Sunteți pe pagina 1din 58

Subiecte la Politologie

1. Obiectul, metodele si funtiile politologiei


2. Structura politologiei
3. Politica- fenomen social. Teorii cu privire la geneza politicii, functiile
politice.
4. Conceptii politice in perioada antica si evul mediu(Platon,Aristotel, Cicero,
Aurelius, Augustin, Toma d,Aquino).
5. Gindire politica renascentista si moderna(N.Makiavelli, T.Hobbes, J.Locke,
Ch.Mostesquieu, J.J Rousseau, I. Kant)
6. Din istoria gindirii politice din Moldova.
7. Doctrina politica de dreapta. Liberalismul.Convertatismul.
8. Doctrine politice de stinga.Social-democratia.Femenismul
9. Doctrine politice nedemocratice. Fascismul.Marxismul.
10.Conceptul de putere
11.Structura puterii: subiect,obiect,resurse
12.Corelatia puterii: forta,autoritatea,prestigiul
13.Tipologia puterii
14.Legitimitatea si dominatia puterii
15.Sistemul politic-esenta,structura
16.Mecanismul de functionare a sistemului politic
17.Tipologia sistemelor politice,continut si diferentieri
18.Notiuni de regim politic si elementele de baza ale regimului politic
19.Regimurile politice nedemocratice: totalitarismul si autoritarismul
20.Principiile si formele de baza ale democratiei.Evolutia democratiei in
R.Moldova
21.Notiuni de stat,esenta si atributele sale
22.Teorii priviind geneza statului
23.Functiile statului
24.Tipologia statelor
25.Societatea civila: esenta,niveluri, tipuri.Geneza societatii civie in R.Moldova
26.Pluralismul politic
27.Notiuni de partid politic
28.Evolutia istorica a partidismului,structura si functii
29.Tipologia partidelor politice
30.Clasificarea sistemelor de partid, general si particular
31.FEnomene negative generate de partidism
32.Constituirea sistemelor de partid in R.Moldova
33.Conceptul de etnie,poporatie,natiune,minoritatea nationala
34.Problema si politica nationala-sfera specifica a relatiilor sociale
35.Procesele entice in lumea contemporana
36.Structura etnica si particularitatile relatiilor entice in R.Moldova
37.Alegeri; functii, principia si obiective
38.Campania eletolara: concept,etape,tehnologii,strategii

39.Notiune de politica modiala.Ordine politica mondiala.Relatiile


international,tipuri si niveluri
40.Problemele globale ale civilizatiei contemporane,caile lor de solutionare
41.Rolul organizatiilor international in lumea contemporana; ONU. OSCE, UE,
NATO,etc
42.Cultura politica- notiune si elemente caracteristicice; simboluri, mituri
politice,trditiile politice
43.Tipologia culturii politice.Cultura politica in R.Moldova
44.Socializarea politica- esenta,etapele si factorii de socializare.

1. Obiectul, metodele si funtiile politologiei


Demos-popor, cratos-putere, toti au dreptul sa participe
Ohlocratie-puterea multimii
Politologia este o stiinta relativ tnara ea sa constituit in calitate de fenomen
social la sf sec 19 inc.20.
La mij. Sec. 20 ONU propune ca ea sa fie predata in institutiile superioare de
nvtmnt n vederea pregtirii unor specialitati-profesionisti din domeniul

politicului. Dar ideile, teoriile care ii alctuiesc corpul ideatic( continut), multe din
ele, au luat nastere cu mult nainte, in antichitate; ele fceau parte din viziunile
filozofice ale ginditorilor din acea epoca.
Numele ei este de origine greaca: polis- oras - cetate- stat, logos- stiinta;(alte
sensuri: cuvint, limba; minte, ratiune, gndire, intelect); lege; lume.= stiinta despre
oras,cetate, stat.
De la cuvntul polis se naste altul" politike" - arta guvernrii si obinem astfel
o precizare a termenului de politologie ca stiinta despre arta guvernrii, despre
abilitatile, metodele, procedeele de organizarea si guvernare a societtii in
ansamblu. Termenul de Politologie a fost propus la mij. Sec. XX de ctre Baling si
Teriv.
Am precizat deja ca Politologia este tiina despre politica, obiectul ei de
studiu fiind politica, sfera vieii politice in sensul pe care l-au dat deja grecii ca
arta de organizare si guvernare a societii.
Politicul este un fenomen social complicat, avnd multiple aspecte de
manifestare. Interogaia asupra acestor multiple aspecte si constituie aria
problematica a politologiei:
Ce este politica? Ce este sistemul politic? Care sunt instituiile, organizaiile,
ce se prezint drept subiectul aciunii politice? Ce este statul? Ce sunt partidele
politice? Care e raportul dintre societate politica/ societate civil ? Ce este cultura
politica ? etc.
Este un domeniul al vieii noastre de toate zilele. Emanuel Kant tr sa facem
deosebire dintre 100 de taler din buzunar si 100 taler din cap.
(Politica este o sfera a culturii spirituale pe ling arta, morala, drept, tiin a,
religie, filosofie.)
Cultura apare odata cu umanitatea, iar Civilizaia odata cu politica. Civiliza ia
a aprut cu circa 6000 ani in urma. Civitas- Civilizaie . CIV egiptean cel putin
4000 de ani in urma.
Societate civil- societatea politica

Aceste probleme, interogaii sus numite, irul crora poate fi continuat,


alctuiete orizontul tematic al politologiei.
2. Structura politologiei
Politologia este in corelaie cu tiinele care studiaz fenomenul politicii. Asa
de exemplu ea a luat natere in cadrul filosofiei, viziunile politice fiind parte
constituant a viziunilor filozofice. Filosofia politica este o tiina filozofica, dar
specializat in studierea unui fenomen particular cum este politica. Filosofia
politica a elaborat fundamentele teoretice ale politologiei, dar si conceptele de baza
ale ei, ( libertate, necesitate, stat, relaie, cauzalitate, determinare etc.) metode de
cercetare ( inducie - deductie, analiza - sinteza, transidentalis).
Sociologia politica este o alta tiina care cerceteaz politica ca un sistem de
relaii ntre diferite grupe, paturi, clase sociale, dar si ca un subsistem al sistemului
social global, activitatea cruia contribuie la integritatea societii. Multe din aceste
idei le mprumuta si Politologia.
Psihologia politica este preocupata de prezenta momentului psihic in
activitatea politica a subiectilor politici- individuali si colective.- ideile creia le
prea Politologia.
Istoria este o alta tiina care studiaz politica in msura in care ea este
ntotdeauna o istorie a unui popor, a unei tari si in centru are conceptul de stat,
central si in politologie
Politologia este in strns legtura si cu geografia: suveranitatea, puterea
unui stat depinde in mare parte de tEriroriul pe care i-l de ine de accesul sau la
cile maritime, de diversitatea bogiilor naturale- toate acestea fiind studiate de
geografie; unitatea dintre geografie si politologie gsindu-i expresia in
geopolitic.
Raportul dintre politologie si aceste stiine este ca ntre ntreg si parte; prima
cerceteaz fenomenul politicii in ansamblu, celelalte in particular, iat de ce
Politologia se prezint drept o generalizare a tuturor tiinelor politice.

3. Politica- fenomen social. Teorii cu privire la geneza politicii, functiile


politice.
Fenomenul politicii a stat in atenia cercettorilor ntotdeauna. tiina
politologiei nregistreaz o mulime de interpretri, definirii, abordri ale acestui
fenomen. nc din antichitate s-a format viziunea despre politica ca o activitate de
organizare si guvernare a societii, viziune care a dominat PINA in epoca
modern. Anume in aceasta perioada apare o alta interpretare a politicii drept o
relaie de dominare a unui grup de oameni asupra altui grup, asupra societ ii. In
sec.19 Marx propune pentru politica o interpretare prin prisma luptei de clasa,
lupta dusa pentru interesele economice in principiu, dominaia exploatarea celor
sraci de ctre cei bogai; nucleul politicii fiind statul- instrument, ma ina de
dominare; politica este determinata de economia: puterea politica revine celor care
dein proprietatea privat.
Max Weber considera ca politica este activitatea dar si raportul acre vizeaz
cucerirea, meninerea si exercitarea puterii politice; politica este sfera de
participare la treburile statului.
Parsons susine ca politica este un subsistem al sistemului social general care
are scopul de organizare si integrare a societii, de meninere a ordinii publice; de
armonizare a intereselor dispersate ale cetenilor.
Structura politicii
Politica este un fenomen complex care are o structura diversa. Daca o privim
drept activitate sau relatii, atunci vom evidenia asa elemente ca ageni, actori,
subieci (activi-pasivi). Politica se caracterizeaz printr-o forma de organizare de
durata ce-i gsete expresia in instituii politice- statul, guvernul, Judectoria;
instituiile se manifesta si ca organizaii, gen partidele, sindicatele s.a.
Atit ntre primele elemente CIT si ntre cele dea doua, ba chiar si in cadrul lor
se stabilesc anumite relatii
Activitatea politica efectuat de subiecii instituiile politice, elementul patru
este activitatea politica, efectuat de subiecii, instituiile politice.

Al cincilea element,contiina politica, adic ceea ce gindesc oamenii depsre


politica.
Primele patru exista real, suta de lei din buzunar, adica ceea ce gindesc
oamenii despre politica.
Politica poate fi structura si dupa sfera de desfurare:
Politica externa
global, care vizeaz interesele umanitii
Internaionala,

care

vizeaz

interesele

cteva

tari

Politica interna
Economic
Demografica
Cultural
Social
Naionala...
Functiile politicii
Functia integrativa, adica prin activitatea sa ea contribuie la integrarea
societatii, la perpetuarea acestei integritate.

Functia guvernativa, adica guverneaz cu societatea; prin luarea de


decizii si prin mobilizarea resurselor materiale, umane. Urmrete
atingerea unor scopuri generale.

Funcia normativa, adica elaboreaz norme, legi de comportare,


convieuire, integrare in societate.

Funcia de securitate, adica politica asigura SEcuritatea cetenilor dar


i a teritoriului trii.

Funcia educativa, adica ea i formeaz acei ceteni de care are


nevoie prin elaborare de valori, norme culturale.
4. Conceptii politice in perioada antica si evul mediu(Platon,Aristotel, Cicero,
Aurelius, Augustin, Toma d,Aquino).

Antichitatea
Ideii referitoare la politic demne de reinut ntlnit la marele filosof din Grecia
antica Platon ( 428-348). El i pune problema Genezei statului si crede ca:
deoarece omul nu poate sau ii este mai greu sa i satisfac nevoile de unul singur el
se unete in grup, comunitate alegndu-i si un conducator, acesta reprezentind
statul.
Este autorul unui model al statului ideal. Reese din acceptarea ideii ca
cosmosul are un suflet care dirijeaz. Acest suflet este alctuit din raiune, afecte,
patimi. Omul este o copie a cosmosului sufletul lui are o alctuire similar a
cosmosului. La unii oameni predomina raiunea si acetia formeaz un grup aparteiubitorii de nelepciune, api sa surprind adevrurile absolute trascendente( de
dincolo); sunt oameni predomina afectele, mai ales curajul- gardienii, iubitorii de
onoare, api sa asigure

securitatea; sunt oameni la care predomina patimile-

agricultorii, meseriaii,comercianii,iubitorii de plceri.


Un stat ideal va fi acela in care fiecare grup social i va ocupa locul in stat in
corespundei cu aptitudinile transcedentale pe care le poseda; iubitorii de
nelepciune, filosofii- conductorii guvernani; iubitorii de onoare, gardieniipzitorii statului; iubitorii de plceri, trebuie sa produc bunuri materiale pentru
ntreinerea primelor doua clase: filosofilor si gardienii.
Conducator/ gardieni/ productori actorii unui stat .
Supune analizei "formele de guvernare" (= arat in minile cui este
concentrata puterea politica suprema) existente in acea epoca, alegnd cele mai
potrivite pentrivite pentru statul ideal,
Dintre asa forme:
monarhie ( din greaca monos- unu, arhe-inceput, suveran) - puterea politica
este concentrata in minile unui singur om;
tiranie-monarhie degradata, guvernarea se face dupa bunul plac al
suveranului; aristocraie( din greaca "aristo" buni, nobil; "cratos"- putere)- puterea
celor nobili;

oligarhie( din greaca "oligos"- puin, arhe...) literalmente se traduce puterea


celor putini, astzi puterea celor bogai
Cuzitii-partid din Romnia interbelica
Democraie-(din greaca "demos"-popor, cratos-putere), puterea poporului.
( prin popor se nelegea brbaii liberi cu un anumit cenz(cantitate) de virsta si
avea); cei sraci, sclavii, femeile, copiii erau lipsii de dreptul de a participa la
viaa politica);
Timiocratia( din greaca timos-onoare, glorie...) putere celor iubitori de
onoare, Cele mai potrivite pentru statul ideal era monarhia si aristocraia.
Aristotel (384-322 in lui Hristos) i expune ideile politice in lucrarea Politica,
se afirma ca este fondatorul cercetrilor tiinifice in acest domeniu.
Ideile sale sunt rezultatul unor observaii a peste 100 de polisuri greceti. El
crede ca politica este strins legat de etica, deoarece scopul suprem al statului este
atingerea fericirii oamenilor. Lui ii aparine meritul de a fi formulat ideea separrii
puterilor in stat, ideea rolului principal a clasei de mijloc. Face si el o analiza a
formelor de guvernare, clasificindu-le dupa principiul pozitive-negative: monarhiatirania, cea dea doua este o degradare a primei; aristocraia-timiocratia,
democraia-ohlocratia(=puterea gloatei). Preferabile sunt primele din aceste
perechi, cele de a doua trebuie respinse. ns cea mai potrivit ar fi o forma
mixat-politeia-o mbinare a formelor pozitive, acceptabile.
Evul mediu (sec.5-15)
Edievalitate timpurie Augustin(354-430 dupa Hristos) a trit si a activat in
perioada rspndirii cretinismului in toat Europa, cind acest fenomen spiritul se
impune ntregii viei ai Imperiului Roman si altor pompare civilizate din bazinul
marii Mediterane. i expune viziunile in titlul lucrrii "Cetatea Divina". Opune
statul pmntesc statului, mpriei divine; si dac pentru primul este caracteristic
principiul teritorial de organizare, pentru cel de al doilea-principiul spiritualit ii
cretine. Asa vine in gndirea Medieval principiul teocartiei( din greaca "teos"Dumnezeu)- puterea lui Dumnezeu, putere care este ncredinata bisericii cretine.
Statul pmntesc ntrunete oameni pctoi, rai, cel divin, adic cetatea,

mpria-credincioi, sfini. Cu toate acestea statului pmntesc ii revine func ia


de aprare a cetii divine, de a asigura ordinea ierarhica pe pmnt ca o reflectare a
ierarhiei cereti.
Toma Dacwino 1225-1274
Imperiul roman de apus cind a cazut 474 se ncheia antichitatea, purttorul
valorilor antice; ncepe 476-nceputul evului mediu.
Introduce ideea instaurrii unei monarhii constituionale( in evul mediu cea
mai rspndit forma de guvernarea era monarhia absoluta)
1275 in Anglia a fost elaborata o harta a drepturilor cetenilor, care
presupune nite legi care ar ngrdi puterea aboluta.
Tot lui ii aparine si ideea posibilitii revoltei celor guvernai contra
suveranului, atunci cind acesta guverneaz in contradicie cu legile divine.
5. Gindire politica renascentista si moderna(N.Makiavelli, T.Hobbes, J.Locke,
Ch.Mostesquieu, J.J Rousseau, I. Kant
Renaterea ( a doua jum a sec .14- sec 16) i datoreaz numele
fenomenului revenirii la valorile materiale si spirituale ale antichiti.
Macheaveli 1469-1527 lui ii aparine meritul de a scoate tiina politica de
sub tutela teologiei, a religiei; tot el declara ca activitatea politica trebuie sa fie
delimitata si de cea morala. Da modelul unui suveran care in viziunea lui trebuie sa
posede viclenie si fora ( curajos ca un leu si viclean ca o vulpe); politica este aria
confruntrii intereselor materiale si va iei nvingtor, va domina cel care
ntrunete aceste trsturi. El e convins ca doar aristocraia, nobilimea e apta de a
exercita puterea politica, masele nu au aceasta capacitate, ele trebuie dominate.
Vorbete si despre armonizarea scopului si a mijloacelor in politica: in scop nobil
necesita si mijloace adecvate. Dar nu exclude posibilitatea utilizrii oricror
mijloace in atingerea scopului. Lui ii aparine maxima " scopul scuza mijloacele".
Epoca modern ( sec.17-19)
Este epoca unor transformri radicale in viaa social: intensificarea
produciei, a manufacturilor care duce la sporirea oraelor, la creterea numrului
populaiei libere, care nelege rostul cunotinelor, a drepturilor individuale, la

cltorii, la mbogire, la ocuparea posturilor in conducerea societii. Toate


acestea au contribuit la apariia unor viziuni politice care sa exprime aceste
schimbri. Asa a aprut o teorie care vizeaz geneza si esena statului numita teoria
contractului social, teorie ce nu i-a pierdut valabilitatea nici astzi. Spre deosebire
de ideile precedente care vedeau geneza statului in providena divina sau intr-o
manifestare a sufletului cosmic, autorii teorie contractului social ncearc sa
explice apariia statului din nite cauze aflate chiar in miezul societi.
Hobbes (1588-1679) este fondatorul teoriei contractului social. El crede ca in
natura oamenii erau absolut liberi, fiecare fcea ce vroia. Fiecare din ei tindea spre
un bun pentru a-i satisface nevoile; bunuri sint mai putine dect oameni; aceasta
duce la conflicte ntre ei pentru bunuri. Starea lor normala era o stare de rzboi
a tuturor contra tuturor;
(Belicos-rzboinic ) oamenii erau cuprini de o frica totala. Si atunci au facut
o nelegere, contract, de a alege un arbitru care s-ar situa deasupra intereselor
individuale, le-ar face parte, dar le-ar asigura si SEcuritatea, ar garanta o ordine. Si
acest arbitru a fost suveranu. Asa vede Hobbes apariia statului. Forma cea mai
potrivit de guvernare- monarhie absoluta; Hobbes i-l exclude pe suveran din
contractul social; contractul e facut ntre oameni, dar suveranul se situeaz
deasupra societii, in afara oricrei legi, ba chiar are drepturi nelimitate asupra
cetenilor.
John Locke (1632-1704) ginditor britanic dezvolta teoria contractului social
numai ca ii atribuie un neles care corespundea strii de spirit a epocii, a
burgheziei(=populaia liber de la orae) setoase de libertate, deschis spre
inovaii, dornica de bogii. Locke afirma ca omul se nate cu nite drepturi-la
viaa, proprietate, libertate. Acestea fiind inalienabile ( de nendeprtat,
nenstrinat). Dar omul se simnti mai bine atunci cind vie uie te mpreuna cu al ii,
dar in acest caz apare necesitatea meninerii ordinii publice i-atunci e nevoie de
un arbitru, adic de un suveran. Forma cea mai potrivit de guvernare-monarhia
constituionala. Astfel Locke face din suveran un agent al contractului social: pe de
o partea oamenii, cei condui, pe de alta parte suveranul, conductorul.

nainteaz ideea divizrii puterii politice in stat- puterea legislativ, executiv,


federativ.
Puterea legislativ are funcia de a emite legi, cea executiv de a controla si a
contribui la traducerea lui in viaa, cea federativ stabilirea de relatii cu alte state.
Divizarea este necesar pentru a evita concentrarea puterii in minile unei singure
persoane ori, se stie puterea excesiv i-l strica pe om. Este socotit fondatorul
doctrinei liberale.
Montesquies ( 1689-1755) Ginditor francez, om politic. Dezvolta teoria
contractului social despre geneza statului in urma nelegerii intre ceteni. Este
primul care elaboreaz elemente de teoria democraiei reprezentative. Asa el afirma
ca poporul nu poate conduce cu ara. El este doar izvorul puterii politice, deoarece
el i alege im mod legal reprezentanii care i-l vor promova si vor apra interesele.
Militeaz pentru drepturile cetenilor, in primul rind al libertii, omul poate face
tot ce nu e interzis de lege.
Dezvolta ideea divizrii puterii de stat, ideea mprumutata de la Look, dar i-l
loc de federativ el pune puterea judectoreasc.
6. Din istoria gindirii politice din Moldova.
In sec. 16 Nigoe Basarab"nvtturile ctre fiului sau Teodosei" mentioneaz
acele trsturi care trebuie sa le aib suveranul dnd drept exemple pe Alexandru
cel mare- o minte dreapta, cuvint adevrat si mna ndurtoare.criteriul de
desemnare a suveranului trebuie sa fie meritele personale si nu nrudirea.
Mentionam pe marii crturari cronicari: Miron Ureche, Grigore Vieru, Ion
Neculci, Milescu Sptaru. Au militat pentru eliberarea nationala , fiind
reprezentantii boierimii, militeaz pentru o monarhie limitat. Pe de alta parte
acceptau providentialismul.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), savant si domnitor al Moldovei. A facut o
analiza a monarhiilor, artnd rolul fiecruia. Acestea apar in corespundeti cu
miscarea astrilor de la rsrit spre apus. E vorba de 4 imperii mari- Persan, el
cuprindea trile din Orientul Apropiat, Pachistan, penisula Araba, Imperiul lui

Alexandru, Macedonian, Imperiul Roman, Imperiul Rus, cel din urma are sanse de
a avea o istorie mai ndelungata dect celelalte.
7. Doctrina politica de dreapta. Liberalismul.Convertatismul.
Doctrine politice de dreapta:
Liberalismul poate fi privit ca o doctrina politica a unui partid anume, o
pozitie a acestuia, atitudinea sau orientarea politica. Printii teoreticieni ai
liberalismului se considera John Locke, Charles Motenscquiies, Adam Smith etc.
Liberalismul apare initial in Anglia, din considerentul ca anume aici sa
constituit traditii democratice puternice. Deja la 1215, in acest stat apare Magna
Carta Libertatum- marea harta a liberttilor, in care se proclamau drepturile
cettenilor la libertate personala si securitate, ce-i drept cettenii erau considerati
aristocratii si proprietarii funciare, prin securitate ntelegndu-se ca nimeni nu
poate fi Arestat fr sanctiunea judectorului.
Liberalismul este o notiune ce acoper trei niveluri:
1. Filosofie politica,
2. mod de organizare a vietii economice;
3. Sistem de valori axate pe drepturile individului.
John Gray considera ca tuturor variantelor de liberalism le sunt specifice
urmtoarele

patru

elemente

comune:

individualismul,

egalitarismul,

universalismul, credinta in progres. In esenta, liberalismul, din start, pleda pentru:


toleranta si pluralism, limitarea puterii politice si principiul separrii puterii,
libertatea individului si proprietatea privat, irepetabilitatea si imunitatea
persoanei, dreptul individuale si autonomia persoanei.
Principiile generale ale liberalismului pot fi rezumate la trei:
1. Individul este valoarea suprema, statul si societatea sunt de important
secundara,
2. Deosebirile dintre oameni sunt absolute, asemnrile sunt relative,
3. Principiul liberttii pentru ei este absolut, acesta fiind esenta
liberalismului.

Beniamin Constant afirma urmtoarele " opinia general se compune din


opinii particulare", astfel teoreticieni liberali favorizau reprezentarea politica a
unor multiple interese.
Pentru liberalismul secolelor XVIII-XIX scopul principal consta in
emanciparea individului, eliberarea acestuia de dominatia economic, politica si
social a societatii. Pentru a obtine acest scop, liberalismul propune:
-In sfera economic, proprietatea privat, economia de piata, bazat pe
concurenta loiala si unica cale spre progres; statul nu trebuie sa se amestece in
sfera economic unde, potrivit lui Adam Smith, funcioneaza mina invizibila, adica
totalitatea legilor interne, legea cererii si ofertei, legea pretului. Limitarea
drepturilor. Economice, interventia statului duce la totalitarism.
In sfera politica, liberalii considera ca puterea statului trebuie sa fie
limitat, ca individul este mai presus dect statul. Liberalii considera
ca, in conditiile pluralismului care marcheaz societtile moderne,
cettenii trebuie recunoscuti ca arbitrii finali. Tot ei pledeaz pentru "
statul minimal", potrivit cruia, statul trebuie sa posede doar citeva
functii de baza: sa apere dusmanii, sa asigure ordinea si cadrul juridic
in activitatea economic, sa aib o viziune global si sa fie flexibil si
controlabil.
O alta ideile important este pluralismul politic si principiul separrii
puterii, care disperseaz puterea si nu permite astfel nici unul din
subiectii politici Aa se fortifice prea tare si sasi impun vointa
celorlalti. Se militeaz pentru alegeri libere si alternative, care
reprezint unica modalitate de legitimare a puterii in baza contractului
social. Se insista asupra garantrii drepturilor si a liberttilor de baza
ale cetteanului de ctre stat, printre care, principalele se considera
libertatea constiintei si a cuvntului, libertatea de gndire si asociere,
libertatea MASS-media. Crearea unei societti civile care controleaz
statul.

In sfera social, liberalii privesc foarte rezervat Traditiile, obiceiurile,


religia care pot fi ocolite in scopul satisfacerii propriilor interese
personale. Aici obiectul ideologic este unul clar: Traditiile si religia pot
deveni un impediment serios in calea liberttii si acumulrii capitalului.
In viziunea lor, politica social presupune impozite sporite, achitate de
ntreprinztori, interesele crora liberalii le exprimau, prin urmare,
politica

social

favorizeaz

parazitismul

social,

dictatura,

paternalismul.
Neoliberalismul reprezint doctrina ajustata la schimbrile care sau produs pe
parcursul sec. XX-lea. La nceputul sec XX ideile liberale si-au inceput a arat
inconsistenta teoretica. Politica de neamestec a statului in economie, a condus la
simularea firmelor mici de ctre cele mai mari, astfel dind nastere la monopoluri si
mari oligarhii. Aceasta a determinat in 1929-1933 marea criza economic mondiala
de supraproductie.
Ideile neoliberale: imixtiunea partiala a statului in economie, politica de
protectie social echilibrata, limitarea urmrilor nefaste ale individualismului,
ideea consensului politic intre conductori- condusi. Statul trebuie sa apere
cettenii de nedrepttile economiei de piata . La baza programelor politice ale
neoliberalismului se afla ideile consensului politic ale conductorilor si condusilor,
necesitatea participrii maselor la procesul politic, democratizarea procedurilor de
adoptare a deciziilor.
Conservatismul
Esenta conservatismului se reduce la o pledoarie pentru conservarea strii de
fapt a societatii. Englezul Edmund Burke este considerat parintele teoretician al
doctrinei. Conservatorismul a aprut ca o reactie a fostelor clese privilegiate la
atacurile si la triumful vertiginos al principilor liberale in Europa. Poporul este cel
care detine suveranitatea puterii, nu monarhul. Aceste Conceptii liberale au servit
in calitate de catalizator pentru emergenta Conservatorismului, care ncerca sa
argumenteze suprematia sistemului politic existent la acea etapa.
Principiile conservatorismului:

1. Pesimism in aprecierea persoanei umane, conservatorii declarau toti


oamenii sunt pctosi, deci nu merita atentia sporit, existnd valori
supreme,
2. Evolutia social are la baza continuitatea
3. Suprematia statului asupra individului
4. Ordine, stabilitate, traditii.
Ideile conservatorismului pot fi structurate in plan economic, politic si
social.
In plan economic ideile conservatorismului sunt suprematia proprietatii
private, economia de piata, activitatea de antreprenoriat.
In plan politic conservatorismul pledeaz pentru un stat puternic, suprematia
statului asupra personalitatii, respinge revolutia. Elita cunoaste mai bine interesele
poporului, dect nsuti poporul. Conservatorii sunt adeptii pstrrii diferitor
cenzura la alegeri, care limiteaz accesul maselor la conducere.
In plan social conservatorismul sustine ideea ca inegalitatea si stratificata
social au caracter natural, dupa Edmund Burke, in toate societtile care constau
din diferite categorii de cetteni, una trebuie sa domine.ei sunt retinuti fata de
politice sociale, considernd ca acestea Creeaz psihologia de ntretinut, ucid
initiativa economic, concurenta, pledeaz pentru valorile societatii traditionale si
sustin necesitatea intrrii Autorittii bisericesti.
Neoconservatorismul apare in anii '70-'80 ai sec.XX, fiind o reactie la criza
democratiei sociale europene, venind cu o critica dura a statului social, promovat
de social-democratii. Neoconservatorii au preluat unele idei liberale privind
neamestecul statului in viata economic a statului, au refuzat glorificarea vizibila a
inegalittii sociale si auaristocratiei.
Ideile neoconservatorismului: cresterea economic nu duce la bunstarea
general, statul social Creeaz alte probleme care duc la aparisia conflictelor
sociale, planificarea nu poate fi nici ea un remediu pentru mbunttire, Sucind
spre totalitarismo.

8. Doctrine politice de stinga.Social-democratia.Femenismul


Doctrina social-democrata a aprut la finele sec.XIX in interiorul Miscrii
socialiste europene a Internationale a II-a (1889-1914), in conditiile disputelor
ideologice dintre marxisti cu sustintorii socialismului revolutionar comunicat,
Lenin, si revizionisti, adeptii socialismului democratic reformist.
Parintele social- democratiei este considerat Eduard Bernstein, car in opozitie
cu viziunea revolutionara marxista, leda pentru o societate socialista democratica,
emanciparea continua a individului de opresiunea social, economic si politica,
existente in cadrul societatii capitaliste
Esenta social-democratiei se reduce la citeva puncte:
1. Reformistul
2. Proprietatea mixt
3. Planificarea orientativa
4. Politica social activa
5. Stat de drept si stat social
Valorile social-democrate, dupa Congres, valorile oficiale mbri ate de
social-democraii au devenit Solidaritate Dreptate Libertate. Scopul doctrinei
consta in construirea socialismului acre, spre deosebire de comuni ti, nu reprezint
o formaiune social-economic concret, ci o micare eterna spre emanciparea
individului. Socialismul este posibil atunci, cind societatea e format din indivizi
cooperant, care i exprima interesele/opiniile prin alegeri democratice, evitnd
acapararea puterii prin violenta.
Curentele social-democraiei:
1. Social-democraia tradiionala se orienteaz la clasa muncitoare, i are
drept scop fundamental construirea socialismului democratic.
2. Social-democraia modern se orienteaz spre clasa mijlocie, unii
sociali-democrai refuznd ideea de socialism.

Feminismul este o ideologie care considera diferenele de gen ca


determinante pentru poziia de inferioritate a femeii in societate si care pledeaz
pentru lrgirea drepturilor femeii, creterea rolului ei in viaa politica si social.
Activitatea Micrii feministe a fost condiionata de procesele de emancipare,
stimulate de revoluia franceza in 1789. Atunci a fost ntocmita "declaraia
drepturilor femeii si ale cetencei", cerina de baza era oferireadrepturilor
economic, politice si sociale femeii la egal cu cele ale brbatului. Un rol
important in micarea feminista la jucat sufragismul, micare feminista din Marea
Britanie care lupta pentru dreptul la vot. Apariia feminismului a fost condi ionata
ca industrializarea si avansarea capitalismului a separat munca brbatului de cea
feminin.
De ex., in Elveia femeile nu au avut dreptul la vot PINA in 1971, in Maroc
fiicele motenesc doar jumtate din ceea ce mo tenesc fii si nu pot ob ine pa aport
fr acceptul tailor sau a soilor, in Papua, Noua Guinee nu exista legi mpotriva
violentei domestice.
Ideile de baza. Majoritatea curentelor feministe pornesc de la doua idei de
baza: poziia inferioar a femeii in societate si exploatarea lor de ctre brbai,
societatea face o distincie clar intre public si privat.
Tipurile de feminism. Difereniem trei curente de baza in gndirea
feminista: feminismul liberal, marxist, radical.
Feminismul liberal pornete de la premiza ca femeile si brbaii sunt ceteni
egali, deci trebuie sa aib drepturi egale. Adepii feminismului propun ca scop
dobindirea egalitii femeii cu brbaii in toate sferele vieii politice, sociale,
economice.
Feminismul marxist localizeaz opresiunea fata de femii in contextul
societatii capitaliste, artnd ca inegalitatea reprezint o trstura fundamentala a
capitalismului. Inegalitatea femeii in raport cu brbaii se explica prin existen a
capitalismului patriarhal, o structura politica care ii favorizeaz pe brbai
Feminismul radical considera ca sursa opresiunii o reprezint patriarhatul,
ns aceasta nu este legat de factori economici, ci tine de psihologia masculin, de

gndirea masculin si limbajul masculin. Ceea ce urmresc feministele radicale


este sa exorcizeze spiritul femeilor din imaginile construite patriarhal, de obedienta
sau, cel putin, de cele ale ascultrii de dragul de a fi acceptat.
9. Doctrine politice nedemocratice. Fascismul.Marxismul.
Doctrine nedemocratice
Marxismul se refer la teoria dezvoltate de Karl Marx (1818-1883), lucrarea
Capitalul, Manifestul Partidului Comunist. Marxismul, in esena, ofer o analiza
critica a capitalismului, o teorie si a practicii liberalismului. Marxismul a aprut in
baza de trei curente: economia politica englez, filosofia clasica germana si teoria
socialismului francez. In consecin marxismul se spijin pe trei piloni:
materialismul dialectic, economia politica marxista si materialismul istoric.
Materialismul dialectic considera ca la baza realitii obiective se afla materia
care este in continua micare.
Economia politica marxista analizeaz societatea capitalista si modul de
producie capitalist, legile principale ale capitalismului. Teza central e ca la baza
valorii se afla munca
Marxismul istoric studiaz evoluia societatii prin prisma teoriei progresului,
fiecare treapta fiind neleas ca un pas inainte in evoluia forelor si relaiilor de
producie.
Dezvoltarea capitalismului in sec.XIX era nsoit de apariia proletariatului,
ale crui condiii de trai erau insuportabile. Nu exista noiune precum pensia,
concediu pltit, ajutor la omeri. Marx credea ca revoluiile din Europa erau o a
doua etapa de revoltata a omenirii contra exploatrii economice si tiraniei.
Ideile Marxismului. Marxismul pledeaz pentru rsturnarea sistemului
capitalism prin intermediul revoluiei proletare, ceea ce va conduce la socialism.
Marxismul implica o forma istoric de umanism, de aici, convingerea marxi tilor
ca modificnd condiiile sociale, sistemul social se poate crea un Om Nou, cu noi
idealuri, cu aspiraii nalte. Ideea de baza a marxismului este tema exploatrii unei
clase de ctre alta, tema alienrii muncitorilor. Alienarea economic, individul nu

lucreaz pentru ca ii place regimul dat, ci pentru a supravie ui...nu. Alienarea


politica, statul reprezint un comitet de rezolvare si administrare a afacerilor
burghenzilor. Alienarea social, sistemul capitalist contribuie la izolarea oamenilor,
omul este perceput ca un instrument de satisfacere a scopului.
Marx afirma ca omul este un animal productor si se deosebete de celelalte
animale pri. Relaia pe care o are cu natura, pe care o transforma in procesul de
satisfacere a propriilor necesitai.
Msurile propuse de Marxism pentru ameliorarea situaie ploritariatului
sunt urmtoarele:
Revoluia politica care va aboli puterea burgheziei
Proprietatea obteasca va aparine ntregului popor
Planificarea directiva obligatorie a tuturor proceselor economice
permite evitarea crizelor de supraproducie, atit de frecvente in
capitalism
Politica social activa presupune accesul tuturor la educaia general,
medicina gratuit, cultura.
Curentele Marxismului:
Leninismul, curent politic formulat de Lenin, parintele revoluiei ruse
din 1917. Fora conductoare a societatii trebuia sa devin partidul
unic, conceput ca o avangarda a clasei muncitoare, format dintr-o elita
capabil sa suplineasc lipsurile in ceea ce privete maturitatea si
contiina ploletariatului. Esena socialismului sunt cooperativele.
Leninism este o teorie politic i economic avnd la baz marxismul. Este
o ramur a marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura
dominant a sa. Leninismul a fost dezvoltat n principal de liderul bol evic
Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a i pus n practic dup Revolu ia rus.
Teoriile lui Lenin au fost o surs de controverse nc de la nceput, avnd critici
att dinspre stnga (de exemplu: social-democraii, anarhitii i chiar al i marxi ti),
dinspre centru (de exemplu: liberalii) i dinspre dreapta (de exemplu:
conservatorii, fascitii, etc).

Lenin afirma c proletariatul nu poate atinge contiina revoluionar dect


prin eforturile unui partid comunist care i asuma rolul de "avangard
revoluionar". Lenin mai credea c un asemenea partid nu-i putea atinge
scopurile dect prin intermediul unei organizri disciplinate cunoscut drept
centralism democratic. n plus, leninismul afirma c imperialismul este ultima
form a capitalismului, iar capitalismul nu poate fi rsturnat de la putere dect prin
mijloace revoluionare (orice ncercare de a "reforma" capitalismul din interior
fiind sortit eecului. Lenin credea c distrugerea statului capitalist se va face prin
revoluia proletar i prin nlocuirea democraiei burgheze cu dictatura
proletariatului (un sistem al democraiei muncitoreti, n care ei ar fi de inut
puterea politic prin intermediul unor consilii numite soviete).
Teoria lui Lenin referitoare la imperialism dorea s mbunteasc i s
corecteze opera lui Marx, explicnd un fenomen pe care acesta din urm nu-l
prevzuse: transformarea capitalismului ntr-un sistem global, (iar nu unul naional,
aa cum l descrisese Marx). n centrul teoriei sale despre imperialism se afl ideea
conform creia naiunile capitaliste avansate din punct de vedere industrial evit
revoluia prin exportarea forat n pieele coloniilor nrobite i prin exploatarea
resurselor lor naturale. Aceasta ar fi permis naiunilor capitaliste dezvoltate din
punct de vedere industrial s-i menin muncitorii mulumi i, n parte prin crearea
unei aristocraii muncitoreti. Ca un rezultat, capitalismul era capabil s fie condus
prin expresia politic a aristocraiei muncitoreti - partidele social-democratice,
ctre punctul n care revoluia nu mai era posibil n cele mai avansate na iuni (a a
cum prevestise Marx), ci mai degrab n cel mai slab stat imperialist, acela fiind
Rusia.
Oricum, dac revoluia se putea produce numai ntr-o ar slab dezvoltat,
aceasta ridica o mare problem: o asemenea ar subdezvoltat nu era capabil s
dezvolte un sistem socialist, (n teoria marxist, socialismul este stadiul de
dezvoltare care ar fi urmat dup capitalism i ar fi fost precursorul comunismului),
deoarece capitalismul nu ar fi fost dezvoltat complet ntr-o asemenea ar i

deoarece puterile externe ar fi ncercat s zdrobeasc revoluia cu orice pre. Pentru


rezolvarea acestei probleme, Lenin propunea dou soluii posibile:
Revoluia din ara subdezvoltat ar aprinde scnteia revoluiei ntr-o ar
capitalist dezvoltat (Lenin spera, de exemplu, c revoluia rus va aprinde
flcrile revoluiei n Germania). ara dezvoltat ar fi instaurat socialismul i ar fi
ajutat ara subdezvoltat s fac la fel.
Revoluia ar izbucni n mai multe ri subdezvoltate n acela i timp sau ntr-o
succesiune rapid; aceste ri urmau s se uneasc ntr-un stat federal capabil s
lupte cu marile puteri capitaliste i mai apoi s instaureze socialismul. Aceasta o
fost ideea original din spatele formrii Uniunii Sovietice.
Oricare ar fi fost calea urmat, socialismul nu ar fi putut supravie ui numai
ntr-o ara srac. De aceea leninismul chema la revoluia mondial ntr-o form
sau alta.
Leninitii din ziua de azi vd deseori globalizarea ca pe o form modern de
imperialism.
Ctre sfritul deceniului al treilea al secolului al XX, Uniunea Sovietic a
nceput s se ndeprteze de linia politic a lui Lenin i s se apropie de ceea ce
este denumit n mod curent "stalinism", cei mai muli dintre tovar ii lui Lenin
("vechii bolevici" pierind n Marea Epurare.

Trokismul
Trokism este o teorie a marxismului aa cum a fost formulat de Lev
Troki. Termenul este uneori folosit n mod inexact ca s denumeasc diferite
curente politice care se pretind n tradiia marxist i care se opun att stalinismului
ct i capitalismului.
Troki a aprat ideea revoluiei proletare, aa cum a definit-o n teoria sa
despre "revoluiei permanente" i a adus argumente c n rile n care revolu ia
burghezo-democratic nu a triumfat deja, (cu alte cuvinte, n rile n care nu s-a
introdus democraia capitalist, aa cum era Rusia nainte de 1917), era necesar ca
proletariatul s preia din mers elurile i ale acestei revoluii burgheze i s le
transforme n sarcini permanente, prin ducerea la ndeplinire a sarcinilor revolu iei

sociale, (a revoluiei "socialiste" sau "comuniste"), ntr-un proces nentrerupt.


Troki credea c noul stat socialist nu va fi capabil s fac fa presiunilor rilor
capitaliste ostile dac nu vor izbucni repede revoluii socialiste i n alte ri.
Aceast teorie a fost avansat n opoziie cu poziia faciunii staliniste din partidul
comunist care susinea c poate fi construit n Uniunea Sovietic "socialismul ntro singur ar".
n spectrul politic al marxismului, trokismul este considerat a fi la st nga.
Exprimat n limbaj peiorativ, trokitii sunt descrii drept "deviaioniti de stnga".
Unii marxiti care se opun trokismului l privesc ca fiind n serviciul dreptei
deoarece, n viziunea lor, nu acesta este drumul adevrat ctre socialism.

Maionismul
Curent iniiat in China de Mao Zedong care considera ca salariile diferite duc
la renaterea burgheziei. Promova ideiea asigurrii egalitii generale. Va iniia in
acest scop comunele de munca unde va fi o reglementare totala, vestimentaiei
comuna, mincare identic, separarea femeilor de brbai.
Maoismul reprezint o form a comunismului care a preluat numele dup
liderul Partidului Comunist din China, Mao Zedong. Diferena principal fa de
comunismul din alte ri ale aa-zisului bloc comunist a reprezentat-o conceptia
maoista despre "burghezia rosie", care apare chiar in interiorul Partidului Comunist
si trebuie combatuta pentru a preveni reintoarcerea la capitalism.
Revoluia cultural a fost o astfel de incercare de a lichida burghezia rosie, in
special prin mobilizarea tineretului in asa-numitele "Garzi Rosii".
Se dorea ca ideologia comunist s domine toate planurile vieii din China.
Mao Zedong acord o mare atenie rnimii ca for revoluionar,
considernd c n anumite situaii rolul ranilor s raci i al proletarilor agricoli e
mai important dect al muncitorilor de la ora e. Constituirea de baze revolu ionare
n mediul rural i folosirea lor pentru a realiza "ncercuirea oraului de ctre sat" n
vederea cuceririi puterii consituie o trstur important a tacticii maoiste n timpul
rzboaielor cu Gomindanul din anii 1930 i din 1945-1949.

10.Conceptul de putere
Puterea Politica e un fenomen social care face parte din altul, mai larg si
anume putere. Puterea in general e un factor decisiv in organizarea societatii, in
ascensiunea ei progresiva. Fenomenul de putere e prezent in orice sfera a vieii
sociale. Ea se manifesta drept o influena, de impunere de voina a unui individ sau
grup

asupra

altui

individ,

grup,

comunitate,

in

vederea

schimbrii

comportamentului sau a nfptuirii unei activiti, fr de care schimbarea sau


activitatea nu sar realiza.
Fiecare sfera a vieii sociale are drept caracteristica prezenta unui anumit tip
de putere. Asa in familie-puterea familial, in economie- p. economic, in
religie- p. religioas, in politica - puterea politica. Dintre toate acestea puterea
politica este superioar, dominanta, ea le unete pe toate celelalte puteri, adica se
prezint drept liantul, legtura, tuturor tipurilor de puteri, asigurnd integritatea si
coeziunea societatii, exista si perpetuarea societatii e imposibila fr putere. Iat
citeva momente care deosebesc puterea politica de celelalte puteri:
Are un caracter obligatoriu, in caz de mpotrivire e prevzut sanc iunea,
pedeapsa.
Puterea politica are un singur centru, nucleu de la care survin legile, deciziile.
Are un caracter general si anonim, puterea politica poate exista numai sub
forma de instituii sau de statut tradiional.
O trstura comuna a tuturor tipurilor de putere este caracterul ei asimetric,
dar mai evident la puterea politica. Acesta prevede ca cineva ordoneaz, cei aflai
la putere, altcineva executa ordinul. O inversare a rolurilor in puterea politica nu e
posibila. Acest moment atribuie puterii politice totodata si un caracter de ierarhie:
de la nucleul puterii politice mesaj de ordonane, decizii spre instan ele inferioareregionale, raionale, locale.
Puterea politica se prezint drept o relaie, ea poate fi una de influena, da
poate fi una de impunere, constrngere, dominaie si sub aceste aspecte-pozitiv si
negativ, ea e inalienabile oricrei societi la etapa actuala.

11.Structura puterii: subiect,obiect,resurse


Puterea politica are o structura determinata de caracterul ei relaional si
deoarece relaia presupune in mod obligatoriu 2 elemente cel putin, puterea politica
are acesta structura dualist: subiectul si obiectul puterii.
Subiectul puterii politice este cel care i impune voina sa altora, cel care da
ordonane, decizii. Obiectul puterii politice sunt cei condui, dominai, influenai,
executani ai ordonanei deciziilor.
Subiectul puterii poate fi individual- suveran, preedintele; dar si colectivstatul ( Parlamentul, guvernul, Judectoria, partidele politice, ONG-utile, MASSmedia).
ONG-utile si MASS-media sunt subiecii nepoliti ai puterii politice, ceilalti
enumerati mai sus-subiecii politici ai puterii politice.
Puterea politica se deosebete de celelalte puteri prin faptul ca ea se realizeaz
in baza resurselor, alt element al puterii politice, prezent sub forma de resurse
materiale( bani, bunuri materiale), resurse sociale( oameni, valori spirituale,
funcii), resurse Informaionale ( MASS-media, intr-o oarecare msura).
Alt element al puterii politice este fora, adica mijloacele si instrumentele de
impunere forata a legilor, deciziilor, acestea fiind poliia, nchisorile, armata.
Puterea politica se impune numai daca in spatele ei sta fora. Dispune de
resurse dar si de aceste mijloace.
12.Corelatia puterii: forta,autoritatea,prestigiul
In politologie, edesea notiunea de putere, autoritate si influenta sunt utilizate
impreuna.A cest lucru se explica prin faptul ca putere apare concomintent in mai
multe ipostaze,utilizind mai multe metode
Forta reprezinta ipostaza violenta a puterii, care se manifesta prin detinerea
de aceasta a aparatului de constringere(politia,armata,securitatea). Forta reprezinta
latura coercitiva a puterii, putere ca impunere. Puterea nu poate exista fara forta dat
fiind faptul ca doar prin intermediul fortei puterea esi poate impune deciziile.
Regimurile dictatoriale pun accentual pe forta, pe mentinerea unui apparat
represiv numerous,care solicita cheltuieli substantiale si astfel determina mai

devreme sau mai tirziu pierderea sprijinului din partea populatiei si prabusirea
regimului.
Autoritatea politic reprezint o modalitate concret de manifestare a puterii.
Puterea instituit economic, social, juridic i care funcioneaz efectiv, folosind
valorile acceptate n societate, devine autoritar. Autoritatea puterii faciliteaz
activitatea ei, minimizeaz necesitatea constrngerii, stabilizeaz societatea,
stimuleaz atingerea scopurilor ei.
Autoritatea politic reprezint unul din conceptele destul de controversate n
literatura politologic, neclar fiind i percepia lui social. Astfel, dintr-un anumit
punct de vedere, autoritatea ar nsemna dreptul de a efectua aciune sau alta,
inclusiv de a edicta legi. Tot prin noiunea de autoritate este definit i capacitatea
unei persoane sau organizaii de a se face respectat i de a inspira supunere fr a
recurge la constrngere. Prin autoritate sunt desemnate, de asemenea, i instituiile
publice care exercit funciile guvernrii asupra unei colectiviti sau asupra unui
teritoriu n virtutea deinerii unei legitimiti statale i a mijloacelor necesare de
constrngere proprii puterii politice. Autoritatea pentru a nu da natere la reaciuni
ostile, trebuie s ndeplineasc dou condiii: s nu abuzeze de fora ei executiv i
de dreptul de a interpreta legile i ordinele, s nu-i aroge drepturile pe care le are;
s nu fie arbitrar i nici prtinitoare, ci s funcioneze conform unor legi, fiind
egal de dreapt pentru toi indivizii.
Autoritatea se ntemeiaz pe consensul unei majoriti fa de obiectivele
conducerii. Autoritatea, n sensul n care ne intereseaz, respectiv cel politic, poate
fi privit att ca ipostaz a puterii, dar i ca un atribut al ei, care face mai
stabil i mai eficient.
Prestigiul este o iradiere a statului si consta in aprecierea inalta data unor
politicieni,puteri sau unor institutii de catre popor in baza unui sistem de valori,ce
se schimba de la o perioada la alta.
Unii policieni egalizeaza putere cu autoritatea,aceasta nu este corect.De fapt
toate fenomenele mentionate mai sus fac parte din fenomenul puterii.Lipsa unui

din componente face ca puterea sa fie doar partiala, lucru care, mai devreme sau
mai tirziu, va duce la disiparea puterii.
13.Tipologia puterii
Se disting 3 tipuri de puteri:
Puterea econominca
Puterea sociala
Puterea politica

14.Legitimitatea si dominatia puterii


Legitimitatea este un rspuns la ntrebarea: Cu ce drept au ajuns la putere? Ea
mai reflecta si momentele axiologic prezent in acceptarea de ctre cei condu i si a
celor aflai la putere; mai reflecta si capacitatea celor aflai la putere de a se
prezenta ca fiind cea mai potrivit sinteza de organizare a puterii politice.

Nu vom confunda legitimitatea cu legalitatea=exercitarea puterii politice in


conformitate cu legea.
Iat de ce pot exista4 forme de mbinare a lor:
1. Legitimitate legal
2. Legitimitate nelegal
3. Nelegimitate legal
4. Nelegimitate nelegala
Pe parcursul istoriei sau constituit nite tipuri de legitimitate:
1. Divina
2. Tradiionala
3. Carismatica
4. Raional-legal
Cea divina- suveranul a obinut puterea deoarece este o ntruchipare a
divinitii, fiul, lociitorul divinitii, a primit puterea direct de la divinitate- a luat
natere in antichitate si a persistat PINA in epoca modern, in unele cazuri PINA
astzi.
Cea tradiionala-puterea politica e obinut prin motenire-deasemenea apare
din cele mai vechi timpuri si se manifesta PINA astzi.
Legitimitate charismatic: justificarea aflrii la putere se explica prin
deinerea unor capacitai excepionale( har de la Dumnezeu) de ctre cel venit la
putere sau formarea opiniei ca acesta ar avea astfel de caliti. Exemplu Fildel
Castro
Legitatea Raional-legal e prezenta in democraiile contemporane: cei aflai
la putere au fost desemnai printr-un cadru raional juridic, adica prin alegeri
directe legale.
15.Sistemul politic-esenta,structura
Pentru o nelegere mai profunda a fenomenului politicii, tiinele politice au
aplicat la acest fenomen conceptul de sistem elaborat in tiinele naturii. Conceptul
de sistem implica un ntreg,prile cruia sunt intr-o conexiune reciproca si

dereglarea funcionarii uneia din pri duce ladereglarea ntregului. In cazul nostru
viaa politica este abordat ca un ntreg sistem, pr ile-elementele cruia sint intr-o
strinsa legtura.
Sistemul politic are un caracter social- exista si semanifesta in societate, care
este si ea un sistem global . Astfelsistemul politic face parte-i trun sistem mai largcel social.
Ca fenomen aparte se prezint drept un ansamblu de instituii ( stat,
elementele: guvernul, Parlamentul, Judectoria ), organizaii ( partidele,
sindicate(nu sint constituite de guvern, nu-s organizaii politice, apra interesele
vitale, burse, salarii, indemnizaii ;ONG); MASS-media , rela iile ntre acestea,
activitile lor; ansamblu de idei, teorii, doctrine, reprezentri, dispozi ii,
referitoare la politica.
16.Mecanismul de functionare a sistemului politic
Sistemul politic exista i funcioneaz in societate (mediu). Funcionarea lui
are loc dupa asa zisele "intrri" " ieiri ". Intrrile presupun cerin ele naintate de
ceteni sistemului.
Salariile depind de nivelul de dezvoltare economic a trii, asigurarea pcii,
ordinii publice, Securitii, drepturilor si libertii, asigurarea medical. Susinerii
sistemul politic, a respecta legea, a achita impozitele, pentru brba ii serviciul
militar. Opoziie, dizidenta ,exista opoziie in cadrul guvernrii, guvernul este
format din PL, PLDM, PCRM.
Socialitii in opoziie cu liberalii . Opoziii in afara structurilor de stat.
Partidele care nu au acumulat numrul necesar de voturi. Opoziie care vizeaz
realizarea unor reforme si opoziie care vizeaz distrugerea sistemului politic
existent, opoziie dizidenta, lupta pentru lichidarea sistemului politic existent.
Dezaprobarea unor decizii, nclcarea legilor. " ieirile reprezint Rspunde
sul sistemului politic la cerinele naintate de mediu sub forma de decizii, control,
organizare, orientare, dirijare, convingere, constrngere. ntre ieiri si intrri
trebuie sa existe un echilibru; daca cerinele sunt prea mari sistemul politic i

disperseaz neeficient resursele, mijloacele; daca cerinele sunt mici sistemul


politic se autoizoleze si se transforma intr-un scop in sine.
17.Tipologia sistemelor politice,continut si diferentieri
Tipurile de sistem politic se constituie in baza unor criterii, principalul dintre
care este raportul dintre guvernani si guvernai. Daca guvernarea se face de ctre
reprezentani alei prin vot universal de ctre majoritatea cetenilor si daca se tine
cont de opinia, interesele majoritii acest sistem politic se va numi democratic. In
caz contrar-nedemocratic.
Sistemele nedemocratice sunt de trei tipuri:
1. Totalitar
2. Autoritar
3. Dictatorial
Sistemul politic totalitar este un sistem nedemocratic, caracteristic in mare
parte societilor contemporane.
Trsturile caracteristice fundamentale:
1. Amestecul statului in toate treburile cetenilor, chiar si in cea
personala.
2. Existena unui partid/ unui singur partid in frunte cu un lider carismatic
si a unei singure ideologii, centrate pe o ideile fixa: in totalitarismul
fascist-ideea supremaiei rasei ariene, pentru totalitarismul stanilinistideea crerii omului nou si a societatii noi comuniste.
3. Subordonarea proprietaii, fie ea privat, fie ea de stat, realizarii ideii
fixe.
4. Absenta pluralismului politic si a societatii civile
5. Caracterul declarativ formal al drepturilor si libertilor cetenilor
6. Aplicarea in masa a violentei si teroarei in exercitarea puterii politice
Regimurile totalitare violente au existat in Italia( Musolini, utilizeaz
termenul totalitar in anii '20 ai sec XX). In Germania fascista in timpul lui Hitler,

in URSS in timpul lui Stalin, in China, Cuba, atit fascismul cit si comunismul au
generat regimuri totalitare.
Sistemul politic autoritar- este un regim intermediar intre totalitar si
democratic, trsturile primului cit si celui de-al 2-lea sunt atenuate, slbite.
Atributele autorismului:
1. Concentrarea puterii politice in minile unei persoane sau a unui grup de
oameni
2. Prezenta pluralismului politic dar lipsa de influena a partidelor care se afla
la putere
3. Declaraia formala a drepturilor si libertilor cetenilor
4. Depistarea formala a puterii politice de virf
5. Lipsa de transparent in exercitarea puterii politice.
Sistemul politic dictatorial este o varianta mai drastic a totalitarismului.
Sistemul politic democratic
Democraia este o forma de organizare politica a societatii la activitatea
creia participa ntreg poporul, direct/indirect. E un cuvint de origine greaca,
Demos-popor si cratos- putere, democraia- puterea poporului. Dar participarea
ntregului popor la treburile statului e imposibilila, fie ca e vorba de istorie, fie de
contemporaneitate. Exista o forma de participare directa a ntregului popor la via a
politica- referendumul sau alegerile, poporul i alege reprezentanii si la
guvernarea politica. O alta forma a democraiei- indirecta este democra ia
reprezentativa, un grup de oameni ales de popor i-l reprezint in structurile politice
si ii apra interesele.
Democraia este foarte veche, poate tot atit de veche ca si fenomenul
politicii. Izvoarele scrise mrturisesc despre existena democraiei in Grecia antica
in sec. XII-X PINA la Hristos ( Homer, Eliada), a existat pe parcursul ntregii
antichitii alturi de alte forme de guvernare ( monarhia, aristrocra ie, tirania,
( Republica e o forma a democraiei), timeocratia....) Se ntlne te si in evul
mediu-Republica comercial ( Veneia, Geneva, Florena,Novgorod s.a.).

Dar ia avint in epoca modern pentru ca sa capete o forma ntregit in


contemporaneitate. Este intr-o evoluie permanenta schimbndu-i formele,
structura. Nu este o forma ideal de organizare a societatii, dar e varianta optima si
alta mai buna omenirea nu comuniste.
Democraia se caracterizeaz printr-un ir de momente, atribute sau chiar
principii:
1.Suveranitatea poporului, adica in ultima instana, poporul e izvorul puterii
politice, el decide, in minile lui e concentrata puterea politica.
2. Divizarea puterii politice in 3 ramuri: legislativ, executiv, judectoreasc.
3. Existena unui cadru legislativ care asigura egalitatea in drepturia tuturor
cetenilor
4. Eligibilitatea instituiilor, structurile statale
5. Limitarea timpului de activitate a funcionarilor in structurile statale, 1-2
termeni
6. Existena pluralismului: ideologic, economic, partidism
7. Principiul majoritii. Cei aflai la putere au ajuns acolo datorit faptului ca
majoritatea poporului 50+1, 63% inndu-se cont si de interesele minoritii
8. Egalitatea tuturor in fata legilor, asigurarea reala a drepturilor si libert ilor
cetenilor
2. ... Centrate pe o idee fix!: in totalitarismul fascist -ideea suprema iei
rasei ariene; pentru totalitarismul stalinist e ideea crerii omului nou si a unei
societi noi comuniste.
Subordonarea proprietaii, fie ea privat fie de stat, realizarii ideii fixe.
Absenta pluralismului politic si a societii civile.
Caracterul declarativ formal al drepturilor si libertilor cetenilor.
Aplicarea in masa a violentei si terorii in exercitarea puterii politice.
Regimurile totalitare evidente au existat in Italia(Mussolini utilizeaz
termenul totalitar in anii 20 ai sec.XX), in Germania fascista in timpul lui Hitler, in

URSS in timpul lui Stalin, in China, Cuba, atit fascismul cit si comunismul au
generat regimuri totalitare.
18.Notiuni de regim politic si elementele de baza ale regimului politic
Noiunea de regim politic se utilizeaz in sens larg si in sens ngust.
Sensul ngust= totalitatea mijloacelor, procedeelor utilizate de stat in
exercitarea puterii politice.
Sensul larg vizeaz aspectul general al sistemului politic si presupune
raportul pe orizontala ntre elementele principale ale statului-parlament, guvern,
judectorie; raporturile pe verticala ntre centru si regiuni, raioane; mijloacele,
procedeele prin care statul i asigura suveranitatea.
Puterea politica e divizata in putea legislativ, executiv si judectoreasc.
19.Regimurile politice nedemocratice: totalitarismul si autoritarismul

20.Principiile si formele de baza ale democratiei.Evolutia democratiei in


R.Moldova
21.Notiuni de stat,esenta si atributele sale
Statul- elementul central al sistemului politic care deine cea mai mare parte a
puterii politice. Este o instituie politica cu cel mai nalt grad de organizare,
funcionnd prin cele trei puteri. Este un ansamblu de institu ii, organiza ii politice
care asigura organizarea, guvernarea societatii, ordinea publica, in baza ob inerii
monopolului asupra emiterii si aplicrii legilor, dar si a violentei, numai statul are
dreptul.

Cuvntul stat se ntrebuineaz in sens larg si ngust:


1. Cu sens de ara, adica totalitatea teritoriului, populaiei, instituiile,
organizaiile politice si nepolitice
2. Acest sens implica doar clasa guvernanilor, clasa politica. Este un
cuvint de origine latina, statis= staionar. Grecii numeau statul polis,
latinii Civitas- cetate, Civilizaie, ora. Termenul a fost inventat de
Machiaveli si intra in uz in sec XVII
Organizarea politico-statal a societatii se caracterizeaz prin nite atribute,
trsturi specifice care o deosebesc de celelalte forme de organizare social.
(Forma de organizare nestatala, religia, familia, economia).
Atributele
1)Evidenierea puterii publice ( existena unei paturi, grup de oameni,
specializai in exclusivitate in activitatea de guvernare/ conducere) fora
argumentului e covrigelul, argumentul forei e bita, violenta.
2) Existenta unei forte prin intermediul careea puterea publica/statul i
exercita puterea politica. Poliia, armata, Judectoria, penitenciarele
3) Existenta unui teritoriu strict delimitat prin hotare fixe, organizeaz
populaia situat pe acest teritoriu
4) ncasarea impozitelor, a taxelor, pentru exercitarea puterii politice,
organizarea are nevoi de resurse materiale
5) Deinerea monopolului la emiterea si aplicarea legilor
6) Deinerea monopolului la emiterea valutei naionale
7) Deinerea monopolului la aplicarea violentei
22.Teorii priviind geneza statului
Exista mai multe teorii privind geneza statului
1. Terorii organicista crede ca statul este rezultatul evoluiei sociale in analogie cu
evoluia natural, la fel cum in natura organele specializate ale organismului
sint rezultatul unor mutaii lungi: capul- pentru a conduce, picioarele- pentru a
merge, in stat capul - conductorii,guvernanii; minile, braele- muncitorii;
sistemul sangvin, limfatic - osele, drumurile...
2. Teoria violentei care presupune ca statul a prut in urma cuceri unui trib de
ctre alt trib, statul este un instrument politic care asigura impunerea violentei

nvingtorilor asupra nvinilor si asigura exploatarea economic a ultimilor de


ctre primii. Aceasta teorie poate fi acceptata ca un caz particular si nu general
3. Teoria contractului social Hobbes, Locke; Statul a aprut ca sa aplaneze
conflictele, Homenj humus este: omul pentru om e lup. Locke sa stea de straja,
sa asigure SEcuritatea proprietaii private si a ta precum si drepturile
Teoria contractului social, autorul Hobs, filosof, ginditor britanic
Cea zis lumea de stat
Din gndirea politica"Omul pentru om, Lupul este" Hobs
4. Teoria Marxista ( si Hengels): statul apare ca un rezultat al unui proces
ndelungat de dezvoltare; mbuntea uneltelor de munca duce la diviziunea
social a muncii ( agricultori de pastori, de la acetia s-au desprins Meteugarii si
negustorii, munca fizica/ munca intelectuala). Diviziunea muncii a dus la apariia
unui surplus de producie, care se concentreaz in minile conductorilor tribali;
acetia din urma si sunt viitorii conductori politici. Statul apare ca o necesitate de
aprare a proprietaii private deinuta de o parte mic a societii, dar la care putea
pretinde cealalt parte majoritara a societii; statul apare ca un instrument de
exploatare a celor sraci de ctre cei bogai, de asigurare a dominaiei a ultimilor
asupra primilor.
Toate aceste teorii vizeaz unul din momentele, una din cauzele apariiei statului,
nici una din ele nefiind completa, doar sinteza lor ar putea sa formeze o viziune de
ansamblu. Cert este ca statul nu este un atribut al societii la fel de vechi ca si ea;
el a aprut la un anumit moment de dezvolatare a societatii, cind gradul de
complexitate calitativa si cantitativa a ei a atins un nivel nalt, cind stabilitatea si
organizarea societatii nu mai putea fi asigurata doar de cutumele, tradiiile stabilite
intre oameni.
23.Functiile statului
Functia integrativa, adica prin activitatea sa ea contribuie la integrarea
societatii, la perpetuarea acestei integritate.
Functia guvernativa, adica guverneaz cu societatea; prin luarea de decizii si
prin mobilizarea resurselor materiale, umane. Urmrete atingerea unor scopuri
generale.
Funcia normativa, adica elaboreaz norme, legi de comportare,
convieuire, integrare in societate.
Funcia de securitate, adica politica asigura SEcuritatea cetenilor dar i a
teritoriului trii.
Funcia educativa, adica ea i formeaz acei ceteni de care are nevoie
prin elaborare de valori, norme culturale.

24.Tipologia statelor
Statul ca fenomen politic poseda nite atribute comune care ne permite
depistarea prezentei lui la un popor sau altul. Cu toate acestea statul in
ntruchiparea lui concret, in fiecare ara aparte poseda si nite caracteristici
specifici. Numai atributele comune ne ajuta la clasificarea statelor in tipuri.
Tipologizarea se realizeaz in baza unor criterii, defiecare data altul.
1)Unul din aceste criterii este cel formaional-cronologic ( Marx):
Statul sclavagist, statul feudal,statul burghez( sec.17), statul capitalist, statul
socialist-comunist.
2) Dupa forma de guvernare,
a) monarhii: absolute, constituionale ;
b) republicii: prezideniala, parlamentara, mixt- prezidenial-parlamentar,
parlamentar-prezideniala.
Din latina republica ( res-lucru, publica-comun=lucru in comun), forma de
organizare politica democratica. In istorie a existat si tip de Republica
nedemocratica, Republica aristocrata, puterea celor nobili. Republica prezideniala
este o forma de organizare guvernare in care puterea este divizata in trei,
preedintele este ales direct de ctre popor, este eful statului, mini tri se supun
direct lui, guvernul ca formaiune statal nu exista.
Preedintele nu se supune parlamentului, poate exprima veto(-=nu, poate
interzice) unor legi emise de parlament; dar Parlamentul poate declara nencredere
preedintelui in cazul nclcrii legilor. SUA, CLINTON
25.Societatea civila: esenta,niveluri, tipuri.Geneza societatii civie in R.Moldova
Concretul de societate civil are 2 sensuri: larg si ngust
Sensul larg a fost propus de autorii contractului social ( Hobbes, locke,
moteschio), pentru a desemna societatea organizata politic, acea trecere la starea
natural a oamenilor, la o organizare politica si statal. Deci ia amploare ntreaga
societate cu toate formele, nivelurile ei de organizare.
Sensul ngust presupune acea parte a societatii care e organizata in grupuri de
interese( economice, religioase) familie, etnie( orice comunitate de oameni, cindva

slbticie, naiune astzi; ginta si trib- primitiva, popor si naiune- astazi), profesie,
producie, religie... Cu excepia statuluiONG au excepia statului.
Deosebirea principala despre societatea civil si stat:
Statul apra interesele societatii si mai apoi a cetenilor, societatea civilale cetenilor, individului. Este un ansamblu de organizaii benevole, nonerarhica,
apolitica nu urmrete cucerirea puterii politice si nici destructiva ei.
Structura societatii civile e determinata de structura societatii, elementele ei
viznd sfera economic - a aprut interesele economice, vitale ale cet enilor,
sindicatele cer majorarea salariilor, asociaia ale productorilor din toate sferele
economiei, acordarea favorurilor, creditelor, lesnirilor, liga tineretului, aranjarea in
cmpul muncii....
Sfera familial: organizaii care apra interesele familiale( politica
demografica, aprarea drepturilor femeilor)
Sfera naionala: organizaii care apra valorile naionale, fie ca e vorba de
naiunea predominanta, fie de Minoritile etnice
Intre stat si societatea civil exista o legtura strinsa. Statul determina cadrul
legislativ, normele, regulile de activitate a societatii civile, de voina statului
depinde prezenta/ absenta societatii civile. In general apariia societatii civile a fost
posibila odata cu apariia statului de drept, ntreaga activitate in stat are loc
conform legilor. Societatea civil mrturisete despre prezenta pluralismului
economic( diverse forme de proprietate), ideologic, politic( partidele politice).
26.Pluralismul politic
Pluralismul este, n sens general, recunoaterea diversitii. Conceptul este
utilizat, de multe ori n moduri diferite, ntr-o gam larg de aspecte. n politic,
pluralismul este adesea considerat de ctre adepii democraiei moderne, care
urmeaz s fie n interesul cetenilor si, astfel nct i pluralismul politic este
unul dintre cele mai importante caracteristici.
Pluralismul este de asemenea, un termen folosit pentru a desemna un punct de
vedere teoretic de stat i a puterii - care n grade diferite sugereaz faptul c

pluralismul este un model adecvat de modul n care puterea este distribuit n


societate. Pentru informaii cu privire la teoria politic a pluralismului a se vedea
Pluralismul (teorie politic).
n politica democratic, pluralismul este un principiu director care
permite coexistena panic de interese diferite, convingeri i moduri de via .
n acest context, are conotaii normativ absente din utilizarea sa pentru a desemna
un punct de vedere teoretic. Spre deosebire de totalitarism sau particularism,
pluralismul recunoate diversitatea de interese i consider c este imperativ ca
membrii s se acomodeze diferenelor prin implicarea n negociere de buncredin
27.Notiuni de partid politic
Partidele sint nite organizaii politice atit de vechi ca si statul. Dar ca
formaiune definitiva se constituie in epoca modern. Este un cuvint de origine
latina, pars-parte, aceasta constituie esena lui.
Partidul este o organizaie format pe principiul benevol, in baza comunita ii,
orientrii valorice, care exprima interesele unei pri de oameni, avind drept scop
cucerirea, meninerea si exercitarea puterii politice. Este unul din elementele
principale ale sistemului politic contemporan, fr de care exercitarea democraiei
este imposibila. Raporturile despre partidele politice sunt de competi ie
concureniala, avind o natura nonerarhica.
28.Evolutia istorica a partidismului,structura si functii
Evoluia istoric
Orice partid are o anumit structura care presupune, implica raporturile de
ierarhie. Exista un nucleu al partidelor in frunte cu liderul partidului si un grup de
oameni cei mai activi. Anume acest nucleu alege orientarea valoric si ideologica
in baza crora constituite programele de activitate, ultimile traseaz obiectivele
activitii de partid scopul dar si strategia si tactica activit i. Pe linga acest nucleu

exista un organ general- congresul partidului la care sunt fcute totalurile activtati
si trasate liniile de perspectiva
Funciile partidului sunt diverse:
1. Funcia politica, cucerirea, meninerea si exercitarea puterii politice
2. Funcia guvernativa, adica formarea guvernului, in cazul cuceri puterii
3. Socializarea politica, adica formarea contiinei civice la ceteni
4. Formarea cadrelor politice, exista secii oreneti, raionale, locale; se
ntrunesc la discuii, se obin cunotine in cadrul acestor ntruniri
5. Formularea si exprimarea intereselor unui grup de oameni pe care
trebuie sa le promoveze, apere, susin.
29.Tipologia partidelor politice
Cea mai cunoscut tipologie a partidelor politice a fost realizat de de
Maurice Duverger n 1951 n Les partis politiques. In principal, acesta deosebete
dou categorii de partide: partide de mas i partide de cadre.
Partide de cadre: Atunci cand au aparut partidele, ele nu aveau decat foarte
putini membri. Cetateni mai de vaza au hotarat sa se asocieze, activitatile lor fiind
mai degraba voluntare. Astazi, aceste partide poarta numele de partide de alegatori.
Prin acest lucru intelegem ca numarul alegatorilor unui partid este in raport mult
mai mare decat cel al membrilor acestuia, iar legatura pe care o au acestia fata de
partid este de cele mai multe ori slaba.
Partidele de cadre, care au aparut in sec. XIX personifica elite si reprezinta
punctul de plecare al fiecarui partid. Astfel de partide reunesc un numar restrans de
membri, personalitati cu priza la electorat, se sprijina pe aristocratie, cler, armata,
cu notabilitate, selectionate dupa prestigiu si avere. N-au organizatii mari in
teritoriu si au o autonomie relativ mare a comitetelor locale, n-au o disciplina
interna impusa, structura tinde sa devina semipermanenta. Finantele sale de
campanie vin din donatii, sunt neregulate, ceea ce poate incuraja dependenta
partidului fata de grupurile de interese economico-financiare si coruptia
institutiilor guvernamentale dirijate de ele.

Partidul de cadre nu are o ideologie stricta. Tipice in acest sens sunt partidele
americane
Partide de mase: In comparatie cu partidele burgheze, constituite deseori din
fractiuni parlamentare, partidele muncitoresti au dispus inca de timpuriu de un
aparat partinic bine organizat, avand un numar relativ crescut de membri (partid de
membri).
Partidele de masa, asa cum le cunoastem noi astazi, sunt si ele foarte bine
organizate. De aceea, ele isi pot acoperi o mare parte din cheltuieli prin cotizatiile
membrilor. Partidele de masa apar atunci cand se simte nevoia reprezentarii unor
clase sociale sau grupuri sociale largi. Sunt bine centralizate, structura rigida
piramidala si disciplinata, cu raporturi pe verticala intre membri si lideri. Ele isi
asuma rol de reprezentant al maselor largi, legaturi directe cu simpatizantii si
posibil alegatorii, in genere propaganda demagogica si putere prin abuzuri. Tocmai
astfel de partide avanseaza, sustin, osifica structuri de conducere, care
autonomizeaza nomenclatura fata de masa de membrilor, astfel incat, nu e lung
drumul pana la partid-stat cu lideri inatacabili si cu o traiectorie, cel putin
nondemocratica, daca nu antidemocratica.
Dupa programul de partid: partide cu program integral (fac exces de
probleme doctrinare si se pierd in teorii) si partide de actiune (mai pragmatice,
mai fara preocupari doctrinare, mai oportuniste, rutiniere, predispuse la
politicianism, coruptie, intriga si chiar terorism).
Dupa ideologie si baza sociala a partidelor acestea pot fi: partide de idei, (pun
accent pe ideologie, social-democrate, fasciste, confesionale, conservatoare,
liberale), partide oportuniste, (se apropie de partidele de actiune, se implica in
actiuni imediate, partide orientate dupa putere si avantaje).
Dupa intentiile comportamentului politic partidele pot fi partide active
(active parlamentar sau extraparlamentar), partide latente (activeaza doar in
campaniile electorale), partide competitive (in sistemul pluripartidist) si partide
necompetitive (in sistemul monopartidist).

Dupa disciplina de vot partidele politice pot fi: partide suple (fara disciplina
de vot), partide rigide (cu disciplina stricta de vot).
Dupa pozitia adoptata fata de sistemul politic partidele politice pot fi: Partide
conforme sistemului: Acest tip de partide aproba politica sistemului in care
functioneaza. Obiectivul acestor partide este de a stabiliza ordinea politica sau de a
o ameliora treptat prin intermediul reformelor. Partide adverse sistemului: Acest tip
de partide nu accepta principiile impuse de sistemul politic in care functioneaza.
Imediat dupa preluarea puterii, aceste partide nu mai respecta regulile de joc. Ele
trec sub interdictie celelalte partide (asa cum au facut-o nazistii in 1933) sau le
degradeaza la rangul de simpli sateliti (politica SED-ului din RDG).
Dupa functia ocupata in sistemul politic partidele pot fi: Partid de
guvernamant: Acest tip de partid a iesit castigator in urma alegerile, constituind
guvernul pana la urmatoarele alegeri. In acest sens pot exista mai multe partide de
guvernamant in acelasi timp care alcatuiesc guvernul impreuna, intr-o coalitie
;Partide de opozitie: Acest tip de partid a pierdut alegerile, constituind astfel
opozitia parlamentara. Bineinteles ca pot exista mai multe partide de opozitie, al
caror obiectiv este de a creste in preferintele alegatorilor, oferind o alternativa in
vederea urmatoarelor alegeri ; partide cu potential de coalitie si partide cu
potential de santaj, partid de balanta (decid formarea majoritatii parlamentare).
Dupa modul in care se pot grupa partidele politice pot fi: partide de dreapta centru-dreapta si extrema dreapta (partide conservatoare, partide fasciste),
partide de stanga - centru-stanga si extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul
Comunist, Partidul Social Democrat), partide de centru - Partide Social Crestine,
Partide Democrat Crestine.
Dupa raporturile cu sistemul politic global partidele politice pot fi:
partide constitutionale (actioneaza intr-un regim politic democratic caruia ii
respecta preceptele, regulile si principiile), partide autoritare (isi impun
programele intregului organism politic, se definesc prin rigoare, disciplina,
ideologie).

30.Clasificarea sistemelor de partid, general si particular


Analiza lui J. Blndul este una cantitativa si includ urmtoarele criterii:
Numarul partidelor
Puterea partidelor
Fundamentele lor ideologice
Urmrind evoluia sistemului de partide din 19 state, dintre care 15 erau
Europene, le perioada primelor doua decenii dupa cel de-al Doilea Rzboi
Mondial, Blondel reuete sa schieze o tipologie foarte riguroase, utilizat si astazi
de multi politologi.
Blondel evideniaz 4 categorii mari de sisteme:
1. Sistemul bi-partizane pur ( primul partid- 45%, al doilea partid-40%, cu
ponderea cumulata -85%, diferena-5%)
2. Sistemul cu doua partide si jumtate ( primul partid-43%, al doilea
partid-40%, ponderea cumulata-85%, diferena-5%)
3. Sistemul multipartidist cu partid dominant ( primul partid-40%, al
doilea partid-20%, valoare cumulata-60%, 20% diferena)
4. Sistemul multipardist perfect ( integral),(25%,25%, ceilalti divizeaz
59%, diferena intre primele doua -0%)
31.Fenomene negative generate de partidism
32.Constituirea sistemelor de partid in R.Moldova
Problema Genezei partidelor moldoveneti. Din 1940, odata cu intrarea
Basarabiei sub jurisdicia sovietica, ntreaga viaa politica a fost monopolizat de
un singur partid PCUS, partidul comunist al uniunii sovietice.
Procesul de geneza a partidelor politice in Republica Moldova este in
continua desfurare. Daca in Europa de vest apreau iniial grupurile sociale, apoi
partidele care sa le exprime interesele, in Republica Moldova fenomenul este
invers. Acest fenomen se ntmpl si din cauza ca multe partide se grupeaz in jurul
unui singur lider, deci sunt instrumentul politic al liderului si nu reprezint
interesele unui segment al societatii civile.

Astazi, sistemul de partide din Moldova nu este pe deplin instituionalizat,


fiind in continua evoluie. Respectiv, putem afirma cu certitudine ca sistemul de
partide din Moldova este unul pluralist, instabil, versatil, amorf si conflictual. In
1991-2000 sistemul de partide avea elementele sistemului pluralismului extrem,
din clasificarea lui G. Sritori, in care existau partide antisistem ( PCRM, PPCD),
partide centuriste ( PDAM, MpMDP, adica PD), de centru sting (PSRM), si centru
dreapta ( PFD).
In 2001-2008 e observa unele elemente ale sistemului partidului dominant, in
frunte cu PCRM care a acumulat in jur de 48-50%
In 2009-2014 observam o combinare a sistemului dominant si sistemul
pluralismului extern. ( PCRM, dei ramine partidul dominant, nu este la guvernare,
ci in opoziie si, impreuna cu PNL, se plaeaza pe poziii antisistemice fata de
coaliia de guvernare PLDM, PD, PL.
Pentru a putea clasifica partidele in funcie de eichierul politic, un partid
politic moldovenesc ca fiind de dreapta sau de sting, trebuie de analizat atitudinea
acestuia fata de UE-CSI, fata de neutralitate - NATI si fata de problema naionala.
33.Conceptul de etnie,poporatie,natiune,minoritatea nationala
Termenul naiune, latinul nascor-a se nate, se utilizeaz inca in Roma Antica,
semnificnd proporii mici. Naiunea reprezint o comunitate de oameni acre au
mai multe trsturi in comun. In literatura de specialitate se examineaz care sunt
trsturile in comun ale naiunii. Factorii etnici- si grele, limba, psihologia, sau f.
politici-statul, cetenia.
Noiunea de etnie, din greaca ethnos, semnificnd un trib, o comunitate de
oameni care aveau o rudenie comuna, exterior asemanator, vorbeau aceea i limba
si locuiau pe un teritoriu comun.
Minoritate naionala este naiunea care se afla pe teritoriu statal strin. De
obicei i au ziarele, crile naionale, dar literatura de baza o citesc in limba
naiunii majoritare, la fel se realizeaz si educatia.

34.Problema si politica nationala-sfera specifica a relatiilor sociale


35.Procesele entice in lumea contemporana
Procesele etnice in lumea contemporan
Procesul de construcie si formare, dat si de dizolvare a unor etnii si naiuni
este complex, realizinduse in cadrul unor procese multivectoriale. Interaciunea
etniilor care conduce la schimbarea esenei lor sunt procese etnice. Exista procese
etnice evolutive si de transformare.
Procesele etnice evolutioniste se exprima prin modificri eseniale ale
oricrui dintre elementele de baza ale etniei si, in special, al limbii, culturii precum
si modificarea structurilor sociale, de clasa si profesionale
Procese etnice de transformare, cuprind schimbrile care duc la modificarea
apartenentei etnice, etapa finala fiind schimbarea contiinei etnice. Procesele de
transformare pot fi: de integrare, de dezbinare, dezintegrare.
Procesele de unificare pot fi de trei forme: consolidare, asimilare, integrare.
Consolidarea inseamna contopirea ctorva popoareinrudite dupa limba si
cultura intr-o noua etnie mai numeroasa, ex. unirea triburilor slave si formarea de
poporatii ruse
Asimilarea, dizolvarea unui ethnos sau a unei pri in unul mai numeros. Ex.
in rile dezvoltate Italia, Suedia, marea Britanie
Integrarea este u proces de interaciune in interiorul statului, la nivel itrastatal
a ctorva popoare, in rezultat nu se formeaz naiuni, se formeaz doar comunit i
interetnice.
36.Structura etnica si particularitatile relatiilor entice in R.Moldova
In cadrul URSS, relaiile interetnice, anul1980, au devenit foarte tensionate.
Sistemul sovietic se baza pe un mecanism complex de construcie a naiunii
sovietice, care se manifesta in citeva aspecte: diminuarea rolului limbilor locale,
utilizarea obligatorie a limbii ruse in scoli si instituiile superioare de nv mint,
promovarea in structurile de conducere in funcie de criteriul etno-lingvistic.

Important este si faptul ca in URSS doar 15 din 104 naionaliti aveau republici,
celelalte nu o aveau si nici nu au obinut statalitatea.
Printre popoarele cu propria statalitate republicana se numra si Moldova,
care la 2 August 1940 au obinut propria Republica unionala RSSM. Dar, PINA la
mijlocul anilor '70, prezenta moldovenilor in structurile de virf era redus. Trezirea
contiinei naionale a populaiei majoritare din RSSM sa soldat in 1989 cu
adoptarea legilor care prevedea trecerea limbii moldoveneti la grafia latina, limba
moldoveneasca este anunat limba de stat, limba rusa-limba de comunicare
interetnic.
In Martie-Iulie 1992 a acut loc rzboiul transnistrean. La data de 21 Iulie 1992
Republica Moldova si federaia rusa au semnat o conventie cu privire la principiile
reglementarii panice a conflictului armatdin zona transnistrean a republicii
Moldova . In rezultatul conflictului, pe malul sting alturi sa format o enclava
politica necontrolata de Chisinau. Conflictul, indirect, a ntrit autonomia
administrativ si teritorial a Gagauz-Yeri care, totui, ramine in componenta RM,
fiind guvernata de propriile legi, condus de Bacan si adunarea popular.
Constituia adoptat in 1994, stipula pentru regiunea Transnistriei un statut special
in componenta RM. La 22 Octombrie 1999, nu si fr presiunile Bulgariei, sa
format judeul Taraclia.
Situatia interetnic din epublica ramine a fi tensionata, in pofida unor
progrese vizibile atinse in aceasta sfera. Etniile devin adesea un motiv pentru
amestecul statelor-patrii in treburile interne a trii, cu pretextul aprrii drepturilor
naionale.
37.Alegeri; functii, principia si obiective
Alegerile constituie procedura de formare a organelor puterii si a conducerii
cu ajutorul exprimrii voinei politice a cretanilor, respectnd anumite regulii ale
sistemului electoral. Candidaii alei primesc prerogativele puterii. Alegerile sunt
marca democraiei actuale.

Impactul alegerilor asupra vieii soaciale actuale are loc in virtutea


funciilor lor:
1. Articularea, agregarea si reprezentarea diferitor interese ale cetenilor,
in perioada alegerilor e Creeaz condiii pentru ca cetenii sai
contientizeze interesele si sa leincluda in programele de alegeri ale
partidelor sau candidailor independeni
2. Control asupra institiilor puterii, ca rezultat al alegerilor se Creeaz cea
mai important instituie de control asupra conducerii - Parlamentul
3. Integrarea diferitor opinii si formularea general a voinei politice, cu
ajutorul alegerilor se produce unirea mai multor ceteni in jurul unei
anumite platforme politice si a liderului Care o conduce, astfel se
formeaz voina politica predominanta in societate
4. Legitimarea si stabilirea sistemului politic, participarea cetenilor la
alegeri, inseamna acceptarea acestui sistem politic, a regulilor de
formare a organelor de putere, ofer posibilitatea de a alege deputa ii si
conductorii
5. Lrgirea comunicrii, relaiilor de reprezentare intre instituiile politice
si ceteni, ntlnirile din timpul campaniei electorale
6. Rezolvarea panica a conflictelor politice, alegerile permit partidelor
sai prezinte in public ideile, dind posibilitate si poporului sa ia parte la
promovarea lor
7. Mobilizarea corpului electoral, in scopul rezolvrii problemelor sociale
actuale, prin informarea cetenilor depsre programul partidului si calea
realizarii lor
8. Socializarea politica a cetenilor, dezvolta contiine politice si
participrii politice reprezint nsrcina important a alegerilor,
deoarece, se lrgete circuitul de informare politica si propaganda
9. Recrutarea elitei politice, alegerile sunt principala cale prin care
cetenii se pot include in elita politica

10.Reabilitarea, nnoirea societatii printr-o lupta intre programele politice,


alegerile dau posibilitatea diferitor forte politice sa i exprime punctul
de vedere fata de problemele societatii si sa propun programe de
soluionare.
11. Instaurarea unei opoziii eficiente si pregtirea ei pentru ndeplinirea
funciei de conducere, stimularea forelor politice la cutarea de
compromisului sau crearea coaliie
Rolul principal al alegerilor democratice e sa reflecte opiniile si dorinele
cetenilor, sa asigure prezenta principalelor grupuri sociale in organele puterii, la
fel, sa fromeze o conducere eficienta.
Principiile votului democratic
Generalitile, toti cetenii indiferent de... Este limitat doar de citeva cenzuri
Egalitatea, fiecare cetean are dreptul la un vot, care se preuie te la
fel,indiferent de cui ii aparine...
Votul secret, decizia alegtorului nu trebuie sa fie cunoscuta de nimeni
Votarea directa, alegtorul poate vota uncandidat anume la funcia efectiv
Deci, votul democrat ar trebui sa fie ipuniveral, liber, egal, direct.
38.Campania eletolara: concept,etape,tehnologii,strategii
Campania electoral: concept, etape, strategii si tactica
Campania electoral se desfoar de regula in trei etap:
Etapa preparatorii, in care are loc analiza electoratului, probleme
sociale...activitatea de fundraising sau acumularea de capital pentru campania
electoral
Etapa de baza se constituie din stafful electoral, aciune care are loc cu o
luna-doua inainte de demararea companiei electorale, innaintarea si nregistrarea
candidatului, analiza situaiei politice, sociale....
Etapa final asigura ieirea din campania electoral a partidului, orice rezultat
se interpreteaz ca unul de succes, se incepe campania se stabilirea a relaiilor cu
publicul, se consolideaz imaginea partidului

Strategia electoral reprezint viziunea general asupra campaniei, in care se


stabilesc aciunile preconizate pentru atingerea scopului principal.
Dupa E. Malkin si E. Sucicov strategia campaniei electorale este constituita
din cinci pai:
1. Colectarea informaiei despre alegtorii Circumscripiei si depsre
concureni
2. Aprecierea raportului de forte al companiei electorale, depistarea
grupelor de alegtori care sunt gata sa voteze cu fiecare dintre oponenii
3. Determinarea ideii de baza a propriei companii electorale, definirea
propriului grup inta spre care va fi orientata agitaie
4. Formularea temei de baza si a temelor auxiliare ale campaniei
electorale
5. Determinarea propriilor aciuni in raport cu oponenii
Deci strategia include analiza SWOT. Elenpmentul cheie al strategiei este
mesajul, care trebuie sa se bazeze pe anumite teme.
Campanie electoral: etape, tehnologii, strategii
Tactica campaniei electorale ofer rspuns la ntrebarea ce trebuie de facut
pentru a implimenta strategia si include urmtoarele etape:
Determinarea peisajului tactic al companiei, direciile si etapele de baza
ale campaniei
Definirea aciunilor, evenimentelor campaniei in cadrul fiecrei etape si
direcii
Formarea structurii staff-ului
Elaborarea si implementarea planului grafic al campaniei
Deci, tactica include ntreaga paleta de metode si procedee, folosite in timpul
campaniilor propaganditico-publicitare.
Politologii evideniaz zec contacte de baza cu electoratul, care fac parte din
arsenalul tacticii electorale. Aceste contacte sunt utilizate cel mai frecvent si dau
un randament maxim.
1. Intilnirea cu alegtori

2. Agitaia verbala, campania de la USA la USA


3. Foile volante, brouri, calendare
4. Publicitatea vizuala, afie, panouri, bannere
5. Ziarul campaniei electorale
6. Organizarea evenimentelor
7. Internetul si contactele telefonice
8. Campania direct-mail
9. Zvonurile, bancurile
10.Campania mediatica

39.Notiune de politica modiala.Ordine politica mondiala.Relatiile


international,tipuri si niveluri
40.Problemele globale ale civilizatiei contemporane,caile lor de solutionare
Societatea uman este nzestrat cu o for de producie colosal. Pe parcursul
istoriei au fost create inestimabile valori materiale i spirituale, care constituie
cultura i civilizaia umanitii. Au fost nregistrate condiii favorabile n relaiile
dintre popoare i state, progrese social-economice, politice i culturale.
Totodat, omul i-a demonstrat i marea sa capacitate distructiv. n epoca
contemporan, societatea se confrunt cu un ir de probleme globale, de
soluionarea crora depinde asigurarea viitorului umanitii. Printre acestea sunt
cele ecologice, demografice, ale srciei i subnutriiei, analfabetismului,
terorismului, traficului de fiine umane, nclcrii flagrante a drepturilor i
libertilor omului, discriminrii rasiale i de gen etc. nclzirea global sau norii
radioactivi nu cunosc hotare de stat, iar efectele rzboaielor, catastrofelor sau
aciunile teroritilor depesc competenele unor ri luate aparte. Problemele
globale nu pot fi ignorate, acestea constituind un pericol pentru viaa i sntatea
oamenilor.
Terra a devenit o cas comun, iar viitorul ei este legat de activitatea fiecrui
individ, popor sau stat. Problemele globale au deci un caracter planetar, atingnd
interesele vitale ale tuturor popoarelor, n soluionarea lor ar trebui s se implice

fiecare persoan care contientizeaz pericolele n cauz att pentru sine, ct i


pentru umanitate n general. Astzi ca niciodat este nevoie de conjugarea
eforturilor tuturor popoarelor, de comunicare eficient i colaborare att la nivel de
state, organizaii, ct i la nivel de indivizi.
Savanii i experii n domeniu i ncurajeaz pe oameni s gndeasc global
i s acioneze local, pentru prevenirea unui dezastru general.
Coninuturi
Problema demografic, a srciei i a subnutriiei
Problema ecologic i cile de soluionare a acesteia

Problema sntii i a lichidrii analfabetismului

41.Rolul organizatiilor international in lumea contemporana; ONU. OSCE, UE,


NATO,etc
Organizaia Naiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai important
organizaie internaional din lume. Fondat n 1945, dup al Doilea Rzboi
Mondial, are astzi 193 de state membre. ntemeierea ei a constat din semnarea, de
ctre membrii ei fondatori, a Crii Organizaiei Naiunilor Unite. Potrivit acestui
document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondial, respectarea
drepturilor omului, cooperarea internaional i respectarea dreptului
internaional. Sediul central al organizaiei este la New York.
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
Reducerea srciei severe
Realizarea accesului universal la educaia primar
Promovarea egalitii ntre sexe i afirmarea femeilor
Reducerea mortalitii infantile
mbuntirea sntii materne
Combaterea HIV/SIDA, malariei i a altor boli
Asigurarea sustenabilitii mediului
Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare
Rolul Organizaiei pentru Securitate i Cooperare n Europa

Prin abordarea multi-dimensional, OSCE ofer statelor din spaiul de la


Vancouver la Vladivostok cel mai potrivit forum de dialog i negociere pe
problematica securitii n spaiul euro-atlantic i euro-asiatic, precum i o
platform pentru parteneriatele multilaterale implicate n aciuni practice n teren.
Organizaia are o abordare cuprinztoare a conceptului de securitate i, din aceast
perspectiv, acioneaz pe trei dimensiuni majore: politico-militar; economic i
de mediu; uman.
Principalele domenii de aciune ale dimensiunii politico-militare sunt:
controlul armamentelor, managementul frontierelor, combaterea terorismului,
prevenirea conflictelor, reforma sectorului de aprare. OSCE acioneaz pentru
consolidarea ncrederii, creterea transparenei i a cooperrii n vederea asigurrii
securitii Statelor participante OSCE.
Pe agenda curent a Organizaiei se regsete, n primul rnd, soluionarea
crizei din Ucraina, soluionarea conflictelor ngheate din spaiul ex-sovietic,
stabilizarea situaiei din Balcanii de Vest, alte teme de interes major precum
combaterea terorismului i schimbrile climatice.
Datorit capacitaii i experienei sale unice n domeniul diplomaiei
preventive, prevenirii conflictelor i gestionrii crizelor, consolidrii respectrii
drepturilor omului, a democraiei i a statului de drept, precum i a promovrii
tuturor aspectelor societii civile, OSCE va continua s joace un rol important n
promovarea unui spaiu comun de securitate i s contribuie, prin cooperare, la
consolidarea ncrederii n domeniul militar i promovarea securitii.
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaiile dintre statele membre
i ntre popoarele acestora, ntr-o manier coerenta, avand

drept suport
solidaritatea.
Principalele obiective sunt:
promovarea progresului economic i social (piaa unic a fost instituit n
1993, iar moneda unic a fost lansat n 1999);

s afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaional (prin ajutor


umanitar pentru rile nemem- bre, o politic extern i de securitate comun,
implicare n rezolvarea crizelor internaionale, poziii comune n cadrul
organizaiilor internaionale);
s instituie cetenia european (care nu n- locuiete cetaenia

naional dar
o completeaz, conferind un numar de drepturi civile i politice cetenilor
europeni); s dezvolte o zon de libertate, securitate i justitie (legata de
funcionarea pieei interne i n particular de libera circulatie
a persoanelor);

s existe i s se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislaiei


adoptate de ctre institutiile

europene, mpreun cu tratatele fondatoare);


NATO
Obiectivul primordial al alianei nord-atlantice n urma sfritului rzboiului
rece este n continuare asigurarea pcii i stabilitii n Europa, dar metodele de
atingere a acestui scop nu mai sunt n esen militare ci mai mult n- dreptate n
directia
meninerii coeziunii politice ntre statele Europei Occidentale. Noile
democraii din Europa Central-Rsaritean cuta obinerea calitii de membru al
organizaiilor occidentale de securitate n vederea asig- urrii unei stabiliti care s
le garanteze posibilitatea de a continua reformele interne, precum i ca urmare a
per- ceperii de ctre aceste ri a Federaiei Ruse ca o even- tual viitoare
ameninare la propria securitate (percepte ce are o serie de justificri de ordin
istoric). Deasemenea, perspectiva obinerii calitii de membru NATO, EU i UEO
a determinat aceste tri

s-i rezolve problemele re- gionale rapid si pe cale


panic. Rolul politic al alianei a cptat astfel o importan mai mare dect rolul
militar (cu toate c substana acestui rol politic este reprezen- tat tot de
capacitatea militar a statelor membre ale alianei), ceea ce explic ncercarile

unor
state europene de a adnci reformele NATO n vederea acordrii unei im- portane
tot mai crescute componenei politice a alianei. Cu toate acestea, statutul i
influenta americana n cadrul NATO nu este rezultatul unor deficiene de
concepere a structurii alianei, ci este o consecin directa a superior- itii
americane fa de aliaii si europeni in toate prob- lemele securitii i aprrii.

42.Cultura politica- notiune si elemente caracteristicice; simboluri, mituri


politice,trditiile politice
Cultura politica-noiuni si elemente caracteristice
Noiunea de cultura politica a fost introdus in circuitul stiintific in sec XVIII
de ctre filosoful german I. Herder. In terminologia politologica, termenul a fost
introdus de ctre americanii G. Almonte si s. Verba la nceputul anilor '60 ai
sec.XX. Cultura politica reprezint reeaua orientrilor atitudinilor, valorilor,
convingerilor prin care individul se Raporteaz la sistemul politic.
Structura culturii politice
Fiind o reflectare subiectiva a sistemului politic, cultura politica, se cara
treizecea prin urmtoarele dimensiuni:
Cognitiv, un ansamblu de cunotine despre sistemul politic si fenomene
politice
Afectiva, stri psihice care insotesc atitudinile, independent de oricare
judecat raional asupra politicii, admiraiei fata de o personalitate, patriotismul
Evaluativa, aprecierea fenomenelor politice prin referirea la un sistem de
valori, aici indivizii pot utiliza asa noiuni ca stat mare, mic, puternic, slab,
democratic, constituional, socialist.
Elementele culturii politice:
Norme de drept, sint o modalitate de existena a culturii politice, astfel,
principiile cele mai importante ramin PINA azi in cultura politica a multor state
Forma statului se transmite din generaie, indiferent daca e monarhie sau
Republica
Simbolurile politice sunt semne, obiecte, imagini acre evoca altceva dect
realitatea
Simbolul politic este o imagine, o reprezentare a principalelor idealuri
politice, acre ndeplinete funcia comunicativa, stabilind legtura intre individ si
putere.

In spatele unor simboluri se ascund mituri politice care sunt o componenta


nemateriala a culturii politice. Mitul politic este o deformare sau interpretare
eronata a realitii obiective a care-i semnificaie practica se limiteaz la
comunitile indivizilor.
Tradiia este o alta componenta a culturii politice, foarte rar, de altfel,
codificate in anumite norme scrise sau legi.
43.Tipologia culturii politice.Cultura politica in R.Moldova
Tipologia culturii politice
Se evideniaz:
Cultura patriarhal,specificul de baza este lipsa interesului in societate
vizavi de sistemul politic. Utilizarea violentei pentru obinerea consensului. Ideile
politice ale maselor se reduc la existena unor stereotipuri religioase si morale
Cultura de supuenie, indivizii au cunotina depre sistemul politic, dar nu
participa lactata politica, se supune puterii, ateptnd de la acetia nlesniri, aceast
tip de cultura politica ii corespunde statului paternalist
Cultura politica participativa, individul deine cunotine profunde despre
sistemul politic, i contientizeaz propriile interese, participa activ la via a
politica, influenteaz puterea prin diferite metode, miting, greva
Cultur politica civic: cunotine profunde despre sistemul politic, interesul
manifestat fata de politica,nedorina de a discuta politica cu prietenii..., atitudinea
pozitiv fata de sistem, dorina de participare la politica si influen area deciziilor
politice
In funcie de sistemul politic, deosebim:
Cultura anglo-american, se caracterizeaz prin pragmatism, nelegerea
politicii ca o sfera a luptei intereselor, care poate fi totui reconciliat ...
Cultura european-continentala se caracterizeaz prin existenta mai multor
subculturi politice, foarte des cu tenta de polarizare, pluralism, alegeri libere,
imunitate persoanei...

Cultura patriarhal-autoritara, modelul patriarhal al marii familii, in frunte cu


ttuca tarul, predomina relaiile verticale, ierarhizate, e da important tradi iilor i
orientrii valorice
Cultura totalitara, control total asupra tuturor sferelor societatii, utilizarea
violentei ca instrument al reglrii politice..
Specificul culturii politice in Republica Moldova. In perioada anilor 19851991 asistam la fenomenul radicalizrii sociale a maselor, caracterizat prin merge
ta unor proteste de masa. In RSSM pare Frontul popular, care lupta pentru
drepturile

naionale,

distrugerea

sistemului

socialist,

promovarea

anticomunismului, va avea ca antidot in 1990 mi carea Interfront, care sus ine


drepturi pentru Minoritile naionale, modernizarea socialismului, meninerea
URSS, total invers. Acesta a contribuit la apariia societatii polistructurata si a
culturii politice fragmentare si conflictuale.
Cultura politica din R.M. are urmtoarele trsturi
Caracter fragmentar, lipsa consensului si culturii omogene
Caracter conflictual
Exista un mixaj al elementelor parohiale si de supuenie, se pstreaz tiparul
centralismului
Prezenta unei puternice tradiii etatiste si paternalist
Personalizarea puternica a puterii, loialitatea fata de persoana
Nivelul de interes al cetenilor pentru politica este redus
Capacitatea de influena a deciIilor politice din partea cetenilor este redus
44.Socializarea politica- esenta,etapele si factorii de socializare.
Socializarea este un proces continuu i dependent de timp ce deseneaz
procesul de asimilare de ctre individ a normelor i valorilor sociale ce
funcioneaz la moment i integrarea lui n societate. Socializarea politic vizeaz
acelai obiective dar mai nguste, numai cele ce in de domeniul politic.
Socializarea politic este un proces de asimilare a valorilor i normelor
politice de ctre individ i integrarea lui n viaa politic a societii .

Scopul socializrii politice este asigurarea continuitii sistemului politic,


a normelor i valorilor politice, transmiterea noilor generaii a cunotinelor
politice, pregtirea individului pentru activitatea n domeniul politic ca un
cetean asculttor de legi cu o cultur politic nalt i abiliti participative .
n anii 50-60 noiunea de socializare politic este utilizat de ctre politologii
americani G. Almond i S.Verba care determin acest proces ca impactul
sistemului politic asupra individului cu scopul formrii la el a dispoziiilor pozitive
cu privire la putere; T. Parsons deduce socializarea politic din teza, c individul
intr n contact cu semenii si conform acelor roluri sociale, care el le-a asimilat
i activeaz n domeniul politic. Din cele expuse putem deduce, c socializarea
politic este integrarea individului n sistemul social-politic prin intermediul
rolurilor sociale. O mare parte a cercettorilor politologi au dedus, c integrarea
deplin a indivizilor n societate este rezultatul a trei factori:
1.

asimilarea, interiorizarea i aplicarea n practic a normelor i


valorilor morale , politice i de drept;
2.
contientizarea faptului ,c posibilitile de alegere a rolurilor
asumabile sunt limitate;
3.
formarea spiritului responsabilitii n virtutea normelor i valorilor
oferite de societatea contemporan.
Sociologii italieni G. Mosca i V. Pareto analizeaz procesul socializrii
politice ca pregtirea individului pentru relaia individ-putere, unde individul nu
este un obiect pasiv, ci are loc i procesul invers de influienare a individului
asupra puterii.
Noiunea de socializare politic a fost analizat i de ctre politologii
E.Dauson i C.Priuitt n monografia cu acelai nume, care a aprut n anul 1969 ,
n care autorii se axeaz pe poziia c socializarea politic este un proces de
instruire politic sau educaie a individului , n procesul creia el i formeaz
convingeri , acumuleaz cunotine i deprinderi, capt orientri specifice i i
exprim preferinele sau opiniile politice. Astfel reiese, c socializarea politic
este suportul practic al formrii culturii politice i ndeplinete dou funcii
principale: 1) asigurarea interaciunii diferitor instituii politice n cadrul unui
anumit sistem social; 2) pstrarea echilibrului n sistemul politic actual prin
intermediului asimilrii de ctre noii membri a modelelor de comportament
politic. Procesul de socializare politic nu este o simpl recepie i acceptare pasiv
a culturii politice precedente transmise de ctre generaiile mature, ci angajeaz o
ampl modelare a personalitii, ce susine eforturi de nvare social avnd ca
produs un comportament politico-social adecvat i participarea activ n viaa
politica a societii.

Funcia socializrii politice este crearea la individ a abilitilor de a se orienta


n spaiul politic i a se angaja activ n el.
n fine, putem rezuma, c socializarea politic este un proces obligatoriu n
societate, care contribuie la pregtirea noilor generaii pentru viaa i activitatea n
domeniul politic.
Savanii politologi evideniaz 4 etape n procesul socializrii politice:
Timpurie de la natere pn la nceputul colii primare , i familia este
instituia responsabil de acest proces. Mediul i climatul psihologic din familie la
nivel emoional, contribuie la formarea abilitilor elementare. Copii de 5-6 ani
pot asimila noiuni elementare abstracte. De aceast perioad sunt responsabile aa
instituii ca familia, grdinia, orfelinatele. Copilul n Graniele socializrii politice
se extind la etapa a doua, care este denumit studiile.
Studiile se ncadreaz n segmentul de timp de la clasa nti pn la
finisarea studiilor superioare. Venind n coal, copilul nimerete ntr-un nou
sistem de relaii. La el se extinde contactul cu lumea nconjurtoare, apare un nou
cerc comunicativ, apar noi instituii ale socializrii, ns familia rmne ca subiect
principal n acest proces, doar mbinnd funcia de socializare cu coala. Odat cu
lrgirea cercului de contact cu lumea nconjurtoare, copilul i desfoar calitile
sale individuale i dezvolt abilitile creative. Tot n aceast perioad apar aa
instituii ca grupul de semeni, biserica , mas-media, armata, partidele politice.
Activitatea de munc de la angajare pn la pensionare , perioada unde
individul realizeaz n practic abilitile obinute n etapele precedente. n aceast
perioad o influen considerabil asupra individului o are colectivul de munc
care devine o a doua cas a omului pentru o bun parte din via. Individul devine
cetian cu drepturi depline i prelungete mai departe s se formeze ca un membru
activ al vieii politice . Lumea nconjurtoare este contientizat , individul este
capabil de a asimila i analiza informaia.
Pensionarea sau finisarea activitii de munc i resocializarea persoanelor
de vrsta a treia. Persoana n aceast perioad are mult timp liber, de aceia muli
pensionari ncep s se ocupe de politic, sunt foarte activi i muli din ei pot ocupa
i posturi de conducere n domeniul politic. Omul n procesul de resocializare
revizuiete abilitile formate ulterior, le selecteaz i perfecteaz . n condiiile de
tranziie omul este nevoit s se adapteze la noile condiii de funcionare a
sistemului politic. n aceast perioad omul a realizat majoritatea opiunilor
propuse de aceia el alege ocupaii noi, sau din cele care au fost hobiuri, iar acum

devin ocupaia de baz. Multe persoane n aceast perioad sunt integrai anume n
domeniul politic, muli ocup i posturi n organele politice de conducere