Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu

Criasa din poveti


Neguri albe, strlucite
Nate luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le ntinde pe cmpie;
S-adun flori n eztoare
De painjen tort s rump,
i anin-n haina nopii
Boabe mari de piatr scump.
Lng lac, pe care norii
Au urzit o umbr fin,
Rupt de micri de valuri
Ca de bulgri de lumin,
Dndu-i trestia-ntr-o parte,
St copila lin plecat,
Trandafiri arunc roii
Peste unda fermecat.
Ca s vad-un chip, se uit
Cum alearg apa-n cercuri,
Cci vrjit de mult e lacul
De-un cuvnt al sfintei Miercuri;
Ca s ias chipu-n fa,
Trandafiri arunc tineri,
Cci vrjii sunt trandafirii
De-un cuvnt al sfintei Vineri.
Ea se uit... Pru-i galben,
Faa ei lucesc n lun,
Iar n ochii ei albatri
Toate basmele s-adun.