§3.

Modul de ocupare a funcţiilor publice şi clasificarea funcţiilor publice

A.Modul de ocupare a funcţiilor publice

Într-un stat democratic care asigură participarea poporului la conducerea şi

realizarea activităţilor de interes public formează pentru ealizarea acestor activităţi
funcţiile publice care trebuie să fie accesibile tuturor cetăţenilor în condiţiile stabilite
de lege. Accesul la funcţiile publice în republica noastră este garantat şi condiţionat
de lege.
Dreptul la încadrare în serviciul public este garantat de articolului 39 al
Constituţiei Republicii Moldova şi reglementat de Legea serviciului public a
Republicii Moldova Nr. 443. In esenţă aceste norme juridice pun baza selectării şi
completării organelor administraţiei publice.
Conform Legii serviciului public, prin aliniatul 1 al articolului 14 „ocuparea
funcţiilor publice se face prin angajare, numire, alegere, concurs”. Legislatorul a stabilit
diverse căi de ocupare a funcţiilor publice şi le-a determinat după două criterii de
ocupare a funcţiilor publice:
- funcţiile de specialişti se ocupă prin angajare şi concurs (alin. 2);
- funcţiile de conducere (de răspundere) se ocupă prin numire, alegere şi concurs
(alin. 3).
Problema modului de ocupare a funcţiei publice şi angajare a funcţionarilor
publici comportă două chestiuni.
o În primul rînd, ea impune o condiţie politică şi anume, care sînt principiile care
trebuie realizate pentru angajarea să fie bună şi utilă, cu alte cuvinte, care sînt
scopurile ce urmăresc printr-o bună angajare a funcţionarilor publici.
o În al doilea rînd, se impune o condiţie juridică, şi anume, care sunt mijloacele
tehnice, juridice prin care se poate realiza o bună angajare a funcţionarilor

54
 publici şi se poate aplica principiile ce s-a constatat că trebuie să stea la baza
angajării.1
Ocuparea funcţiei publice prin angajare.
Angajarea în funcţia publică se efectuează de administraţia autorităţii în cadrul
căreia persoana urmează să lucreze şi presupune o înţelegere a acestora, asupra
condiţiilor înaintate de părţi la angajare faţă de funcţia dată. O astfel de înţelegere se
reallizează prin încheierea unui acord individual de muncă.
Acordul se încheie în scris şi se semnează de părţi, el poate fi încheiat pe un
termen de acţiune a acordului, condiţiile de remunerare a muncii prestate, condiţiile de
premiere şi de stabilire a unor adausuri, indemnizaţii, compensaţii şi altor plăţi. Se va
determina obligaţiile funcţionarului faţă de autoritatea unde urmează să lucreze şi a
autorităţii faţă de funcţionar şi se vor referi şi la crearea condiţiilor necesare de muncă şi
la garanţiile sociale. De asemenea se vor stabili condiţiile de desfacere înainte de termen
a acordului.
Pentru funcţionarii publici condiţiile de retribuirea muncii prestate este
determinată de legislaţie şi se efectuează în conformitate cu categoriile de salarizare ale
Reţelei tarifare unice.
Ocuparea funcţiilor publice prin angajare, alegere şi concurs se
efectuează de autoritatea publică, în cadrul căreia persoana urmează să lucreze
(alin. 5).
După cum se vede angajarea o efectuiază autoritatea publică a organului,
unde persoana urmează să lucreze, în baza studiilor de specialitate şi a particularităţilor
individuale, cerute de specialitatea respectivă.
Ocuparea funcţiilor publice prin numire

1
A se vedea: I.Tarangul. Op. cit., pag. 260.

55
 Investitura funcţionarilor publici prin numire se efectuiază de autoritatea
publică ierarhic superioară sau de persoana cu funcţie de răspundere
împuternicită (alin. 4).
In cazul acesta superiorul ierarhic desemnează persoana, care urmează
să fie numită. Voinţa unilaterală a superiorului ierarhic îl investeşte pe
funcţionar cu situaţia juridică obiectivă de funcţionar public, în principiu,
superiorul ierarhic are putere discreţională ca să aleagă persoana care urmează să
fie numită. El are o largă putere de apreciere a calităţilor candidaţilor, cum şi a
momentului, cînd funcţionarul urmează să fie numit.1
De regulă, numirea persoanelor fizice se face într-o funcţie publică reieşind din
principiul democratismului prin concurs, însă cu regret pentru Republica Moldova
acesta este o problemă de perspectivă.
Conform articolului 2 din Constituţia Republicii Moldova numirile în funcţie se
fac de către Preşedintele Republicii Moldova, care numeşte Guvernului prin baza
votului de încredere acordat de Parlament. Articolul 98 (2) din Constituţia Republicii
Moldova, prevede că Prim-ministrul cere votul de încredere a Parlamentului asupra
programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. In continuare, numirea în
funcţiile publice din ministere şi din celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, precum şi în funcţiile de conducător al serviciilor descentralizate ale
acestora din unităţile administrativ-teritoriale se face de către miniştrii şi conducătorii
organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale. Cît priveşte la nivel local
numirea în funcţie a secretarilor consiliilor comunale şi orăşeneşti se face, potrivit
articolului 17 din Legea privind administraţia publică locală, de către consiliul sătesc,
orăşenesc (municipal) la propunerea Primarului. Conform articolului 63 al aceleiaşi
Legi, Primarul numeşte în funcţie personalul serviciilor publice locale.

1
A se vedea: M. Hauriou, Cours de droit public. Paris 1929, pag. 52.

56
 Numirea în funcţiile publice din instituţiile publice şi autorităţile administrative
autonome, se fac potrivit nivelului lor de organizare şi funcţionare.
Ocuparea funcţiei publice prin alegere
Ocuparea funcţiei prin alegere se stabileşte de Constituţie şi de alte legi, care
determină condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o pesoană ce tinde să candideze la
ocuparea funcţiei respective, procedura de organizare şi desfăşurare alegerilor, de
declarare a celui ales şi de invesire în funcţie.
În acest sens sunt reglementări speciale pentru alegerea deputaţilor în Parlament,
Preşedintelui Republicii, primarilor etc.. Însă ocuparea unor funcţii publice ce cad sub
incidenţa Legii cu privire la serviciul public, prin alegere este dată spre a fi reglamentată
de Guvern, care va stabili procedura de încadrare a unor categorii de funcţionari prin
alegere.
In ce priveşte ocuparea funcţiilor prin alegere, această metodă este înfăptuită la
libera apreciere a conducătorului organului care are postul vacant, bineînţeles, cu
îndeplinirea condiţiilor legale.
Procedeul de angajare prin alegere are avantajul, că funcţionarul se bucură de
oarecare independenţă faţa de puterea centrală şi dă posibilitatea ca funcţia publică să
se exercite sub influenţa şi în conformitate cu opinia publică. Dar pe de altă parte,
acest procedeu de angajare a funcţionarilor publici prezintă mai multe dezavantaje
foarte serioase din mai multe motive:
- în alegeri joacă un rol covîrşitor politica de partid;
- diverse criterii şoviniste.
Astfel, prin alegeri, în unele cazuri se introduce în administraţie politica
militantă, 1 care constituie un dezastru pentru întreaga organizare
administrativă. In multe cazuri mijloacele de propagandă le constituie corupţia,
presiunile şi făgăduielile deşarte. Pe de altă parte, poporul nu poate, şi în cele mai multe

1 A se vedea: E. Tarangul. Op. cit., pag 262.

57
cazuri, nici nu îşi dă silinţa să aleagă pe cei mai buni şi mai capabili, care prezintă
cele mai mari garanţii, că vor fi buni administratori. In alegeri interesele personale
şi interesele de partid cad mai greu în balanţă, decît valoarea personală a candidaţilor.
Deci, în fruntea serviciilor publice nu ajung decît rareori cei mai buni şi mai capabili.
Alegerea funcţionarilor publici mai prezintă dezavantajul, că dacă funcţionarul
ales nu este dependent faţa de puterea centrală, el însă, devine foarte dependent faţă de
corpul electoral. De aceea, în cele mai multe cazuri, soluţiile, care acestea le dau
diferitelor probleme administrative sînt mai mult influenţate de dorinţele şi interesele
alegătorilor, decît de consideraţii de bună administrare.
Funcţionarul ales trebuie să-şi menţină simpatiile alegătorilor săi pentru alegerile
viitoare.
Mai relevăm ca dezavantaje ale alegerii funcţionarilor publici şi faptul, că prin
repetate alegeri nu se poate asigura unitatea de acţiune în conducerea serviciilor publice,
ele sînt în multe cazuri motivul multor indisciplini şi, în fine, funcţionarul este ales de
cetăţeni, în acţiunile sale stă sub influenţa acestora, responsabilitatea sa este foarte mult
atenuată.1
Ocuparea funcţiilor publice prin concurs
Angajarea funcţionarilor publici prin concurs este efectuată printr-o procedură
specială declanşată de autoritatea publică care scoate funcţia vacantă la concurs general
sau la concurs intern, iar ca rezultat al cîştigării concursului, pesoana este angajată în
funcţia respectivă.
Dreptul de a participa la concurs îl au toţi cetăţenii Republicii Moldova cu
domiciliul permanent în ţară, posedă limba de stat, corespund cerinţelor necesare pentru
funcţia scoasă la concurs, sînt apţi din punct de vedere medical şi n-au interdicţii
prevăzute de lege.

1 E. Tarangul. Op. cit., pag 263.

58
 Concursul este efectuat de o comisie de stat competentă, înfiinţată de autoritatea
publică respectivă. Concursul include mai multe metode şi tehnici de selectare a
persoanelor, acestea constau în studierea documentelor, conversaţiei individuală, testarea,
proba practică şi alte condiţii determinate pentru funcţia concretă.
Studierea documentelor îi permite comisiei să aprecieze despe activitatea
persoanei realizată anterior. Iar prin conservare individuală comisia poate aprecia
calităţile concurentului prin punerea de întrebări directe referitoare şi la altele situaţii
obiective şi subiective, pentru primirea răspunsurilor cărora va putea face o anumită
concluzie. Testarea include probe ce permit aprecierea calităţilor personale şi
profesionale, ale concurentului, necesare pentru ocuparea funcţiei vacante. Proba practică
ajută comisia să aprecieze corespunderea cu specificul obiectivului funcţiei respecctive,
a programului de activitate sau ale altei lucrări practice executate de pretendent.
Concursul se anunţă cu o lună înainte de organizarea acestuia, în mijloacele de
informare în masă, şi se desfăşoară în două etape.
Anunţul referitor la concurs trebuie să includă:
a. autoritatea publică ce organizează concursul;
b. denumirea funcţiei publice vacante;
c. cerinţe înaintate faţă de persoanele ce pretind la ocuparea funcţiei publice vacante;
d. documentele necesare pentru admiterea la concurs;
e. obiectivele ce stau în faţa acestei funcţii publice;
Ocuparea funcţiilor publice prin concurs - oferă o serie de avantaje, cum ar fi:
o concursul presupune publicitate în procedura angajării şi de aceea
permite un control al opiniei publice asupra politicii de cadre.1
o concursul oferă prin publicitatea sa posibilitatea prezentării unui
număr mai mare de candidaţi, ceea ce permite selectarea mai
riguroasă.
1
A se vedea: I. Staroşciak. L'interdisciplinarite dous la recberbe administatife. Paris 1973, pag. 201.

59
 o concursul se poate ţine numai dacă au fost stabilite condiţiile pe cale
generală, ceea ce înseamnă că, candidatul, care a întrunit aceste
condiţii, în cel mai înalt grad va putea pretinde numirea în postul scos la
concurs.1 In acest fel subiectivismul în alegerea cadrelor este limitat.
o concursul presupune existenţa unei comisii de specialişti, a cărei
apreciere oferă mai multe garanţii de obiectivitate.
De aceea, considerăm, concursul metodă cea mai eficientă de recrutare a
cadrelor. De altfel, nu întîmplător această metodă este larg aplicată în angajarea
cadrelor pentru administraţia de stat în tot mai multe ţări.2
In ceea ce priveşte metodologia organizării concursului, în practică este foarte
larg răspîndit sistemul verificării teoretice a candidaţilor prin probe scrise sau orale.
In ultimul timp, însă, a început să cîştige tot mai mult teren sistemul testării,3care are
avantaje net superioare faţă de primul.
Într-adevăr, prin testare se pot verifica nu numai cunoştinţele teoretice ale
candidaţilor, ci şi deprinderile şi aptitudinile practice, ceea ce permite o apreciere mai
completă.
În legătură cu metoda angajării prin concurs, trebuie să precizăm, că ea nu poate fi
adoptată ca unica metodă de angajare a cadrelor administrative, decît în cazul funcţiilor,
care necesită cu preponderenţă cunoştinţe tehnice de specialitate. Atunci cînd o anumită
funcţie presupune o activitate prevalent socială sau politico-organizatorică, este mai
puţin indicat să fie folosită această metodă, deoarece aptitudinile şi încrederea, pe
care o oferă un candidat (strict necesare pentru asemenea funcţii) nu pot fi întărite
după criterii generale. Conform articolului 13 (6) al Legii serviciului public, funcţiile

1 A se vedea: I. lovănaş, Op. cit., pag. 181.

2
A se vedea: Ch. Debbasch. Science administrative. Dalloz 1972, pag. 422-425.
3
A se vedea: Д.H. Бaxpax. Op. cit., pag. 133-134.
2
3

60
publice le ocupă persoanele, care au gradul de calificare necesar. Dacă persoanele,
care se încadrează în serviciul public nu au gradul de calificare respectiv, li se
stabileşte o perioadă de probă, conform articolului 16 al prezentei legi. Comisia de
atestare examinează în perioada stabilită corespunderea acestora funcţiei deţinute şi
decide asupra conferirii gradului de calificare.
Indiferent de metodele de folosire pentru încadrarea în serviciul public şi
ocuparea unei funcţii publice, se cer din partea candidaţilor următoarele cerinţe stabilite
de Legea serviciului public a Republicii Moldova:
o cetăţenii încadraţi pentru prima dată în serviciul public în calitate de
persoane cu funcţie de răspundere şi funcţionarii publici promovaţi
pentru prima dată în posturi cu funcţie de răspundere depun
jurămîntul în forma şi condiţiile stabilite de articolul 15;
o la încadrarea în serviciul public prin angajare sau numire părţile pot
conveni asupra susţinerii unei perioade de probă, în care se verifică
dacă persoana corespunde funcţiei. Perioada de probă nu poate fi mai
mare de 6 luni, în care nu intră lipsele întemeiate de la serviciu (art. 16
alin. 1). Dacă perioada de probă a expirat, iar funcţionarul public continuă
să-şi exercite funcţiile, se consideră că el a susţinut proba. In cazul în
care persoana nu susţine proba, ea este eliberată din funcţie, conform
legislaţiei muncii (art. 16 alin. 2). Încadrarea în serviciul public prin
alegere sau concurs nu prevede perioada de probă. Aceasta nu se
stabileşte nici în cazul transferării funcţionarului public în o altă
autoritate publică (art. 16 alin. 4);
o timpul de muncă a funcţionarului public se stabileşte în
conformitate cu legislaţia muncii (art. 18);

61
 o încadrarea în serviciul public se efectuiază prin încheierea unui
acord individual de muncă, prin emiterea unei hotărîri (decizii,
dispoziţii sau a unui ordin) (art. 17);
Organizarea cadrelor serviciilor publice presupune o ierarhie a funcţionarilor
publici. Serviciile publice trebuie să aibă o ierarhie de funcţionari, fiecare avînd
menirea să exercite o funcţie superioară sau inferioară în legătură şi în conformitate
cu gradul ce-1 ocupă în ierarhie. Conform Legii serviciului public avansarea în
serviciu a funcţionarului public se face prin transferarea într-o funcţie superioară sau
prin conferirea unui grad de calificare superior (art. 19 alin. 1). De dreptul la avansare
în serviciu beneficiază funcţionarii, care au obţinut rezultate mai bune în muncă, au dat
dovadă de spirit de iniţiativă, îşi perfecţionează continuu pregătirea profesională, sînt
incluşi în rezerva de cadre şi gradul de calificare necesar (art. 19 alin. 2).
Prin avansare se înţelege trecerea funcţionarului public, cu acordul său, într-un alt
grad sau treaptă profesională superioară în cadrul aceleiaşi funcţii sau trecerea într-o
funcţie superioară.
O bună organizare şi o bună funcţionare a serviciilor publice pretinde ca
diferitele grade din ierarhie să nu fie ocupate prin numirea unor persoane din afară.
Numai gradele cele mai inferioare din ierarhie pot fi ocupate de persoane din afara
serviciului. Celelalte grade însă, care pretind experienţă şi cunoştinţe, trebuie să fie
ocupate prin avansarea funcţionarilor din gradele inferioare. Astfel, gradele
superioare vor fi completate cu funcţionari, care cunosc organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice, care au experienţa şi pe care i-a cunoscut conducerea serviciilor
publice ca funcţionari capabili şi cu tragere de inimă pentru serviciile publice.1
Pentru o bună organizare şi o bună funcţionare a serviciilor publice legislaţia din
diferite ţări, precum şi legislaţia din Republica Moldova, garantează funcţionarilor

1 A se vedea: M. Platon. Op. cit., pag. 127-157; D. Deletant. Public Personnel Administration. Riley, New-York 1993, pag. 3; E. Tarangul. Op. cit., pag
317; A. Negoiţă. Op. cit., pag. 99-100. M. Preda. Op. cit., pag. 86-87.

62
publici un drept obiectiv la avansare. Problemele care se pun la avansare sînt cam
aceleaşi, ca şi la numirea funcţionarilor publici, existînd totuşi o deosebire. La
angajare persoanele, care urmează să fie numite, nu sînt cunoscute, pe cînd la
avansarea funcţionarilor publici sînt cunoscuţi, activînd sub ochii superiorilor
ierarhici, care sînt în măsură să-i aprecieze şi să-i califice.1

B. Clasificarea funcţiilor publice

În scopul perfecţionării sistemului de formare, selectarea şi repartizarea cadrelor

din serviciul public, al organizării raţionale şi sporirii eficienţei muncii lor,
diferenţierii salariilor în raport cu complexitatea activităţii în funcţia dată, precum şi
în scopul soluţionării altor chestiuni, ce ţin de serviciul public, se elaborează un
Clasificator unic al funcţiilor publice şi caracteristicile model de calificare a funcţiilor
publice, aprobate de Guvern ( art. 7, alin.4 din Legea serviciului public).
Profesorul M.Platon afirmă că „Clasificarea, întotdeauna stabileşte o anumită
ordine. Ea împarte domeniul examinat al obiectelor în grupe, pentru a sistematiza acest
domeniu şi a-l face mai accesibil”.2
Clasificatorul unic al funcţiilor publice explică cele de mai de sus, prin
concretizarea funcţiilor pentru fiecare autoritate publică determinîndu-le la rangurile
respective.
Deşi funcţiile publice, cît şi autorităţile publice sunt mai multe, celelalte funcţii
publice şi statutul lor sunt determinate de către alte acte juridice, fie de legi, hotărîri,
decrete, dispoziţii sau ordine etc.

1A se vedea: G. Jeze. Les principes generaux du droit administratif. Vol II, Paris 1930, pag. 492 R. Bonnard. Precis elementaire de droit
administratif. Paris 1926, pag. 470; E. Tarangul. Op. cit., pag 319.
2 A se vedea: M. Platon. Serviciul Public în Republica Moldova, Chişinău 1997, pag. 107.

63
 Clasificarea funcţiilor publice mai pot fi efectuate în dependenţă de statutul
acestora, în funcţii de conducere şi funcţii de execuţie. Astfel, în virtutea unor funcţii pe
care le deţin, unele persoane răspund de desfăşurarea activităţii într-o unitate sau sector
de activitate, avînd dreptul da a lua decizii în acest scop, astfel aceste funcţii sunt numite
funcţii de conducere.
De asemenea, funcţiile publice mai pot fi clasificate şi după alte criterii în
dependenţă de atribuţii şi competenţe, complexitate şi responsabilitate etc. În dependenţă
de aceste criterii mai pot fi şi alte funcţii.
Conform articolului 8 al Legii serviciului public al Republicii Moldova se
prevede divizarea funcţiilor publice în trei categorii:1
rangul I - include funcţii de conducere din autorităţile publice
centrale, funcţiile de conducere din autorităţile administraţiei publice a unităţilor
teritoriale autonome, cu statut special;
rangul II - include funcţii de conducere din unităţile autorităţilor
publice centrale, funcţii de execuţie din aceste autorităţi şi funcţii de
conducere din autorităţile administraţiei publice locale;
rangul III - include celelalte funcţii din autorităţile publice şi
prefecturi.
În literatura juridică întîlnim mai multe forme de divizare a funcţiilor publice.
De exemplu, funcţiile publice conform legislaţiilor Federaţiei Ruse se împart în:
- funcţii, numite "politico-jurisdicţionale";
- funcţii, numite de "patronat";
- funcţii, pur administrative.2

1 Legea Republicii Moldova pentru modificarea articolului 8 din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995, Nr.61-XV din 11.04.2001,
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.49-50 din 03.05.2001
2 A se vedea: Д.Н.Бахрах. Адмистативное право. Москва 1997, pag. 106-107

64
 Din punct de vedere al importanţei funcţiilor publice, A. Iorgovan le grupează
în două mari categorii:
- funcţii de conducere, adică în sensul larg, acestea sunt funcţii de
organizare, coordonare, îndrumare şi control, ele fiind în acelaş timp
şi funcţii de decizie;
- funcţii de execuţie.1
Ţinînd cont de importanţa teoretică cît şi practică a clasificării funcţiei efectuată
de Antonie Iorgovan o vom reproduce integral.
Funcţiile de conducere sunt clasificate
1. Sub aspectul conţinutului procesului decizional administrativ:
a. funcţii care presupun toate elementele conducerii;
b.funcţii care presupun realizarea numai anumitor elemente ale conducerii
(organizare, coordonare, control etc.).

2. Sub aspectul sursei legislative:

a. funcţii prevăzute în Constituţie;
b. funcţii prevăzute în statutul funcţionarilor publici;
c. funcţii prevăzute în statute speciale.

3. Sub aspectul gradului de complexitate şi răspundere:

a. funcţii de conducere la nivelul organului administrativ;
b. funcţii de conducere la nivelul organelor interne (ce nu apar şi ca organe de
conducere);
c. funcţii de conducere la nivelul compartimentelor (aparatului).

1
A se vedea: A. Iorgovan. Op. cit., pag. 632-634.

65
 4. Sub aspectul naturii intriseci:
a. funcţii de conducere cu o natură exclusiv administrativă (ministru, director
general, director, rector, etc.);
b. funcţii de conducere de specialitate (director tehnic, inginer-şef, contabil-
şef, etc.).
5. Sub aspectul retribuţiei:
a. funcţii de conducere retribuite;
b. funcţii de conducere ne retribuite (mai ales în ipoteza cumulului).

Funcţiile de execuţie sub aspectul naturii lor pot fi clasificate în :

a. funcţii pur administrative: principale şi auxiliare;
b. funcţii de specialitate: tehnice, economice, juridice etc.

2. După gradul de stricteţe al disciplinei:

a. funcţii civile;
b. funcţii cu caracter militar.

3. După modul de desemnare a titularilor:

a. funcţii care presupun numirea titularilor;
b. funcţii care presupun repartizarea titularilor;
c. funcţii care presupun alegerea titularilor.

4. După regimul juridic aplicabil:

a. funcţii cărora li se aplică regimul dreptului comun;
b. funcţionari cărora li se aplică regimuri statutare speciale.
Considerăm această clasificare deosebit de reuşită, atît din punct de vedere
teoretic, cît şi practic, care poate servi ca bază la elaborarea unui clasificator al

66
funcţiilor publice. Vedem această clasificare utilă în elaborarea unui nou cadru
legislativ al republicii privind legiferarea statutului juridic al funcţiei publice.
Pentru ca serviciile publice să-şi realizeze sarcinile pentru care au fost
organizate, este necesar ca funcţiile publice - acele grupări de atribuţii, puteri şi
competenţe - să fie ocupate de persoane fizice cu o pregătire de specialitate, care
să realizeze în practică, sarcinile serviciilor publice, astfel cum acestea sînt grupate de
articolul 8 al Legii serviciului public.
In final, analiza celor expuse mai sus ne permite concluzia, că noţiunea de
funcţie publică descrisă în articolul l al Legii serviciului public nu corespunde teoriei
ştiinţifice actuale deoarece:
- nu se observă o logică juridică în formularea acesteia, care ar fi
bazată pe o doctrină ştiinţifică, adică lipseşte principiul continuităţii
în ordinea de formulare şi stabilire a conceptului orientativ în
teoriile juridice existente;
- ar fi binevenit de concretizat că funcţia publică are menirea de a
realiza în mod continuu şi permanent un interes general;
- definiţia la moment nu face o delimitare concretă între serviciul
public, prestaţie, funcţia publică şi instituţia de drept al muncii.
In această ordine de idei nu putem fi de acord că orice muncă socială din
sistemul serviciului public poate fi inclusă în rangurile funcţiilor determinate de
articolul 8 al Legii serviciului public.
Aceste formulări ne duc la concluzia că funcţionarul public poate fi recunoscut
orice cetăţean, care prestează o muncă socială în sistemul serviciului public, ceea ce
ar duce inevitabil la un număr impunător de funcţionari publici.

67
45
45
45