Dr.

Administrativ Curs 3
10.03.2014

Izvoarele dreptului administrativ

Notiunea de izvor de drept este analizata in doctrina, teoria generala a dreptului, cu doua acceptiuni:
a)

Izvoare materiale prin care se evoca acele conditii concrete, obiective, care determina adoptarea unor norme,
reguli juridice;
b)
Izvoare formale care reprezinta modalitatile specifice in care se concretizeaza regulile juridice, prescriptiile
juridice si care, la randul lor, sunt scrise si nescrise.

Izvoarele formale scrise:

1.

Constitutia:
Reprezinta un izvor formal scris pentru toate ramurile dreptului, inclusiv dreptul administrativ, ea avand caracter
de lege suprema, fundamentala in stat. Acest caracter este proclamat chiar de art. 1, alin. (5) din Constitutie, potrivit
caruia in Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
In functie de obiectul lor de reglementare, unele din normele constitutionale reprezinta izvoare constitutionale
exprese pentru dreptul administrativ, cum ar fi dispozitiile articolelor 2-5 din Constitutie care reglementeaza
Presedintele, Guvernul, raportul dintre Parlament si Administratia publica, insa dispozitii aplicabile dreptului
administrativ se regasesc si in alte parti ale Constitutiei (ex. art. 77, Cap. I, Titlul III reglementeaza atributia
presedintelui de promulgare a legii).
Alte prevederi constitutionale reprezinta izvoare implicite pentru dreptul administrativ, dat fiind faptul ca ele
consacra norme, principii aplicabile statului de drept in general, autoritatilor sale, implicit celor din sfera puterii
executive. Ex.: alin. (4) si (5) ale art. 1 separarea puterilor in stat si obligativitatea respectarii suprematiei
Constitutiei si a legii.

2.

Legea ca act juridic al Parlamentului:

Termenul de lege are doua acceptiuni:

lato sensu, el evoca orice act juridic care are o forta obligatoriei pentru el;
stricto sensu , el evoca actul juridic al Parlamentului care poarta aceasta denumire.

In conformitate cu art. 73 din Constitutie, exista trei categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare.
Legile constitutionale sunt cele prin care se modifica sau se revizuieste Constitutia dupa procedura prevazuta in
Titlul VII al sau care poarta chiar denumirea de Revizuire a Constitutiei. In principiu, orice norma constitutionala
poate fi revizuita, cu conditia respectarii acelor limite ale revizuirii care sunt mentionate in art. 152 si care includ:
a) Norme constitutionale care sunt sustrase posibilitatii de a fi revizuite;
b) Interzic revizuirile care au ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau
ale garantiilor acestora;
c) Interdictia revizuirii Constitutiei in cazul existentei unor situatii extraordinare care sunt stare de asediu, de
razboi sau de urgenta.

Dr. Administrativ Curs 3

10.03.2014
In ceea ce priveste prima categorie de dispozitii, de limite, aceasta include prevederile constitutionale privind:

Caracterele fundamentale ale statului (national, independent, unitar si indivizibil)

Forma republicana de guvernamant
Integritatea teritoriului
Independenta justitiei
Pluralismul politic
Limba oficiala potrivit art. 13, este limba romana

Conform art. 1 din Constitutiei, caracterele fundamentale ale statului sunt: national, suveran, independent, unitar
si indivizibil. Limitele nu contin caracterul suveran al statului, doar celelalte patru caractere.
Legile organice si ordinare intre cele doua categorii de legi exista atat asemanari, cat si deosebiri. In ceea ce
priveste deosebirile:
a) Domeniul de reglementare: legile organice reglementeaza acele materii care sunt prevazute expres si
limitativ in Constitutie fie in art. 73, alin. (3), fie in celelalte prevederi constitutionale la care trimite norma
de la litera t) a acestui art.; legea ordinara reglementeaza toate celelalte materii pentru care Constitutia nu
prevedere adoptarea unei legi organice.
b) Modul de adoptare: legile organice, ca si regulamentele Parlamentului, se adopta cu majoritatea absoluta,
adica cu majoritatea membrilor fiecarei camere, pe cand legile ordinare si hotararile Parlamentului se adopta
cu majoritatea simpla, adica majoritatea membrilor prezenti din fiecare camera.
Asemanari intre cele doua tipuri de legi:
-

Promulgarea legii de catre presedinte in termen de cel mult 20 de zile de la primire; presedintele se poate opune
promulgarii sesizand CCR sau, dupa caz, solicitand Parlamentului sa reexamineze legea, caz in care termenul se
reduce la jumatate (adica 10 zile de la primirea legii adoptata dupa reexaminaze sau a deciziei CCR)
Publicarea in Monitorul Oficial care este obligatorie. si trebuie raportata la principiul de drept nemo
censetum ignorarum lege; ..
Momentul intrarii in vigoare a legii care, de regula, este de la 3 zile de la data publicarii, daca prin lege nu se
prevede o alta data ulterioara
Principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 din Constitutie, potrivit caruia legea produce efecte doar
pentru viitor, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile

In sistemul constitutional romanesc, regula o rerezinta legea ordinara, iar exceptia o reprezinta legea organica.
Majoritatea legilor organice reglementeaza materii ale dreptului administrativ. O lege organica sau ordinara este izvor
al acestei ramuri de drept in masura in care reglementeaza institutii care ii sunt specifice.
3.

Actele Guvernului:
In conformitate cu art. 108 din Constitutiei, Guvernul adopta hotarari si ordonante.

Ordonantele Guvernului sunt adoptate in baza institutiei delegarii legislative care este reglementat in art. 115
din Constitutiei si ea semnifica un transfer de competenta in materie de legiferare (..) dinspre Parlament care este
unica autoritate legiuitoare a tarii in spre Guvern care este clasicul executiv. Exista doua tipuri de ordonante:
a)Simple sau obisnuite se adopta numai in temeiul unei legi speciale de abilitare prin care Parlamentul
imputerniceste Guvernul sa adopte acte normative cu forta legii in materii care nu fac materia legilor

Dr. Administrativ Curs 3

10.03.2014
organice. Rezulta ca aceste ordonante se pot adopta numai in domeniul legilor ordinare. Trebuie sa se prevada
expres domeniul si data pana la care Guvernul este imputernicit sa le adopte si, fara sa fie obligatoriu, poate
sa se prevada ca ordonanta se supune aprobarii Parlamentului pana la implinirea unui termen de abilitare.
Rezulta ca regula e ca ordonanta simpla nu se supune Parlamentului, decat daca legea speciala de abilitare
prevede expres acest lucru.
b) Ordonanta de urgenta este exceptia in materia delegarii legislative, ea putandu-se adopta numai in situatii
extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amanata cu obligatia pentru Guvern de a motiva urgenta in
continutul ordonantei. Spre deosebire de ordonantele simple, cele de urgenta pot reglementa si materiile legii
organice (posibilitate neprevazuta expres pana la revizuirea Constitutiei din 2003) caz in care apobarea ei de
catre Parlament se va face cu majoritatea absoluta prevazuta pentru legile organice.
-

Constitutia instituie anumite interdictii si restrictii cu privire la ordonantele de urgenta care:

nu pot afecta regimul institutiiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale,
drepturile electorale;
nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietatea publica.

Ordonantele de urgenta, ca si cele simple, sunt izvoare ale dreptului administrativ prin natura lor, ele fiind acte
administrative prin natura organului de la care emana si acte cu putere de lege prin forta lor juridica, prin aprobarea
lor de catre Parlament ele trec din sfera puterii executive in sfera puterii legiuitoare. Ele reprezinta izvoare de drept si
prin obiectul de reglementare,atunci cand acesta este reglementat de regimul unor institutii specifice dreptului
administrativ. Ex: OUG 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor.
Hotararile Guvernului sunt actele tipice ale puterii ale Guvernului prin care acesta isi exercita misiunea
specifice lui de a pune in executare legea dupa cum prevede si art. 108, alin. (2) din Constitutie. Ca si ordonantele, si
hotararile Guvernului se semneaza de catre primul ministru si se contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii
lor in executare. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, in caz contrar, intervenind cea mai drastica
sanctiune si anume, inexistenta actului. Fac exceptie hotararile de Guvern care reglementeaza aspecte cu caracter
militar, care se comunica numai institutiilor interesate. Hotararile Guvernului sunt acte administrative care au caracter
praeter lege si secundum lege, adica sunt adoptate in baza legii, dupa ce materia a facut obiectul unei reglementari
legale.

4.

Actele autoritatilor administratiei publice centrale de specialitate:

Se concretizeaza prin ordine ale ministrilor, precizari, norme, normele metodologice, ordine comune,
acestea putand avea caracter normativ, cand sunt general obligatorii si opozabile tuturor, erga omnes (fata de toti)
si un caracter individual, atunci cand vizeaza un subiect de drept determinat.
Prin natura lor, sunt acte administrative si izvoare ale dreptului administrativ, iar prin obiectul lor pot
reglementa izvoare si pentru alte ramuri de drept, cum ar fi dreptul financiar, dreptul muncii etc.

5.

Actele administratiei publice de la nivel judetean si local:

In aceasta categorie intra:

Dr. Administrativ Curs 3

10.03.2014
-

Ordinele prefecturii care este reprezenta.. si pot avea caracter normativ sau individual, sfera lor de aplicare
vizand judetul in care prefectul isi desfasoara activitatea
Hotararile consiliilor judetene si locale
Dispozitiile primarului si ale presedintelui Consiliului judetean

Toate sunt acte administrative normative sau individuale care reprezinta izvoare de drept pentru unitatile
administrativ teritoriale in care autoritatile de la care ele emana au fost alese si isi desfasoara activitatea. Ca regula,
actele normative, produc efectele de la data publicarii, iar cele cu caracter individual, de la data comunicarii.

Izvoare formale nescrise:

1.

Obiceiul sau cutuma:

In unele state are recunoscuta aceasta calitate de izvor de drept, unele state avand o Constitutie
cutumiara (Anglia, Australia). In Romania, fara a I se lega calitatea de izvor de drept, obiceiul are o anumita influenta
in procesul de interpretare si aplicare a normelor juridice. Actuala Constitutie aseaza obiceiul in categoria izvoarelor
de drept cu rang constitutional, prin art. 44, alin. (7), potrivit caruia, dreptul de proprietate obliga la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea tuturor celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Art. 120 din Constitutie consacra principiul autonomiei locale
alaturi de descentralizare si neconcentrarea serviciilor publice. Autonomia locala naste anumite practici care se
respecta de catre autoritatile autonome in virtutea unor norme cutumiare, fara sa fie obligatorie existenta unor
prescriptii legale, ele reprezentand veritabile norme-izvoare de drept. Exemplu: organizarea unor activitati, targuri,
oboare, nunti, celebrari, evenimente in zilele nelucratoare, ceea ce obliga administratia sa fie prezenta chiar daca e
vorba despre o zi libera.
2.

Jurisprudenta (practica instantelor judecatoresti):

Fara a fi un izvor propriu-zis de drept, influenteaza dreptul, in general, si pe cel administrativ, in

particular. Mai mult chiar, legea contenciosului administrativ prevede ca deciziile prin care se anuleaza in tot sau in
parte un act administrativ normativ in general obligatorii si au putere catre viitor, publicandu-se in MO al Romaniei
sau in cele judetene, in functie de organul de la care emana actul anulat. Solutia a fost imprumutata dupa regimul
deciziilor CCR care, potrivit art. 147 din Constitutie, au aceleasi caracteristici. In Franta, jurisprudenta instantelor
judecatoresti, a tribunalelor administrative este un veritabil izvor de drept, recunoscandu-se ca dreptul administrativ
francez este mai mult facut de catre judecator, decat de legiuitor (jurislator).
3.

Doctrina (literatura de specialitate):

Fara a fi un izvor de drept propriu-zis, influenteaza evolutia sistemului de drept in ansamblul sau.