indeplinirii cu buna credinta de catre state a obligatiunilor asumate in conformitate cu carta ONU
Declaratia privind principiile care guverneaza relatiile dintre statele participante la conferinta pt securitate si cooperare in europa
din 1975 enunta si dezvolta 10 principii fundamentale. La cele expuse in carta ONU si declaratia adunarii generale din 1970 au
mai fost retinute inca 3:
1.principiul inviolabilitatii frontierelor
2.principiul integritatii teritoriale ale statelor
3.principiu respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Carta de la Paris pt o noua europa din 21 noiembrie 1990 avea sa reitereze importanta celor 10 principii retinute in actul final de la
Helsinki mentionind cainfaptuirea deplina a tuturor angajamentelor CSCE trebuie sa prezinte temelia initiativelor statelor
europene, pt ca natiunile si popoarele de pe continental European sa traiasca potrivit aspiratiilor lor.

14.Neaplicarea fortei si neamestecul cu forta

In present razboiul este considerat cea mai grava crima internationala. Primul act care consacra acest principiu este pactul general
de renuntare la razboi ca instrument a politicii nationale a statelor din 27 august 1928 cunoscut sub denumirea Pactul BiandKellogg.
Carta ONU defineste in articolul 2 principiul neagresiunii astfel: toti membrii organizatiei se vor abtine, in relatiile internationale,
de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei, atit impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat,
cit si in alt mod incompatibil cu scopurile ONU.
Definitia agresiunii adoptat de adunarea generala din 1974 arata ca prin agresiune armata se intelege folosirea fortei armate de
catre un stat impotriva suveranitatii teritoriale sau independentei politice a altui stat, sau in orice alta maniera incompatibila cu
carta ONU. Pentru calificarea agresorului se aplica regula prioritatii in timp adica cine a comis primul actele de agresiune este
considerat agresor.
Notiunea din 1974 enumera urmatoarele acte de agresiune :
1.invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de catre fortele armate ale altui stat, sau orice ocupatie militara, chiar temporara
rezultind dintr-o astfel de invazie sau un astfel de atac.
2.bombardarea de catre fortele armate ale unui stat a teritoriului altui stat sau folosirea oricaror arme de catre un stat impotriva
teritoriului altui stat
3.atacarea de catre fortele armate ale unui stat a fortelor armate terestre, navale, aeriene, ale altui stat sau a marinei ori a aviatiei
civile ale acestuia
4.folosirea fortelor armate ale altui stat care sunt stationate pe teritoriul altui stat, cu acordul acestuia, contrar conditiilor prevazute
in accord sau orice prelungire a sederii acestor forte armate pe teritoriul dupa expirarea acordului.
Dreptul international actual admite in mod cu totul exceptional trei cazuri cind se poate recurge la forta in relatiile internationale:
1.drepul la autoaparare individuala sau colectiva
2.masuri colective de constringere
3.dreptul popoarelor aflate sub dominatie colonial de a lupta pt dobindirea independentei
Prima rezolutie a consiliului de securitate adoptata dupa evenimentele din 11 sepembrie 2001 se refera expres la dreptul inerent la
autoaparare individuala sau colectiva in conformitate cu carta.
Principalele context legale care ar determina folosirea sau amenintarea cu forta sunt urmatoarele:
1.incidenta responsabilitatii statului pt a ctele ilegale sau omisiunii si obligatia rezultata de a plati reparatii
2.responsabilitatea criminal a persoanelor pt actele de agresiune:
3.responsabilitatea pt actele criminale a statelor pr actele de agresiune

4.aplicarea cartei natiunilor unite de catre organele politice, si in particular, executarea de catre consiliu de securitate a
componentei sale conform capitolul 7 a cartei vizind:orice amenintare la adresa pacii, incalcarea pacii, sau act de agresiune
5.aplicarea prevederilor conventiilor multilateral privind autoapararea colectiva si mentinerea pacii regionale
6.aplicarea prevederilor tratatelor bilaterale de asistenta reciproca sau cooperare, comert si navigatie.
15.Solutionarea pe cale pasnica a diferendelor international
Primele incercari de eliminare a razboiului ca mijloc de reglementare a diferendelor dintre state si de impunere a mijloacelor
pasnice a avut loc la finele sec XIX-lea. Conferintele de la Haga din anul 1899 si 1907 reunite sub auspiciile pacii, dezarmarii si
arbitrajului, au reusit doar in privinta perfectionarii procedurilor diplomatice de reglementare a diferendelor.
Ideea interzicerii razboiului ca mijloc de desfasurare a relatiilor international a aparut pt prima data in actul societatii natiunilor
care isi propunea printer principalele sale scopuri si pe acela de a veghea la mentinerea pacii si de a oferi cadrul international al
unei organizatii in vederea evitarii razboaielor , aplicinduse importante limitari ale competentei statelor de a recurge la razboi.
In afirmarea principiului solutionarii pasnice a diferendelor, semnarea la San Francisco la 26 iunie 1845 a cartei ONU si a
statutului curtii international de justitie la incheierea conferintei international pt organizarea internationala, si intratea acesteia in
vigoare la 24 octombrie 1945 a reprezentat prin caracterul sau de tratat international un moment crucial.
Cu prilejul codificarii dr intern, principiul solutionarii pasnice a disputelor international a cunoscut importante dezvoltari, in acest
context retinem declaratia adunarii generale a ONU asupra principiilor de dr international din 1970, declaratia de la Manilla cu
privire la reglementarea pasnica a diferendelor international adoptata de adunarea generala a ONU la 15 noiembrie 1982.
Declaratia adunarii generala a ONU asupra principiilor de dr intern din 1970 indica urmatoarele:
1.obligatia statelor de a cauta rapid o solutie echitabila a diferendelor internationale si atunci cind nu ajung la o solutie din
mijloacele retinute in carta, sa caute o reglementare a diferendului prin mijloace pasnice pe care le vor conveni
2.statele parti la diferend, precum si alte state trebuie sa se abtina de la orice act susceptibil sa agraveze situatia, astfel incit sa nu
puna in pericol pacea si securitatea internationala.
3.diferendele internationale vor fi solutionate pe baza egalitatii suverane a statelor si in baza principilului liberei alegeri a
mijlocului de reglementare
In anul 1982 adunarea generala a ONU adopta declaratia cu privire la reglamentarea pasnica a diferendelor internationale care
prevede obligatia statelor de a actiona cu buna credinta in relatiile dintre ele pt a evita ivirea la diferende, urmarind sa traiasca in
pace si ca buni vecini sa contribuie la consolidarea pacii si securitatii international, obligatia de a nu inceta procesul de solutionare
a diferendelor numai prin mijloace pasnice, posibiliattea de a incheia tratate speciale cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor care se poate ivi intre ele.
16.Egalitatea suverana a statelor
Suveranitate de stat reprezinta un principiu atit a dreptului intern cit si a dreptului international. Suveranitatea reprezinta dreptul
unui stat de a rezolva liber si dupa propria sa apreciere problemele sale atit pe plan intern cit si extern, fara a transgresa in nici un
fel drepturile altor state si nici principiile fundamentale ale dreptului international.
Una din consecintele principale ale egalitatii suverane o reprezinta inalienabilitatea si indivizibilitatea teritoriului de stat.
Inaliebilitatea semnifica ca prerogativele esentiale ale suvernatitatii nu pot fi cedate sau transferate, iar prin indivizibilitate se
intelege ca atributele suvernatitatii nu pot fi fragmentate, nu pot apartine mai multor titular, cu alte cuvinte inadmisibilitatea
oricarei atingeri aduse teritoriului unui stat prin acte de agresiune sau a unor actiuni de aplicare cu forta, de dezmembrare a unui
teritriu sau de modificare prin constringere a frontierelor unui stat.
Dreptul la egaliate este o consecinta directa a dreptului la suveranitate si independenta, care postuleaza ca toate statele se bucura
de drepturi si obligatii egale, in calitatea lor de member a comunitattii international.
Din acest principiu decurg urmatoarele drepturi ale statelor:dreptul la personalitate internationala, dreptul statului de a I se
respecta integritate teritoriala, dreptul inerent la legitima aparare, dreptul de a-si stabili singur sistemul sau economic, cultural, si
normative, dreptul de a define si conduce in mod liber relatiile sale cu alte state conform dreptului international etc.
17. Neamesticul in afacerile interne ale unui stat un principiu fundamental a dr int cont. in cazul unei interventii se incalca
egalitatea suverana a statelor cit si dr popoarelor de asi hotari singure soarta. respectarea acestui principiu garanteaza
dezvoltarea libera si independente a fiecarui popor. Apara : valorile suverantitatii , independentei , dezvoltarii pasnice a
popoarelor, condamnind orice fel de imixtiune in treburile lor. Acest principiu semnifica obligatia statelor de a nu se amestica in
afacerile interna si externe ale statelor si popoarelr, de a nu le impune regimul sau de stat sau ideologia sa . acest principiu
prevede interdictia interventiei sub orice forma: armata, economic, diplomatica , idieologica etc. interventia armata poate avea
loc nu neaparat introducerea pe un teritoriu strain trupele militare, ea poate realiza si prin organizarea razboaie civile in stat,
trimiterea trupelor armate etc. interventia economica- ajutor financiar sau alt tip de ajutor economic cu impunerea anumitor
conditii politice, blocarea economiei,contracte neechitabile , care deschid capitalului strain posibilitati largi de interventie in
economie si politica unui stat strain. Interventia diplomatica-amesticul in afacerile interne pri intermediu aparatului diplomatic ,
mai ales prin intermediu ambasadorului. Interventia ideological- are loc prin mijloacele de informare: radio , presa, tv, film.
Exceptii de la princiupiul: interventia solicitata. Consacrat de art.2, p.7 Carta ONU, statutul organizatiilor internat cum ar pactul
ligii arabe , carta osa si carta oua, conventia de la Viena 1961 cu privire la relatii diplomare si 1963 cu privire la relatiile
consulare.
18.indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor asumate in conformitate cu dr internat- postuleaza respectarea cuvintului dat
, executarea cu buna credinta intelegirilor internat , o atitudine constructive in indeplinirea obligatiile internat asumate de catre
stat. buna credinta este o cerinta elementara a dreptului si echitatii , ea trebuie sa calauzeasca statele in relatiile mutuale .in
exercitarea dr lot suverane , statele sunt tinute sa se conformeze acelor obligatii impuse de dr internat. Consacrat de preambulul

Ligii natiunilir, in preambulul Cartei ONU, Conventia de la Viena 1969 cu privire la tratatele internat. Statele au oblige de a
respecta cu buna-credinta doar tratatele legale,licite sau juste. Garanteaza respectful intereselor nationale aale tuturor statelor.
19. respactarea dr si libertatilor fundamentale ale omului- are un caracter universal si capata din ce in ce mai mult un
character de generalitate, impunindu-se celor mai diverse domenii ale raporturilor dintre state. In virtutea acestul principiu
statelor le revin si o serie de obligatii de drept international cum ar fi : - oblige statelor de a respecta standartele internat privind
dr omului; - oblige de a nu permite nici un fel de incalcare a dr omului , creind mijoacele juridiciare la indemina celorale caror dr
au fost inculcate ; - sa se preocupe de asigurarea pu toti oamenii a unui nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii si
bunastarii lor, preocupinduse de adoptarea masurilor sociale necesare;- sa asigur minaritatilor nationale dr de a se asocial , de a
duce impreuna o viata spirituala si de asi prezerva identitatea etnica , lingvistica si religioasa;- oblige de a informa cu buna
credinta a forumurile internat in legatura cu modul in care statele respecta si aplica conventiile internat privind dr om ,
manifestind o receptivitate fata de sugestiile si propunerile altor state, fata de recomandarile organizatiilor internat. Prima
consacrare a dr om apare in SUA in 1776 12 iunie , in declartia dr . Cata ONU consacra art 56 in mod expres oblige statelor
privind respectarea univ si efeectiva a dr omului si libertatilor fundmentale pu toti , fara dosebire de sex, rasa, reigie, limba etc.
documente care au fundamentat acest principiu: Declaratia Universala a Dr Om din 10 dec 1948; Carta de la Paris 21 noiembrie
1990, cele 2 pacte internat cu privire la dr economice , sociale , politice adoptate de Adunarea Generala aONU, etc. in cadrul
ONU sunt organe principale care se ocupa de protectia dr om, creindusi mai multe organe subsidiare in domeniu.
20.dr popoarelor de a dispune de ele insele- in virtutea acestui princip , toate popoarele si natiunile au dr. de a determina liber
statutul lor politic, economic social si cultural. Au dr. la autodeterminare doar natiunile si popoarele dar nu si minoritatile
nationale. Toate poparele sunt egale si nu exista natiuni priveligizate. Dr popoarelor de a dispune de ele insele implica
urmatoarele dr
:- dr popoarelor asuprite de a se constitui in stat propriu si independent
; - dr popoarele asuprite de a lupta impotriva dominatiei straine si caracterul legal acestei lupte;
- dr de a benifecia de protectia dr internat;
- dr de a stabili relatii oficiale cu state si de a participa la organiz inernat ,de regula cu statut de observator;
- dr de a-si alege si dezvolta in mod liber sistemul lor economic, politic si social;
- dr la libera exploatare a resurselor si bogatiile sale minerale etc.
Obligatiile:
- oblig. statelor de a respecta acest dr in conformitate cu dispozitiile Carti ONU;
- sunt obligate sa acorde ajutor ONU in vederea achitarii acesteia de raspunderile pe care I le confera Carta ONU in privinta
aplicarii acestui principiu;
- obli. statelor de a se abtine de la orice masura de constringere care ar priva popoarele de acest dr. acest principiu este consacrat
in Carta ONU, in rezolutia Adunarii Generale din 1960 privind acordarea indepent tarilor si popoarelor colonii, Declaratie din
1970, in Actul final de la Helsinki, etc.
21.Integritatea teritoriala a statelordr statului de a exercita suprematia sa deplina pe teritoriu sau, delimitat prin frontiere de stat, suprematie ce si gaseste expresie
in organizarea politico-admin a teritoriului,in stabilirea regimului juridic al persoanelor ce se afla pe teritoriul sau , in folosirea
libera a resurselor sale naturale. Principiul presupune interzicerea oricaror tentative de a urmari rupererea partiala sau totala a
unitatii nationale , manifestarile de forta indreptate impotriva teritoriului unui anumit stat. statelor la revin obligatia de a nu viola
terioriul altui stat, de anexa cu forta teritoriul unui stat, precum si de a nu exercita puterea sa pe teritoriul unui stat. o consecinta a
acestui principiu este inadmisibilitatea recunoasterii ca legala a oricarei achizitii teritoriala efectuata prin forta , precum si a
oricaror tendinte sau practice care urmaresc sa lipseasca un stat de o parte din teritoriul sau national. Acest principiu este
consacrat in Carta ONU, Actul Final de la Helsinki
22.Inviolabilitatea frontierelor- Actul finl de la Helsinki : Statele participante considera inviolabile, fiecare, toate frontierele
celuilalt, precum si frontierele tuturor statelor din Europa, si in consecin ele se vor abine acum si in viitor de la orice atentat
mpotriva acestor frontiere.In consecin, ele se vor abine, de asemenea, de la orice cerere sau de la act de acaparare si de
uzurpare a ntregului sau a unei pri a teritoriului oricrui stat participant. dr internat admite modificarea frontierelor dintre
state pe cale pasnica. Frontiele fiecarui stat vor trebui sa fie respectate de toate celelalte state , de unde decurge caracterul illicit al
oricaror manifestari sau demonstartii de forta in apropierea acestor frontiere, a oricaror acte de violare a hotarilor nationale.
23.principiul cooperarii statelor- cooperarea este necessitate obiectiva de existenta a relatiilor internation, statele trebuie sa
coopereze in rezolvarea problem econom, social, cultural sau umanitar, precum si in incurajarea si promovarea respectarii dr omul
si libertatile fundamentale , fara deosebiree de rasa , sex, religie sau limba.
Principalele aspece ale cooperarii:
- statele sunt obligate sa coopereze intre ele in vederea mentinerii pacii si securitatii internat;
- statele tre sa coopereze pu a asigura respectarea universala si apliarea dr om si a libert fundament pu toti , precum si
eliminarea discriminarii rasiale si intolerantei relioase sub toate formele lor;
- in relatiile lor internat statele tre sa se conduca i domeniile economic, social, cultural, tehnic si comercial in conformitate cu
principiile egalitatii suverane si neimixtiunii;
- statele membre ale ONU sunt obligate sa actioneze atit impreuna , cit si individual, in cooperare cu ONU, conform dispozitiilor
pertinente ale Cartei;

- statele membre ale ONU sunt chemate sa coopereze in domeniul economic, cultural, social, ca si in cel al stiintei si tehnicii si
favorizind progresele culturii si invatamintului in lume;
- statele au datoria de a-si uni efortorile pu a promova dezvoltarea economiei si ridicarea nivelului de viata in toate tarile lumii,
si in mod particular in tarile in curs de dezvoltare;
- cooperarea statelor pu eliminarea progresiva a obstacolelor din calea comertului mondial, pu promovarea unei expansiuni
stabile si a unei liberalizari crescind a acestui;
- cooperarea in domeniul dezarmarii generale si complete. Acest principiu este consacrat catre Carta ONU
24. Aspecte teoretice privind coraportul dintre dreptul international si dreptul national.
Coraportul dintre dr internat si dr national are la baza 2 teorii principale : T monista si T dualista..
Teoriile dualiste susin c dreptul internaional i dreptul intern sunt dou sisteme distincte, rupte ntre ele , cu o existen paralel,
cu domenii diferite de aplicare, avnd izvoare distincte i destinatari deosebii, care nu se influeneaz reciproc. Potrivit acestei
concepii, normele de drept internaional nu au valoare pentru dreptul intern, dup cum normele de drept intern nu au valoare
pentru dreptul internaional, ele aplicndu-se indiferent dac sunt sau nu n concordan unele cu altele.
Teoriile moniste susin existena unei singure ordini juridice, format din dreptul intern i dreptul internaional, dreptul avnd
astfel o structur unitar, compus din norme obligatorii, indiferent dac acestea se adreseaz indivizilor, statelor sau altor entiti
asimilate acestora, aflate ntr-o strict ierarhie .
25.Influenta dr national asupra procesului de creare si aplicare a normelor de dr internat- dat fiindca dr national a aparut
si sa fondat pina la consolidarea dr international, unele domenii ale dr internat au receptionat concepte consolidate in cadrul dr
national. Drept exemplu pot servi dr internat a dr omului care a fost influentat in mare parte de valorile promovate in marea
revolutie burgheza si legislatia interna a Frantei, a SUA, M.Brit,etc. un alt exemplu poate fi dr marii, prevedere conventionale ale
caruia se bazeaza in mare parte pe normele ce reglementeaza regimul teritoriilor respective a statelor riverale. Odata cu adoptarea
declarat ONUprivind decolonizarea Africii si Asiei in anii 60, sec 20. statele in cauza a adoptat a.n . internr prin care au stabilit
suveranitatea poporului asupra resurselor naturale ale statului. Ulterior aceasta regula a preluat forma principiului de baza a dr
internat economic, iar a n internat ce reglementeaza relatii econom internat recunosc acest principiu in calitate de norma
imperativa.
26. Influenta dreptului international asupra procesului de creare , functionare si dezvoltare a dreptului national.
Dreptul international public i dreptul intern al statelor sunt dou sisteme de norme i dou tipuri de drept distincte, cu obiect de
reglementare, izvoare i metode diferite. Dreptul internaional exercita o influen substanial n sensul unificrii unor concepte i
reglementri de drept intern. Pornindu-se de la ideea c dreptul internaional exprim interesele superioare comune ale societii
internaionale, statelor le revine obligaia de a-i adapta propria legislaie la exigenele i la regulile de drept internaional, existnd
astfel elemente ale unui proces de internaionalizare a dreptului intern.Unele tratate internaionale cuprind prevederi exprese in
temeiul crora statele care devin pri sunt obligate s ia anumite msuri n planul legislaiei lor interne pentru aducerea la
ndeplinire a obligaiilor ce le revin din aceste tratate.
De asemenea-admiterea n organizaiile de colaborare pe plan european a unor noi state este nsoit de asumarea de ctre acestea
a obligaiilor de a-i pune de acord legislaia intern cu reglementrile comunitare din domeniul drepturilor omului i din alte
domenii;-conveniile internaionale referitoare la dreptul internaional aplicabil n conflictele armate cuprind obligaia statelor
semnatare de a-i ncorpora in dreptul intern reglementri i sanciuni, inclusiv penale, pentru nclcrile prevederilor acestora;
Dreptul internaional apare, de aceea, ca avnd un caracter de coordonare ntre state suverane, iar dreptul intern este considerat un
drept de subordonare, n care statul se manifest ca autoritate politic suprem ce prescrie o anumit conduit persoanelor ce-i
sunt subordinate.
27. Formele juridice de racordare a sistemelor de drept international si national.
participarea statelor la relatiile internationle ofera acestora anumite drepturi si obligatii reglementate de normele dretului
international. Acest proces obliga statele sa se introduca normele respective si in ordinea juridica interna . deptul international
cunoaste citeva forme de racordare sau ajustare a dreptului national la dreptul international, prin acestea se enumera;
transformarea-procedura ce presupune modificarea legislatiei in conformitate cu prevederile conventionale internationale si
poate avea loc dupa expunerea consimtamintului statului de a fi legat prin tratat sau anterior acestuia; incorporarea-presupune
introducerea in integruma prevederilor, acordurilor interntionale semnate de catre stat in ordinea juridica interna;
receptionarea-implimentarea unor prevederi continute in acordurile internationale semnate de catre stat.
si trimiterea-procedura ce presupune aplicarea unor acte interne in cazurile in care actul normativ national face trimitere directa
la el.
Obligatia statului de a implimenta dreptul international este dictata de mai multi factori:1- in primul rindeste vorba despre
indeplinirea obligatiilor principale asumate.conform prevederilor art.29al conventiei din 1969 privind dr.tratatelor, statul nu poate
face trimitere la prevederile nationale p\u asi motiva neindeplinirea obligatiilor internationale asumate.majoritatea statelor prevad
in mod direct in constitutiile nationale faptul ca se obliga sa-si onoreze obligatiile internationale.2- o alta procedura de
influentarea adreptului national este practica judiciara internationala, adica hotaririle acelor instante jurisdictia carora este
recunoscuta de catrestatele respective(curtea internationala de justitie sau CEDO)
28. notiunea de subiect de drpt internat- subiect de dr internat sunt actorii participanti la relatiile internat care au capacitatea
de a avea dr si asi asuma oblige in baza dr internat. Subiectele sunt participantii la crearea n de dr intr sau cei cui sunt destinate n
de dr inter. Sub se impart in 2 categ: recunoscute si nerecunoscute.

Din cele recunoscute fac parte : statele suverane, popoarele ce lupta pu elib nationala, organiz internat, interguvernament,
formatiuni de tip statal.
Din cele nerecunoscute ; persona fizica,organiz intern nonguvernament, companiile transnationale.
Subiectele poseda capacitatea de exercitiu, de folosinta si sunt responsabili pu actiunile sale in baza dr internat. Statele poseda
capacite de exerc din momentul aparitiei sale , popoarele din momentul constientizarii a dr la autadeterminare, organiz din
momentul adoptarii actul constitutive. Capac de folosinta tine de specificul si natura fiecarui subiect. Statele au capacite de folos
universala iar organizat si formatiunile speciala in baza actului constitutive.
Subiectele recunoscute sunt derivat si principale. Princip- statele suverane,popoarele ce lupta pu elib nation; derivate organiz
inter interguvernament si formatiunile de tip statal. Subiectul sa aiba oblige, sa fie capabil a reclama beneficial dr sale sa aiba
capaciatea de a intra in raporturi cu alte persoanr jurid recunoscute de sistemul particular de dr.
29. Statele-subiecte primare si originare de drept international.
Statele constituie principalele subiecte de drept internaional.Acestea au caracterul de subiecte originare, tipice, fundamentale ale
dreptului internaional, ntruct numai statele, au dreptul nelimitat de a participa la elaborarea normelor de drept internaional i
i pot asuma n totalitate drepturile i obligaiile prevzute de dreptul internaional.Statul particip n relaiile internaionale ca
purttor de suveranitate.Ca atribut esenial al statului, suveranitatea nseamn supremaia puterii de stat pe plan intern i
independena acesteia fa de orice alt putere n sfera raporturilor internaionale.
Statutul de subiecte primare este determinat de locul pe care acesta il ocupa in sistemul relatiilor internationale. Prin intermediul
si sub controlul statelor isi desfasoara activitatea si alti participanti la viata sociala internationala- unitatile administrative ale
statelor, asociatiile obstesti, indivizii. Nici o societate umana nu poate exista in afara statului. Chiar insusi dreptul international,
este conceput in mare parte ca un drept al relatiilor dinter state, fara existenta acestora nici nu ar putea functiona, deoarece statele
creaza normele de drept international, le confera forta juridica obligatorie, aducind la indeplinire mecanismul lor de functionare.
Statele sunt obiecte originare deoarece alte subiecte cum ar fi organizatiile internationale capata acest statut numai ca urmare a
existentei statelor principale.
30. Popoarele ce lupta pentru eliberarea nationala ca subiecte de drept international.
Miscrile de eliberare natioanl spre deosebire de stat sunt subiect cu caracter provizoriu. Devin subiect din momentul
recunoasterii sale n calitate de organizatie ce reprezint poporul sau natiunea ce lupt pentru eliberare national si si pierd
aceast calitate din momentul atingerii scopului fie crearea unui stat nou fie intrarea n componenta altui stat a teritoriului
respectiv.
Calitatea de subiect a miscrilor de eliberare national reiese din unul din principiile fundamentale ale dreptului international si
anume dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele. Declaratia Adunrii Generale din 1960 prevede n mod expres dreptul
popoarelor colonizate la lupta armat organizat obiectivul creia const n autodeterminarea poporului respectiv.
Pentru a fi recunoscut n calitate de reprezentant al poporului ce lupt pentru eliberare national organizatia respectiv trebuie s
ntruneasc urmtoarele criterii:
1-organizatia trebuie s apar ca reprezentant legal al poporului respectiv;
2-trebuie s controleze efectiv teritoriul respectiv;
3-s aib o structur bine organizat;
4-lupta armat pe care o duce s fie n conformitate cu prevederile dreptului international umanitar.
La moment unicul subiect de drept international din acest categorie este organizatia pentru eliberarea Palestinei care este
reprezentantul poporului palestinian n lupta sa pentru crearea propriului stat. Organizatia respectiv ncheie acorduri
internationale, particip la reuniuni, conferinte internationale fie cu statut de participant sau de observator.
31. organizatiile internationale ca subiect de dr internat- calitatea de subiect a dr este caracterizata prin posesia de dr si
aptitudenea de de a dobind si indeplini atributiile in baza statutului sau altor acte constitutive. Organiza internat guvernam au la
baza crearii lor un tratat incheiat intre doua sau mai multe state suverane si egale in dr. la conferintele de constituiere sunt
stabilite o serie de regui si norma refiretoare la scopurile si obiectivele organizatiei, membrii, competentele acesteia,, tipurile si
formele de activitate , modul de formare si functionare a secretariatului si diverse organe ale oranizat ,etc. au character de
permanenta care se refera la aspect continuu intreruperi al activitati organiz. Au vointa proprie . dipsune de organele sale proprii
care asigura realizarea actiunilor prevazute de catre programul stabilit de catre statele membr e si indeplinesc diferite functii
tehnico-administrative. Organizatiile internationale si membrii sai se bucura pe teritoriul statelor membere de privilegii si
imunitati. Exista organizatii cu capacitate universala sau speciala. Cu caracter universal- ONU si institutile sale specializate.
32. Formatiunile de tip statal ca subiecte de drept international.
Din aceast categorie un timp ndelungat au fcut parte orasele libere iar la moment Vaticanul si Ordinul Cavalerilor de Malta.
Aceste subiecte la fel au un caracter derivat dat fiind posibilittile limitate de a participa la relatiile internationale.
Printre orasele libere evidentiem:
1-Uniunea Hansa.
2-Orasul Cracov statutul cruia a fost stabilit prin acordul dintre Austria si Rusia pe parcursul secolului XVIII nceputul secolului
XIX.
3-Orasul Kdansc a avut statut de oras liber stabilit prin tratatul de pace de la Versailles 1919.
4-Orasul Triest -statutul Triestului a fost stabilit dup cel de-al doilea rzboi mondial conform cruia sectorul A n care intra nssi
orasul Triest a intrat n componenta Italiei iar sectorul B a revenit Iogoslaviei.
Vaticanul. Statutul su a fost stabilit prin acordul de la Laterano din 1929 semnat ntre reprezentantul Papei si guvernul lui
Musolini. Conform acestui acord, Vaticanul preia suveranitatea asupra unei portiuni din jurul catedralei Sfntul Petru. Sfntul sediu

are dreptul s ncheie acorduri internationale inclusiv concordate i tratate internationale laice. Particip n calitate de observator la
diverse organizatii internationale, are drept de legatie activ (a trimite reprezentanti diplomatici) i pasiv (a primi reprezentanti
diplomatici). Reprezentantii diplomatici ai Vatcanului se numesc Nuntii papali iar Misiunea papal Nuntiatur papal.
33. Persoana fizica si recunoasterea ei ca subiect de drept international.
Individul mpreun cu companiile transnationale i organizatiile internationale non-guvernamentale formeaz a a numita categorie
a subiectelor nerecunoscute. Persoanele fizice, sunt subiecte ale dreptului intern al statelor .n dreptul internaional contemporan
persoanelor fizice li s-a creat un statut tot mai favorabil n raport cu statele, recunoscndu-li-se anumite drepturi a cror ocrotire
trebuie s se realizeze dincolo de limitele legislaiilor naionale.n anumite limite, n special n cadrul european, persoanele fizice
pot reclama statele, inclusiv cele ale cror ceteni sunt, n faa unor foruri internaionale cu caracter administrativ i chiar
jurisdicional, ale cror hotrri devin opozabile statelor respective. De asemenea, persoanele fizice pot fi trase la rspundere
pentru anumite fapte penale grave (crimele internaionale), cum ar fi crimele mpotrive pcii, crimele mpotrive umanitii i
crimele de rzboi, sau alte crime stabilite prin convenii internaionale (genocidul, apartheidul, pirateria, traficul de stupefiante
etc.) de ctre tribunalele penale internaionale.Dei sub ambele aspecte menionate persoanele fizice sunt tot mai prezente n plan
internaional, perspectiva consolidrii acestei evoluii fiind favorabil, nu se poate vorbi nc de o recunoatere a calitii lor de
subiecte de drept internaional, drepturile i obligaiile lor fiind stabilite de ctre state att n baza legilor interne, ct i prin
conveniile internaionale semnate de acestea.
34. Recunoasterea statelor si a guvernelor in dreptul international.
Institutia recunoaterii n dreptul international are la baza sa dou teorii:
Teoria constitutiv. Conform acestei teorii statul devine subiect de drept international din momentul recunoa terii sale de ctre
alte state. Aceast teorie este respins de dreptul international contemporan dat fiind c ea vine n contradictie cu caracterul
originar al calittii de subiect de drept international al statului.
Teoria declarativ este cea ce domin astzi n dreptul international i presupune c statul devine subiect de drept international
din momentul constituirii sale. Recunoaterea n dreptul international de jure are loc de regul n baza unei declaratii privind
recunoaterea statului sau prin ncheierea unui acord cu privire la stabilirea relatiilor diplomatice. Ea este definitiv i nu poate fi
rechemat. Recunoaterea de facto este neoficial prin intermediul ncheierii unor acorduri comerciale / economice sau care are
drept scop participarea ct mai larg a unor state n cadrul organizatiilor internationale. Recunoa terea ad-hoc are ca scop
acordarea posibilittii ntretinerii unui dialog pe o problem concret ntre dou state ce nu se recunosc reciproc.
Recunoasterea statelor- actul prin care un stat admite ca o entitate statala terta in virtutea elementelor sale constitutive(teritoriu,
populatie, guvern) intruneste conditiile necesare pentru posedarea personalitatii juridice depline in ordinea internationala.
Recunoaterea statului este definitiv i poate fi retras doar n cazul n care formatiunea respectiv i pierde calitatea de subiect
de drept internationalRecunoasterea guvernelor- act liber al unui stat sau al mai multor state prin care se manifesta intentia de a
intretine relatii oficiale cu acesta si implicit de incetare a unor astfel de raporturi cu vechiul guvern. La originea teoriei
recunoaterii guvernului stau 2 elemente:
Elementul eficacittii presupune control efectiv asupra teritoriului statului respectiv iar elementul legalittii presupune caracterul
legal al prelurii puterii de ctre guvernul respectiv, si elementul legalitatii.
35.Succesiunea Statelor in Dr.Inter. reprezinta substituirea unui stat de catre altul,in limitele unui teritoriu determinat si cu
privire la populatia respectiva.Exemple:
1.unirea a doua sau mai multe state,prin fuziune sau absortie;
2.dezmembrarea unui stat in doua sau mai multe state suverane;
3.separarea unuia sau mai multor parti dintr-un stat si constituirea lor ca state suverane;
4.aparitia de state noi,ca urmare a eliberarii de sub dominatie coloniala sau ocupatie straina;
5.transferul de teritorii.
In cazul succesiunii statelor la tratatele internationale statele deasemenea au diferite drepturi si obligatii,exact ca si in succesiunea
cu privire la bunurile de stat,arhive si datoriile de stat.Iar in cazurile succesiunii statelor la calitate de membru ale organizatiilor
internationale,acest aspect nu a fost niciodata codificat,dar din practica cutumiara a statelor si a organizatiilor internationale aceste
state pot deveni membre ,fie prin succesiune,fie prin proceduri de primire a noi membri.
Institutia succesiunii n dreptul international este reglementat de dou conventii universale:
Conventia de la Viena din 1978 privind succesiunea statelor la tratatele internationale;
Conventia de la Viena din 1983 privind succesiunea statelor la arhive, bunuri i datorii (nu a intrat n vigoare pn n
prezent).Chestiunea succesiunii altor subiecte de drept international nu este reglementat de acorduri internationale i este
solutionat n fiecare caz aparte. Pe lng problemele mentionate un domeniu al succesiunii reprezint succesiunea la cettenie.
36. Delimitarea diferendelor si a situatiilor in dreptul international.
Conform prevederilor normelor de drept international, statele sunt obligate sa solutioneze diferendele care au aparut intre ele prin
mijloace pasnice , p\u a nu supune pericolului pacea si securitatea in-ala.principiul unanim recunoscut al dreptului international
privitor la solutionarea pasnica a diferendelor internationale are character imperative si este stipuat in Carta ONU. Astfel conform
art.2 p.3 toti membrii organizatiilor vor rezolva diferendele lor internationale prin mijloace pasnice in asa fel incit pacea si
securitatea In-ala , precum si justitia san u fie puse in primejdie.problematica privind solutionarea pasnica a diferendelor In-ale au
fost puse in discutie inca la conferinta de pace de la Haga din 1899-1907,insa in cadrul conventiilor incheiate razboiul nu a fost
interzis ca mijloc de solutionare a diferendelor , abia in 1928 prin pactul de la Paris au fost recunoscute ilegale mijloacele militare
de solutionare a conflictelor. Statutul ONU divizeaza diferendele in 2 categorii: 1)extreme de periculoase-continuarea carora pot

duce la afectarea securitatii In-ale si mentinerea pacii mondiale; 2)alte diferende. Diferendele internationale apar intre urmatoarele
subiecte: state; statele si organizatiile internationale; organizatiile internationale; alte subiecte ale dreptului international.
37. Mijloacele diplomatice de reglementare pasnica a diferendelor internationale.
Diferendele internationale se solutioneaza pe cale pasnica cu respectarea principiilor egalitatii suverane al statelor si in
conformitate cu liberatea de alegere a modalitatilor si mijloacelor de reglementare pasnica a diferendelor. In categoria de mijloace
politico-diplomatice de solutionare a diferendelor internationale fac parte:
negocierele-sunt cele mai eficiente mijloace , mai ieftine,si la indemina partilor care pot fi de 2 tipuri:bilaterale si
multilaterale.pe parcursul negocierilor pot fi acceptate diverse forme si metode de solutionare a diferendului in-al. toate mijloacele
de solutionare pasnica a diferendelor se initiaza de regula prin negocieri si se finalizeaza de multe ori de asemenea prin negocieri.
Bunele oficii-implica prezenta unui tert acceptat d catre partile in diferend ce ajuta la negocieri si chiar la evitarea unor
conflicte. Dreptul de a acorda bunele oficii il au statele care nu sut implicate in conflict, precum si organizatiile internationale.
Statele si org,in-ale, care acorda bunele oficii de obicei nu participa la negocieri, decit cind partile in diferend solicita a ceasta
participare.
Medierea- preconizeaza ca tertul participa nu numai la negocieri ci formeaza si propuneri de solutionare , insa care nu sunt
obligatorii p\u parti in diferend.scopul mediatorului se limiteaza doar la stabilirea pretentiilor reciproce intre parti in diferend si
indemnarea lor spre solutionarea pasnica a diferendelor. Rolul de mediator inceteaza cind una din parti sau chiar insusi mediatorul
constientizeaza ca propunerile sale nu sunt acceptate..
38. Mijloacele jurisdictionale de reglementare pasnica a diferendelor internationale.
Din aceasta categorie fac parte:arbitrajul international, instantele de judecata internationale permanente,unde diferendele se
rezolva prin hotarirea unui organ,iar partile se angajeaza sa accepte si sa execute hotarirea care este obligatorie p\u toti.
A.Arbitrajul-este modul de reglementare a diferendelor internationale in care partile,printr-o conventie formala,se supun deciziei
unei terte parti,care poate fi una singura sau mai multe,in urma unei proceduri contencioase din care rezulta o hotarire
definitive.Arbitrajul isi gaseseste temeiul in vointa partilor,care se poate exprima in mai multe feluri : a)Compromisul este un
tratat caruia i se aplica toate principiile si regulile dr.tratatelor,el stabileste daca arbitrajul va fi efectuat de un tert,de un arbitru
unic sau de un organ collegial ad-hoc ori de un tribunal preconstituit.b)Clauza compromisorie reprezinta o stipulare cu caracter
special sau general dintr-un tratat bi-sau multilateral,prin care statele-parti se oblige ca,in cazul aparitiei unui different intre ele,sal
solutioneze prin recurgerea la arbitraj.c)Tratatul de arbitraj permanent ce are ca scop principiul de a recurge la
arbitraj.Partile,tribunalul,procedura,si sentinta fiind necesare,sentinta fiind obligatorie pentru parti.
B.Justitia Internationala care este bazata pe:a)Instantele Judiciare Internationale-CEDO si Curtea Interamericana a drepturilor
Omului,Curtea de Justitie a Comunitatiilor Europene(Uniunea Europeana),CJCE,Tribunalul pentru Dreptul Marii.
Infiintarea si Compunerea Curtii Internationale de Justitie-curtea are o proprie jurisdictie,competenta
contencioasa,consultative,hotarirea curtii este adoptata cu majoritatea judecatorilor prezenti,in caz de voturi egale votul
presedintelui fiind preponderent.
39. Procedura de reglementare a diferendelor in cadrul O.N.U.
In cadrul sistemului ONU, Consiliul de Securitate si Adunarea Generala au competente speciale in reglamentarea pasnica a
diferendelor. Consiliul de Securitate- de competenta sa tine solutionarea diferendelor de natura a pune in pericol pacea si
securitatea internationala. Astfel Consiliul poate sa recomande partilor diverse metode de solutionare cum ar fi negocierele, bunele
oficii, medierea., sa faca recomandari cu privire la modul de reglementare a diferendului, sa recomande partilor continutul
reglementarilor . Consiliul poate ancheta orice diferend ori poate incredinta aceasta Secretarului General. Adunarea Generala
discuta si favce recomandari partilor p\u rezolvarea oricarui diferend sau situatie daca acestea afecteaza bunastarea generala sau
relatiile prietenesti intre natiuni. Secretarul General-indeplineste misiuni de bune oficii, mediere, invita partile in diferend sa-l
solutioneze prin negocieri. Institutiile specializate ale ONU au in structural or si organe cu competente de solutionare pasnica a
diferendelor. Statele in plan regional au creat urmatoarele organizatii internationale:Liga Statelor Arabe(LSA) 1945-care nu sa
dovedit eficienta in problematic ace vizeaza solutionarea pasnica a diferendelor internationale. Organizatia Statelor Americane
(OSA) in Tratatul interamerican de Ajutor Reciproc este prevazut atit principiul solutionarii pasnice a diferendelor, cit si
mijloacele de reglementare a lor. Organizatia Uniunii Africane din 2002Uniunea Africana, Organizatia pentru Securitate si
Cooperare in Europa OSCE.
40.Reglementarea diferendelor n cadrul OSCE.
Conventia privind concelierea si arbitrajul 1992 a adus in cadrul OSCE urmmatoarele inovatii:
- a creat CURTEA EUROPEANA de CONCILIERE si Arbitraj
- procedura de conceliere obligatorie
- neacceptarea solutiilor propuse,intr-un anumit termen,poate duce la aplicarea unor mijloace de presiune de catre Consiliul OSCE
Procedura de conceliere este confediniala si contradictorie.Propunerile de solutionare sunt cuprinse in raportul final al Comisiei de
conceliere care se notifica partilor.Arbitrajul prevazut de Conventie are caracter facultativ.Tribunalul arbitral poate fi constituit pe
baza acordului partilor sau la solicitarea unei parti daca a fost recunoscuta cmpetenta Curtii
41.Notiunea de Raspundere Internationala s-a consacrat ca un adevarat principiu al dreptului international public, conform
caruia orice incalcare a unei obligatii internationale antreneaza raspunderea autorului incalcarii si obligatia acestuia de a repara
eventualul prejudiciu produs.Incalcarea unei norme internationale de catre un stat are drept consecinta stabilirea unui raport juridic
intre statul lezat si statul vinovat. Raspunderea internationala reprezinta o manifestare a personalitatii juridice a statelor, a
suveranitatii sale. Institutia raspunderii contribuie la garantarea legalitatii ordinii internationale.La nivel international poate fi

10

angajata si raspunderea persoanelor fizice in cazul comiterii de catre acestea a unor infractiuni internationale. in acest caz,
persoana fizica raspunde in fata organelor jurisdictionale internationale, fiind vorba de o raspundere penala individuala.
42.Rspunderea statelor pentru aciunile organelor sale i a persoanelor cu funcii de rspundere.
Atribuirea raspunderii pentru prejudiciul cauzat de un organ bsau de catre o persoana ce se afla sub autoritatea sa este larg admisa
in dreptul international.Precizind ca un organ de stat cuprinde orice persoana sau entitate care are acest statut in baza dreptului
national al statului.Art 4 al protocolului CDI enunta acest principiu cit de cit realizind un echilibru satisfacator intre cele doua
exigente contradictorii :autonomia statului ,adica a organizarii interne si raspunderea oricarui subiect pentru actiunile sale
indiferent de statutul pe care il detine.
Drept actiune a statului este considerat comportamentul oricarui din organele sale ,indiferent de locul pe care il ocupa in sistemul
de stat cu conditia ca acest organ sau persoana sa desfasoare o activitate oficiala .
Va fi considerat drept actiune a statului orice fapta a unei persoane sau a unei formatiuni care desi nu activeaza ca organ al statului
toptusi poseda unele particularitati ale puterii de statFaptul lca orgaul sau persoana care si depaseste atributiile nu scuteste statul
de raspundere pentru un asemenea comportament.
43.Rspunderea statului n legtur cu fapta comis de alt stat.
Conform regulii principale raspunderea ia nastere in cazul incalcarii unei obligatii internationale,iar conform principiului
raspunderii statul poarta raspundere numai pentru fapta proprie sau pentru propriull comportament.Dar uneori fapta ilicita poate fi
rezulttul actiunilor citorva state .In cazul in care un stat acorda ajutor altui sta la comiterea unui act ilicit ,el va purta raspundere
daca:
-Statul constientizeaza ca fapta este ilicita
-fapta ar fi fost ilicita in cazul in care ar fi fost comisa de statul care acorda ajutor.
In cazul dat este vorba de o coparticipare la fapta ilicita.desi al doilea punct de vedere este discutabil deoarece acordarea ajutorului
unui stat nu est eobligatorie pentru survenirea consecintelor.
Raspunderea statului pentru actiunile comise pe teritoriul sau preia o noua forma in conditiile intensificarii reciprocitatii
statelor.Practica internationala si anterior mentiona ca principiul egalitatii suverane a statelor include obligatia statelor de a nu
admite utilizarea proprilui teritoriu pentru actiunile ce incalca drepturile altor state.
44.Formele de rspundere internaional a statelor.
Dreptul internaional a consacrat mai multe forme ale rspunderii internaionale n raport de natura nclcrilor aduse prin actul
ilicit.Formele rspunderii internaionale sunt: politic, moral, materiali penal.
n realitatea vieii internaionale aceste forme de rspundere pot fi angajate separat, n raport de natura valorilor lezate, dar n cazul
unor nclcri grave ale dreptului internaional, n special ca urmare a unor acte de agresiune, formele rspunderii se pot cumula,
rspunderea politic i moral fiind nsoit de obligaii de despgubire i de sancionare a persoanelor care au svrit fapte
penale.
Rspunderea penal
Aceast form de rspundere este o consecin direct a nclcrii normelor dreptului internaional de ctre persoanele fizice care
reprezint statul, ndeosebi cnd se comit crime contra pcii, crime de rzboi i crime mpotriva umanitii, sau de ctre persoanele
carea cioneaz cu titlu personal, cnd este vorba de alte crime ce se sancioneaz potrivit reglementrilor internaionale cu
caracter penal.Rspunderea penal, ca form a rspunderii juridice, nseamn obligaia unei persoane care a nclcat o norm
penal de a suporta o pedeaps pentru infraciunea comis i dreptul organelor judiciare de a aplica aceast pedeaps.
Rspunderea internaional-penal este astzi bazat pe nclcarea unor norme imperative de jus cogens ale dreptului internaional,
care interzic n mod expres categorii de fapte de o deosebit periculozitate pentru comunitatea internaional svrite n domenii
foarte variateale relaiilor internaionale, att n timp de pace, ct i n timp de rzboi, ntre care cele care atenteaz la:
- meninerea pcii i securitii internaionale;- asigurarea dreptului popoarelor la autodeterminare;
- protecia drepturilor omului i a unor grupuri umane;- protecia, n perioada de conflict armat, a unor persoane i bunuri;asigurarea i conservarea mediului nconjurtor;- desfurarea unor activiti vitale pentru comunitatea internaional
(transporturi, telecomunicaii etc.).
n astfel de cazuri rspunderea internaional a statului este angajat datorit nclcrii obligaiei sale de a veghea ca pe teritoriul
propriu s nu se pregteasc i s nu se favorizeze aciuni de natur a leza alte state, el avnd obligaia de a mpiedica prin
intermediul organelor sale competente comiterea unor asemenea fapte
Rspunderea moral
n situaia n care s-au produs daune de ordin moral unui stat, acesta este ndreptit s cear reparaii de aceeai natur.
Faptele care angajeaz rspunderea moral pot fi: ofensarea drapelului sau a imnului de stat ori a reprezentantului diplomatic al
altui stat, denigrarea politicii duse de un stat ori a istoriei acestuia,tratamentul necorespunztor acordat unui ef de stat aflat n
vizit n alt ar, punerea n pericol a vieii sau integritii fizice a acestuia etc. Rspunderea se concretizeaz, de regul, n
obligarea statului care a adus ofens altui stat de a prezenta acestuia scuze, fie pe cale
diplomatic, fie n orice alt form considerat ca adecvat.
Rspunderea moral poate lua i forma aplicrii de sanciuni de ctre statul considerat ca vinovat mpotriva agenilor sau a
cetenilor si care au comis acte ilicite fa de un alt stat sau fa de cetenii acestuia. n esen, rspunderea moral a unui stat
const n obligaia sa de a da satisfacie celuilalt stat, prin msuri care s exprime dezaprobarea fa de actele svrite mpotriva
suveranitii sau demnitii reprezentanilor acestuia de ctre funcionarii ori cetenii proprii. Situaii de aceast natur se
ntlnesc destul de frecvent n relaiile internaionale, iar natura i intensitatea satisfaciei ce se acord statului lezat depind de
situaie, esenial fiind ca, urmare msurilor luate, statul ofensat s se considere satisfcut.
45.Rspunderea politic a statelor.
n cazul n care un stat, prin conduita sa contrar normelor dreptului internaional, a adus prejudicii de natur politic altui stat sau
comunitii internaionale n ansamblu, statul respectiv este inut s rspund n acest cadru, mpotriva sa putndu-se adopta

11

sanciuni politice sau de alt natur. Sanciunile politice pot fi destul de variate, ele materializndu-se n ruperea relaiilor
diplomatice, excluderea dintr-o organizaie internaional, boicotarea relaiilor cu alte state, ntreruperea relaiilor economice,
comerciale ori de comunicaii sub diverse forme, excluderea din forurile de colaborare internaional, iar n cazul comiterii unor
agresiuni se pot aplica i msuri de limitare a suveranitii statului n culp.
Astfel, dup capitularea necondiionat a Germaniei n al doilea rzboi mondial, guvernele U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii i
Franei au preluat temporar puterea suprem n Germania, exercitnd un control direct asupra acesteia, pentru a se asigura
poporului german calea restabilirii integrale a suveranitii sale uzurpate de regimul nazist i a se asigura c n viitor statul german
nu va continua politica sa agresiv i i va ndeplini obligaiile internaionale. mpotriva Republicii Sud-Africane au fost luate
msuri de boicotare pe planul relaiilor internaionale pentru a determina aceast ar s renune la politica sa de apartheid,
contrar normelor i principiilor dreptului internaional. Mai recent, Irakul este supus unor sanciuni internaionale i unor msuri
de limitare a suveranitii ca urmare a nclcrii de ctre acesta a suveranitii statului Kuweit, pe care l-a anexat prin cucerire,
folosind fora armat. n condiiile vieii internaionale contemporane un rol important n aplicarea sanciunilor politice revine
Organizaiei Naiunilor Unite, n exercitarea atribuiilor ei conferite de statele membre pentru menine rea i restabilirea pcii i
securitii internaionale.
46.Rspunderea material a statelor.
Rspunderea material poate interveni atunci cnd un stat reclam pagube ce i s-au cauzat de ctre un alt stat, fie direct, printr-o
nclcare a dreptului internaional ori a unui angajament convenional asumat, fie cnd este vorba de o pagub creat unui cetean
al su printr-un act de guvernmnt. Ea const n obligaia de a repara prejudiciul produs, reparaie ce se poate face att pe calea
restituirii ct i prin plata unei despgubiri.
Restituirea const n restabilirea drepturilor nclcate, aducerea acestora n starea anterioar producerii actului ilicit. Este o form
de reparare n natur, prin restituirea bunurilor sau a valorilor preluate, ori prin nlocuirea acestora cu bunuri similare.
Despgubirea se angajeaz atunci cnd reparaia n natur, prin restituire, nu mai este posibil. Ea se concretizeaz, n
general,printr-o despgubire bneasc just.
Reparaia trebuie s fie integral. Ea trebuie s cuprind att dannum emergens, ct i lucrum cesans. Despgubirea nu poate
avea,ns, dect un caracter compensator i nu unul represiv, ea tinznd la reintegrarea celui pgubit ntr-o situaie echivalent
celei existente anterior producerii pagubei i nu la pedepsirea autorului.
n raport de situaie, despgubirea poate consta fie ntr-o sum reprezentnd echivalentul unui bun concret de care a fost pgubit
statul respectiv, fie dintr-o sum forfetar, apreciat in abstracto prin evaluarea global a diverselor elemente constitutive ale
prejudiciului produs, mai ales dac ntre data plii i cea a producerii prejudiciului a trecut un timp ndelungat sau dac
prejudiciul produs este greu s fie de limitat n toate componentele sale (de exemplu naionalizarea sau exproprierea unor categorii
de bunuri aparinnd altui stat).
47.Clauzele ce exclud rspunderea internaional a statului.
Caracterul ilicit al faptului prin care a fost violat o obligaie internaional poate fi nlturat n cazul n care intervin anumite
mprejurri, cu urmarea c rspunderea internaional nu mai poate fi angajat.
Aceste mprejurri, care au un caracter de excepie, sunt urmtoarele:
a) consimmntul statului ca cellalt stat s fac un anumit act neconform cu obligaiile anterior asumate i prin care i se produce
un prejudiciu, dac actul respectiv nu depete limitele consimmntului dat;
b) luarea unor msuri de constrngere autorizate de dreptul internaional, msuri care n principiu sunt considerate ca ilicite, dar
care atunci cnd sunt ndreptate mpotriva actului ilicit al altui stat,
pentru a-l determina pe acesta s revin la legalitate, i pierd acest caracter;
c) fora major. Aceasta exonereaz un stat de rspundere, prin intervenia sa actul ilicit pierzndu-i caracterul de nclcare a unei
obligaii. Pentru a fi exoneratoare de rspundere fora major trebuie, ns,s ndeplineasc unele condiii: s fie irezistibil, deci
n afara controlului statului; s fie imprevizibil, fcnd imposibil comportarea statului n conformitate cu obligaia respectiv; s
fie exterioar statului care o invoc, n sensul c acesta s nu fi contribuit el nsui la producerea evenimentului cu caracter de
for major.
d) starea de necesitate. Este situaia n care se gsete un stat care nu avea absolut nici un alt mijloc de a-i salva un interes al su
ameninat de un pericol grav i iminent dect de a adopta o comportare neconform cu ceea ce i cere o obligaie internaional
fa de un alt stat.
e) legitima aprare. Este o msur ntreprins de un stat mpotriva actului ilicit al altui stat, pentru nlturarea strii de pericol
rezultat dintr-un asemenea act. Se aplic n deosebi n domeniul recurgerii la for, n cazurile prevzute de dreptul internaional,
ca utilizare legal a forei mpotriva agresiunii.
48.Rspunderea organizaiilor internaionale.
Ca si statele organizatiile internationale se cad responsabile in plan international in baza unui comportament ilicit care le este
imputat.conditia de baza la atragerea la raspundere este existenta personalitatii juridice a organizatiei.Deseori responsabilitatea
organizatiei este prevazuta a priori :fie printro pronuntare a statului de a exercita o protectie diplomatica asupra acesteia ,fie prin
prelucrarea prejudiciului cauzat de catre resortisantii statului de catre organizatie.etc
Responsabilitatea organizatiei poate fi impusa prin activitatea organelor normative ,a serviciilor administartive si jurisdictionale
ale organizatiei.Prima dificultate in tragerea la raspundere a unei organizatii consta ca in cazul lipsei unei prevederi explicite va fi
foarte greu de demonstrat legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu.
49.Rspunderea persoanelor fizice n baza dreptului internaional.
Crimele contra pacii,umanitatii si crimele de razboi sunt cele mai grave infractiuni internationale,savirsite de persoanele fizice
actionind in numele statului,in primul rind va raspunde statul si apoi persoanele fizice la asa numitul Drept International
Penal.Deci pentru raspunderea internationala a persoanelor fizice sa creat si Curtea Internationala Penala cu caracter

12

permanent,aceasta curte este competenta sa judece indivizii raspunzatori de savirsirea de infractiuni penale importante,sau infiintat
Tribunale penale Internationale ad-hoc.
50.Noiunea i procesul de codificare a dreptului tratatelor.
Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre doua sau mai multe state, sau alte subiecte de drept
international n scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii n raporturile dintre ele . Ansamblul normelor care
reglementeaza ncheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de ncetare a tratatelor
constituie dreptul tratatelor.
Regimul juridic al tratatelor este reglementat n doua documente internationale de referinta Conventia privind dreptul tratatelor
ncheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre state si organizatii internationale
(Viena, 1986). Conform primei Conventii, tratatul reprezinta un acord international ncheiat ntre state n forma scrisa si guvernat
de dreptul international, fie ca este consemnat ntr-un singur instrument sau n doua, ori mai multe instrumente conexe si oricare ar
fi denumirea sa particulara (art.2.a).
Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:
- dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale;
- dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau juridice etc.;
- dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminata (de exemplu, tratatele de pace);
- dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise;
- dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state, tratate ncheiate ntre alte subiecte de drept international;
- dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate
lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.).
51.Capacitatea de a ncheia un tratat. Prile la tratat.
Capacitatea juridic de a ncheia un tratat, deci calitatea de subiect de drept internaional, o au n principal statele care, n virtutea
suveranitii lor egale, pot ncheia orice fel de tratat internaional i n orice domeniu al relaiilor internaionale.
n anumite limite pot ncheia tratate internaionale i naiunile i popoarele care lupt pentru eliberarea lor i constituirea de state
independente, n vederea promovrii i realizrii acestor idealuri, precum i organizaiile internaionale, acestea din urm potrivit
principiului specialitii, numai n domeniile compatibile cu scopurile i funciile lor, aa cum rezult din statutul lor constitutive
52.Etapele de ncheiere a unui tratat internaional.
Tratatul poate fi ncheiat n form scris sau verbal, aceasta neavnd efect asupra valorii juridice a tratatului, dreptul internaional
neimpunnd n general o form obligatorie. De regul, ns, tratatele se ncheie n form scris, ntruct astfel se ofer garanii mai
mari n ce privete consemnarea exact a voinei prilor, att pentru respectarea lor riguroas, ct i pentru probarea coninutului
obligaiilor atunci cnd una din pri nu le respect.
Procedura de ncheiere a tratatelor se desfoar n trei faze principale: negocierea textului tratatului, semnarea tratatului i
exprimarea consimmntului statului de a fi luat parte la tratat.
1) Negocierea tratatului
Este faza n care prin tratative duse ntre reprezentanii statelor abiliti n acest sens se elaboreaz textul unui tratat.
Abilitarea de a negocia se d de ctre autoritile competente ale fiecrui stat conform regulilor de drept intern. Documentul de
abilitare poart denumirea de depline puteri i se elibereaz de regul n numele guvernului de ctre Ministerul Afacerilor Externe,
sub semntura ministrului.
Deplinele puteri se pot da fie numai pentru a negocia, fie pentru a negocia i semna tratatul, sau pentru alte operaiuni ( cum ar fi
parafarea, de exemplu) ntotdeauna precis circumscrise.
2) Semnarea tratatului
Constituie a dou faz a ncheierii tratatului. Semnarea unui tratat se poate face pur i simplu sau ad referendum ( n acest caz
semntura este valabil sub rezerva aprobrii de ctre un organ superior).
Semnarea exprim voina prilor de a accepta coninutul tratatului i a se obliga la cele prevzute de acesta. Semnarea poate avea,
ns, o valoare juridic diferit, n raport de voina prilor contractante. Din acest punct de vedere se distinge ntre:
-tratatele care urmeaz s dobndeasc for juridic obligatorie numai printr-o procedur ulterioar, distinct de semnare,
denumit ratificare;
-tratatele care dobndesc for juridic prin semnarea lor;
n primul caz, semnarea are ca efect juridic numai autentificarea textului tratatului, confirmarea c textul semnat reprezint
versiunea definitiv. Ea implic dreptul statului semnatar de a ratifica tratatul i obligaia de a se abine de la orice aciuni contrare
spiritului tratatului pn la ratificarea acestuia.
3) Exprimarea consimmntului statului pentru a fi parte la tratat.
Cea de a treia faz a ncheierii tratatelor apare ca necesar pentru tratatele care nu se consider ncheiate numai prin depunerea
semnturii, n fapt ns majoritatea tratatelor internaionale.
Textul autentificat al tratatului ca urmare a semnrii lui capt for prin recurgerea la unul din urmtoarele mijloace juridice:
ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea.
Ratificarea este operaiunea juridic prin care tratatul semnat de persoana mputernicit n acest scop este aprobat de organele de
stat competente a angaja statul n relaii internaionale.
Ratificarea se justific prin motive de oportunitate, pentru mai mult siguran n ce privete volumul i caracterul obligaiilor
asumate. ntruct nu este necesar ca toate tratatele s fie supuse ratificrii, s-a ncercat a se stabili o delimitare ntre acestea, fr a
se putea face, ns, cu destul precizie. Problema este de competena intern a statelor.
Aderarea. Este procedeul juridic la care se recurge n situaia n care statele nu au semnat un tratat multilateral, indiferent dac au
participat sau nu la negocierea acestuia, iar ulterior apreciaz c este necesar s devin parte la acel tratat.

13

Aderarea este posibil numai dac tratatul n cauz prevede aceasta n mod expres n textul su, ori dac din tratat rezult intenia
prilor de a permite ca i alte state s poat adera la acesta.
Acceptarea sau aprobarea tratatului constituie procedee mai noi pe care statele le pot folosi pentru a deveni pri la tratat, pentru
a se evita procedura mai ndelungat i mai complicat a ratificrii de ctre parlament.
53.Forma i structura unui tratat internaional.
De regul, un tratat internaional cuprinde urmtoarele pri:
a) Preambulul cuprinde meniuni referitoare la scopul tratatului, hotrrea statelor de a-l ncheia, principiile directoare ale
reglementrii ce urmeaz, participanii, nivelul negocierilor, locul ncheierii, eventual interpretarea unor termeni din tratat (acetia
pot fi explicai i n primul articol al tratatului, sau n partea sa final).
b) Dispozitivul cuprinde precizarea problemelor de reglementat, ntr-o ordine logic a acestora, astfel ca primele formulri s
stabileasc un cadru mai general al problemei i, n continuare, folosindu-se i prevederile din partea iniial, s se fac formularea
amnunit a tuturor aspectelor pe care prile doresc s le reglementeze.
c) Partea final face referiri la termenul i condiiile de intrare n vigoare a tratatului, durata acestuia, modalitile prin care se pot
stinge efectele lui, dac tratatul poate sau nu s fie denunat, condiiile de denunare sau de prelungire a efectelor tratatului, statul
depozitar, dac e necesar ratificarea, condiiile de aderare etc.
d) Semnturile se depun dup ultima formulare din tratat, astfel: la tratatele bilaterale, prin metoda alternatului, fiecare parte
avnd prima semntur (n stnga pe exemplarul care i revine; la tratatele multilaterale, n ordinea literelor alfabetului asupra
creia prile sunt de acord ( n practica general internaional alfabetul englez); n trecut se folosea tehnica semnturii n cerc,
pentru a nu dazavantaja pe nici un participant.
e) Anexele cuprind de obicei probleme tehnice, elemente ilustrative, de calcul economic, concretizri ale unor dispoziii din
cuprins, cifre, date, scheme, hri, etc.
Anexele la tratat nu constituie acte juridice separate, ci fac corp comun cu nsui tratatul, urmeaz situaia acestuia, tratatul i
anexele sale constituind un tot unitar. Pentru acest motiv, de regul, anexele nici nu se semneaz.
54.Condiiile de valabilitate i de nulitate a unui tratat.
Orice tratat, pentru a fi valabil (valid) din punct de vedere juridic, trebuie s satisfac unele condiii eseniale de form i de fond.
El trebuie s cuprind anumite elemente obligatorii i poate cuprinde i unele elemente accesorii, referitoare la termene sau
condiii, a cror includere n coninut este lsat la aprecierea prilor.
Elementele eseniale ale tratatului sunt:
1) Subiecte (pri) ale tratatului pot fi n principal statele, care pot ncheia orice fel de tratate internaionale i n orice domeniu, n
virtutea principiului egalitii suverane a statelor.n anumite limite, pot ncheia tratate internaionale i uniunile de state, naiunile
care lupt pentru eliberare, precum i organizaiile internaionale (acestea, potrivit principiului specialitii capacitii lor juridice,
pot ncheia numai acele tratate necesare ndeplinirii scopurilor lor, n conformitate cu statutul constitutiv).
2) Voina liber exprimat a prilor. La ncheierea unui tratat fiecare parte trebuie s aib posibilitatea de a-i exprima n mod
liber propria voin, numai n aceste condiii tratatul ce-l ncheie fiind perfect valabil din punct de vedere al dreptului
internaional.Tratatele ncheiate prin alterarea voinei prilor sub orice form s-ar manifesta aceasta sunt nule de drept.Alterarea
voinei prilor poate s se fac prin mai multe mijloace i n forme diferite: eroare, dolul, coruperea reprezentantului unui
stat,constrngerea mpotriva reprezentantului unui stat, constrngerea exercitat mpotrive statului, toate acestea constituind vicii
de consimmnt la ncheierea tratatelor.
3) Conformitatea cu dreptul internaional-Tratatele ncheiate de state trebuie s aib un obiect licit, s fie n strict conformitate
cu principiile i normele recunoscute ale dreptului internaional, ndeosebi s nu contravin principiilor fundamentale ale acestuia
i normelor imperative de la care nici o derogare nu este permis (jus cogens), precum i eticii internaionale.
Sunt considerate ca nule de la nceput i tratatele ncheiate n urmtoarele condiii:
a) Recurgerea la for sau la ameninarea cu fora, pentru ncheierea unui tratat internaional, se poate manifesta prin folosirea
forei armate sau prin presiuni de orice natur asupra celuilalt stat contractant.
b) Nerespectarea unor norme imperative ale dreptului internaional-Prin tratatele pe care le ncheie, statele sunt obligate s
respecte normele de drept internaional care le oblig la o anumit comportare n acord cu interesele generale ale comunitii
umane.
55.ncetarea i suspendarea unui tratat.
De regul, statele prevd n tratatele pe care le ncheie anumite termene de valabilitate. mplinirea acestor termene duce la
ncetarea efectelor tratatului, care n cazul n care se consider necesar a fi meninut trebuie s fie rennoit.
ncetarea efectelor tratatelor sau suspendarea acestora pot s aib loc i n alte mprejurri. Cazurile n care tratatele internaionale
i pot nceta efectele sau pot fi suspendate sunt:
a) Voina comun a prilor(abrogare)-ncetarea tratatului prin voina prilor este situaia cea mai frecvent i are loc prin
inserarea n convenie a unui termen. La mplinirea acestui termen convenia nceteaz de a mai produce efecte. Prile pot, ns,
indiferent dac prin conventie s-a prevzut sau nu un termen, s considere c aceasta nu mai este n vigoare oricnd doresc, de
comun acord.
b) Denunarea const ntr-o declaraie a uneia din pri prin care aceasta se consider liber de obligaiile ce-i revin prin tratat.
Este un mod excepional de a pune capt unui tratat.Denunarea unilateral poate avea loc n general numai dac acest mod este
prevzut n tratat sau dac rezult tacit din acesta. Statul ce dorete s se retrag dintr-un tratat trebuie s notifice acest lucru
celorlalte pri, de regul cu minimum 12 luni nainte. Orice alt denunare este considerat o violare a dreptului internaional.
c) Anularea poate avea loc atunci cnd partea advers refuz n mod constant s-i execute obligaiile sau prin actele sale violeaz
substanial prevederile acestuia. Actele de nerespectare a tratatului trebuie s se refere la dispoziii de esen ale acestuia. Anularea
pune, ns, probleme foarte dificile n ce privete aprecierea caracterului nclcrii prevederilor tratatului, iar invocarea acestei
nclcri este foarte greu de dovedit, cel mai adesea ambele pri avnd argumente n acest sens.

14

d) Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare .Tratatele pot nceta i ca urmare a ndeplinirii unei condiii rezolutorii la
survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Acestea trebuie s fie de regul artate expres n tratat.Tratatul de la
Varovia prevedea c acesta va lua sfrit n cazul cnd Europa va fi creat un sistem de securitate colectiv i va fi ncheiat n
acest scop un tratat general european de securitate colectiv.
e) Imposibilitatea executrii poate fi invocat de oricare din pri, dac aceast imposibilitate rezult din dispariia sau distrugerea
obiectului tratatului fr vina acestora.
Art. 57 al Conveniei din 1969 referitoare la tratate prevede c aplicarea unui tratat fa de toate prile sau fa de o parte
determinat poate fi suspendat prin voina prilor, n dou ipoteze:
a) potrivit dispoziiilor tratatului respectiv;
b) n orice moment, prin consimmntul tuturor prilor, dup consultarea celorlalte state contractante.
Pot fi suspendate att tratatele bilaterale, ct i cele multilaterale,n cazul acestora din urm procedura suspendrii fiind mai
complicat pentru a nu se prejudicia interesele acelor state care neleg s se considere angajate fa de tratat n continuare.
56.Regimul juridic al cetenilor strini i al apatrizilor n dreptul internaional.
Strin este persoana, cetean al altui stat, care se afl, permanent sau temporar, pe teritoriul unui stat, fr a avea i cetenia
acestuia. Sunt n general asimilai strinilor persoanele fr cetenie i refugiaii.
Practica internaional cunoate urmtoarele regimuri juridice ale strinilor:
a)Regimul naional. Statele care au adoptat acest sistem de tratament recunosc strinilor pe teritoriul lor aceleai drepturi pe care
le acord propriilor ceteni n domeniul social, economic, cultural sau n cel al drepturilor civile, exceptndu-i de la beneficiul
drepturilor politice i de la dreptul de a ocupa funcii publice;
b)Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate.Strinilor li se acord, n baza unor tratate internaionale, regimul cel mai favorabil
care a fost acordat cetenilor unui stat ter pe teritoriul statului respectiv.
c)Regimul standardelor internaionale,care presupune ca strinii s se bucure cel puin de tratamentul minim ce se acord pe plan
internaional unor asemenea persoane.
d)Regimul reciprocitatii,reciprocitatea implica situatia cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia ca aceste dr.sa fie
acordate si cetatenilor proprii in tarile carora apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poate fi legislative,diplomatic,de facto.
Apatridia- anumite persoane nu au nici o cetenie sau i pierd cetenia fr a deveni ceteni ai altui stat.
Conventia adoptat la Haga n 1930 prevedea unele modaliti de prentmpinare a apariiei apatridiei, n situaiile n care
persoana are cetenia unui stat dar, prin plecarea n alt stat, prin nfiere, cstorie etc. risc s-i piard cetenia fr a putea
dobndi a alt cetenie.
Principalele reglementri n vigoare se afl n dou convenii internaionale ncheiate la New York sub egida O.N.U.:
Convenia referioare la statutul apatrizilor din 1954 - Statutul apatridului, potrivit Conventiei din 1954, cuprinde n principal
urmtoarele reguli:
-fiecare apatrid are obligaii fa de ara n care se gsete, fiind inut s respecte legile acestuia i msurile viznd meninerea
ordinii publice;
-statele trebuie s aplice acelai regim tuturor apatrizilor, fr discriminri privind rasa, religia sau ara de origine;
-apatrizii trebuie s se bucure de acelai regim ca i proprii ceteni cu privire la libertatea religioas i educaia religioas a
copiilor lor;
-apatrizilor trebuie s li se acorde regimul aplicat de ara respectiv strinilor.
57.Formele de dobndire i de pierdere a ceteniei n dreptul internaional.
Cetenia -legtura politic i juridic permanent i efectiv dintre o persoan fizic i un anumit stat, care genereaz drepturi i
obligaii pentru cetean i statul respectiv. Ea exprim apartenena persoanei la statul respectiv, caracterizeaz prin plenitudinea
drepturilor i obligaiilor reciproce prevzute de constituie i legi.
Dobndirea cetenie-iCetenia se poate dobndi prin natere sau prin naturalizare.
Prin natere, cetenia se dobndete automat ca efect al producerii acestui fenomen natural, noul nscut neputnd fi consultat dar
neputnd rmne fr cetenie pn la maturizarea sa.
n legislaia diferitelor state la dobndirea ceteniei prin natere se aplic fie principiul jus sanguinis, potrivit cruia fiul primete
cetenia prinilor si indiferent de locul naterii, fie principiul jus soli, potrivit cruia copilul dobndete cetenia statului pe
teritoriul cruia se nate, indiferent de cetenia prinilor si.
Dobndirea ceteniei prin naturalizare se poate face n cteva situaii:
a) Prin cstoria a dou persoane care au cetenii diferite.De principiu cettenia nu se dobndete i nu se pierde ca efect al
cstoriei.Totii, problema se pune ntruct legislaia unor state prevede, ca efect al inegalitii juridice tradiionale a femeii cu
brbatul , c femeia dobndete prin cstorie din oficiu cetenia brbatului.
b) Prin nfiere ( adopie) copilul poate cpta cetenia nfietorului, dac nu a avut a alt cetenie sau a avut cetenia unui stat
strin.n caz de conflict ntre legea statului celui infiat i legea statului nfietorului, copilul nfiat dobndete de regul cetenia
statului pe teritoriul cruia se afl.
c) Prin redobndire sau reintegrare.Se poate reveni la vechea cetenie dac fostul cetean se repatriaz ori dac o femeie
mritat i-a pierdut cetenia obinut prin cstoria cu un strin, iar ulterior divoreaz.
d) Ca efect al sederii prelungite (rezidenei) pe teritoriul unui alt stat dect cel de origine, legislaia unor state prevznd aceast
posibilitate (S.U.A., Canada, Germania).
e) Prin opiune. n cazul transferului unui teritoriu de la un stat la altul de regul persoanele care locuiesc n teritoriul transferat au
dreptul de a opta nttre a-i menine cetenia i a obine cetenia noului stat.
Pierderea ceteniei-Cetenia se poate pierde ca efect al renunrii sau prin retragerea acesteia.

15

Renunarea la cetenie este un act individual al ceteanului, exprimnd opiunea acestuia.De regul se face de ctre persoanele
interesate n dobndirea ceteniei altui stat care nu permite dubla cetenie.Are un efect strict personal, neprivind i pe membrii
familiei.
Retragerea ceteniei-Se face n mod excepional, avnd caracterul unei sansiuni.O asemenea msur se ia mpotrive unui
cettean cu domiciliul n strintate care a avut o conduit neloial fa de statul de origine mpotriva cruia a svrit fapte grave,
precum i n cazul n care cetenia a fost obinut n mod fraudulos.Retragerea ceteniei se face n baza legislaiei interne, de
regul printr-o hotrre judectoreasc, sau, n unele ri, prin actul unei autoriti executive.
Retragerea ceteniei se poate face numai pentru persoanele care au dobndit aceast calitate prin naturalizare, nu i pentru cele
care au dabndit cetenia prin natere.
Dubla cetenie (bipatridia)Este situaia juridic a unei persoane care are concomitent cetenia a dou (sau mai multe)
state.Dubla cetenie constituie o excepie de la regimul normal al ceteniei i poate aprea ca urmare a reglementrilor diferite
din legislaia unor ri cu privire la modul de dobndire sau de pierdere a ceteniei.Din conflictul pozitiv de reglementare un
cetean poate dobndi independent de voina sa o alt cetenie fr a o pierde pe cea anterioar.
58.Statutul juridic al refugiatilor
Problema refugiailor a aprut dup primul rzboi mondial, cnd un mare numr de persoane de naionalitate rus sau armean
din fostele imperii arist i otoman care se prbuiser au fost obligate s-i prseasc ara i s se stabileasc, de teama
persecuiilor, pe teritoriul altor state.
Creterea masiv a numrului refugiailor n perioada imediat urmtoare celui de-al doilea rzboi mondial (deportai din rile
ocupate de Germania, victime ale regimurilor naziste, fasciste sau falangist, evrei fugii din Germania i Austria etc.) a determinat
ca O.N.U. s-i propun drept obiectiv asigurarea unui sistem internaional de protecie i a unei asistene materiale adecvate
pentru refugiai i s ia msuri n consecin. Statutul refugaiilor este reglementat n prezent n principal prin 2 instrumente
juridice:Convenia privind statutul refugiailor din 1951 i Protocolul asupra refugiailor din 1967, crora li se altur o serie
de rezoluii ale Adunrii Generale a O.N.U. i alte acte cu caracter internaional.
Rezult, deci, n esen, c refugiatul este un strin sau o persoan fra cetenie care pentru variate motive de persecuie nu poate
sau nu dorete s se ntoarc n tara de origine, fiind astfel lipsit de protecia acesteia.
De menionat c statutul de refugiat se acord ntotdeauna n mod individual i numai dac motivele invocate sunt temeinice.
Statul n care se afl refugiaii este n drept s stabileasc regimul acestora n limitele propriului teritoriu, innd seama i de
standardele stabilite prin instrumentele n materie la care a aderat sau la ale cror prevederi a achiesat.
Statutul juridic al refugiailor cuprinde dou categorii de probleme: protecia i asistena..
Protecia se refer la acordarea de ctre statul primitor a unor drepturi concretizat n dreptul de intrare pe teritoriul su , dreptul
de edere, care implic o sum de drepturi i obligaii similare n general statutului strinilor, dar care include i elemente ale unei
situaii privilegiate fa de acetia, n special n domeniul social i al raporturilor de munc avnd n vedere c refugiaii sunt lipsii
de protecia altui stat, precum i dreptul de a nu napoiai fr voia lor statului de origine chiar dac sunt expulzai.
Asistena se refer la msuri de ajutorare a refugiailor implicnd sprijin material, financiar, asistan social, locuine i altele
asemenea care s fac posibil i convenabil ederea lor pe teritoriul statului primitor.
59. Acordurile internationale de baza ce reglementeaza protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Dreptul internaional contemporan stabilete n sarcina statelor numeroase obligaii cu privire la respectul drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului.
Comunitatea internaional este astzi mai mult ca oricnd preocupat de promovarea ct mai larg a drepturilor omului, de
crearea unui cadru legal ct mai diversificat de colaborare internaional n acest domeniu, de realizarea unui sistem ct mai
complet de aprare pe diferite ci legale a drepturilor omului n variate domenii i de asigurarea ct mai deplin a transpunerii n
practic a acestora, inclusiv prin sancionarea nclcrilor aduse normelor de drept existente, indiferent ce forme ar lua ele..
Cea mai veche abordare, cu caracter de reglementare, a problemelor privind respectul persoanei umane i recunoaterea unor
drepturi ale acesteia, este considerat Magna Carta Libertatum ( Marea Cart a Libertii) din 1215, un document semnat de
regele englez Ioan Fr de ar sub presiunea nobilimii, n cadrul creia se consemna c nici un om liber nu va fi arestat ori
deinut sau deposedat de bunurile sale, sau declarat n afara legii, exilat sau lezat n orice mod, fr o judecat corespunztoare
potrivit legilor rii.
Un alt act, ulterior provenind tot din Anglia i intitulat Habeas Corpus Act (1679), ntrea protecia juridic a persoanelor contra
abuzurilor nobililor, de aceast dat stabilind noi garanii n aprarea liberttilor individuale a fiecrei persoane n faa justiiei.
Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului, adoptat n 1789, n timpul Revoluiei franceze, ncorona aceste tradiii, ca i
ideologia iluminist ce a inspirat procesul revoluionar, constituind o sintez a celor mai avansate idei umaniste ale epocii.Ea
consacra drepturile naturale i imprescriptibile ale omului: egalitatea n faa legii, garania mpotriva oricror arestri abuzive,
prezumia de nevinovie, libertatea de opinie, libertatea religioas, libertatea de exprimare, dreptul de proprietate, etc.
Carta O.N.U. cuprinde o palet destul de larg de prevederi referitoare la drepturile omului.Astfel, n Preambul se consemneaz
credina n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i valoarea persoanei umane, n egalitatea n drepturi a brbailor i
femeilor, precum i a naiunilor mari i mici..., iar printre scopurile organizaiei (art. 1, paragraful 3) figureaz i realizarea
cooperrii internaionale pentru dezvoltarea i ncurajarea respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale pentru toi,
fr deosebire de ras, limb sau religie.
60. Asigurarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in cadrul ONU
Dreptul internaional modem al drepturilor omului este un fenomen posterior celui de-al doilea rzboi mondial. Dezvoltarea sa
poate fi o consecin a monstruoaselor nclcri ale drepturilor omului din timpul lui Hitler i convingerii c aceste nclcri, poate
chiar rzboiul, ar fi putut fi evitate dac n perioada funcionrii Legii Naiunilor ar fi existat un sistem internaional eficient
pentru protecia drepturilor omului.

16

Gradul de implicare al unei organizaii n problemele drepturilor omului poate s difere n funcie de specificul su, de cadrul su
geografic, de tradiiile politice i culturale ale statelor membre.
Organizaia Naiunilor Unite reprezint o structur foarte larg i foarte complex pentru astfel de preocupri, n sistemul su
coexistnd organisme cu structuri i competene variate, innd seama i de conveniile adoptate n domeniul drepturilor omului
sub egida sa, care prevd, la rndul lor, unele organisme de evaluare a modului n care statele-pri i ndeplinesc obligaiile.
Prevederile referitoare la drepturile omului, care au fost n cele din urm incluse n Carta Naiunilor Unite, erau departe de a
corespunde ateptrilor create de viziunea lui Roosevelt i retorica din timpul rzboiului. i nu era de mirare, cci fiecare dintre
principalele puteri victorioase avea propriile sale probleme acute n domeniul drepturilor omului. Uniunea Sovietic avea Gulagul, Statele Unite discriminarea rasial, Frana i Marea Britanie imperiile coloniale. Avnd n vedere propria lor vulnerabilitate n
ceea ce privete drepturile omului, nu era n interesul politic al acestor ri s elaboreze o Cart care s nfiineze un sistem
internaional eficient pentru protecia drepturilor omului, aa cum susineau unele naiuni democratice mai mici. Cu toate acestea,
Conferina de la San-Francisco a creat un sistem de protecie propriu-zis, Carta Naiunilor Unite punnd totui bazele juridice i
conceptuale ale dezvoltrii dreptului internaional contemporan al dreptului omului.
61. Protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in cadrul Consiliului Europei
Prin activitatea sa n domeniul drepturilor omului si cu ajutorul conventiilor si celorlalte instrumente legislative, Consiliul
Europei urmareste:
- protejarea drepturilor civile si politice, gratie procedurilor prevazute de Conventia europeana a drepturilor omului
- protejarea drepturilor sociale si economice prin mecanismul Cartei sociale europene
- protejarea persoanelor private de libertate, prin intermediul vizitelor efectuate de Comitetul European - pentru prevenirea
torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
- protejarea drepturilor minoritatilor nationale prin intermediul Conventiei- cadru pentru protectia minoritatilor nationale
- promovarea egalita.ii ntre barbati si femei (Comitetul director pentru egalitate ntre femei si barbati)
- combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei (Comisia europeana mpotriva rasismului oi intolerantei)
- consolidarea libertatii de exprimare si de informare prin mijloacele de comunicare n masa si libera circulatie a ideilor si
informatiilor dincolo de frontiere.
62. Dreptul diplomatic: notiunile,izvoarele si principiile
Este ramur a dreptului internaional public ce are ca obiect normele i practica ce reglementeaz relaiile externe ale statelor i ale
altor subiecte de drept internaional.
Reprezint ansamblul de reguli ce se aplic relaiilor diplomatice dintre state.
Izvoarele dreptului diplomatic
Cutuma are un dublu neles:
- Ca o norm deja stabilit, adic o practic general recunoscut ca norm juridic
- Sensul de practic creatoare de norme obligatorii
Cutuma reglementeaz relaiile dintre state n urmtoarele domenii:
- n relaiile nereglementate prin Convenia de la Viena din 1961;
- n relaiile dintre statele care nu sunt pri n convenie
- ntre statele care au denunat Convenia de la Viena
Tratatul. Prin tratat se definete acordurile de voin ale subiecilor de drept internaional care creeaz, modific sau sting
obligaii i drepturi internaionale. Ele sunt:
- tratate bilaterale sunt izvoare atunci cnd:
-- statele stabilesc prin acord bilateral clasa creia i aparin efii misiunilor diplomatice
-- prin tratat se convine asupra tratamentului reciproc
- tratatele multilaterale stabilesc domenii foarte largi de colaborare dintre state.
Jurisprudena i doctrina nu sunt izvoare de drept diplomatic propriu zise.
- Jurisprudena constituie izvor de drept n msura n care clarific domenii, aspecte neclare ale dreptului sau dac prin hot
judiciare se complinesc unele lacune ale dreptului.
- Doctrina ajut la formarea jurisprudenei tribunalului arbitrar, comisiilor de concilieri i a Curii permanente de jurispruden
internaional
Principiile fundamentale ale dreptului internaional. Constituie cadrul n care se examineaz i se creeaz orice surs de drept
diplomatic.
Dreptul intern legile interne intervin n reglementarea relaiilor diplomatice prin 2 ci:
- prin reguli juridice care adapteaz ordinea juridic intern la ordinea juridic internaional i
- prin reguli juridice care reglementeaz situaii pe care dreptul diplomatic nu le prevede.
Convenia de la Viena din 18.04.1961 privind relaiile diplomatice a fost adoptat de Conferina plenipotenialilor n conformitate
cu rezoluia din 07.12.1939 a adunrii generale ONU i a intrat n vigoare pe 24.04.1964.
Convenia a constituit o reuniune de state avnd un caracter deliberativ i nvestit cu putere de decizie n formularea unui tratat
internaional. A fost convocat de ONU.
63. Organele statului pentru relatii externe
- Organele interne( seful statului, seful guvernului, min. De ext.
- Org. Externe(ambasadele, consulatele, reprezentantii statelor de pe linga organizatiile int. reprezentante
64.Reprezentantele diplomatice: clasificarea si functiile lor
1. Funciile misiunii diplomatice constau n special n:
a) a reprezenta statul acreditant n statul acreditar;
b) a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si, n limitele admise de dreptul internaional;

17

c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu privire
la acestea guvernului statului acreditant;
e) a promova relaii de prietenie i a dezvolta relaiile economice, culturale i tiinifice ntre statul acreditant i statul acreditar.
65.Imunitatile si privilegiile diplomatice
Clasificarea imunitilor i privilegiilor diplomatice
Enumerarea principalelor imuniti i privilegii diplomatice acceptate de ctre toate statele reflect necesitatea de a se asigura prin
acestea independena total a diplomailor fa de autoritatea statului acreditar:
imunitatea de jurisdicie -penal, civil, administrativimunitatea de executare a misiunii diplomatice i a agentului diplomatic;
inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia i a arhivelor;
inviolabilitatea personal a agentului diplomatic, a reedinei i a bunurilor sale;
libertatea de comunicare;
libertatea de micare;
scutirea de obligaia de a face depoziie sau de a ndeplini rolul de expert;
scutirea de la obligaiile din domeniul asigurrilor sociale; folosirea drapelului i a emblemei naionale; procurarea de localuri pentru
misiune i locuine pentru membrii acesteia.
Imunitile i privilegiile diplomatice pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii:
A. Dup obiectului lor, se poate stabili o difereniere ntre imunitile i privilegiile reale i cele personale.
Primele sunt imunitile destinate a proteja lucrurile care se gsesc ntr-un raport determinat cu misiunea diplomatic sau cu
membrii ei (inviolabilitatea localului misiunii, a reedinei efului de misiune i a personalului oficial, arhivei, corespondenei,
autovehiculelor, bunurilor mobiliare, . a.); din a doua categorie fcnd parte cele care se refer la persoana agentului diplomatic
(imunitatea de jurisdicie, inviolabilitattea personal, . a.).
B. Dup sfera de aplicare a fiecruia dintre ele, imunitile pot fi:
funcionale (cele care privesc actele ndeplinite n exerciiul funciunilor i deci, activitatea oficial a agentului diplomatic)
i extrafuncionale (cele care se extind la acte care exced sfera funciei, adic cele care se refer la viaa particular a agentului
diplomatic).Aadar, imunitile, dup unii autori, din punctul de vedere al
sferei de aplicare sunt absolute corespunztoare imunitile extrafuncionale i relative celor funcionale.
C. Din punctul de vedere al beneficiarului:
avem imuniti i privilegii care sunt acordate reprezentanei diplomatice (ca organ instituional) i cele care sunt acordate
agenilor diplomatici;
aceast ultim clasificare este cea mai vast i cuprinztoare.
66.Reprezentantele statelor pe linga organizatiile internationale
67.Dreptul consular: notiunea, obiectul si inzvoarele.
Este o parte a dreptului internaional i reprezint ansamblul de norme juridice care reglementeaz:
- relaiile consulare
- organizarea i funcionarea oficiilor consulare
- statutul juridic al oficiilor consulare
- statutul juridic al personalului oficiilor consulare
Scopul dreptului consular este de a realiza o colaborare ntre state ntr-un domeniu distinct al vieii internaionale i anume acela al
proteciei cetenilor proprii n sensul aplicrii regimului de drepturi necunoscute acestor ceteni.
Relaiile consulare sunt raporturile stabilite ntre 2 state ca urmare a exercitrii funciilor consulare de ctre organele acestora.
Consulul reprezint statul care l-a trimis neincluznd ns reprezentarea politic.
Izvoarele dreptului consular: obiceiul sau cutuma, tratatul, convenia internaional, acordul, analogia i dreptul intern.
68.Functiile consulare
Functiile consulare constau in:
a) a proteja in statul de resedinta interesele statului trimitator si ale cetatenilor sai, persoane fizice sau juridice, in limitele admise
de dreptul international;
b) a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, culturale si stiintifice intre statul trimitator si statul de resedinta si a
promova in orice alt mod relatii amicale intre ele in cadrul dispozitiilor prezentei Conventii;
c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre conditiile si evolutia vietii comerciale, economice, culturale si stiintifice a
statului de resedinta, a face rapoarte in aceasta privinta catre guvernul statului trimitator si a da informatii persoanelor interesate;
d) a elibera pasapoarte si documente de calatorie cetatenilor statului trimitator, precum si vize si alte documente corespunzatoare
persoanelor care doresc sa mearga in statul trimitator;
e) a acorda ajutor si asistenta cetatenilor, persoane fizice si juridice, ai statului trimitator;
f) a actiona in calitate de notar si de ofiter de stare civila si a exercita functii similare, ca si unele functii de ordin administrativ, in
masura in care legile si regulamentele statului de resedinta nu se opun la aceasta;
g) a apara interesele cetatenilor statului trimitator, persoane fizice sau juridice, in succesiunile de pe teritoriul statului de resedinta,
in conformitate cu legile si regulamentele statului de resedinta;
h) a apara, in limitele fixate de legile si regulamentele statului de resedinta, interesele minorilor si incapabililor, cetateni ai statului
trimitator, mai ales atunci cind este ceruta instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei;
69.Imunitatile si privilegiile consulare

18

a) Imunitile consulare sunt, n primul rnd, acele drepturi acordate unui oficiu consular i membrilor acestuia de ctre statul de
reedin n baza crora statul de reedin i excepteaz de la jurisdicia autoritilor sale judiciare i de la constrngerea exercitat
de autoritile sale administrative
b) Privilegiile consulare sunt acele avantaje sau nlesniri juridice pe care statul de reedin le acord unui oficiu consular sau
personalului acestuia i care creaz un tratament diferit pe care aceti oficiali l au n exercitarea atribuiilor lor dar i n viaa lor
personal. Din aceast categorie fac parte scutirile de taxe i impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi mijloace de
comunicare speciale, etc. .
70.Notiunea si clasificarea organizatiilor internationale
Organizaiile internaionale reprezint forme de coordonare a colaborrii internaionale n diferite domenii, pentru care statele au
creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, n care se prevd obiectul i
scopurile organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii obiectivelor pentru care au fost constituite.
Clasificarea organizaiilor internaionale se poate face dup dou criterii principale:
raza de aciune n raport cu numrul statelor, domeniile de activitate i regiunea geografic;
posibilitatea statelor de a deveni membre n organizaie dup constituirea ei.
Dup primul criteriu se pot distinge urmtoarele categorii de organizaii internaionale:
a. organizaii internaionale cu vocaie universal, n sensul c sunt destinate s cuprind toate statele i care au, n acelai timp, un
obiect general, privind relaiile panice dintre state i colaborarea lor n toate sectoarele vieii internaionale, obiect care nu este
limitat la o anumit regiune geografic. Singura organizaie internaional cu acest caracter este Organizaia Naiunilor Unite
(O.N.U.).
b. organizaii internaionale cu vocaie particular, care se subdivid, la rndul lor n urmtoarele grupe:
- cu obiect special, cum sunt, spre exemplu, instituiile specializate, sau alte organizaii care-i desfoar activitatea n anumite
domenii: politici, militar, economic, social, cultural, tiinific etc.;
- cu raz de aciune limitat la o anumit regiune geografic constituind organizaiile regionale, ca, de exemplu, Liga Arab,
Organizaia Unitii Africane, Organizaia Tratatului de la Varovia. Organizaiile regionale pot avea un obiect general, ca de
exemplu, Organizaia Unitii Africane, sau un obiect special, cum sunt organizaiile interstatale de colaborare economic.
n ceea ce privete clasificarea organizaiilor internaionale dup cel de-al doilea criteriu posibilitatea statelor de a deveni
membre dup instituirea organizaiei, adernd la statutul ei distingem ntre:
- organizaii deschise, la care, pe lng statele membre originare (sau fondatoare) pot participa toate statele, n cazul ndeplinirii
condiiilor prevzute de actul constitutiv i cu respectarea procedurii de admitere, ca de exemplu, O.N.U.;
- organizaii nchise, n care, potrivit statutului, pot fi membre numai statele fondatoare (de exemplu, BENELUX Belgia, Olanda
i Luxemburg).
71.ONU: crearea,actele de baza, si scopurile urmarite
ONU a fost creat la 24 octombrie 1945, n componena ei ntrnd 51 de state care au czut de acord s-i uneasc eforturile pentru
a menine pacea printr-o cooperare internaional i securitate colectiv. Astzi membre ale ONU sunt peste 195 de state. O dat
ce statele devin membre ale ONU, ele cad de acord s accepte obligaiile prevzute n Carta ONU i tratatele care stau la baza
principiilor relaiilor internaionale.
ONU are 6 organe principale. Cinci din ele - Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i Social, Consiliul
de Tutel i Secretariatul se afl la New-York. Al 6-lea, Curtea Internaional de Justiie, i are sediul la Haga, Olanda.
Scopurile: Scopurile pentru care a fost creat Organizaia Naiunilor Unite i pentru realizarea crora acioneaz statele membre
i organizaia ca atare sunt nscrise n primul articol al Cartei.
Primul i cel mai important dintre acestea este meninerea pcii i securitii internaionale. Aliniatul nti al aceluiai articol
indic i cile utilizrii acestui obiectiv: a.) prin msuri colective pentru prevenirea i nlturarea ameninrilor mpotriva pcii i
prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor nclcri ale pcii; b.) prin aplanarea i soluionarea diferendelor sau a situaiilor
cu caracter internaional care pot duce la o nclcare a pcii, prin mijloace panice i n conformitate cu principiile justiiei i
dreptului internaional.
n al doilea rnd, dup meninerea pcii i securitii internaionale, Carta subliniaz, ca scop al Organizaiei, realizarea cooperrii
internaionale n domeniul economic i social. Pentru atingerea acestui obiectiv, ca i n cazul meninerii pcii i securitii
globale, Carta conine prevederi precise privind atribuiile organelor sau organizaiilor din sistemul su, n sarcina crora cade
realizarea acestui obiectiv.
Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinit n articolul 1 al Cartei, este realizarea cooperrii internaionale pentru promovarea i
ncurajarea respectrii drepturilor omului i libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie.
Potrivit Cartei, principalele responsabiliti pentru promovarea drepturilor omului sunt ncredinate Adunrii Generale i
Consiliului Economic i Social.
Un alt obiectiv al ONU const n dezvoltarea de relaii prieteneti ntre naiuni. Carta stabilete un set de principii n baza crora
vor aciona, pentru nfptuirea scopurilor consacrate, att Organizaia, ct i statele membre.
72.Adunarea Generala: organ reprezentativ al ONU
Adunarea General a Naiunilor Unite (AGNU / AG) este una dintre cele cinci organe principale ale Organizaiei Naiunilor
Unite i unica n care toate statele au reprezentare egal. Puterilor sale sunt de supraveghere a bugetul Organizaiei Naiunilor
Unite, numirea membrilor ne-permaneni ai Consiliului de Securitate, primirea rapoartelor de la alte organe ale Naiunilor Unite i
formularea de recomandri sub form de Rezoluii ale Adunrii Generale, [1] care posed un numr mare de organe subsidiare. [2]
Adunarea General se reunete n cadrul sesiunilor anuale regulate iar ultima sesiune anual este din septembrie n decembrie dar
pot fi convocate sesiuni speciale sau urgente. Componena, funciile, competenele, votul, i procedurile sunt stabilite n capitolul
IV al Cartei Organizaiei Naiunilor Unite.

19

Prima sesiune a fost convocat la 10 ianuarie 1946, n holul central Westminster din Londra. Reprezentani ai 51 de naiuni au
participat la aceast prim sesiune.
n decursul anilor '80, Adunarea General a devenit un forum de dialog Nord-Sud unde se tratau problemele dintre naiunile
industrializate i rile n curs de dezvoltare. Aceste aspecte au venit n prim plan din cauza fenomenului de cretere i schimbare a
componenei ONU. n 1945, ONU a avut 51 de membri iar n prezent are 192 de membri, din care mai mult de dou treimi sunt
ri n curs de dezvoltare. Pentru multe ri n curs de dezvoltare, ONU este o sursa de influen n diplomaie i n principalele lor
pia de desfacere.
73.Consiliul de Securitate: componenta, competenta si functiile de baza
Consiliului de Securitate al ONU (CSNU) este unul din principalele organe ale Naiunilor Unite, i este nsrcinat cu meninerea
pcii i securitii internaionale. Puterilor sale, descrise n Carta Naiunilor Unite, include stabilirea de operaiuni de meninere a
pcii, instituirea de sanciuni internaionale, precum i autorizaia de aciuni militare. Puterilor sale sunt exercitate prin intermediul
rezoluii ale Consiliului de Securitate a Naiunilor Unite.
Consiliul de Securitate a avut loc prima sa sesiune, la 17 ianuarie 1946, la Casa Bisericii, Londra.
nc de la prima edin, Consiliul, care exist n continu sesiune, a cltorit pe scar larg, avnd ntlniri n mai multe orae,
cum ar fi Paris i Addis Ababa, apoi cele curente n New York City.
Consiliul de Securitate este format din 15 membri, format din membri permaneni i membri alei. Aceast structur de baz este
stabilit n capitolul V al Cartei ONU.
n conformitate cu capitolul ase din Cart, "Soluionarea panic a litigiilor", Consiliul de Securitate "poate investiga orice
diferend sau orice situaie care ar putea conduce la friciuni internaionale sau la natere unui litigiu". Consiliul poate "recomanda
procedurile adecvate sau metodele de ajustare" n cazul n care stabilete c situaia ar putea pune n pericol pacea i securitatea
internaional. Aceste recomandri nu sunt obligatorii pentru membrii ONU.
n conformitate cu capitolul apte, Consiliul are o mai larg putere de a decide ce msuri trebuie s fie luate n situaii care implic
"ameninri la adresa pcii, de nclcri de pace, sau de acte de agresiune".
Rolul internaional de securitate colectiv al ONU este definit de Carta Naiunilor Unite, care confer Consiliului de Securitate de
puterea de a:Investiga orice situaie de punere n pericol a pacii internaionale;
Recomanda proceduri pentru rezolvarea panic a unui litigiu;
Face apel la alte state ale Naiunilor Unite complet sau parial, pentru a ntrerupe relaiile economice, precum i maritime, aeriene,
potale i de comunicaii radio, sau de a rupe relaiile diplomatice;
Pune n aplicare a deciziilor sale militar prin orice mijloace necesare;
Evita conflictele i menine accentul pe cooperare.
Recomanda noul secretar general la Adunarea Generala
74.Curtea internationala de Justitie al ONU: componenta, jurisdictia si functiile de baza
Curtea Internaional de Justiie (cunoscut i drept Curtea Mondial sau CIJ; francez Cour internationale de justice) este
principalul organ judiciar al Naiunilor Unite. Ea are sediul n Palatul Pcii de la Haga, rile de Jos. Principalele sale funcii
legale sunt soluionarea litigiilor prezentate de ctre statele membre i de a da avizele legale cu privire la ntrebrile adresate de
ctre organele autorizate n mod corespunztor internaionale, ageniilor i a Adunrii Generale a ONU. CIJ nu ar trebui s fie
confundat cu Curtea Penal Internaional, care are de asemenea potenial "global" de competen.
CIJ este compus din cincisprezece judectori alei pentru nou ani de ctre Adunarea General a ONU i Consiliul de Securitate
al ONU de la o list de persoane nominalizate de ctre grupuri naionale n Curtea Permanent de Arbitraj. Procesul electoral este
prevzut la articolele 4-12 din Statutul CIJ. Judectori servesc pentru termeni nou ani i poat fi realei pe o perioad de pn la
dou mandat. Alegerile au loc o dat la trei ani, cu o treime din judectorii pensionai (n funxie i, eventual, pentru re-alegere) de
fiecare dat, pentru a asigura continuitatea n instana de judecat.
Aa cum se menioneaz la articolul 93 din Carta ONU, toi ce 192 membri ONU sunt parte a statutului Curii de Justiie. NonONU, membrii pot, de asemenea, deveni parte la statutul Curii, n temeiul articolului 93 alineatul (2) procedura. De exemplu,
nainte de a deveni membru al Naiunilor Unite, Elveia a folosit aceast procedur, n 1948 s devin parte; Nauru de asemenea, a
devenit parte n 1988. O dat ce un stat este parte la statutul curii, are dreptul de a participa cu cazuri n faa Curii. Cu toate
acestea, calitatea de parte la Statut nu d automat jurizdicie Curii asupra litigiilor care implic aceste pri. Problema de
competen este considerat n dou tipuri de cazuri: aspecte controversate i avizele.
75.Secretariatul ONU si rolul sau in cadrul organelor de baza ale ONU
Secretariatul este organul administrativ principal al Organizaiei. El este compus dintr-un Secretar General, ales pe cinci ani la
propunerea Consiliului de Securitate de ctre Adunarea General, i dintr-un aparat ierarhic alctuit din branches, respectiv
divisions (birouri) i departments (departamente principale). n 1998 a fost introdus funcia de vice-Secretar General.
"Printre sarcinile pe care trebuie s le ndeplineasc Secretarul General mpreun cu Secretariatul se numr sarcini clasice de
natur administrativ i politic. Secretarul General coordoneaz i activitatea celorlalte organe principale, cu excepia CIJ, el
rspunde de elaborarea planului bugetar i ... a administrrii finanelor, el nregistreaz i public tratatele privind dreptul
popoarelor depuse de membrii ONU... i reprezint Organizaia n sfera internaional, precum i n faa statelor membre.
Una dintre sarcinile sale politice originale este, conform articolului 99, s atrag atenia Consiliului de Securitate asupra oricrei
probleme care, dup prerea sa, ar putea pune n primejdie meninerea pcii."
76.Statutul juridic al institutiilor specializate ale ONU
77.Dreptul securitatii internationale: notiuni si izvoare
Dreptul securitatii internationale - totalitatea normelor si principiilor ce reglementeaza procesul de dezarmare sub aspect
cantitativ si calitativ avind ca unul din obiectivile sale promovarea valorilor principale continute in carta ONU.

20

Fiind o ramura relative noua a dr. international, dr. securitatii internationaleare tangenta directa cu: dr. umanitar, raspundere
internationala, drepturile omului, etc.
Izvoarele dreptul securitatii internationale: tratate internationale, cutuma, rezolutiile cu caracter obligatoriu,in primul rind cele ale
Consiliului de Securitate ONU, precum si declaratiile si actele adoptate de institutii competente in domeniul securitatii colective
si a procesului de dezarmare.
78.Securitatea internationala universala si la nivel regional.
Dreptul securitatii internationale cuprinde o totalitate de principii unanim recunoscute si speciale care au drept scop asigurarea
securitatii militasre si politice a statelor ,prevenirea izbucnirii razboiului si reprimarea actelor de agresiune.
Securitea colectiva contemporana este universala,cuprinzind nu doar aspectele militare si politice,ci si alte aspecteeconomice,ecologice ,umanitare si juridice.Scopurile de baza ale regulilor de drept international comtinute in Carta Organizatiei
Natiunilor Unite constau in asigurarea pacii si securitatii in toate tarile lumii.
Securitatea regionala este o necesitate impusa de numeroase determinari:provocarile fenomenului globalizarii,dificultatile mari
pe care le intimpina statele din regiune,pe plan economic,etnic,in problemele de mediu si nu numai.In orientul mijlociu de
ex:dificitele economice si securitate,in opinia analistilor,nu pot fi solutionate pe cai-sablon,prin solutii exterioare de forta,care sa
genereze fenomene de respingere.Problema musulmana trebuie privita intr-o perspectiva regionala,mai degraba decit
globala.Securitatea regionala care este practic o insumare a securitatii entitatilor economice,etnice,statale,si de alta natura din
zona,se cladeste pe implicarea statelor,pe baza conceptului probleme regionale comune-solutii prin rezolvare regionala,in
combaterea riscurilor si amenintarilor actuale generate de procesul globalizarii.
79.Reglementarea juridica a procesului de dezarmare.
Dezarmarea astazi este unul din mijloacele cele mai efective de mentinere a pacii si prevenire a razboaielor.Pentru prima data
dezarmarea a fost prevazuta de Statutul Societatii Natiunilor.Principiul dezarmarii presupune anumite obligatii juridice:1.de a
respecta strict normele cu privire la dezarmare,de a participa la manifestatiile,prevazute de tratate avind drept scop limitarea cursei
de inarmari si dezarmare.2.De a insista sa fie elaborate norme noi ,sa fie incheiate noi tratate in sfera dezarmatii.
Problema cea mai importanta in materia dezarmarii universale o constituie armamentul nuclear,a carui utilizare in prezent nu este
interzisa .Necesitatea solutionarii problemei neproliferarii armamentului nuclear este conditionata de mai multe cauze:in primul
rind,raspindirea acestui tip de armament ar provoca o majorare cantitativsa a efectelor cursei de inarmare,fapt ce prezinta o
amenintare la pacea si securitatea internationala .Aparitia unui nou membru in,,grupul nuclearextinde sfera geografica de
aplicarea a armamentului nuclear .O alta consecinta ar fi majorarea cantitativa a acestui tip de arme.
In al doilea rind,in virtutea raspindirii rapide a armamentului nuclear,ultimul poate sa ajunga in miinele formatiunilor teroriste din
lumea contemporana.
80.Acordurile internationale privind neproliferarea armelor de distrugere in masa.
---Tratatul privind neproliferarea nuclear (NPT)
Tratatul a fost deschis pentru semnare n 1968 i a intrat n vigoare la 5 martie 1970. n anul 1995, n cadrul celei de-a 5-a
Conferine de evaluare a NPT, termenul de validitate al Tratatului a fost prelungit pentru o perioad indefinit de timp. Republica
Moldova a ratificat NPT la 14 aprilie 1994.
---Organizaia pentru Interzicerea Total a Testelor Nucleare (CTBTO)
Tratatul cu privire la interzicerea total a Testelor Nucleare (CTBT) a fost ratificat de ctre Republica Moldova la 16 noiembrie
2006 i a intrat n vigoare la 15.02.2007.
---Codul de conduit de la Haga mpotriva proliferrii rachetelor balistice
Codul de conduit de la Haga mpotriva proliferrii rachetelor balistice (HCOC), cunoscut anterior sub denumirea de Codul
Internaional de conduit privind neproliferarea rachetelor balistice (ICOC), a fost adoptat la conferina internaional din 25-26
noiembrie 2002 de la Haga. n prezent la HCOC au subscris 130 de state, inclusiv Republica Moldova. Acest Cod reprezint un
supliment la Regimul internaional de control al rachetelor balistice i este deschis pentru aderare oricrui stat.
---Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii i stocrii armelor bacteriologice i toxice, precum i distrugerii lor
(BWC)
Republica Moldova a aderat la BWC la 5 noiembrie 2004, care a intrat n vigoare pentru ara noastr la 28 ianuarie 2005.
---Republica Moldova a ratificat Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii armelor chimice i
distrugerii acestora la 19 iulie 1995 prin Hotrrea Parlamentului nr. 537-XIII din 19 iulie 1995, instrumentul de ratificare fiind
depozitat la 8 iulie 1996 la Secretariatul General al ONU. Pentru Republica Moldova, Convenia a intrat n vigoare la 29 aprilie
1997.
---n anul 1997 a fost creat Organizaia pentru interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii armelor chimice precum i
distrugerii acestora (OPCW). n calitate de parte a CWC, Republica Moldova a devenit i membru al OPCW.
---Agenia internaional pentru energia atomic (IAEA)
Aderarea Republicii Moldova la IAEA a fost consfinit prin actul ratificrii statutului Ageniei Internaionale pentru Energie
Atomic la 14 august 1997. Republica Moldova a ratificat Acordul cu IAEA privind aplicarea garaniilor n raport cu Tratatul
privind neproliferarea armelor nucleare i Protocolul acestui acord.
---Lupta mpotriva traficului cu materiale Chimice, Biologice, Radiologice i Nucleare (CBRN)
Republica Moldova este parte la Proiectul Sistemul de gestionare al informaiilor n domeniul prevenirii traficului ilicit cu
materiale chimice, biologice, radiologice i nucleare (CBRN) n Europa de Sud-Est i Caucaz
81.Notiunea de drept international economic.
Dreptul international economic este o ramura a dreptului international.Normele acestei ramuri reglementeaza relatiile dintre
subiectii dreptului international in legatura cu activitatea lor in domeniul relatiilor economice internationale.Obiectul de
reglementare a dr.intrnational economic sunt relatiile economice internationale,care se stabilesc intre state ca subiecti ai puterii
publice.Relatiile economice internationale sint complexe si variate.Continul lor include relatii internationale comerciale,de

21

productie,tehnico-stiintifice,valutare,financiare,de credit,etc.Reglementarea relatiilor economice internationale necesita

interactiunea sistemelor de drept international si national in cele mai variate domenii.Din punct de vedere teoretic se inainteaza
2categorii de baza privitor la dr,international economic:1.Dr.int-al economic este o ramura a dr.in-al public,obiectul de
reglementare al caruia sunt relatiile economice ale subiectilor dr.in-al.2.Dr.in-al economic este totalitatea normelor dr.in-al si
dr.intern,obiectul de reglementare al caruia sunt relatiile in-ale economice,care se formeaza intre subiectii de drept.Dr.in-al
economic se afla in continua dezvoltare reflectind realitatile globale contemporane .Functia regulatorie a dr.in-al economic are un
rol deosebit nu numai in relatiile economice dintre state,dar si in cadrul proceselor de integrare economica.Trile membre ale UE
au creat spatiul economic unic cu libera circulatie a marfurilor,serviciilor,capitalurilor,tehnologiilor si fortei de munca.Exista
asociatii aleconomice ale statelor in America Latina,Asia de sud-est,in zona Asiei si Pacific.Dr,in-al economic in prezent este
orientat spre instituirea relatiilor economice bazate pe egalitatea in drepturi. P-u aceasta,in anii70ai secolului trecut ,tarile in curs
de dezvoltare au cerut sa fie creata o,,noua ordine economica.In 1974 in cadrul ONU a fost adoptatab declaratia referitoare la
instaurarea unei noi ordini economice internationale.Programul de actiune privind instaurarea noii ordini economice internationale
si carta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor-aceste acte au valoare politico-morala.
82.Subiectele dreptului international economic.
Participanti ai relatiilor in-ale economice sunt statele si alti subiecti ai dr.in-al.[organizatiile in-ale],pers.fiz,jur. Ale diferitor
tari,corporatiile transnationale.In sistemul de reglementare a relatiilor economice internationale un loc central il ocupa
statele.Statul este subiectul principal al dr.in-al economic.In rezultatul acordului de vointa dintre state se creeaza normele ce
reglementeaza relatiile economice in-ale in vederea stabilirii unei ordini juridice in circuitul economic intre tari.Statul poate sa
devina participant la relatiile economice cu caracter international aflindu-se in raport juridic cu per.fizice/jur.din alte
state.Participarea statului la asemenea relatii are specificul sau ,ce se exprima prin faptul ca statul,proprietatea statului,contractele
cu participarea statului se bucura de imunitate de jurisdictie a statului strain.
Organizatiile in-ale sunt un subiect important al relatiilor economice internationale.Natura juridica a organizatiilor in-ale ca
subiecti ai relatiilor economice in-ale este aceeasi ca si a calitatii lor de subiect a dr.in-al public.Rolul organizatiilor in-ale in sfera
relatiilor economice in-ale este determinata prin aceea ca:1.organizatiile in-ale servesc ca forumuri p-u a pune in discutie cele mai
insemnate probleme economice,2.sunt mecanisme in permanenta actiune p-u rezolvarea operativa a problemelor economice
complicate,3.aceasta prezinta in sine un aparat calificat p-u elaborarea proiectelor tratatelor economice.Ca participanti la relatiile
economice in-ale organizatiille in-ale pot fi divizate in 2 categorii:1.organizatii care in activitatea lor cuprind toate sferele relatiilor
economice,2.organizatiile care actioneaza in limitele anumitor subramuri ale dr.in-al economic.
83.Izvoarele,scopurile si principiile dreptului international economic.
Dr.in-al economic are aceleasi izvoare ca si dr.in-al:tratatul international si cutuma internationala.Tratatul in-al si cutuma in-ala
sunt izvoare de baza universale ale dreptului in-al economic ,iar hotaririle organizatiile in-ale sunt izvoare speciale.Fundamentul
juridic al dr.in-al economic este acordul de vointa al statelor,privitor la continutul si puterea juridica a normelor de dr.in-al
economic.
Principiile dr.in-al economic:1.Principiul suveranitatii indispensabile a statelor asupra resurselor naturale presupune dr.fiecarui stat
de a-si exercita suveranitatea deplina asupra asupra bogatiilor naturale si resursele naturale,asupra activitatilor economice ce se
desfasoara pe teritoriul sau dr.fiecarui stat de a dispune liber de mijloacele de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica.
2.Principiul alegerii libere a formei de organizare a legaturilor economice externe este strins legat cu principiul libertatii alegerii
sistemului social-economic.
Conform acestui principiu fiecare stat,in procesul realizarii comertului international si altor
forme de colaborare economica,este liber sa aleaga formele de organizare a relatiilor sale economice externe si sa incheie
acorduri bilaterale si multilaterale de colaborare economica in-ala.
3.Principiul nedescriminarii economice presupune dezvoltarea colaborarii ecomice internationale in baza de egalitate si avantaj
reciproc
4.Ptincipiul egalitatii si avantajului reciproc reiese direct din principiul egalitatii suverane a statelor .Relatiile economice externe
trebuie sa aiba un caracter echitabil,sa se formeze in baza de avantaj reciproc,interesele partenerilor sa permita distribuirea
veniturilor si obligatiilor in mod paritar du respectarea prevederilor acordurilor bilaterale si multilaterale.In afara de principiile
fundamentale si principii speciale ale dr,in-al contemporan economic in colaborarea economica exista si regimuri juridice care se
aplica in cazul cind statele interesate se inteleg si le prevad in tratatele economice.ex:regimul natiunii celei mai favorizate,regimul
national,regimul preferential.
84.Raspunderea statelor pentru activitati neinterzise de dreptul international.
Rspunderea este o instituie juridic prezent n orice ramur a dreptului. Principiul general, potrivit cruia orice nclcare a unei
obligaii decurgnd dintr-o norm juridic declaneaz rspunderea autorului nclcrii i obligaia acestuia de a repara eventualul
prejudiciu, caracterizeaz att ordinea juridic intern ct si ordinea juridic internaional. De altfel, doctrina este unanim n a
recunoate c principiile generale ale rspunderii n ordinea intern domin, de asemenea, regimul rspunderii subiectelor
dreptului internaional
Rspunderea presupune:
a) un fapt ilicit, adic un act contrar dreptului internaional;
b) o relaie ntre faptul material i un subiect de drept internaional determinat, n virtutea cruia actul poate fi imputat (poate fi
atribuit) subiectului de drept.
Rspunderea internaional fiind conceput ca rspundere a statelor, a fost extins i asupra altor actori ai relaiilor internaionale.
Codificarea regulilor n domeniul internaional este important n raporturile ce urmresc soluionarea conflictelor internaionale,
iar prin adoptarea mai multor convenii i protocoale a fost posibil o armonizare a acestei instituii. Fundamentul juridic al
rspunderii internaionale provine din normele i obligaiunile care deriv din dreptul internaional i respectiv, din tratatele,
conveniile i alte acte cu character de obligativitate dintre statele contractante.
85.Reglementarea deferendelor economice internationale.

22

Diferendele economice in-ale sunt raporturi juridice in care se opun interesele statelor privitor la datorii,suma
prejudiciilor,compensatiilor.
Statele au dreptul la alegerea libera a mijloacelor concrete de rezolvare pasnica a diferendelor in-ale.Acestea pot fi
negocierile,consultarile partilor ancheta,procedurile de conciliere,mediere,arbitrajul in-al,examinarea judiciara,regurgerea la
acorduri in-ale.Rezolvarea diferendelor in dr.in-al economic poate fi considerata ca o trasatura distincta fata de dr.in-al general.O
metoda originala de solutionare a diferendelor din sectorul relatiilor comerciale in-ale a fost instituita in cadrul Organizatiei
mondiale a comertului.
In cadrul UE un rol important in rezolvarea diferendelor economice apartine curtii europene de justitie.Diferendele intre statele
CSI care apar pe parcursul indeplinirii obligatiilor economice sunt de competenta curtii economice a CSI.In scopul rezolvarii
anumitor tipuri de diferende economice se creeaza centre specializate,care au o insemnatate deosebita p-u dezvoltarea relatiilor
economice internationale.In cazul in care neintelegerile apar intre participantii raporturilor economice internationale cu caracter
privat,rezolvarea lor are loc in cadrul instantei nationale sau arbitraje comerciale in-ale.
86.Notiunea teritoriului si clasificarea lui conform regimului juridic.
Teritoriul reprezint unul din elementele esentiale ale statului care este compus din sol, subsol, spatiu acvatic si spatiul aerian
deasupra acestora. n dependent de natura juridic teritoriul se mparte n:
- teritoriu de stat regimul juridic al cruia este reglementat n exclusivitate de actele normative interne ale statului.
- teritoriul cu regim mixt, regimul juridic al cruia este reglementat prin conventii internationale si confirmat prin actele normative
interne ale statelor.
Teritoriul cu regim international, ce include spatiile internationale regimul juridic al crora este reglementat n exclusivitate de
dreptul international.
La determinarea regimului juridic al teritoriului de regul se impune problema determinrii jurisdictiei aplicabile. n diferite
situatii poate aprea concurenta de jurisdictii a mai multor state fie c este vorba de jurisdictia statelor n raport de persoane, fie c
se aplic jurisdictia teritorial fie c este posibil aplicarea jurisdictiei n baza principiului universal.
87.Regimul juridic al teritoriului de stat. Teritoriul de stat se compune din spaiul terestru, spaiul acvatic i spaiul aerian.
Spaiul terestru este partea de uscat a teritoriului cuprins n limitele frontierei de stat, indiferent unde este situat geografic.El
cuprinde att solul, ct i subsolul n adncime pn la limita accesibil tehnicii.
Teritoriul poate fi format dintr-o singur mas continental sau insular, poate cuprinde att teritoriul continental ct i insular, ori
mai multe insule constituite n arhipeleag, dup cum teritoriul unui stat poate cuprinde alturi de un teritoriu compact numeroase
alte teritorii situate la mare distan, uneori pe continente diferite, precum i enclave situate n limitele teritoriale ale altui stat.
Prin asimilare, sunt considerate ca fcnd parte din teritoriu i cablurile submarine, precum i navele i aeronavele, cnd acestea se
afl dincolo de limitele teritoriului de stat.
Spaiul acvatic cuprinde apele interioare (ruri, fluvii, canale, lacuri, mri interioare), iar n cazul statelor care au ieire la mare se
adaug apele maritime interioare i marea teritorial. Statele maritime exercit i unele drepturi suverane asupra zonei contigue, a
zonei economice exclusive i a platoului continental, care nu fac parte din teritoriul de stat.
Spaiul aerian reprezint coloana de aer situat deasupra teritoriului terestru i a spaiului acvatic al unui stat, ale crei limite
superioare sunt relativ neprecizate, ntinzndu-se pn la limita inferioar a spaiului extraatmosferic, considerat a fi situat la
aproximativ 100 sau 110 km deasupra nivelului mrii.
88.Regimul juridic al frontierei de stat.
n dreptul internaional public frontiera semnific limitele teritoriale n interiorul crora fiecare stat i exercit suveranitatea
deplin i exclusiv.
Frontierele reprezint zona de contact i de relaii de vecintate ntre dou state.
Frontierele naturale se stabilesc potrivit unor particulariti geografice (albia unor ruri sau fluvii, anumite nlimi).
Frontierele geometrice reprezint linii drepte trasate ntre anumite puncte care despart teritoriile a dou state.
Frontierele astronomice urmeaz paralelele sau meridianele globului pmntesc.
Frontiera terestr desparte uscatul ntre dou state urmnd linia crestelor munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit n linie
dreapt geometric sau astronomic.
Frontiera fluvial se stabilete n general pe mijlocul enalului navigabil al fluviului ce desparte teritoriul a dou state care se mai
numete talvegul cursului de ap.
Frontiera maritim delimiteaz marea teritorial a statelor cu litoral de marea liber i de marea teritorial a statelor vecine.
Frontiera aerian separ spaiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare imaginare care pornesc de la frontierele terestre,
fluviale i maritime pn la limita inferioar a spaiului cosmic.
89.Regimul juridic al fluviilor internationale.
Fluviile internaionale sunt cursurile de ap care separ sau traverseaz teritoriile mai multor state i care sunt navigabile pn la
vrsarea lor n mare.
Fluviile succesive traverseaz teritoriile mai multor state (Dunrea Germania, Austria, Ungaria, Iugoslavia i Romnia; Nigerul
Guineea, Mali i Niger).
Fluviile contigue separ teritoriile unor state (Dunrea separ Slovacia i Ungaria; Romnia i Serbia; Romnia i Bulgaria).
Libertatea de navigaie pe fluviile internaionale presupune asigurarea accesului nengrdit al navelor comerciale aparinnd
tuturor statelor riverane sau neriverane. Navele comerciale vor fi tratate n mod egal indiferent de pavilionul pe care l arboreaz.
Utilizarea fluviilor internaionale n alte scopuri dect navigaia.
Fluviile internaionale, ca i cursurile de ap internaionale sunt utilizate i n alte scopuri dect navigaia, n special pentru
agricultur, dar i n domenii industriale producerea de energie electric etc.

23

Potrivit conceptului resurse naturale partajabile drepturile i obligaiile economice ale statelor care mpart apele unui fluviu
internaional cer ca utilizarea acestor ape s nu fie abuziv i cer, de asemenea, respectarea unor obligaii reciproce n numele
comunitii internaionale de interese.
90.Regimul juridic al lacurilor internationale.
Etapele pe care le-a parcurs reglementarea juridic a navigaiei pe Dunre sunt edificatoare pentru evoluia dreptului
internaional.
Prima etap Semnarea Tratatului de pace de la Paris 1856 prin care s-a stabilit pentru prima dat un rejim juridic general
referitor la navigaia pe Dunre cere prevedea libertatea de navigaie pentru toate statele riverane i neriverane i mprirea
fluviului din punct de vedere al administrrii navigaiei n 2 sectoare Dunrea fluvial i Dunrea maritim.
A fost creat Comisia European a Dunrii din care fceau parte marile puteri europene neriverane Anglia, Frana, Prusia i
Sardinia precum i marile imperii riverane Austria, Turcia i Rusia. Aceast Comisie avea n vedere numai Dunrea maritim iar
Principatele Romne nu fceau parte din aceast Comisie, dei sediul ei se afla pe teritoriul Principatelor Romne.
A doua etap Convenia de la Paris s-a ncheiat prin adoptarea Conveniei Dunrii. S-a instituit un regim internaional pe toat
poriunea navigabil a Dunrii de la Ulm pn la vrsarea n mare. Regimul s-a extins i la principalii aflueni ai Dunrii
Morava, Tisa etc. Potrivit Conv. de la Paris au funcional 2 organe Comisia Internaional a Dunrii pentru cursul superior de la
Ulm pn la Brila, din care fceau parte Anglia, Frana, Italia i statele riverane i Comisia European a Dunrii pentru Dunrea
maritim de la Brila pn la vrsarea n mare pe braul Sulina din care fceau parte Anglia, Frana, Italia i Romnia.
Regimul actual al navigaiei pe Dunre este reglementat de Convenia de la Belgrad ncheiat exclusiv ntre statele riverane.
Potrivit Conv. de la Belgrad se recunoate statelor riverane suveranitatea deplin asupra poriunilor de fluviu aflate n limitele
granielor lor i sunt excluse de la gestiunea navigaiei pe Dunre statele neriverane.
Este garantat libertatea de navigaie pe tot cursul navigabil pentru vasele comerciale ale tuturor statelor.
Canalul DunreMarea Neagr este un curs de ap navigabil, situat n ntregime pe teritoriul Romniei i supus jurisdiciei
exclusive a statului romn.
91.Regimul juridic al Arcticii si al Antarcticii.
Arctica
n lipsa unei populaii sedentare i a imposibilitii ca aceast zon s fie ocupat efectiv de un stat, care s-i poat astfel impune
propria suveranitate, soluia juridic a fost gsit n principiul contiguitii geografice.
Conform acestui principiu, statele care au grania situat la marginile zonei polare i-au extins suveranitatea i asupra unor
sectoare din aceast zon pe meridianele geografice ce strbat limitele laterale ale granielor lor, pn la pol. mprirea astfel
stabilit este n general recunoscut de celelalte state, dei nu exist un instrument internaional multilateral n acest sens.
Antarctica
Interesul deosebit pentru aceast zon a nceput s se manifeste spre sfritul secolului al XIX-lea, dar n special dup primul
rzboi mondial, cnd s-au descoperit sub calota de ghea, n subsolul continentului , importante bogii naturale.
Prin acte unilaterale, unele state cum sunt Anglia, Frana i Norvegia, au ncercat la nceputul secolului nostru s-i impun
suveranitatea asupra unor poriuni din teritoriu iar ulterior alte state, cum sunt Noua Zeeland, Australia, Chile i Argentina au
ridicat pretenii asupra Antarcticii n virtutea principiului contiguitii.
Dup al doilea rzboi mondial s-a ridicat problema ca Antarctica s dobndeasc un statut internaional, n afara suveranitii
statelor, astfel c, n urma unei conferine internaionale, n 1959 s-a ncheiat la Washington Tratatul asupra Antarcticii, ntre 12
state, la care ulterior au aderat majoritatea statelor lumii (inclusiv Romnia).
Tratatul consacr libertatea cercetrilor tiinifice n zon i obligaia statelor de a colabora ntre ele n acest scop, precum i
principiul folosirii regiunii n scopurin exclusiv panice.
Potrivit acestui tratat Antarctica a fost declarat zon demilitarizat, neutralizat i denuclearizat, fiind prima de acest fel n lume.
Tratatul interzice de asemenea plasarea n zon a oricror deeuri radioactive.
92.Teritorii demilitarizate si neutralizate.
a) Zonele demilitarizate
Sunt poriuni de teritoriu n care nu este permis prezena unor fore sau instalaii militare. Pe un teritoriu care are un asemenea
statut, prin convenii internaionale se prevede c nici un stat sau, dup caz, statele vecine, nu vor construi ori nu vor menine i se
vor distruge instalaii sau fortificaii militare, nu vor permite amplasarea sau prezena unor fore armate, a armatelor ori a anumitor
tipuri de armamente, cu excepia forelor de ordine public cu logistica aferent acestora.
Demilitarizarea poate s fie parial sau total , cu referire la zona de teritoriu pe care o acoper, ori complet sau limitat, dup
tipurile de armamente, instalaii sau fore armate interzise.
Exemplele de zone demilitarizate sunt numeroase. Cteva dintre acestea privesc: Marea Neagr, prin Convenia de la Paris din
1856;ambele maluri ale Rinului, prin Tratatul de la Versailles din 1919; canale maritime internaionale; Insulele Spitzberg i
Urilor printr-un tratat din 1920; Insula Aaland, prin tratatul ruso-finlandez din 1940; frontiera Italiei cu Frana i Iugoslavia i
parial Sardinia i Sicilia, prin Tratatul de pace din 1947; ntreaga Germanie, prin acordul de la Postdam din 1945; fundul mrilor
i oceanelor etc.
b) Zonele neutralizate
Neutralizarea unui anumit spaiu geografic const n obligaia pe care i-o asum statele ca n timp de rzboi s nu desfoare
operaii militare n spaiul respectiv i s nu-l transforme ntr-o baz militar.
Neutralizarea poate s nsoeasc demilitarizarea unui teritoriu, dar poate fi proclamat i separat.
Zonele neutralizate au fost instituite ncepnd cu secolul al XIX lea, n special asupra unor ci maritime de interes internaional
(Canalul de Suez 1888;Canalul Panama 1903; Strmtoarea Magellan 1881 etc.).
n prezent, Antarctica este demilitarizat i neutralizat.
93.Notiunea si principiile dreptului marii.

24

Dreptul Mariiansamblul de norme de natura cutumiara sau conventionala care reglementeaza regimul juridic al zonelor
maritime,cooperarea statelor in domeniul utiliarii acestor zone si protectiei mediului marin.Este una din cele mai vechi ramuri ale
dr.inter-al public ,sic ea mai complexe.La inceput era presupus principiul libertatii marilor ,astel erau infaptuite
comunicarea,schimbul cultural si comertul.,de catre tarile care se mindreau cu flota sa{spania,M.-rea Britanie}.Insa odata cu
realizarea a imenselor bogatii ce sunt in apele oceanice multe tari si-au reventicat platouri continentale enorme {ex.presedintele
Truman si-a revendicat tot platoul SUA}iata de ce au aparut disensiuni ,si aplanarea lor s-a reusit doar la Montego Bay 10
dec.1982,ce e considerata o constitutie marina ,fiind Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii.{320 art-le si 9 anexe}
Din punct de vedere al dreptului internaional, marea reprezint ansamblul spaiilor cu ap srat, cu condiia ca acestea s
comunice liber ntre ele. Marea Moart i Marea Caspic, dei au ap srat, nu sunt guvernate de dreptul mrii, fiind spaii
nchise ce nu comunic cu spaiile maritime ale lumii.
Principii :1 principiul libertatii marii{libertatea de survol,navigatie,construe insule,pune cabluri,pescuit cercetari stiintifice}2
principiul folosirii marii in scopuri pasnice{a nu recurge la amenintare cu forta],3 principiul neapropratiunii marii libere {nu
poate fi proprietatea unui stat}
94.Regimul juridic al spatiilor in care statul exercita suveranitatea.
Statul isi extinde suveranitatea asupra urmatoarelor spatii:m-rea teritoriala,apele maritime
interioare .deseori nu criteriul
salinitatii delimiteaza un spatiu marin drept mare ,astfel de exemple ar fi M-rea Moarta si cea Caspica ,considerate in Dreptul
inter-al drept mari private.M-rea teritoriala geografic e intinderea de mare adiacenta apelor interioare,dar juridic e acea parte a
apelor marii sau oceanului cuprinsa intre linia sa de baza si exterioara,care se afla sub jurisdictia statului riveran.Conventia din
1982 e cea ce a autorizat 12 mile din spatiu marin sa fie considerat m-re teritoriala.Cu exceptia unei forte majore sau caz
fortuit,sau cerinta de a ajuta alti naufragiati.pasaj inofensiv se permite :nave comerciale,nave de stat utilizate in scopuri
comerciale,navele cu propulsie nucleara ,nave de razboi,nave de stat utilizate in scopuri necomerciale,submarine.,conform
Conventiei de la Monteco Bay.Apele maritime interioare-suprafete acvatiice maritime sau oceanicesituate intre tarmul unui stat si
linia de baza{linia refluxului de-a lungul tarmului} de la care se masoara latimea marii teritoriale.Din ele fac parte golful-parte a
unui ocean,lac,mare care patrunde in uscat printr-o deschizatura larga.-rada-portiune de apa in vecinatatea unui port aparata de
valuri si curenti._Apele portuare-apele maritime cuprinse intre linia tarmului si linia care uneste cele mai avansate instalatii
portuare.Ape arhipelagice-formeaza spatiul maritim inclus in interiorul unui perimetru stabilit de un stat arhipelag.Conventia din
1982 a codificat notiunea de arhipelag,stat arhipelag si dreptul de trecere.stat arhipelag fiind statul constituit in intregime din unul
sau mai multe arhipelaguri sau eventual din mai multe insule.
95.Regimul juridic al spatiilor in care statul exercita drepturi suverane.
Spatiile in care statele isi manifesta drepturile sale suveraane ,au un regim mixt,acesteaa sunt :zona contigua,zona economic
eclusiva,platoul continental.De ce mixt-deoarece regimul juridic al acestor zone ffiind reglemntat atit de dreptul national al
stateleor riverane cit si de dr-ul inter-al maritim.Zona contigua consta dintr-o portiune de mare adiacenta marii teritoriale,in care
statul riveran pastreaza unele competente exclusive,dar limitate.
Intinderea acesei zone fiind de 24 mile marine de la linia de baza amarii teritoriale,conform conventiei din 1982.zona contigua
apare ca o zona de tranzitie,functia careia constain atenuarea contrastului dintre regimul marii libere si a celei teritoriale.Zona
economic exclusive--,are regim mixt,dar consta dintr-o zona situate dincolo de marea teritoriala si adiacenta ei,supusa unui regim
juridic special instituit de conventia din 1982.LA inceput era o zona exclusive de pescuital statelor ,dar apoi potrivit conventiei i-a
fost atribuita 200 mile marine,in care statul poate desfasura aceste actiuni:amplasarii si folosirii insulelor
artificiale,instalatiilor,cercetari stiintifice ,protectie si conservarea mediului marin.Platoul Continentaleste platforma ce se
intinde sub apa de-a lungul continentului
Inclinindu-se intr-o pana mica pin la locul unde apele deasupra ating o adincime de aproximativ 200 metri.Dincolo de aceasta
limita ea cade brusc spre adincimile oceanice.El se intinde neuniform,uneori poate cuprinde sute de km{platforma Guyanes},sau
poate lipsi ,ceea ce e foarte rar.Drepturile suverane ale statelor in aceste regiuni consta in exploataree si exploarare alor.
96.Regimul juridic al strimtorilor si canalelor internationale.
ntinderi de ap situate ntre poriuni de uscat, formeaz treceri nguste pentru navigaie. Ele permit legtura dintre o parte a mrii
libere sau a unei zone economice exclusive i o alt parte a mrii libere sau a zonei economice exclusive.
In definitie sunt 2 criterii:A sa puna in comunicare o zona maritime unde navigatia este libera- mare libera sau zona economic
exclusive sau o alta zona avind acelas caracter.B trebuie sa serveasca navigatiei inter-le.sau sa fiecel putin utile transporrtului
inter-al{str-rea Corfu},alte strimtori {Magelan,Gibraltar,}.conventiaasupra dreptului marii din 1982 stabileste 2 moduri de trecere
prin strimtori:dreptul de trecere in tranzit{o trecere continua si rapida prin strimtoare} si pasajul inofensiv{prin strimtori ce leaga
marea teritoriala de o parte a marii libere sau de zona economic exclusive}Canalele ca si strimtorile inter-le sunt cai de
comunicatie maritime si international ce leaga doua mari libere,canalul de obicei are suveranitatea statului asupra sa unde se
afla,asupra acestora nu se intinde Convetia din 1982 ,dar devine unul inter-al la incheiera unor conventii speciale ale statelor
interesate.Au regim juridic international astazi 3 canale:Suez{m-rea mediterana
97.Regimul juridic al spaiilor ce se afl n afara jurisdiciei statelor.
spatiile nesupuse jurisdictiei statelor sunt marea libera si zona inteernationala a spatiilor submarine.marea libera e spatiul dincolo
de marea teritoriala a statelor riverane,reglementata de 3 principii :1 principiul libertatii marii{libertatea de
survol,navigatie,construe insule,pune cabluri,pescuit cercetari stiintifice}2 principiul folosirii marii in scopuri pasnice{a nu
recurge la amenintare cu forta],3 principiul neapropratiunii marii libere {nu poate fi proprietatea unui stat}
Zona inter-la a spatiilor submarine,fiind codificata p/u prima data de Conventia de la Monteco-Bay,unde se zice ca fundurile
marilor si oceaanelor nu apartin nimanui.la aceasta zona avem principiile:1inadmisibilitatea revendicarilor de suveranitate si
apropriatiunii zonei,2 explorarii si exploatarii in interesul umanitatii 3 utilizarii zonei in scopuri exclusive pasnice 4 raspunderii
inter-le p/u daunele rezultate in urma nerespectarii statului juridic al zonei 5 protectiei mediului marin{cercetari,participare la
distribuirea resurlor zonei,pune cabluri si conducte submarine}

25

98 Notiunea,principiile si izvoarele dreptului international aerian

Dreptul inter-al aerian e o parte componenta a dr.inter-al public constituit din ansamblul de norme juridice si principii de drept ce
reglementeaza relatiile dintre subiectele sale,relatii ce se nasc ca urmare a exploatarii si folosirii spatiului aerian ca urmare a
folosirii de catre aviatia civila.
Istoria n vorbeste despre timpul Romei unde se considera ca un spatiu de deasupra al tuturor,apoi deja in sec xx cind apar progrese
si se devolta tehnici aeriene ,creste nr.navelor,atunci statele doresc sa-si insuseaca aerul ca patrimoniu de al sau.Erau 2 teorii:a
suveranitatii statului asupra aerului si a libertatii sale.A invins cea de intii ,preluata de majoritatea statelor.astfel statul devine
suveran nu doara a coloanei de aer in limitele frontierei sale dar si a coloanei de aer peste marea teritoriala
Principii:1 a suveranitatii complete si exclusive a statului in spatiul sau aerian
2.principiul libertatii zborurilor in spatiul inter-al aerian{asupra marii libere si Antarctice
3.asigurarii securitatii zborurilor in aviatia civila inter-la{combate acte ilicite,asigura ethnice
99 Reglementarea juridical a zborurilor internationale comerciale
Prin instrumentele juridice menionate se stabilesc cinci categorii de aeronave crora li se acord n mod difereniat cinci liberti
ale aerului ( 2 de trafic i 3 comerciale):
1.aeronavele civile care nu efectuaza un serviciu de transport pe baze comerciale li se permite 2 libertati{libertatea de survol fara
escalas si libertate de escala tehnica }escala tehnica-posibilitatea de a ateriza fara de a imbarca sau debarca pasageri,marfuri
,corespodenta.
2.aeronave civile care efectuaza servicii commercial regulate ,au libeertati de trafic sau comerciale:
dreptul de a imbarca si debarca pasageri,marfuri,corespondenta de pe teritoriul statului de
nationalitatea aeronavei,precum si
dreptul de a imbarca si debarca pasageri ,marfuri,corespondenta provenita sau avind destinatia pe teritoriul unui alt stat
contractant.
3.Aeronave civile care efectuaza servicii comercial intimplatoare,beneficiaza de drepturile de la 1 tip de aeronave,plus nu pot
beneficia de celelate libertati in conditiile impuse de statul pe teritoriul caruia are loc escala
4.Aeronave care efectuaza servicii de cabotaj ,sunt navele ce fac zboruri interioare intre aeroporturile unui stat{trebu sa aiba
nationalitatea acestora}
5.Aeronave de stat ele nu beneficiaza de regimul juridic de care beneficiaza cele de sus ,,p/u a survola teritoriul unui stat ei au
nevoie de autorizarea acestuia.
100 Rolul organizatiilor internationale in reglementarea activitatii aviatiei civile
Rolul organizatiilor inter-le ar putea fi preluat din conventia de la Chicago unde se mentioneaza:
>asigurareaa dezvoltarii ordonate si asigurarea aviatiei civile in lumea intreaga
>incurajarea tehnicii constructiei si explotarii aeronavelor
>dezvoltarea aeroporturilor,a cailor aerirene,a instalatiilor de navigatie aeriana
>asigurarea drepturilor statelor contractante in domeniul aviatiei
>asigurarea unei nediscriminari intre statele contractante
>siguranta zborurilor.acestea urmeaza a fi asigurate de organizatii inter-le.exemple de orgg.inter-le;
ICAO organizatia aviatiei civile inter-le,EUROCONTROL organizatia europeana penttru siguranta navigatiei aeriene,CAAS
comisia Africana p/u aviatia civila.CLAACcomisia latino Americana p/u aviatia civila.un rol in stabilirea regimului juridic al
aviatiei civile il joaca organiz-le inter-le neguvernamentale:IATA asociatia inter-la a transportatorilor aerieni,FIA asociatia inter-la
a aeronauticii
101 .Notiune ,izvoarele,obiectul si subiectele dreptului extraatmosferic
dr.inter.atmosferic e o ramura a dr.international public constituit din asamblul de norme si de principii,ce reglementeaza relatiile
din cadrul exploatarii sii folosirii cosmosuluisi a corpurilor ceresti,determina regimul juridic al spatiului cosmic propriu zis unde
au loc aceste relatii.
Subiectele sunt:organizatiile inter-le ce desfasoara activitati spatiale,dar statele sunt competente sa resolve problemele practice
aparute in activitatea acestor organizatii.alt subiect e omenirea{umanitatea} in intregul ei .,deoareece cosmosul e patrimoniu
comun al intregii omeniri,ea apare ca subiect ce are doar drepturi nu si obligatii.Izvoare:Tratatul inter-l{cu privire la salvarea
astronautilor,cu privire la daunele cauzate de obiectele cosmice},cutuma inter-la,rezolutiile adunarii ONU{izvor secundar}
102 .regimul juridic al spatiului extraatmosferic ,a corpurilor ceresti,a obiectelor cosmic si a astronautilor
Potrivit Tratatului cu privire la spatial cosmic astronautii sunt trimisi ai omenirii,si lor trebuie de oferit ajutor in caz de accident
sau aterizare fortata.potrivit deja acordului cu privire la salvarea astronautilor ,trebuie de indeplinit 3 obligatii:1 obligatia de
informare a statului de lansare si a secretariatului general ONU ,2 de salvare a astronautilor,3 de asigurare p/u reintoarcerea lor in
statul de lansare.Acest accord stabileste si 3 obligatii p/u obiecte spatiale:1 de informare a statului de lansare,a secretariatului
ONU,2 de recuperare,3 de restituire a obiectului spatial.Regimul juridic al corpurilor ceresti reiese din Acordul cu privire la
activitatea lunei si a celorlate corpuri ceresti,unde se stabilesc anumite principii:denuclearizarea si demilitarizarea lunii si a
celorlate corpuri ceresti,obligatia de a informa comunitatea mondialla despre cele descoperite,avem schimbul reciproc de
informatii,principiul folfosirii cosmosului numai in scopuri pasnice,acordul se refera si la un element nou cum ar fi rezervatiile
stiintifice internationale
103 Raspunderea internationala pentru activitatea cosmic
Este considerat orbit geostaionar aceea pe care se poate lansa un satelit care pentru un observator de pe pmnt pare c rmne
n punct fix. O asemenea orbit este paralel cu Ecuatorul la o distan de 36 mii de km. Ea ofer cele mai bune condiii pentru
plasarea sateliilor de teledetecie i comunicaie i de aceea este deja aglomerat. Accesul i utilizarea orbitei geostaionare
(potrivit Tratatului din 1967) este permis tuturor statelor fr discriminare i fr autorizarea statului deasupra cruia se gsesc la
un moment dat.

26

Este interzis utilizarea abuziv a spaiului cosmic, activitatea spaial trebuie s se desfoare n conformitate cu normele de
drept internaional i s serveasc intereselor tuturor statelor fr discriminare. Spaiul cosmic trebuie folosit n scopuri exclusiv
panice.
Rspunderea internaional a statelor in aceast materie privete activitile spaiale naionale ct i cele desfurate pe teritoriul
altor state. Pentru prejudiciile cauzate pe pamnt sau aeronave n zbor statele de lansare au o rspundere absolut, ntemeiat pe
risc. Pejudiciile produse unui obiect spaial de ctre un alt obiect spaial oriunde altundeva dect la sol sunt imputabile statului de
lansare numai dac se dovedete conduita culpabil a acesteia.
104 Notiune si evolutia dreptului international penal
Dreptul international penal sa constituit dupa cel de II Razboi Mondial , momentul nasterii acestuia fiind considerat sanctiunea
penala a criminalilor de razboi si a celor care au savirsit crime impotriva paciisi a securitatii internationale. De fapt elemente a
raspunderii internationale penale au aparut inainte de epoca moderna primile norme fiind cele legate de razboi. La diferite
popoare existau reguli de purtare a razboaielor cu unele sanctiuni. Ex : se acorda protectie preotilor, copiilor, batrinilor. Dupa
primul razboi maondial, tratatele de pace in special tratatul de la Versailles reprezinta un moment important pentru dezvoltarea
dr. inter. penal deoarece a prevazut infiintarea unui tribunal international pentru judecarea inparatului germaniei Wilhelm al II
pentru ofensa suprema contra moralei internationale si autoritatilor sacre a tratatlor aici apare pentru prima data crima de razboi
si pentru prima data un sef de stat este facut raspunzator pentru incalcarea normelor dr. international. Ulterior in 1925 apar
conventiile de la Geneva prin care se interzic niste arme de razboi si se amelioreaza soarta ranitilor si bolnavilor din armatele in
companie.Dupa cel de al II Razboi Mondial - se cunoaste un salt imens de ordin calitativ sun eginda ONU. Trebuie de facut
distinctie intre termenii ,, Drtept penal international si drept international penal. Dreptul penal international apara ordinea
juridical interna a ficarui stat, fiind domeniul in care statele isi cer reciproc sprijinul pentru rezolvarea unor probleme de drept
penal intern (extradarea, infractiunile savirsite in strainatate, asistenta judiciara penala). Dreptul international penal face parte
din ordinea juridical internationalasi prezinta un ansamblu de norme juridice instituite prin conventii internationale in scopul
apararii odinii si legalitatii internationale si care sanctioneaza infratiunile ce aduc atingere normelor si principiilor de drept
international. Conventiile internationale cu character penal nu cuprind de regula sanctiuni concrete pentru fiecare fapta, cid oar
indici referitoare la regimul sanctionar. Subiectele dr. international penal sunt statele.
105 Cooperarea statelor in lupta cu criminalitatea
Dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri, in special dupa primul razboi mondial, a fost insotita, intre altele, de o
crestere fara precedent a criminalitatii internationale fie prin proliferarea unor forme ale criminalitatii organizate pe teritoriul mai
multor state, cum sunt cele privind traficul international de droguri, traficul de femei si de copii, falsificarea de monede sau alte
valori ale diferitelor state, furturi si talharii organizate in mijloacele de transport international, toate acestea si altele asemanatoare
facilitate de dezvoltarea turismului international si a mijloacelor de transport ultrarapide, pentru a nu mai mentiona recrudescenta
terorismului international. Aceasta prezenta ingrijoratoare a criminalitatii in viata internationala a determinat o reactie de
solidaritate din partea statelor, constiente de necesitatea colaborarii lor in vederea prevenirii si combaterii acestui fenomen.
criminalitate internationalitate depaseste capacitatea de reactie a statelor luate izolat sin u poate fi combatuta eficace decat prin
unirea eforturilor tuturor statelor. S-a impus necesitatea instituirii unor mijloace juridice de cooperare internationala in acest
domeniu. Prima manifestare a acestei cooperari se pare ca a constituit-o crearea, in 1923, la Viena, cu ocazia primului congres
international al organelor de politie criminala, a Comisiei Internationala de Politie Criminala care a avut ca sarcina organizarea
colaborarii internationale in domeniul descoperirii autorilor diferitelor infractiuni. Procesul de organizare a cooperarii s-a
manifestat prin atragerea statelor, la initiativa organizatiilor internationale, cum este O.N.U., pentru cooperarea in vederea
prevederii si combaterii unor categorii de infractiuni periculoase pentru intreaga umanitate si pentru acordarea reciproca de
asistenta judiciara in realizarea justitiei penale. Trebuie mentionate, in acest sens, si actiunile intreprinse de Asociatia
Internationala de Drept Penal in vederea unificarii dreptului penal. In scopul cooperarii se creaza numeroase Tribunale penale
internationale (pentru Igoslavia) si Tribunale Militare Internationale (de la Nurnberg, pentru extremul orient). Se creaza in 1937
Curtea penala internationala.
106 Infractiunile internationale si colaborarea statelor in scopul prevenirii lor
Infractiune internationala fapta contrara principiilor si normelor dr. international savirsita de catre state, organizatiile
internationale sau personae individuale. Infractiunea internationala are 3 elemente : elementul material (act material, voluntar si
fizic care poate fi comiis numai de o persoana fizica), Elementul illicit ( elementul fundamental al infractiunii, adica fapta sa fie
prevazuta ca ilegala in dr. international), Elementul Subiectiv ( raportul cauzal dintre infratiune si autorul ei). Infractiunele
internationale se clasifica in : crime internationale si delicate internationale. Crima internationala apare prima data in statutul
tribunalului militar international de la Nurnberg, care imparte crimele in : crime de razboi(asasinatele, deportarile, luare de
ostatici), impotriva pacii si inpotriva umanitatii(genocidul). In scopul preveniirii infractiunilor statele au semnat numeroase
conventii internationale : Conventia de la Geneva din 1949 prin care se interzit conflictele armate, luarea de ostatici, executiile
fara judecata, tortura si tratamentele inhumane. Conventia de la Geneva din 1977 apara victimile din conflictele armate,
persoanele civile, localitatile demilitarizate, folosirea semnele crucii rosii. Rezolutia ONU din 1961 interzicerea folosirii armelor
nucleare si alte numeroase rezolutii ONU, Crearea Tribunalelor internationale si a Curtii penale internationale. Crearea
Comitetului pentru terorismul international din cadrul ONU din 1972.
107 Combaterea infractiunilor internationale in cadrul organizatiilor international
108 Acordurile de asistenta in materie penala
Prin asisten judiciar penal, n sens restrns, se nelege asistena pe care organele judiciare dintr-un stat o acord n cursul
procesului penal organelor judiciare din statul n care are loc activitatea judiciar i care const n efectuarea, predarea sau
comunicarea de acte procedurale necesare soluionrii acelei cauze. Asistena judiciar internaional n materie penal se solicit

27

de ctre autoritile judiciare competente din statul solicitant i se acord de autoritile judiciare din statul solicitat, n baza
tratatelor internaionale sau, n lipsa acestora, pe baz de reciprocitate. Cele mai importante convenii multilaterale n aceast
materie au fost adoptate sub egida Consiliului Europei i Organizaiei Naiunilor Unite. Cea mai cunoscut Convenie
multilateral i, prin natura lucrurilor, cel mai frecvent utilizat este Convenia european de asisten judiciar n materie penal,
adoptat la Strasbourg la 20 aprilie 1959.
Asistena judiciar ntre Statele Membre ale Uniunii Europene este reglementata de tratatul de la Amsterdam care prevedea
existena unui spaiu judiciar comun, n care cetenii europeni s poat s se adreseze justiiei n unul din statele membre ca i n
propria ar. Astfel eliminind posibilitatea ca infractorii s exploateze diferenele dintre sistemele juridice ale statelor, de aceea se
impune ca hotrrile judectoreti s fie recunoscute i executate n strintate. Ne bis in idem este un principiu fundamental
cunoscut n majoritatea sistemelor de drept, potrivit cruia o persoana nu poate fi cercetat penal dect o singur dat pentru
acceai fapte. Acest principiu se regsete n majoritatea instrumentelor internaionale
109 Principiile si izvoarele dreptului international ecologic
Principiile sunt recunoscute de toete statele si au forta obligatorie. P.cooperarii (schimb de informatii si consultari), P. evitarii
prejudicierii mediului (statele au... responsabilitatea s asigure ca activitile din propria jurisdicie sau sub propriul control s nu
provoace pagube mediului si poluarii acestuia), P.compensarii prejudiciului (poluatorul s suporte cheltuielile pentru realizarea
msurilor de prevenire a polurii sau s plteasc pentru pagubele provocate de poluare.), P.protejarii resurselor naturale si a
zonelor comune (utilizarea durabil a resurselor naturale). Izvoarele dreptului inter. ecologic : Conventiile internationale (tratatul
spatial, conventia privin dreptul marii, conventia pentru protectia marii Mediterane, conv pentru prevenirea poluarii de catre
nave. Este semnificativa activitatea Programului Natiunilor unitepentru Mediu, conventia relative la conservarea vietii salbatice,
conv nordica privind protectia mediului,). Cutuma internationala (practica generala indelungata, repetatasi acceptata. o acceptare
tacita). Principiile generale de dr. intern a mediului (mentionate in art.28 dins statutul Curtii internationale de Justitie ce pot fi
aplicate la rezolvarea unor cauze), Noi izvoare de dr. intern al mediului (rezolutiile obligatorii ale organizatiilor intern, rezolutile
neobligatorii pentru statele member-recomandarile), Doctrina (principiile formulate de asociatiile stiintifice si organul stiintific al
al Consiliul European de drept al Mediului). Un impact mare asupra dezvoltarii dr. inter ecologic au avuto : Conferina de la
Stockholm, Conferina de la Rio de Janeiro, Agenda 21.
110 Organizatiile internationale si protectia mediului
Sistemul ONU cuprinde 15 agenii specializate:
1. Organizaia Internaional a Muncii (OIM) - a luat fiin n anul 1919, are sediul la Geneva, elaboreaz politicile i programele
destinate ameliorrii condiiilor de munc i posibilitilor de angajare, fixnd totodat normele internaionale utilizate n toate
rile lumii n domeniul forei de munc.
2. Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur (FAO) - a fost nfiinat la 16 octombrie1945 i are sediul la Roma. F.A.O. are ca
scop: ridicarea condiiilor de trai ale popoarelor i statelor membre; mbuntirea randamentului produciei i repartiia tuturor
produselor agricole i alimentare; mbuntirea condiiilor de via ale populaiei rurale; eradicarea srciei. Organizaia are
preocupri i cu privire la poluarea i protecia solului, n domeniul polurii apelor maritime interioare i a atmosferei. F.A.O. a
redactat n octombrie 1981 i a proclamat o declaraie de principii, numit Carta Mondial a Solurilor".
3. Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (UNESCO) nfiinat la 16 noiembrie 1945, are sediul la Paris
i are 73 de suboficii active n diverse ri ale lumii. UNESCO are 190 de state membre i 6 state asociate. Romnia este membr
UNESCO din 27 iulie 1956. Scopul organizaiei este de a contribui la pacea i securitatea lumii prin colaborarea ntre naiuni n
educaie, tiin, cultur, i comunicaii pentru a se reui stabilirea unui respect fa de justiie universal, pentru corectitudinea
justiiei i pentru drepturile i fundamentele omului libere, indiferent de ras, sex, limb sau religie, dup Carta Naiunilor Unite.
4. Organizaia Mondial a Sntii (OMS) - cu sediul la Geneva. Romnia este membr din anul 1962.
Scopul Organizaiei este de a conduce popoarele la nivelul cel mai ridicat posibil de sntate. O.M.S. conduce studii cu privire la
poluarea zonelor de litoral, la poluarea aezrilor omeneti, de combatere a zgomotului etc.
5. Organizaia Meteorologic Mondial (OMM) - a fost fondat la 11 octombrie 1947, cu sediul la Geneva. Numr 151 de state
membre. Romnia este membr din 1948.
Organizaia Meteorologic Mondial are ca scop, stabilirea unei colaborri la nivel mondial n domeniul operaiunilor i al
serviciilor meteorologice; difuzarea de informaii meteorologice; stimularea cercetrii tiinifice; favorizarea aplicrii
meteorologiei n navigaie, agricultur i alte activiti umane.
Organisme specializate n domeniul proteciei mediului
Consiliul de Legtur pentru Mediul nconjurtor, organ independent, cu sediul la Nairobi, creat n 1975, pentru a se putea
colabora n mod efectiv cu Programul Naiunilor unite pentru Mediul nconjurtor.
Scopul su, l constituie stimularea i dezvoltarea relaiilor dintre P.N.U.E. i organizaiile neguvernamentale, precum i relaiile
dintre acestea din urm.
111 Protectia internationala a faunei
112 Protectia internationala a florei
113 Notiunea,principiile si izvoarele dreptului international umanitar
Notiune de dreptul razboiului utilizata cu mai mult timp in urma este inlocuita cu aceea de dreptul conflictelor armate ,iar mai
recent cu dreptul international umanitar.Acesta dispune de un continut specific,dat fiind faptul ca este fara un legiuitor concret
avind ca izvoare conventiile sub orice forma:tratate,contarctele organizatiilor international.etc.din care motiv poate fi considerat in
fond relative anarchic si slab institutionalizat.Scopul principal al dr.international umanitar este in apararea vietii si demnitatii
persoanei aflate in situatii extreme din cauza razboiului,interzicerea conflictului armat sau adoptarea unor reguli care ar
transforma razboiul intro imposibilitate.Acest drept este alcatuit din doua compartimente:

28

1)dreptul de la geneva care protejeaza interesele militarilor inapti pentru lupta si a persoanelor care nu iau parte la actiunile
militare
2)dreptul de la haga-care determina drepturile si obligatiile partilor beligerante in timpul actiunilor militare.
Ca izvoare ale dreptului international umanitar doctrina recunoaste :tratatul si cutuma.Tratatul international bilateral si multilateral
constituie izvorul de baza al dreptului international uamnitar.
114 Dreptul de la Haga .Metode si mijloace de razboi
Dreptul de la Haga include numeroase reglementari international care impugn anumite reguli de incepere si de ducere a
razboiului.printer acestea pot fi mentionate:
Conventia de la Haga pentru exceptare a navelor spital in timpde razboi ,de palta drepturilor si taxelor impuse in beneficial
statelor din 21 dec.1904;Cconventiile de la Haga din 29 iulie 1899(4 conventii);Conventia d ela haga din 18 dec 1907;Regulile de
la Hag aimn privinta realizarii actiunilor militare aeriene din februarie 1923;Conventia din 1954 pentru protectia bunurilor cultural
in caz d econflict armat.etc.
Aceste conventii instituie reguli cu referirela inceperea ostilitatilor(declararea razboilui,reguli privind interdictia de utilizare a
unor tipuri de arme in timpul conflictului,cit si protectia bunurilor cultural).
115 Dreptul de la Geneva.Protectia victimelor in timp de conflict armat
Dreptul de la geneva are scopul de a proteja militarii iesiti din razboi sau ranitii in razboi ,cit is persoanele civile car enu iau parte
la
ostilitati.personalul
medical
civil
si
membrii
Crucii
Rosii
sau
a
organizatiilor
affiliate
acestora.ranitilor,naufragiatilor,personalului religios,disparutilor si decedatilor.Dreptul de la Geneva nu protejeaza asa categorii de
personae ca spionii si mercenarii.
Acest drept este reglemenatt de un sir de conventii printer care:Conventia de la 1864 pentru ameliorarea situatiei militarilor raniti
in companie;Conventia dela 1906 pentru ameliorarea situatiei ranitilor si bolnavilor din armatele companiei;Conventia dela 1929privind tratamentul prizonierilor de razboi;de la 1949 si in 1977 protocoalele aditionale la conventia d ela 1949 privind
tratamentul victimelor de razboi.
Aceste conventii instituie o serie de reguli cu privire la protectia categoriilor de personae mentionate:
Nesupunerea populatiei civile uni atac military;interzicerea actelor sau amenintarilor ce au drept scop terorizarea
populatie;protective sociala pentru copii;plasarea prizonierilor sub autoritatea puterii inamice si tartarea cu respect;prezumtia
caracterului civil in favoarea fiecarei persoane.
116 Raspunderea pentru incalcari garve a dreptului international umanitar
Procesul de codificare a a cestui drept are la baza sa norme cutumiare. Raspunderea poate surveni in urma unei incalcari a unei
obligatii indifferent de natura acesteia reiese dintr-o norma cinventionala, dintrun principiu general de drept sau o declaratie
unilaterala. Raspunderea survine in urma unei actiuni cit si inactiuni. Principalul document international ce reglementeaza
raspunderea internationala este proiectul de aricole privind raspunderea internationala p-u faptele ilicite eleborat de Comisia de
drept International. Sunt 2 forme de raspundere intrnationala : Politica (sanctiunile are caracterul unei pedepse, Retorsiile
reactia de raspuns a unui stat la adresa altui stat cum ar fi rechemarea ambasadorului sau expulzarea unor diplomati ai statuilui
respective, Represaliile nemilitare constringerea statului pentru a reveni la un comportament adecvat cum ar fi intreruperea
relatiilor diplomatice sau introducerea embargoului, Restaurarea restabilirea situatiei anterioare, Satisfactia aducerea unor
scuze publice, a unor onoruri), Raspunderea Materiala (Reparatiile restituirea prejudiciului in bani, bunuri sau servicii, Restitu ia
restituirea bunurilor luate illegal, Compensatia- restituirea pabubei financiare inclusive profitul nerealizat, Substitutia
inlocuirea bunului sau a serviciului deteriorate in mod ilegal). Cauzele care exclude raspunderea consimtamintul victimei,
legitima aparare, contramasurile, forta majora, calamitatile, starea de necessitate.

29