Sunteți pe pagina 1din 48

RIDICRI TOPOGRAFICE SPECIALE

Generaliti
Lucrrile topografice se pot mpri n general n dou pri:
a) Lucrri topografice efectuate n scopul obinerii unei hri sau al unui plan
topografic;
b) Lucrri topografice efectuate ntr-un anumit scop tehnic.
Obiectul cursului se nscrie n cea de-a doua categorie.
n acest context, lucrrile se execut de obicei pe zone mult mai restrnse dect cele
din prima categorie (cnd vorbim de regul de ntocmirea hrii sau planului topografic de
baz la diferite scri),iar caracteristicile lucrrilor topografice sunt puternic influenate i
uneori chiar impuse de scopul tehnic urmrit. Metodele i instrumentele folosite n lucrrile
topografice speciale duc la o difereniere a acestora fa de lucrrile clasice conducnd la o
nou ramur a msurtorilor terestre care are un obiect propriu topografia special sau
geodezia aplicat.Topografia special se dezvolt, strns legat de celelalte ramuri ale
msurtorilor terestre: topografia general, geodezia, fotogrammetria, cartografia, ea
cunoscnd ns o dezvoltare mai spectaculoas att din punct de vedere al instrumentaiei
folosite ct i al tehnologiei de lucru, bazndu-se adesea pe geniul creator al inginerului
geodez. Are legturi strnse cu discipline precum: matematica, fizica, geologia,
geofizica,hidrografia etc., discipline ce influeneaz direct msurtorile terestre. Diversitatea
ramurilor tehnice care apeleaz la serviciile topografiei speciale este att de mare nct se
poate spune c nu exist lucrare tehnic n care s nu se simt necesitatea acesteia.
n topografia special se deosebesc patru mari activiti:
1. Lucrrile topografice pentru ntocmirea proiectelor care sunt strns legate de
scopul tehnic urmrit;
2. Pregtirea topografic a proiectelor (proiectarea tehnico-topografic);
3. Lucrrile topografice pentru trasarea pe teren a proiectelor;
4. Lucrrile topografice n timpul exploatrii obiectivelor proiectate pentru urmrirea
comportrii n timp a acestora.
Pornind de la aceste patru mari activiti lucrrile topografice implic trei faze mari:
Determinarea coordonatelor X, Y, H a unor serii de puncte topografice care servesc la
ntocmirea materialului grafic necesar proiectrii care fac obiectul problemei topografice
directe;
Executarea obiectivelor tehnice care necesit aplicarea pe teren a proiectelor i
lucrrilor de trasare n timpul execuiei fac obiectul problemei topografice inverse;
mbinarea problemei topografice directe i a problemei topografice inverse face
obiectul msurrii de deformaii i urmrirea comportrii n timp a obiectivelor realizate.
Toate aceste trei faze fac obiectul a trei cursuri distincte:
- Ridicri topografice speciale;
- Topografia inginereasc;
- Msurarea topografic a deplasrilor i deformaiilor construciilor.
1. Documentaia topografic necesar proiectrii pentru ntocmirea i aplicarea pe
teren a diferitelor proiecte trebuie s fie dinainte pregtite elementele geo-topografice ce
servesc ca baz de proiectare.
Planurile topografice reprezint documentul grafic principal necesar repartizrii (n
zon) corecte a obiectivelor tehnice, calitatea acestora condiionnd rezolvarea just a
problemelor de sistematizare.

Reelele de sprijin care formeaz legtura ntre proiectele tehnice i situaia concret
n teren constituie baza topografic principal a inginerului geodez.
Calitatea acestora condiioneaz n mod nemijlocit corespondena dintre proiect i
realitatea din teren.
Coninutul i volumul elementelor topografice sunt prevzute n standarde i norme.

RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA


LUCRRILOR DE MBUNTIRI FUNCIARE
6.1 Aspecte generale privind realizarea lucrarilor de imbunatatiri funciare
Studiile de teren premergatoare trasarilor pentru lacrarile de Imbunatatiri funciare se pot
clasifica in :
Studiile climatice sunt bazate pe inregistrarile pe perioade lungi de timp (20-30 ani) si ele
trebuie sa prezinte date in legatura cu temperature, precipitatiile, evapotranspiratia potentiala,
vanturile etc.
Studiile hidrologice permit sa se prezinte reteaua hidrografica, denumirea albiilor raurilor,
debitele si nivelurile carcteristice, hidrograful debitelor de apa, calitatea apei, regimul
viituriloretc.
Studiile hidrogeologice se bazeaza pe foraje executate la diverse adancimi, prezentandu-se
sub forma de harti hidrogeologice cu hidroizofreatele si hidroizohipsele, precum si profile
hidrogeologice representative cu stratificatia pamanturilor si rocilor, caracteristicile stratului
acvifer, regimul nivelurilor apelor freatice etc.
Studiile geotehnice sunt bazate pe foraje executate la diferite adancimi, avand ca rezultat
obtinerea planurilor de situatie cu raionarea geotehnica si indicarea naturii pamanturilor de
adancimea forajelor, planuri de detaliu cu amplasamentele lucrarilor de prospectiuni in zona
constructiilor principale.
Studiile pedologice stabilesc, din punctul de vedere al lucrarilor de imbunatatiri funciare,
caracteristicile si raspandirea solurilor, pe baza lor intocmindu-se harta texturii solului, harta
permeabilitatii, harta capacitatii .
Studiile hidraulice pe baza carora se rezolva mai multe probleme cum ar fi :1) studii pe
modele hidraulice asupra unui sector sau tronson de rau ; 2) conditiile de evacuare a debitelor
maxime in albie, la baraje ; 3)capacitatea de evacuare a descarcatorilor de ape mari ai
barajelor ; 4)infiltratiile prin corpul barajului sau pe sub baraj ; 5) nivelurile apei in emisar si
evolutia malului emisarului in punctele de descarcare a retelelor de descarcare.
6.2 Lucrari topografice la trasarea proiectelor de desecare
Lucrarile de desecare se realizeaza in vederea asigurarii unui regim hidric favorabil atat in sol
cat si la suprafata acestui in vederea dezvoltarii in conditii normale a culturilor. Lucrarile de
desecare cuprind : reteaua permanenta de canale si conducte. Constructiile aferente acesteaia
si unele lucrari anexe. Reteaua permanenta este alcatuita din : canale de pamant deschise
realizate in zonele mai joase constituind reteaua de colectare ; canale deschise de adancime
mare pentru interceptarea panzei freatice sau conducte inchise care formeaza reteaua de
drenaj ; canale de centura pentru interceptarea apelor provenite din exteriorul suprafetei
amenajate.
Constructiile aferente retelei de desecare constau in : ruperi de panta(caderi , stavilare,
constructii pentru subtraversare, podete etc). Lucrarile anexe sunt necesare pentru exploaterea
amenajarilor executate si suprind : drumuri de exploatare, plantatii de protectie, diferite
constructii pe sistem.
In vederea eliminarii excesului de apa, se vor trasa canale colectoare fie perpendicular, fie sub
un unghi oarecare fata de canalul principal de evacuare.

Aplicand metoda coord. Rectangulare vom trasa pozitia altimetrica a pun ctelor de varsare ale
canalelor colectoare, stabilind din aceste puncte directia axelor respective care se va jalona, la
fel se va face si pentru materializarea prin jaloane a canalelor secundare si a santurilor de
desecare. Pentru canalele de coasta sau centura trasarea axelor se va face prin metoda
drumuirii pornind de la punctul de varsare a canalului. Dupa trasarea axelor si marcare lor ale
retelei de canale colectoare si de evacuare, se vor determina cotele acestor puncte prin
nivelment geometric, intocmind fise de gabaritaj si trasand profilele transversale ale canalelor.
6.2.1 Trasarea profilului transversal a unui canal de desecare amplsat pe un teren ses
Elementele geometrice necesare la trasare
sunt : latimea la fund(b=1,8m), adancimea
canalului (h=2.1m) si inclinarea taluzurilor
(1 :2). Se calculeaza deschiderea totala a
canalului, egala cu 4.2+1.8+4.2=10.2m,
masurand de la axa cate 5.1m pe cele 2
directii. Reperarea tarusilor de pe axa in caz
de distrugere se va face cu ajutorul unor reperi
materializati la aceeasi distanta(15-20 m) determinati prin nivelment geometric fata de acelasi
plan de comparatie.
6.2.2 Trasarea profilului transversal al unui canal de coasta
Pentru marcarea pe teren a profilului transversal, utilizam ca si in cazul trasarii
canalului pe terenul ses, cele 3 elemente esentiale : latimea la fund a canalului (6m),
adancimea canalului (3m) si taluzurile cu inclinarea 1 :1.

RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA CILOR DE


COMUNICAII
4.1Generalitati:
Constructia cailor de comunicatii necesita un insemnat volum de lucrari topo la proiectare,
trasare si executie. Etapele de realizarea a acestei lucrari constau in:
Proiectarea pe plan a axei caii la scara 1:5000 1:25000
Trasarea pe teren a axei proiectate
Ridicarile topo de detaliu in jurul axei, necesare intocmirii proiectului definitive
Stabilirea unui traseu definitiv
Trasarea curbelor de racordare
Trasarea pe teren in plan si in inaltime a caii de comunicatie
4.2 Aplicarea pe teren a traseului provizoriu si ridicarea in plan a benzii de studiu.
Traseul stabilit pe harta sub forma de linia franta denumit si poligonul de baza, se
aplica prin teren prin metoda drumuirii. Cand traseele sunt lungi neincadrate intre pct
cunoscute, sau fara vize de referinta, se vor efectua intersectii inapoi nu numai la capete ci si
pe parcurs, ori de cate ori e posibil. Fasia de teren din lungul acestui traseu denumita banda de

studiu, se ridica in plan prin metoda radierii, pe o latime corespunzatoare, obtinand in final un
plan de situatie cu curbe de nivel, pe care se alege traseul definitiv.
4.3 Pichetarea traseului definitiv
Marcarea varfurilor de unghi V1,V2, V3.Vn ale liniei poligonale se face prin
metoda polara, din punctele de drumuire D1, D2.Dn executata in scopul trasarii axei cai de
comunicatie. Uneori se apeleaza si la coordonate echerice sau reperaj prin distante fata de
detaliile
existente
pe

teren.

Dupa materializarea varfurilor de unghi se marcheaza corespunzator punctele


caracteristice ale traseului: inceputul si sfarsitul caii de comunicatie, punctele obligate
(intersectii), hectometri intregi, punctele principale ale punctelor de racordare, schimbarile de
panta, lucrarile de arta si se intocmeste carnetul de pichetaj.
4.4 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare
Pt asigurarea circulatiei diferitelor mijloace de transport, traseul caii de comunicatie,
compus din aliniamente care se intersecteaza in varfurile de unghi Vi necesita racordarea
aliniamentelor prin curbe de racordare. Cele mai folosite curbe de racordare sunt cele in arc
de cerc. In cazul vitezelor nari de circulatie, intre aliniamnet si curba de racordare principala
se introduc, pt evitarea socurilor curbe de tranzitie sau curbe progresive (parabola cubica,
clotoida, lemniscata). Punctele principale ale curbei de racordare sunt: varful de unghi V,
punctul de intrare in curba Ti, punctul de iesire din curba Te, punctul de varf al curbei
(bisector) B si cebtrul de racordare O.
4.4.1 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare, cand varful de unghi V
este accesibil.
In functie de raza de racordaere aleasa R si unghiul dintre aliniamentele se calculeaza:
Unghiul la centru: =200g-
Lungimea tangentei T: T1=T2=Vti=Vte=R*ctg()
Lungimea bisectoarei b: b=VO-BO=[R/cos(/2)]-R=R(sec/2-1)
Lungimea curbei lc: lc=R/200g
Depasirea tangentei D: D=2T-lc
Pt verificarea trasarii pct B se calculeaza coord.
rectangulare pe tg: XB=R*sin(/2)Y=R(1-cos /2)
Elementele de trasare ale curbelor de
racordare in arc de cerc au fost calculate in functie de
raza de racordare R si unghiul dintre aliniamentele
si prezentate sub forma tabelara. Trasarea efectiva se
face cu teodolitul si ruleta. Astfel din varful de unghi
V, pe directia celor 2 aliniamente se aplica cu ruleta
lungimea tangentelor obtinand punctul de intrare in
curba Ti si punctul de iesire din curba Te. Trasand cu
teodolitul unghiul /2 fata de directia aliniamentului,
se obtine directia bisectoarei pe care se traseaza
lungimea b, obtinand punctul de mijloc al curbei B. Pt
verificarea trasarii punctului B se masoara din punctul

de intarre in curba, pe directia aliniamentului coordonatele rectangulare pe tangenta (XB, YB)


4.4.2Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este
inaccesibil.
Atunci cand varful de unghi este inaccesibil,
ca elemnetele de trasare ale punctelor de intrare si
iesire in curba, se calculeaza distantele HTi si GTe. Pt
a calcula aceste elemente pe directai aliniamentelor
A1 F1 si B1F1 se aleg punctele H si G. Se masoara
distanta de la H la G si unghiurile si .
In functie de aceste elemente se deduc unghiurile si
: =200 ; = 200-
Unghiul dintre aliniamentele se calculeaza cu
relatia: =200g-( +).
Unghiul la centru va fi egal cu unghiul de frangere al
aliniamentelorsi se calculeaza cu relatia: =200g=+.
In continuare se calculeaza lungimea segmentelor VH
si VG aplicand teorema sinusului:
GH/sin=GV/sin=HV/sin
de unde rezulta:
GV=GH(sin/sin) : HV=GH(sin/sin).
Elementele de trasare se calculeaza din tg T, calculata cu relatia lungimii tg, rezultand:
HTi=T-VH si GTe=T-VG, care aplicate pe teren din pct H si G definesc pozitia punctelor de
intrare si de iesire din curba. Pt trasarea varfului de varf a curbei se calculeaza tg auxiliara:
t=Rtg(/4).
Masurand din punctele de intrare si de iesire din curba, pe directia celor 2 aliniamente, valoare
tangentei auxiliare T, se obtine din punctele F1 si E1, iar la jumatatea segmentului F1B1 se
picheteaza punctul de varf al curbei B.
4.4.3Trasarae punctelor principale a curbelor de racordare in cazul in care nu exista
vizibilitate intre punctele H si G.
In cazul in care nu exista vizibilitate intre punctele H si G
se va executa o drumuire pe traseul G-201-202-203-H cu vize
indepartate spre E si F. In traseul poligonal se masoara unghiurile
1, 25 si distantele d1, d2,d3, d4. Coordonatele puncetlor G
si H se determina din punctele retelei de triangulatie prin una din
metodele cunoscute. Unghiul dintre aliniamente se va calcula cu
relatia: =200g*(n-2)-i.; Unghiul la centru =200g-.
In punctele G si H se calculeaza punctele si cu relatiile:
= GH-EG si =FH-HG
Orientarile din relatiile de mai sus se calculeaza din coordonatele
punctelor. Distanta de la G la H se calculeaza de asemenea din
coordonate, iar apoi problema se reduce la cazul anterior tratat.

RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA


RACORDRII CILOR DE COMUNICAII
4.5 Trasarea in detaliu a curbelor de racordare
Executia viitorului drum presupune pichetarea pe teren nu numai a punctelor
principale ci si a unor puncte intermediare, suficient de dese pe arcele TiB si TeB. Trasarea in
detaliu se poate face prin metode diferite pe baza unor tabele special intocmite, date in
literatura de specialitate.

Trasarea puntelor de detaliu se face de la punctele de intrare si de iesire din curba spre punctul
de varf al curbei si, intrucat trasarea este simetrica se va prezenta in continuare doar trasarea
de la punctul de intrare spre punctul de varf al curbei. La trasarea punctelor de detaliu, se
aplica mai multe metode din care se pot aminti:
Coordonate rectangulare pe tangenta (abscise si arce egale)
Metoda polara
Metoda coardelor prelungite
Met coordonatelor rectangulare pe coarda
Met sfertului
4.5.1 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale.
Pt materializarea pe teren a punctelor de detaliu,
este necesar sa se calculeze, mai intai, elementele de
trasare a acestora. In functie de densitatea impusa a
punctelor de detaliu, se alege valoare ordonatei X1, fata
de care se vor calcula celelalte ordonate si abscise.
Astfel se pot scrie relatiile:
x1=2,3,4,5.20m: y1=R-R2-(x1)2
x2=2*x1; y2=R-R2-(2x1)2

xn=n*x1; yn=R-R2-(nx1)2
Pt trasarea punctelor de detaliu, in punctul de intrare in
curba pe directia tangentei se masoara abscisele
x1,x2.. obtinand in final punctele de detaliu 1,2 . Metoda se aplica in cazul cand exista
vizibilitate spre punctul de frangere al aliniamentelor si terenul este orizontal.
4.5.2 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangeni, arce egale
La aceast metod, trasarea punctelor de detaliu se fiice n mod similar cu metoda
precedent, ns elementele de trasare se obin diferit .
Ii funcie de densitatea punctelor de detaliu, se alege lungimea arcului 1 ca fiind egal
cu 5,10 ... 20 m, fata de care se calculeaz unghiul la centru . Cu unghiul la centru si raza de
racordare impus, se calculeaz coordonatele rectangulare pe tangent aplicnd relaiile:
xi=Rsini ; yi=R-Rcosi = R(1-cosi) i - numrul punctului de detaliu (i = 1,2,...)
4.5.3 Metoda polari
Metoda se aplic n cazul terenurilor accidentate (ramblee
nalte i deblee adnci) i respectiv cnd exist vizibilitate spre
punctul de frngere al aliniamentelor V. La aceast metod
elementele de trasare ale punctelor de detaliu se calculeaz n funcie
de lungimea corzii S, care poate fi de 2, 5 sau 20 m si raza de
racordare R. Unghiul polar de trasare se calculeaz cu relaia:
/2=arcsin(S/2R) Pentru trasarea punctelor de detaliu, se staioneaz
cu teodolitul n punctul de intrare m curb se vizeaz vrful de unghi
V, cu Om aparat dup care se rotete aparatul cu micarea
nregistratoare pn cnd la microscopul de lectur se va executa o citire egal cu valoarea
unghiului A/2- calculat. Cu ruleta se msoar pe aceeai direcie lungimea corzii S obinanduse punctul 1. Se traseaz apoi unghiul 2/2 iar cu un capt al ruletei n punctul 1, cu lungimea
ruletei egal cu valoarea S, se aduce cel de-al doilea capt al ruletei pe direcia de viz,
obinnd poziia punctului 2. In continuare se traseaz unghiul 3/2, iar cu un capt al ruletei
n punctul 2 se aduce cel de-al doilea capt pe direcia de viz, materializnd punctul
3.Similar se procedeaz pentru trasarea celorlalte puncte de detaliu. Intruct erorile de trasare
se acumuleaz, dup 5-6 puncte trasate, se amplaseaz teodolitul n punctul 5, se d viz spre

punctul de intrare m curb i se traseaz unghiut 6/2. Pe aceast direcie se materializeaz


punctul 6 ta distana S.
4.5.4 Metoda coardelor prelungite
Metoda prezint particularitatea c operaiile de trasare
se realizeaz in apropierea curbei de racordare, cu ajutorul a
dou rulete, n funcie de densitatea punctelor de detaliu care
trebuie asigurat se alege lungimea corzii S. Primul punct de
detaliu se traseaz prin metoda coordonatelor rectangulare pe
tangent Pentru trasarea celorlalte puncte de detaliu, se
calculeaz lungimea segmentului k din asemnarea
triunghiurilor O12 cu 122. Astfel se poate scrie:S/R=K/S ;
K=S2/R
Pentru trasarea punctului 2 se prelungete coarda Ti1 cu o
lungime egal cu S obinnd punctul 2, iar n continuare cu
ajutorul a dou rulete, prin metoda interseciei liniare, avnd ca elemente liniare de trasare S si
k se obine punctul 2.Pentru trasarea celorlalte puncte se procedeaz in mod similar.
4.5.5 Metoda coordonatelor rectangulare pe coard
Metoda se aplic atunci cnd tangentele T sunt
inaccesibile din cauza obstacolelor existente pe teren, dar m
schimb exist vizibilitate sj accesibilitate pentru msurarea
distantelor pe direcia corzii TiTe. Deoarece trasarea punctelor
de detaliu este simetrici fat de punctul bisector B se va
prezenta in continuare metodologia de trasare de la punctul de
intrare in curbi spre punctul bisector.
Dupa ce se stabilete densitatea de pichetare din care rezuli
lungimea de arc l, se calculeaz ntr-o prim 6z unghiurile
si : =1/R*; =/2 i
Se calculeaza coordonatele pe tangenta cu relatiile: xi=Rsin(i)
si yi=R[1-cos(i)] => x i =x i si y i =y indice
Ti - y =R(1-cos /2)-R[1-cos(i )]=R[cos(i )-cos /2]
i

Trasarea arcului BT i se face prin coordonatele rectangulare pe coarda, pentru x de la B spre


T i aplicand x1,x2,x3,,xi si cu yi ,perpendicular pe coarda.
Controlul tasarii se face aplicand pe coarda TiB ordonatele(x Ti -x i ) in care x Ti =R
sin /2;
4.5.6 Metoda sfertului
Este o metoda expeditiva de intercalare a punctelor de indesire pe arce de cerc intinse intre
punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari.
Calculul elementelor de trasare se va baza pe consideratiile matematice deduse din teorema
inaltimii inscise in triunghiul dreptunghic BT e M .
2

S
Conform acestei teoreme se obtine =h(2R-h)=2Rh-h 2
2
Deoarece sageata h 1 are o valoare mica in
comparatie cu raza, in al doilea termen din relatia(4.26)
2

S
poate fi neglijata,iar relatia devine: =2h i R.
2

S2
T B = BTe
h2= i
8R
8R
8R
Valorile segmentelor T i B si BT e se pot obtine din triunghiurile TiBD si TeBD, aplicand
teorema lui Pitagora :

hi =

(TiB) 2 =(BTe) 2 =h 2

S
+
2

=> (TiB) 2 =(BC) 2 =2h i R

(4.31)

2hi R h1
=
(4.32)
8R
4
Potrivit acestei relatii (4.32) a doua sageata reprezinta un sfert din prima de unde deriva si
h
denumirea metodei.Similar se pot scrie relatiile entru celelalte sageti. h i = i 1
4
Trasarea consta in ridicarea unor perpendiculare pe mijlocul corzilor AB si BC pe
directia caroara se masoara lungimea sagetilor h 2 obtinand puncele E si I.

Inlocuind relatia (4.31) in relatia (4.29) se obtine : h 2 =

4.6 Trasarea serpentinelor


In cazul terenurilor accidentate si a unghiului mid din aliniamente, racordarea
aliniamentelor se face prin curbe exterioare complexe numite
serpentine.
Partile principale ale serpentinelor sunt:
curba circulara principala de raza r amplasata in
exteriorul varfului ascutit V;
doua curbe auxiliare Ti-Bi-Te si Ti-B2-Te de raza R ;
doua aliniamente intermediare Te-D si D-Te.
In cazul cand valorile razelor R sunt egale si
valorilealiniamentelor de redresare sunt de asemenea egale,
serpentinele sunt simetrice. Elementele cunoscute sunt unghiul
U dintre aliniamnete ,raza r a curbei principale , raza R a
curbelor auxiliare si lungimea portiunii de redresare l
.Marimile r,Rsi l se aleg in functie de situatia din teren,tinand
cont de valorile minime prescrise. Pentru executarea trasarii se
calculeaza : unghiurile , si lungimea S.
r
r
In acest sens in triunghiul V1DV se poate scrie : Tg =
=
(4.34)
DV1 Rtg / 2 l
Valoarea tg se poate exprima in functie de unghiul pe jumatate cu relatia:
2tg / 2
Tg =
=> (2R+r)tg 2 /2+2l*tg /2-r=0
2
1 tg / 2
1 l 2 r (2 R r )
(4.37)
2R r
Unghiul la centru , aferent curbei principale se calculeaza cu relatia : =200-(2 -U)
r
Distanta S se calculeaza cu relatia : S=
Pentru control se calculeaza :
sin
R * tg / 2 l
S=
cos
Prin rezolvare rezulta :

tg /2=

Pentru trasarea puncelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in


varful de unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza
unghiul( 200 g - ) pe directia caruia se masoara distanta r.
La capatul distantei se obtine punctul de intrare in curba principala D.Trasand unghiul
fata de punctul D se obtine directia spre punctul de iesire din curba D , pozitia acestuia fiind
materializata la distanta r.
Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V pe
direcia celor doua aliniamente se masoara distana S. Din V1 se masoara pe directia
aliniamnetului A1 tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti.
Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara
tangenta T. Pentru verificare se masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu l.
4.7 Trasarea curbelor progresive
Curbele progresive asigura trecerea lina a vehiculului
din aliniament in curba virajului arc de cerc.
Aliniamentul se caracterizeaza prin raza infinita(
= ), curba (q=1/ =0) , iar curba de racordare viraj
arc de cerc prin raza finita(R) si curbura(q=1/R).
Pentru prevenirea socului provocat de forta
centrifuga mai ales in punctele de intrare si iesire din
curba unde are valori maxime este necesar ca aceasta sa
apara si sa dispara treptat printr-o variatie progresiva a
curburii de la 0 la 1/R.Acest lucru se realizeaza prin
introducerea unor curbe progresive de raza variabila
numite si radioide iar arcul care ramane in partea centrala a racordarii se numeste viraj.
La drumuri cele mai des utilizate curbe progresive sunt clotoidele , la calea ferata parabola
cubica iar la canale lemniscata.
Curba clotoidei variaza liniar de la 0 la 1/R iar pentru a determina curbura unor puncte
intermediare situate la o anumita distanta de punctul de intrare in curba se poate scrie :
1 1 S
R S
: = = *s=R*l=A 2 unde : 1/ - curbura curbei progresive in punctul M
R l
l
(punct intermediar pe curba progresiva) ;1/R- curbura la sfarsitul curbei progressive si intrarea
in viraj arc de cerc ;s-distanta de la punctul de intrare in curba la punctul intermediar ;llungimea curbei progresive ;A- modulul clotoidei .
Se calculeaza modulul clotoidei : A= * s = R * l
Modulul clotoidei depinde si de viteza de circulatie a masinilor :A=0,207 V 3
Unde : V-viteza autovehiculului in km/h.
Variabila independenta a clotoidei se calculeaza cu relatia :
i S indice i la patrat / 2Apatrat = s supra 2p = (A/p)la patrat
Unde, i - unghiul format de tangenta la clotoida in punctul i cu sensul pozitiv al axei
absciselor
Si- lungimea arcului de clotoida; A-modulul clotoidei
Pentru punctul final al clotoidei i se noteaza cu : 0 =
virajului arc de cerc

1
, unde; l-lungimea clotoidei R-raza
2R

Raza de curbura a clotoidei variaza de la infinit (la intrarea in curba) pana la R (la
s
intrarea in viraj arc de cerc )si se calculeaza cu relatia: p i i
2 i
Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se calculeaza cu relatiile:
t5
t9
t3 t7
t 11
xi A 2 (t
...) ; yi A 2 (

) , unde t = radical din alfa indice i


10 216
3 42 1320
Coordonatele centrului de racordare viraj arc de cerc se calculeaza cu relatia:
xoi xi pi * sin i ; yoi yi pi * cos i
4.8Tratarea curbelor verticale:
Racaordarea declivitatilor se executa prin curbe verticale in arc de cerc , care pot fi
convexe sau concave. Pentru asigurarea unei bune vizibilitati a traseului in fata
d 2 f h2
autovehiculelor , raza curbei verticale convexe se calculeaza cu relatia R=
, df- este
h2
distanta de franare; h- inaltimea ochiului conducatorului autovehiculelor
Racordarea se face cu raze mari , pana la
10000m, pentru racordarea cu curbe convexe si pana la
2000, pentru racordari cu curbe concave .Unghiul la
centru delta al racordarii este egal cu suma unghiurilor
de panta , fara a tine cont de conventia ca unghiurile de
rampa se considera pozitive , iar unghiurile de anta
negative. Tinand cont de figura 4.14 se poate scrie:
p1 p 2 : unde, p1 si p2 reprezinta pantele celor 2
aliniamente , care pentru drumuri se exprima in
procente , iar pentru cai ferate in promile. Racordarea
verticala se face in mod similar cu metoda racordarii in
arc de cerc de la partea planimetrica.
Astfel se scrie : T=Rtg / 2
Pentru a calcula bisectoarea b, in triunghiul OAV se
poate scrie:
T 2 R 2 (OV ) 2 ( R b) 2 R 2 2bR b 2 ,
Neglijind termenul bpatrat si efectuand operatiunile de calcul rezulta :b= Tpatrat supra 2R
Acceptand ca b aprox. Yindice M si T aprox.Xindice M , estimari ce pot fi determinate pe
baza relatiilor: YM b cos / 2 b ; T X M V 'V b sin / 2 0
Se poate scrie: YM

X M2
2R

X i2
2R
Dand valori diferite lui xi se deduc valorile yi cu care se traseaza curba de racordare prin
coordonate rectangulare pe tangenta. Datorita faptului ca unghiurile de panta si rampa sunt
mici , abscisele xi se pot lua in valori orizontale si ordonatele yi pot fi masurate pe verticala.
Trasarea se va face de la punctul de intrare in curba spre punctul de varf , masurand xi in
valoare orizontala , iar in punctul gasit se va trasa prin nivelment , cota punctului.
Valoarea acesteia se calculeaza cu relatia:
Hi H A xi tg y i H A xi p y i , in care:
HA- este cota punctului A, din profilul longitudinal proiectat
p- panta aliniamentului
Relatia este valabila pentru orice punct curent de pe curba si atunci se poate scrie : Yi

RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA


CONSTRUCIILOR INDUSTRIALE I CIVILE
Trasarea constructiilor civile si industriale
3.1.Proiectarea retelei de constuctie
Reteau de constructie se prezinta ca o retea compacta de
patrate sau dreptunghiuri cu laturile de 100,200sau 400m avand
coordonatele calculate intr un sistem particular de axe ,paralele
cu axele constructiilor de trasat. Proiectarea retelei de constructie
se efectueaza de obicei pe planul general al obiectuilui de
proiectat si consta in amplasarea punctelor retelei si determinarea
coordonatelor varfurilor retelei (coordonate de proiectare),
compensarea retelei si trasarea definitiva a retelei .
Conditii de indeplinit :
-Laturile retelei sa fie paralele cu axele constructiilor , astfel ca
majoritatea constructiilor sa se incadreze in dreptunghiuri sau
patrate;
-Punctele retelei de constructie sa se gaseasca in afara zonei sapaturilor ,iar liniile cat mai
aproape de conturul obiectelor de trasat
-Punctele retelei nde constructie sa permita masuratori liniare si unghiulare
-Reteaua sa aiba o forma cat mai economica , care sa permita reducerea sau cresterea
densitatii de puncte in functie de cerintele trasarii.
Coordonatele retelei de patrate sau dreptunghiuri se calculeaza din sistemul general de
coordonate prin transcalcul. Practic se calculeaza coordonatele a cel putin trei puncte
amplasate pe fiecare aliniament.dupa verificarea coliniaritatii punctelor se trece la calculul
coordonatelor celorlalte puncte , cunoscand distanta dintre punctele amplaste pe acelasi
segement.
Trasarea provizorie a retelei se realizeaza
din punctele retelei de sprijin care au servit la
ridicarea terenului destinat constructiei . Se
procedeaza mai intaim la trasarea axei principale
, operatie ce impune materializarea in teren a trei
puncte P1, P2,P3
Pentru trasarea punctelor se utilizeaza
una din metodele parcurse la 2,5, in cazul de fata
metoda intersectiei unghiulare.
Dupa ce se face controlulu coliniaritatii
punctelor P1,P2,P3 prin determinareasuprafetei
Care trebuie sa fie egal cu zero , se trece la
trasarea cu ajutorul teodolitului a celei de adoua
axe , perpendiculara pe prima .
In continuarte se traseaza punctele retelei dce pe azele principale , utilizand
teodolitulpentru masurarea unghilor drepte si ruleta sau panglica , pentru masurare4a
distantelor.
Dupa trasarea provizorie a retelei se efectueaza observatii unghiulare sau liniare intre
punctele retelei, cu instumente care trebuie sa stisfaca erorile medii patratice stbilite initial ,
dupa cfare se trece la compensarea acestor observatii
Metoda cea mai avantajoasa de compensare este metoda poligoanelor alocate, care
consta in compensarea mai intai a unghiurilor , iar dupa aceea a coordonatelor .
Valorile coordonate definitive ale retelei de
construtie sunt cele rezultate dupa operatia de

compensare. Intre coordonatele compensate si coordonatele retelei marcate porvizoriu se


vor constata diferentele .Cu aceste diferente vor trebui reasezate centrele reperelor trasate
provizoriu, obtinanad pozitia proiectata a fiecarui punct.
Operatia de corectare a retelei de constructiei se exucta pentru fiecare punct al retelei
prin metoda coordonatelor polare . Reperele provizorii ale retelei de comnstructie sunt
inlocuite prin repere defintitive ,materializate prin borne de beton de 0,7-1m, avand la partea
superioara o placa metalica pe care se materializeaza punctul prin chiurnaruire .
Dupa marcarea definitiva a punctelor retelei de constructie se trece la masuratorile de
control pentru a constata justetea reducerii (corectarii) si se obtine date asupra preciziei de
alcatuire a retelei topografice de constructie .
Masuratorile liniare se efectueaza prin sondaj , iar masuratorile unghiulare , de control
, se efectueaza intr o singura serie cu teodolite, care ofera o precizie de lectura de +-2
secunde sau +- 2 secude centizimale.
Daca abaterile la masurarea lungimii laturilor nu depasesc 10-15mm, iar abaterile fata
de unghiul drept nu depasesc delta beta=+-10-15 secunde (30-45 secunde centizimale) , se
considera ca reducerea retelei a fost executata corect. In continuare la trasarea constructiilor ,
ca si coordonate rectangulare ale punctelor bornatevor fi considerate celede la proiectare , iar
unghiurile vor fi admise ca unghiuri drepte .
Eroarea de pozitie reciproca a punctelor vecine ale retelei de constructiei pentru laturi
de 200 m nu trebuie sa depaseasca+- 2 cm (1/10000).
3.2 Proiectarea retelei alimentrice
In vederea trasarii pe inaltimea elementelor constructiilor se impune cererea unei
retele de sprinjin alimentrice. Punctele de sprijin ale retelei altimetrice trebuie sa
indeplineasca conditii legate de stabilitatea si accesibilitatea acestora in procesul de
constructie .
Pentru reaalizarea celor doua conditii pe suprafata platfomelor industriale se
ampleaseaza dua tipuri de repere de nivelment: repere de control (principale),care realizeaza
prima conditie si repere de executie (de constructie) care realizeaza cea de a doua conditie. Pe
platforma industriala de intindere medie se amplaseaza 4 sau 5 repere de control si o retea de
repere de constructie. Pe marile platforme industriale se amplaseaza o retea de control ce
inconjoara santierul si o retea de repere de executie in apropierea constructiei. Reteaua
reperelor de control se executa cu precizia nivelmentului geometric de ordinul II III.
Reteaua reperelor de constructie poate fi realizata cu precizia nivelmentului de ordinul IV si
V.
3.3 Trasarea axelor constructiilor
Avand in vedere faptul ca toate detaliile constructiilor sunt date de axele lor tasarea
constructiilor va consta din: trasarea axelor fata de punctele retelei de trasare ,trasarea in
detaliu fata de axele materializate p teren.
La proiectarea si executie se vor avea
in vedere axele principale ,axele de baza si
cele intermediare. Axele principale sunt
constituite din 2 linii drepte perpendiculare I-I
si II-II dispuse simetric in raport cu
constructia . Punctul de intersectie a celor 2
axe i se determina coordonatele in sistemul
dat. De regula ,axele principale se aplica pe
teren pentru constructiile care au o suprafata
mare si o configuratie complexa. Axele de
baza sunt axele care formeaza conturul
exterior al cladirii. In practica trasarii

constructiilor se aplica pe teren tocmai aceste axe care trec prin punctele caracteristice
principale date prin coord. carteziene ale retelei de constructie. Celelalte axe se numesc axe
intermediare.
Materializarea axelor prezentate se face prin minim 2 repere materializate de o parte si
de alta a constructiei .Punctele axelor de baza se traseaza pe teren fata de punctele retelei de
constructie prin metoda coord rectangulare sau prin celelalte prezentate.Verificarea trasarii
punctelor constructiei se face prin : trasarea acestor puncte prin alta metoda ,trasarea
punctelor de la alte laturi masurate ale retelei de constructie,utilizand aceeasi metoda,prin
compararea distantei masurate intre punctele trasate,cu cea data in proiect.
Pt controlul trasarii punctele caracteristice ale constructiei de mici dimensiuni se
masoara diagonalele constructiei trasate ,diagonale care trebuie sa fie egale intre ele si egale
cu cele din proiect. Abaterea admisa fata de unghiu drept nu trebuie sa depaseasca +- 60sec
respectiv 185cente. La abateri mai mari se va corecta pozitia punctelor trasate .Pt trasarea in
detaliu a constructiei ,cu o precizie ridicata se executa in jurul cladirii , o imprejmuire speciala
din lemn.Imprejmuirea se proiecteaza si se traseaza cu laturile paralele cu axele cladirii si la o
distanta egala cu inaltimea gropii de fundatie ,pot fii continue sau discontinue.Cele de tip
continuu sunt formate dintr un sir de stalpi amplasati la distante de 3-4 m care inconjoara
cladirea ,iar acestia se prind prin cuie ,dulapi cu muchiile superioare amplasate orizontal la o
inaltime de 0,5-1,2m fata de sol.Cand terenul are o inclinare mare , imprejmuita se
construieste in trepte .

3.4Trasarea axelor de imprejmuiri


Intrucat pctele caracteristice ale cladirilor
dispar in timpul executarii gropilor de fundatie
este necesar ca axele de baza sa fie materializate
prin imprejmuiri .Pt trasarea axei AA se
stationeaza cu teodolitul in pct I se da viza la pct
IV dupa care se blocheaza miscarea orizontala
.Prin bascularea lunetei in plan vertical se
marcheaza pct B1,pe imprejmuire.daca distanta
intre pctI si IV este mai mare de 50 m se
recomanda ca trasarea pct B1 sa se faca in ambele
poz ale lunetei.Se traseaza apoi un unghi de 200 g
sau se da luneta peste cap si se materializeaza p
imprejmuire pozitia pct B2.din acelasi pct I se vizeaza pct II si se materializeaza p
imprejmuire poz pct m2.Prin rotirea teodolitului cu 200g se traseaza pct m1.Dupa acestea
instrumentul se muta in pct III si se traseaza in mod analog axele D-D si 8-8 .pt control
trasarea se poate face din pvt II si IV /pt verificare trasarii axelor p imprejmuiri se fac
masuratori intre pcyele materializate p muchia superioara a dulapilor daca lungimile masurate
difera de cele date n proiect,pctele determinate se aduc la pozitiile prevazute n proiect.Dupa
trasarea axelor de baza ale cladirii se va trece la trasarea axelor intermediare B-B,C-C ,2-2...77.Materializarea axelor p imprejmuiri se realizeaza prin cuie sau crestaturi.pt o mai buna

conservare axele principale si de baza se materializeaza la sol prin minimum 4 repere,plantate


la o adancime de 1,2-1,5m
3.5 Trasarea fundatiilor
Trasarea in detaliu a fundatiilor cuprinde : trasarea gropilor de fundatii ,trasarea
corpului fundatiei si ridicariile de executie ale fundatiei .Gropile de fundatii se executa p
intreaga suprafata a constructiei proiectate sau numai p directia zidurilor portanta sau de
compartimentare.Trasarea gropilor fundatiei se face de la axele de baza ale constructiei
materializate p imprejmuiri de la care se masoara distantele pana la axele fundatiilor,de o
parte si de alta a axelor de baza.Prin intinderea unor fire de sarma intre cuiele batute p
imprejmuiri se obtine conturul fundatiei transmiterea la sol a conturului se face cu ajutorul
firelor cu plumb,iar materializarea se face cu tarusi.In timpul executarii gropii de fundatie,
periodic se controleaza adancimea cu teuri si sabloane fata de cota imprejmuiri . Groapa de
fundatie se considera terminata dupa ce s a controlat largimea si adancimea ei si nu s au
constatat abateri inadmisibile de la proiect ,tolerantele admise d la dimensiunile proiectate ale
gropii fundatiei sunt in limitele de +-3-5cm.Cand gropa de fundatie e gata se trece la ridicarea
de executie a acesteia .Fata de axele longitudinale si transversale ale fundatiei se masoara
distantele pana la marginile taluzurilor si se efectueaza niv geometric al fundului sapaturiip
patrate cu laturi de 5-8m.p baza acestor date se intocmeste schema de executie a gropii de
fundatie,in care se arata dim acesteia fata de axele fundatiei si se trec cotele suprafetei
terenului inainte de excavarea gropii si cotele de executie ale bazei gropii.Dupa terminarea si
verificare gropii de fundatie se trece la trasarea corpului fundatiei care se prezinta sub forma
unei fundatii p piloti,fundatii de prefabricate de beton armat,tip pahar .Functie de tipul
fundatiei se monteza cofrajul pt montarea armaturilor si tuirnarea betonului.Pozitia in plan a
cofrajului se controleaza in raport cu axele dce trasare si se considera buna atunci cand
devierea axelor fundatiei nu e mai mare decat 1,5-2 cm.Latimea cofrajului nu se admite mai
mica decat cea proiectata,iar majorarea sa se admite de max 5mm.Cu ajutorul firului cu plumb
se controleaza verticalitatea cofrajului iar cu instrumentul de nivelat se dau cote p peretii
cofrajului.Abateerea de la verticala a cofrajului nu trebuie sa depaseasca 2mm/m.dupa ce
cofrajul a fost receptionat se trece la executarea betonarii. .Dupa turnarea fundatiei se
determina cateva cote prin niv geometric care se compara cu cele proiectate.se acepta o
diferenta de +- 2-3cm.
3.6.1 Trasarea cotelor la fundatii
Se poate realiza in functie de adancimea gropii fie prin niv geometric ,de la mijloc sau
cu ajutorul unui late,unui boloboc. atunci cand gropile nu sunt f adanci fie utilizand metoda
citirilor simultane p o ruleta lestata la partea
inferioara atunci cand adancimea gropilor e
mare .
Relatia de calcul a cotei fundatiei:
Hf=Hr+Ir-(a-b)-If ; Unde Hr=cota reperului de
lucru; Ir=citirea p mira din pct r ;If=citirea p
mira plasata in gropaa de fundatie; a,b-lecturi p
ruleta. Atunci cand cota gropii de fundatie e
impusa prin proiect se calculeaza citirea p mira
necesara trasarii cotei impuse din pr:
If=Hr+Ir-(a-b)-Hf pr
3.6.2 Trasarea cotelor la plansee
Pt transmiterea cotei la plansee se foloseste metoda cirtirilor simultane la 2
instrumente de nivelat.Citirile se efectueaza p o ruleta sau o panglica lestata la partea
inferioara pt a o fixa in poz verticala.Cota plaanseului se va obtine cu rel:Ha =Hr1+r1+(d-c)-a
unde

Ha-cota planseului; r1-lectura p mira plasata n r; a lectura p mira amplasata n a; c,d-lecturi


pe ruleta
In cazul cand cota planseului este impusa prin proiect se va calcula lectura p mira din
pct A care va trebui sa satisfaca COTA PROIECTATA (Hapr)
Vom avea : apr=Hr1+r1+(d-c)-Hapr : unde Ha-cota planseului; r1lectura pe mira plasata n r;
a lectura pe mira amplasata in a; c,d lecturi p ruleta;
m1 si m2 lecturi p ruleta jos si sus .m3 si m4 erori de citire p mire
m5si m6 erori de comparare a celor 2 mire.m7 eroare de comparare a
ruletei
TEMA 8.
RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA
CONSTRUCIILOR INDUSTRIALE PE STRUCTURI METALICE DE SUPRAFA
7.22. TRASRI LA EXECUIA HALELOR INDUSTRIALE
Construcia unor hale mari, susinute de stlpi metalici sau din beton, eventual dotate
cu poduri rulante, necesit lucrri topografice de trasare i control de mare precizie,
desfurate n paralel cu execuia. Dup materializarea axelor principale A A ... CC i 11... 55
se traseaz fundaiile stlpilor n plan (fig. 7.26)

Fig. 7.26. Trasarea n pian a stlpilor.


i apoi n nlime funcie de reperii de nivelment. Buloanele din fundaii pentru
ancorarea stlpilor metalici se traseaz cu abloane i srme ntinse ntre reperii de capt.
Instalarea se face pe, plcue, metalice, cu o toleran de 1,5 mm n nlime, iar
verticalitatea se verific cu teodolitul din dou direcii perpendiculare viznd muchiile
stlpului sau reperii marcai anterior cu vopsea (fig. 7.28). Stlpii prefabricai din beton armat
se instaleaz n pahare" turnate peste fundaia propriu-zis (fig. 7.27).

Fig. 7.27. Instalarea stlpilor prefabricai.

Fig. 7.28. Verificarea verticalitii unui stlp.

Cota la fundul paharelor fiind aceeai de la execuie, nseamn c citirile de control,


fcute cu nivelmetrul pe stadii, trebuie s fie egale. Stlpii se instaleaz cu macarale astfel ca
linia ce reprezint axa lor s vin n dreptul axelor AA, BB, CC, respectiv 11, 22, . . . 55,
trasate pe marginea paharelor. naintea fixrii se verific : verticalitatea stlpului (fig. 7.28),
poziia planimetric cu un teodolit i o stadie aezat pe consol (fig. 7.29), poziia n nlime
a unui reper, trasat anterior la o distan fix n raport cu consola, determinat cu nivelmetrul
(fig. 7.30), deschiderea dintre stlpii perechi msurat cu ruleta. Dup stabilirea poziiei
definitive, cu pene de lemn, se toarn beton pentru fixare.

Fig. 7.29. Verificarea poziiei n plan a stlpilor.

Fig. 7.30. Verificarea nlimii stlpilor montai


Grinzile pentru podurile rulante, pe care se sprijin inele, se traseaz cu un teodolit eu
o toleran de aliniere de 10 mm iar ecartamentul se verific cu abloane sau rulete, admind
o eroare de 5 mm. Orizontalitatea inelor se controleaz cu nivelmetrul, instalat pe un
eafod special construit, cu o toleran de 6 mm ntre doi stlpi vecini.
7.23 . TRASAREA UNEI PLATFORME DE NCLINARE DAT
n incinta halelor i magaziilor, la depozitele finale sau intermediare de material
lemnos, pe platformele de preindustrializare a lemnului ca i n parcurile auto de transporturi
forestiere, se impune executarea unor platforme de pmnt, asfaltate sau din beton, orizontale
sau de o pant dat. n acest scop, se execut n prealabil un nivelment geometric de suprafa
pichetnd colturile unor ptrate (cadrilaj) i determinnd cotele lor.
7.230. TRASAREA UNEI PLATFORME ORIZONTALE
O platform orizontal se poate executa la o cot impus de proiect, sau la o cot
medie a terenului care s compenseze terasamentele. n primul caz, cotele de lucru z rezult
din cota platformei sP, dat n proiect i cota terenului zt din fiecare punct adic :
(7.30)
Cotele de lucru, pozitive (de umplutur) sau negative (de sptur), se realizeaz prin
lucrri de terasamente cnd rezult o platform orizontala. Dup compresarea pmntului se
reface, pentru control, nivelmentul de suprafa : citirile pe stadie, fcute cu nivelmetrul, n
orice punct, trebuie s fie egale. Eventualele diferene se rectific prin lucrri.
O platform orizontal de cot medie a terenului care s compenseze practic, ntre ele,
volumele de sptur cu cele de umplutur i se realizeaz n mod asemntor. Cota
platformei ( ) se calculeaz n acest caz ca medie a cotelor medii ale ptratelor
(
) (fig. 7.31) :

fa de care se calculeaz cotele de lucru.

Fig. 7.31. Trasarea unei platforme orizontale.


7.231. TRASAREA UNEI PLATFORME DE PANT DAT
Presupunem c, fa de linia 6... .24, considerat ca baz (orizontal), se cere ca
platforma s fie nclinat, de o pant dat p %, spre linia 1... 19 (fig. 7.31).
Punctele 6, 12, 18, 24 se picheteaz la aceeai cot. Cunoscnd panta
pe direciile
nclinate 61 ... 2419 se traseaz
iniial punctele de capt 1, 7, 13, 19 i apoi cele intermediare ( 7.121). Pentru control
n punctele de aceeai cot, de pe liniile 523 . . . 220, paralele cu baza, trebuie s se
citeasc cu nivelmetrul aceeai nlime pe stadie. Prin realizarea terasamentelor va rezulta
platforma nclinat cu panta dat p %.
Cotele de lucru z se pot deduce i eu relaia (7.15); cotele
proiectului zv fiind egale pe linii paralele cu baza adic spre exemplu: z5=z11=z1^=zs,
este suficient s se determine cota unui singur punct de pe fiecare linie. Dac ridicarea
nivelitic s-a executat cu ptrate de latura , calculele se simplific : plecnd de la baza 6... 24
de cot cunoscut vor rezulta cotele proiectului z (fig. 7.31) :

(7.33) Prin executarea


terasamentelor rezult platforma de nclinare p % dat, spre linia 1 71319. n mod
similar se desfoar calculele pentru o nclinare unic, spre orice latur, sau chiar cu
scurgerea n dou ape.

7.232. CALCULUL TERASAMENTELOR


Determinarea volumului de pmnt de sptur sau de umplutur se poate face prin
metode simplificate. Se admite, spre exemplu, ca volumul total s fie o sum a unor prisme
delimitate de suprafeele verticale, suprafaa bazei (un ptrat sau dreptunghi orizontal) i
suprafaa terenului (fig. 7.32).

Fig. 7.32.

Calculul volumului unei prisme de pmnt.

Volumul unei prisme elementare va fi deci:


unde s este suprafaa bazei iar zx .. ,zA cotele terenului din vrfurile ptratului.
n reeaua de ptrate din figura 7.31, la calculul terasamentelor i a cotei medii a
platformei z,m cele patru cote de col (z1, z19,z24, z6) au pondere 1 deoarece intr o singur dat
n calcul, punctele marginale (z2, z3,.z13,z17) au ponderea 2, iar cele din interior (z8, ..., z17)
au ponderea 4, deoarece sunt coluri comune a patru prisme. sotnd suma cotelor de pondere
1 cu z1 , cele cu ponderea 2 cu z 2 cele cu ponderea 4 cu z 4 , volumul terasamentelor
va f i:
Cota medie a platformei rezult :

Trasarea n plan a axelor i punctelor caracteristice ale construciilor se efectueaz prin


diferite metode. Alegerea metodelor de trasare depinde: de natura obiectului de trasat (axe
principale, detalii de construcii); de dimensiunile i forma n plan a construciei; de condiiile
msurtorilor (teren accidentat, obstacole ce mpiedic vizibilitatea i msurarea, msurarea
pe ap, la nlime, n subteran, etc.); de precizia necesar a trasrii; de deprtarea punctelor
de sprijin n plan; de existena unor anumite tipuri de instrumente topografice, etc.
Metodele de trasare n plan a axelor principale sunt urmtoarele: metoda coordonatelor
polare, metoda coordonatelor rectangulare, metoda interseciei unghiulare nainte (sau metoda
interseciei nainte), metoda triunghiului i metoda interseciei unghiulare napoi (sau metoda
interseciei napoi).
Trasarea n detaliu a construciilor se efectueaz fa de punctele marcate pe teren ale
axelor principale, iar ca metode de trasare n detaliu se folosesc metoda interseciei reperate i
metoda interseciei liniare. De asemenea, sunt folosite i metodele coordonatelor polare i
coordonatelor rectangulare.
n ultimul timp s-a extins utilizarea metodei aliniamentului datorit preciziei i
simplitii pe care o confer msurtorilor, n prezent fiind utilizat:
ca metod de trasare n plan a axelor principale, de detaliu i de montaj,
inclusiv a punctelor pe aceste axe;
ca metod de verificare i control n timpul montrii utilajului tehnologic;
ca metod de msurare a deplasrilor n plan a punctelor construciilor i a
terenurilor alunectoare.
3.1. METODA COORDONATELOR POLARE
Metoda se folosete la trasarea pe teren a punctelor din proiect cnd baza de trasare
este o drumuire poligonometric sau o reea topografic de construcie (ptrate i
dreptunghiuri).
Punctul construciei C (fig. 1) se traseaz pe teren prin aplicarea cu teodolitul din
punctul de staie B a unghiului proiectat
i a distanei b din proiect.
Mrimile
i b se determin n timpul pregtirii topografice a proiectului cu relaiile
generale:

yC y B
xC x B

yC y B xC x B
b

sin BC
cos BC

BC BA

tg BC

(1)

Coordonatele rectangulare ale punctului B i orientarea BA sunt cunoscute de la


alctuirea bazei de trasare; coordonatele rectangulare ale punctului C, n acelai sistem de axe,
sunt date n proiect.

Fig. 1 Metoda coordonatelor polare

Fig. 2 Controlul trasrii pe teren a


punctelor C1 i C2

Controlul trasrii punctului C se efectueaz:


fie prin trasarea punctului C din alt punct de sprijin;
fie prin trasarea punctului C prin alt metod de trasare;
fie prin compararea distanelor i unghiurilor dintre punctele trasate C1, C2, etc.
(fig. 2), obinute prin msurarea pe teren, cu valorile cunoscute din proiect:
d teren d proiect i C1(teren) C1( proiect) .
3.1.1.Precizia metodei
Trasarea punctului C, prin aceast metod, este influenat de urmtoarele cauze
principale de erori: de trasare a unghiului proiectat ; m
de centrare mc i reducie mr; de
aplicare pe teren a lungimii mb; de fixare (marcare) pe teren mf a punctului trasat C; de poziie
a punctelor bazei de trasare, sau erorile reelei de sprijin ms.
Eroarea de trasare a unghiului m este influenat de factorii componeni: eroarea de
msurare propriu-zis (de vizare i citire), erorile instrumentale i erorile condiiilor
exterioare. Mrimea liniar a influenei erorilor de trasare a unghiului
asupra poziiei
punctului trasat m este egal cu:

m" b

"

(2)

Erorile de centrare i reducie nu influeneaz direct asupra preciziei unghiului


provoac o deplasare a punctului trasat.

, ns

n cazul erorii de centrare, teodolitul este instalat n B1 n loc de B (fig. 3) cu


mrimea e (abaterea liniar a centrrii). Deoarece unghiul
este trasat fa de direcia B1A, orientat cu eroarea ,
, prin aplicarea lungimii b punctul C va fi deplasat n C
cu aceeai valoare eronat , , iar segmentul CC ' e
va exprima influena erorii de centrare asupra poziiei
punctului trasat. Se duc din B1 direciile paralele
B1C//BC i se admite c BC B1C" B1C ' b ;
atunci din triunghiul CCC se deduce:

Fig. 3 Influena erorii de centrare


asupra poziiei punctului trasat C

e 2 CC"2 C" C '2 2CC"C" C ' cosCC" C '

(3)

Din triunghiul isoscel B1C'C" i triunghiul BB1 A se obine n final valoarea pentru

b
CC ' e sin din expresia (3), unde: e BB1 CC" i
a

sunt elementele centrrii.

Mrimea unghiului CC"C' se deduce conform figurii 4:

CC" C ' CC" B1 B1C" C '

180
2

(4)

sau:

CC"C ' 900

(5)

iar

cos 900 sin

(6)

Atunci expresia (3), devine:


2

2 b

b
e e e sin 2 2e 2 sin sin
a
a
2

(7)

Deoarece eroarea de centrare are un caracter ntmpltor, elementul ei unghiular


poate varia de la zero pn la 2 . Fiecare din poziiile lui B1 pentru valoarea variabilei d va
corespunde erorii de centrare e. Valoarea medie ptratic a acestei erori va fi:

me2

e 2 2 b
b
2

sin

2
sin

sin

d

2 0 a
a

(8)

Efectund integrarea se obine n final:

me2

1 b 2 b

e 1 cos
2 a a

(9)

Din relaia (9) se observ c influena erorii de centrare asupra punctului C depinde de
0

mrimea unghiului de trasat . Pentru 0 , adic la trasarea punctului C n aliniamentul


AB (al punctelor de sprijin), influena erorii este minim. Pe msur ce crete unghiul ,
0

eroarea se mrete, atingnd maximum la 180 . De aceea, trasarea punctului C prin


metoda coordonatelor polare se va face din acele puncte de sprijin din care unghiul de trasare
va fi mai mic de 900. Pentru

me

900 i b a , expresia (9) devine:

e 3
1,23 e
2

(10)

n cazul erorii de reducie, inta de vizare este fixata n A' (fig. 4) n loc de
punctul A, avnd elementele liniare i unghiulare ale reduciei egale cu e', respectiv e' .

Fig. 4 Influena erorii de reducie asupra poziiei punctului trasat C


Eroarea ' de orientare a direciei BA' va provoca de asemenea o eroare n trasarea
direciei BC, iar ca rezultat punctul C va fi deplasat n poziia C' cu segmentul CC ' r ,
care reprezint influena reduciei.
Din triunghiurile BC'C i BA'A se deduce mrimea erorii r, adic:

b
r e' sin '
a

(11)

Urmrind acelai raionament ca la eroarea de centrare din (8) rezult:

mr2

e'2 2 b

sin 2 'd '


0 a

iar dup integrare, rezult:

(12)

mr

e' b

2 a

(13)

Influena comun a erorilor de centrare i reducie pentru e e' este:

me2, r
iar pentru

1 b 2 b

e 1 cos
a
2 a

(14)

900 , relaia (14) devine:

me2, r

b
e e
a

(15)

Expresia (15) se folosete n calculul preciziei necesare, sau i mai simplificat:

me, r e1

b
a

(16)

unde:

e1 e 2 e'2

(17)
Eroarea mb de trasare pe teren a distanei b se d, de obicei, sub form relativ

mb
1

, iar eroarea medie absolut va fi:


b Tmed
b
mb
Tmed

(18)

Eroarea de fixare (marcare) pe teren mf a punctului trasat C depinde de procedeul de


proiectare al intei de vizare (punctul C) pe suprafaa pmntului (sau a construciei) i de
procedeul de marcare a punctului n capul metalic al reperului. Folosind dispozitive de
centrare optic i executnd o chernare ngrijit pe capul metalic al reperului, punctul C se
poate fixa pe teren cu o eroare m f 1...2 mm ; la folosirea firului cu plumb, eroarea crete
pn la m f 3...5 mm .
Erorile de poziie ms a punctelor reelei de sprijin pentru trasare (sau erorile datelor
iniiale) influeneaz asupra preciziei poziiei punctului trasat n acelai mod ca influena
erorilor de centrare i reducie.
Astfel, mrimile e, e' i e1 pot fi considerate ca fiind erorile punctelor laturii iniiale
BA a , iar formulele (9), (13) i (14) vor exprima influena erorii datelor iniiale ms asupra
preciziei de trasare a punctului proiectat prin metoda coordonatelor polare. De asemenea, ca
erori ale datelor iniiale se vor considera i erorile de poziie reciproc a acelor puncte din care
se traseaz axele principale ale construciei.
Dac nu exist nici o indicaie se poate admite n calculul preciziei necesare c
valoarea medie a erorii de poziie a punctului de sprijin m s este:

ms 0,5mc

(19)
n care mc este valoarea medie ptratic a erorii totale admise la trasare, dedus din
mrimea toleranei.
Eroarea medie total n poziia punctului trasat mc, provocat de aciunea
independent a erorilor componente artate mai nainte, se calculeaz cu relaia general:

mc

ms2

mb2

m
b

me2, r m 2f

(20)

Calculul preciziei necesare


Plecnd de la expresia (20) calculul preciziei necesare se face aplicnd cele dou
principii:
Calculul cu ajutorul principiului influenei egale a surselor de erori se
desfoar astfel:
- se admite egalitatea factorilor componeni din (20), adic:

m
mb b

me, r m f m

(21)

apoi, din (20) i (21) se deduce:

mC2 ms2 4m 2
dac se accept c ms 0,5mC , expresia din (22) devine:
3
m mC
0,43mC
4

(22)

(23)

- erorile componente admise se determin avnd n vedere relaiile (20) i (23), adic:

mb 0,43mc

0,43mc

me, r m f 0,43mC

(24)

Calculul cu ajutorul principiului influenelor difereniate a erorilor componente


pornete de la valorile aproximative deduse din relaiile (24). Apoi:
- se determin separat valorile abaterilor de centrare e, de reducie e' i de fixare mf,
n concordan cu procedeele de centrare, de reducie i de fixare alese;
- se calculeaz valorile pentru erorile me,r, mf i ms 0,5mC ;
- din relaia (20) se calculeaz valoarea influenei comune a erorilor la trasarea
unghiului
i aplicarea distanei b, adic:

mb2

m
b

(25)

unde:

N mC2 ms2 me2, r m 2f


-

n expresia (25) se poate aplica principiul influenei egale a msurtorilor


unghiulare i liniare, adic:

mb b
-

(26)

(27)

din relaiile (25) i (27) se determin valorile medii admise ale erorilor la trasarea
unghiului m i aplicarea distanei mb:

N
b 2

mb
2

(28)

se continu cu organizarea n detaliu a lucrrilor topografice la trasarea unghiului


i a distanei din proiect b, efectund calculele necesare, se alctuiesc schemele
de trasare, etc.

3.2.Alte metode de trasare:


Metoda coordonatelor rectangulare
Metoda interseciei unghiulare nainte
Metoda triunghiului
Metoda interseciei napoi din trei puncte de sprijin
Metoda interseciei liniare
Metoda interseciei reperate
TRASAREA PROFILULUI LONGITUDINAL SI A PROFILELOR TRANSVERSALE
Trasarea pe teren a profilelor longitudinale se efectueaza in doua faze: in timpul executarii
terasamentelor si in timpul realizarii imbracamintii , cand se efectueaza racordarea
declivitatilor.
Profilul in lung se ridica prin drumuiri de nivelment geometric , iar profilele transversale prin
radieri.In cazul drumurilor de coasta , cu pante mari , profilele transversale se ridica cu lata si

bolobocul.
Trasarea pe teren a prof long se realiz in urmat etape:
- trasarea cotelor
- trasarea pct de indesire pe liniile de panta data , intre punctele de schimbare a
declivitatilor
- trasarea racordarii verticale ale declivitatilor din prof long
Linia rosie din prof long se traseaza pe teren in functie de cotele de executie calculate ca
diferenta intre cotele proiectate si cotele terenului.Cand diferenta dintre cota proiectului si
cota terenului este pozitiva (z1 z2 z3) drumul se executa in rambleu, negativa in debleu.
Cota de umplutura Zu se marcheaza in axul drumului printr-o sipca de inaltime coresp.in
profil de rambleu, iar cota de rambleu Zs se inscrie pe sipca scurta.
Trasarea profilelor transversale comporta urmat faze:
- calc elementelor necesare pichetarii prof transv
- trasarea amprizei caii fata de tarusul din axa
- trasarea pe teren a pantelor taluzurilor cu aj jaloanelor si a sabloanelor
4.9.1 Calculul amprizei in rambleu pe un teren orizontal .
La acest profil , latimea rambleului la bazase determina relatia:2L=b+2a

1 hu
= a=m*h u
m a
b
Inlocuindu-l pe a in relatie se va obtine: 2L=b+2mh u iar L= +mh u
3

Din relatia de mai sus valoarea a o determinam cu relatia:

4.9.2 Calculul latimii debleului la suprafatza terenului aproximativ orizontal


Pentru un astfel de profil vom determina latimea
debleului cu relatia : 2L=b+2c+2a=b+2mh u +2c
b
Din relatia de mai sus : L= +mH +c unde : b3
latimea platformei ;m=d/h indicele taluzului;
h u =cota de executie in ax ; a- latimea santului de
scurgere a apei

4.9.3 Calculul amprizei in debleu pe teren orizontal


Atunci cand terenul este inclinat , atat in cazul rembleului cat si
al debelului cailor de comunicatie , com determina doua distante
inegale( L1 si L2) din axa C.
Pentru rembleu (figura 4.18) , in vederea determinarii celor doua latimi
vom considera ca panta terenului este aceeasi intre punctele A si B (
1 :n) , ca panta taluzului proiectat este (1 :m) si cota de terasament in axa
(h u ).
Cele doua distante orizontale L1 si L2 se vor determina astfel :
Pentru determinarea distantei L1 din figura avem :
SC = SM + MC SO OC
1 SM
b ; MC h (cota de terasament in axa) ; 1 SO de unde

de unde SM
r
m b/2
2m
m L1
L
SO 1
m
L
1 OC
b
1 1

de unde O C 1 ;
hr L1 ( )
n
L1
n 2m
m n
1 b
Si dezvoltand in serie aceasta relatie se va ajunge la formula: L1
( mhr )
m 2
1
n

Pentru determinarea distantei L2 plecand de la relatia geometrica

b
1 1
hr L2 ( )
2m
m n
1 b
dezvoltand in serie : L2
( mhr )
m 2
1
n
Pentru marcarea amprizei debleului prin
punctele A si B de asemenea vom determina
distantele orizontale L1 siL 2 . Cele doua relaii
de calcul sunt:
1 b
L1
( c mhs );
m 2
1
n
S C S M MC S E E C sau

b
( c mhs )
m 2
1
n
unde c - limea anului colector
L2

4.9.4 Gabaritarea proflelor transversale


Pe baza elementelor de trasare a amprizei se trece la gabaritarea profilelor transversale
care se face cu: panglica de oel, ruleta, lata,
bolobocul, abloane, jaloane, rui,
instrumente de nivelat i mire.
Taluzele se marcheaz cu abloane de
pci de pante date n profilele transversale tip,
montate cu fire cu plumb, boloboc sau echere
de pant .

TRASRI N CONSTRUCIA I SISTEMATIZAREA ORAELOR

2.1. GENERALITI
1. Specificul trasrilor n localiti .
Lucrrile topografice de trasare n orae au un caracter specific i prezint oarecare
dificulti.
La buna executare a trasrilor sunt interesate diferite servicii tehnice ale oraului
(serviciile de sistematizare, de ci de comunicaii, canalizare, telefoane i alte instalaii
subterane, parcuri i grdini etc.) i topograful este obligat s in seama de necesitile
fiecrui serviciu; coordonarea lucrrilor se face de obicei prin serviciul de sistematizare, sau
un serviciu tehnic special.
Topograful trebuie s cunoasc planurile legale de aliniere i sistematizare i
regulamentele de aplicare a lor, pentru a aplica proiectele n mod just.
Lucrrile topografice din orae prezint dificulti din cauza densitii mari de
obstacole i a intensitii circulaiei.
Precizia lucrrilor este de obicei foarte mare, ceea ce face ca aplicarea proiectelor

s se bazeze pe coordonatele numerice exacte ale punctelor topografice i pe calcule care


necesit mult timp.
Rspunderea lucrrilor de trasare fiind mare sunt necesare: atenie mult i
verificri continue, pentru a se obine certitudinea exactitii trasrilor.
Materialul documentar necesar trasrilor, la aplicarea proiectelor de sistematizare, este
n general urmtorul:
Planul topografic cu curbe de nivel (cu prevederile planului de sistematizare i alinieri
al regiunii proiectului de trasat la scara 1 : 1000, 1 : 500 i uneori, n cazuri speciale, pentru
anumite poriuni mici, la scara 1 -.200 i chiar la scara 1 : 100) din care s reiese limile
decretate ale strzilor, bulevardelor, pieelor i dimensiunile unor instalaii i construcii,
razele de racordare ale alinierilor decretate, razele de racordare i dimensiunile teiturilor
prevzute pentru vizibilitate la colurile de strzi i piee, retragerile construciilor de la faade
i alinierile de fund ale parcelelor etc. (aceste planuri se lipesc de obicei pe un material rezistent: foi de zinc sau aluminiu, placaj, pnz, pentru nlturarea parial a deformrii hrtiei).
Planuri de parcelare, amenajri locale, extensiuni ale oraului etc., cu prevederile
planului de sistematizare legal dac este cazul.
Profile longitudinale i profile transversale tip ale strzilor, pieelor etc., cu
dimensiunile necesare, pentru a se putea folosi la aplicarea pe teren.
Planuri de situaie, seciuni orizontale i verticale prin cldiri i instalaiile principale
ale strzilor i cldirilor, ce se traseaz.
Registrul de coordonate planimetrice, altitudini i descrieri topografice ale punctelor
reelei de sprijin, a ridicrii topografice, precum i coordonatele colurilor cadrului seciunilor
de plan.
Registrele i planurile cu evidena reperelor de aliniere de pe teren cu descrierile lor
topografice, coordonate planimetrice, altitudini etc.
Alte planuri i documente necesare, dup caz.
2. Pregtirea topografic a trasrii proiectelor de sistematizare i alinieri.
nainte de a trece la executarea trasrii pe teren este necesar:
a) s se procure documentaia, artat anterior;
b) s se stabileasc reperele existente pe teren i metoda de legare a trasrii de aceste
repere, adic de reeaua de sprijin;
c) s se stabileasc metoda de ndesire a reperelor reelei de sprijin, necesar aplicrii
proiectului;
d) s se fac calculul, dup proiect, a distanelor orizontale i nclinate, a unghiurilor
orizontale i verticale i a diferenelor de nivel, necesare pentru aplicarea proiectului n
natur;
e) s se fac organizarea lucrrii de aplicare pe teren a proiectului, adic:
s se stabileasc ordinea de execuie pe teren i precizia lucrrilor de trasare,
echipele de lucru i dotarea lor cu instrumente; s se organizeze transportul echipelor i a
instrumentelor pe teren;
s se stabileasc modul de semnalizare i marcare a punctelor;
s se ntocmeasc proiectul (planul) general de trasare, cu repere, schie de lucru pe
teren, cu toate datele din proiect necesare la aplicarea pe teren;
s se stabileasc modul de verificare, control i recepie a lucrrii de trasare.
Modalitatea de principiu n trasare este de a se porni de la general la particular, adic
de la reeaua de sprijin, direct la punctele de detaliu ale obiectului de trasat, sau, dac aceasta
nu este posibil, de la reeaua de sprijin la puncte de ndesire ale reelei de sprijin i de la
acestea la punctele de detaliu.

Precizia necesar trasrilor este foarte variabil i depinde de obiectul ce se traseaz.


n tabela 2.1 se dau preciziile necesare trasrii n construcii de orae i n diferite construcii
ce se execut n complexele de construire a oraelor.
Observaie. Pentru construciile ce nu sunt indicate n tabele (exceptnd podurile,
tunelurile, metrourile i construciile hidrotehnice), normele de precizie a trasrii pot fi
stabilite prin analogie cu construciile similare din tabele.
Precizia necesar, n centimetri, a punctelor reelei de sprijin, n funcie de precizia
cerut punctelor trasate, reiese din tabela 2.2 .
Tabela 2.1.
Normele erorilor admisibile ale lucrrilor topografice de trasare a construciilor, n funcie
de felul lucrrilor de construcii(dup A. F. Liut)
Nr. Denumirea lucrrilor i a elementelor Erori admisibile n cm sau relative Observaii
crt. construciilor
longitudinale transversale verticale
1
2
3
4
5
6
A. Lucrri de pmnt
1

Gropi de fundaie pentru cldiri sau


construcii
2 Lucrri de nivelare pe antierele
industriale i n orae
3 Diguri de pmnt
4 Terasamente pentru ci ferate i
autostrzi
5 Canale de scurgere a apelor
6 Banchete la rambleuri
7 Gropi de mprumut la un terasament
de cale, depozite de pmnt, limite de
taluze
8 Umplutur
de piatr i pmnt
rezistent la splare, sub ap
9 Consolidri ale terasamentului de cale
10 Consolidri ale canalelor de scurgere
a apelor
B. Lucrri de zidrie i beton
- Ziduri masive n raport cu axele lor
11 Zidrie de piatr brut i beton
12 Zidrie de piatr cioplit i crmid

23

23

2
2

2
2

1
1

2
5
10

0,2-0,5
5
5

10

2,5

2
2

2% din
lrgime
2
1

2
0,2-0,5

1
0,5

1
0,5

0,5
0,5

13 Zidrie sub ap
Boli de beton de piatr i de crmid:
14 a) grosime
15 b) pri laterale
16 c) partea de sus (nvelitoare)
17 Cptuire cu marmur sau plci
C. Piloi si lucrri de dulgherie
18 Piloi, stlpi i cadre pentru cldiri

0,5

0,5

0,5

0,5
0,5
0,5
0,3

0,5
0,3

19 Perei de brne i csoaie

20 Cpriori i ferme de lemn

0,5

0,5

0,5

D. Construcii industriale, cldiri pentru


centrale de for
21 Schelete metalice pentru perei la 100 m
22 Centrele stlpilor vecini scheletelor
23 Schelete de perei din prefabricate de
beton armat
24 Centrele stlpilor vecini pereilor
25 Schelete de perei din beton armat
monolit
26 Centrele stlpilor vecini pereilor
27 Perei de piatr i crmid Intervale
ntre ateliere:
28 a) independente
29 b) cu utilaj
comun Elemente
de
construcie:
30 a) axa conductei de ap a tunelului
31 b) ci ferate de acces
32 c) drumuri de acces, de asfalt
sau de beton
33 d) drumuri de acces, mpietruite sau
de bolovani
34 e) eafodaje pentru montarea fermelor
35 f) nodurile fermelor pe eafodaje
36 g) piloi de lemn
37 h) piloi pe csoaie
38 i) reazeme de macarale cu o deschidere
pn la 20 m
39 j) reazeme de macarale cu o deschidere
mai mare de 20 m
Couri de construcii industriale
40 a) verticalitatea coului

41 b) dimensiunile inelelor

42 Linii pentru
electric

transportul

curentului

E. Construcii de orae si de cartiere


locuine
43 Lungimea cvartalului

0,2
3
0,3
5
0,5
5
1050
dup p
1:2 000
1:2 000
1:2 000

0,4 la
100 m
0,2
0,2
3
0,5 la
100 m
0,3
0,4
5
0,5 la
100 m
0,5
0,4
5
0,5 la
100 m

precizia de montare
a utilajului
5
0,5
5
0,3
210
0,5

1:2 000

520

1,0

2
0,2
12
2
0,3

2
0,2
1-2
2
0,2

1
0,2
1
2
0,2

0,7

0,2

0,3

0,00 H

0,02d

0,02d

1:2000

35

15

H nlimea
coului
d
diametrul
coului
din
distana
ntre stlpi

44 Limea
strzilor
i
alinierea
construciilor
45 Dimensiunile cldirilor pn la 100 ni
46 Dimensiunile cldirilor peste 100 m
47 Intervale ntre cldirile unui cvartal
48 Axa conductei de ap i a canalizrii
49 Aezarea tuburilor de canalizare
50 Cmine de racord i de vizitare
F- Autostrzi si drumuri
51 Terasamente
52 a) de bolovani de piatr
53 b) de beton sau de asfalt mbrcmini
n curbe
54 a) de bolovani de piatr
55 b)
de beton sau
de asfalt G.
Construcii si instalaii feroviare
56 Terasamente
57 Cale din sini n aliniament
58 Cale din sini n curb
59 Linii de cale ferat n staie
60 Schimbtorul de cale (macazuri)
61 Cldiri i construcii lng liniile
de cale ferat
62 Magazii i elevatoare Ateliere, depouri
etc.
63 Linii de telecomunicaii i transmisii
de curent electric

35

35

2-5
520
10
1:2000
1 :2000
530

25
520
10
3050
23
5-30

12
23

0,5
1

1 :1000
l: 2 000

510
35

1
0,5

1 :1000
1 :2 000

5
2

0,5
0,3

1 :2 000
1 :2000
10-50
0,5
1 :2 000

1:1 000
0,40,1
l :2 000
0,5
12

0,2
0,1-0,2
0,3
0,3
0,3

Dup normele de
a pct. D
1:2 000
35

In funcie
de vitez
de mers
Nu se
admite
micorarea
distantei de
la
gabarit la
axa cii

Tabela 2.2.
Precizia necesar a punctelor de sprijin de trasare n funcie de eroarea punctului trasat
Dac eroarea de trasare a unui punct
cm
1,0
5,0 10,0 20,0
2,0
Eroarea punctului de sprijin direct de la care se face trasarea (de 0,5 0,9 2,3 4,5 9,0
exemplu, punctul de poligonaie) trebuie s fie es<0,45 ep
Eroarea punctului de triangulaie trebuie s fie et<0,28ep
0,3 0,6 1,4 2,8 5,6

3. Instrumente folosite la trasri. Se folosesc instrumentele topografice obinuite, utilizate la msurtori i, n plus, fire cu plumb speciale (grele), gabarite din
ipci (pentru terasamente) i metalice (pentru unele construcii), nivelul cu tub de
cauciuc, teuri de trasare etc.
Se menioneaz c, n general, pentru trasri (unde erorile reelei de sprijin se
cumuleaz cu erorile provocate de operaiile de ndesire a reelei i de trasare propriu-

zis) este necesar o grij i o atenie deosebit n operaiile topografice. De aceea,


innd seama de precizia necesar a punctului trasat i de precizia reelei de sprijin, se
deduce precizia operaiilor propriu-zise de trasare i, n consecin, precizia necesar a
instrumentelor folosite la trasare. In principiu, la lucrrile de precizie se vor folosi
teodolitele i instrumentele de nivelment de precizie, iar pentru msurarea distanelor
se vor folosi exclusiv panglici de oel fr rupturi i verificate, etalonate, iar n cazurile
unde este necesar o precizie excepional, panglici i fire de invar.
2.2. METODELE DE TRASARE A PROIECTELOR N ORAE

Aceste metode se mpart n trei categorii:


1. metode exacte, care se bazeaz pe calculul analitic, cu coordonate exacte
numerice;
2. metode grafice, care folosesc dimensiuni i coordonate grafice, citite cu
instrumente dup planuri, innd seama de scara planului;
3. metode combinate, n care punctele care trebuie a fi trasate precis se traseaz
prin metode exacte, iar cele care nu necesit precizie mare, se traseaz prin metode
grafice.
n alegerea metodei de trasare se va ine seam de urmtoarele:
metoda de trasare s asigure precizia necesar;
trasarea s se fac prin cea mai simpl metod posibil;
trasarea s se fac de la reperele de sprijin cele mai apropiate pentru distane,
i de la cele mai deprtate pentru unghiuri (v. metoda interseciei);
metoda de trasare trebuie s permit i verificarea trasrii pe etape;
n teren deschis, peste ape i n general unde vizibilitatea permite, este bine
s se foloseasc metoda interseciei, cu teodolite de precizie;
pentru sporirea preciziei punctelor trasate se ndesete reeaua de sprijin
de trasare;
folosirea instrumentelor de precizie scutete de pierdere de timp i reduce
erorile la minimum;
pentru trasarea construciilor tip. de mici dimensiuni, se pot face abloane
exacte, cu care trasarea ctig n rapiditate i precizie.
2.2.1. Metode exacte de trasare.
a) Carotajul de repere de trasare. Pentru aplicarea pe teren a unui proiect complex (de
exemplu, a unui centru industrial), care cuprinde fabrici, ateliere, hale i construcii diferite
suprasol i subterane, cartiere de locuit pentru muncitori etc., una din metodele cele mai
indicate de trasare este de a se proiecta pe plan i a se aplica pe teren, prin bornare, o reea de
ptrate, de exemplu din 100 n 100 m, care poate avea laturile paralele cu strzile i cu laturile
construciilor principale (reeaua construciilor fig. 2.1), sau cnd aceasta nu prezint un
avantaj la trasare din lipsa paralelismului liniilor proiectului, se aplic, o reea de ptrate
rezultat din linii paralele la axele de coordonate ale ridicrii topografice (reeaua
coordonatelor fig. 2.2).

Fig. 2.1.

Caroiajul reelei de ptrate pentru trasare.

Fig. 2.2. Legtura ntre reeaua construciilor i reeaua de coordonate.


Aplicarea carotajului de repere de trasare pe teren. Se face sprijinindu-ne pe puncte
fixe existente sau materializate pe teren de la ridicarea topografic aplicnd una din
metodele de trasare.

Fig. 2.3. Transcalcularea coordonatelor:


YOX axe de coordonate generale (geodezice);

Y'Q'X' axe de coordonate n sistemul caroiajului construciilor

Fig. 2.4.

Reea caroiaj de trasare.

Colurile ptratelor se borneaz stabil pe teren, servind att ca repere de planimetrie


ct i ca repere de nivelment (mrcile reperelor trebuie s aib cap hemisferic); reperele s fie
protejate bine contra deplasrilor.
Trasarea prin metoda coordonatelor polare. Fie de trasat pe teren punctele A i B ale
reelei caroiaj (fig. 2.4). Pentru aceasta, n cazul cnd nu exist, se nfiineaz pe teren n
apropierea lui A i B, prin ridicare topografic de ndesire, punctele bornate . de coordonate
cunoscute 1, 2, 3, 4, 5, ... (care pot fi punctele unei drumuiri exacte)

Fig. 2.5. Metoda exact de trasare prin coordonate polare.


Trasarea se face aplicnd pe teren unghiurile i ' cu teodolitul, iar distanele d (1A) i
cIb (1B) cu panglica de oel.
Unghiurile i ' se deduc din orientrile :
I.
Orientrile . i distanele d se calculeaz din coordonate. In general, trebuie s
cunoatem cele trei coordonate x, y i H, ale fiecrui punct.
Avem:
i

unde 1A i 3B sunt unghiurile de pant.


Verificarea trasrii se face msurnd pe teren n valoare orizontal distana AB = d AB
i comparnd cu
'; apoi se msoar pe teren, dup trasare,
unghiurile i i se confrunt cu cele deduse din coordonate. Trasarea pe teren mai departe a
reelei de ptrate. Dup trasarea lui A i B, conform celor artate anterior, trasarea se face mai
departe cu teodolitul i panglica de oel, realizndu-se caroiajul din fig. 2.4 (distanele, care
sunt laturi de ptrate, trebuie msurate n valori orizontale, sau aplicnd coreciile artate
Trasarea unui punct din interiorul unui careu din reeaua de trasare. Se face n general
de exemplu pentru punctul C (fig. 2.6) staionnd cu teodolitul ntr-un punct A
convenabil ales pe o latur a ptratului (ca s avem vizibilitate pe linia AC); se calculeaz

coordonatele lui
i
1; apoi din coordonate se calculeaz a i b; punctul C
se aplic pe direcia AC trasat cu teodolitul, msurnd AC = b.

Fig. 2.6. Trasarea unui punct prin metoda coorFig. 2.7. Trasare prin coordonate
rectangulare,
donatelor polare, n interiorul
unui careu din
reeaua de trasare.
b) Metoda coordonatelor rectangulare.
Se aplic cu panglica i echerul i, pentru distane mai mari, cu panglica i teodolitul,
sprijinindu-ne pe reeaua de ptrate trasat pe teren.
Fie de trasat prin metoda coordonatelor rectangulare axele principale longitudinale A
A i BB i transversale 11 i 22 ale construciei (fig. 2.7) determinate prin
coordonatele:
Punctul

A/l
A/2
B/l
B/2

480,00
665,00
480,00
665,00

625,00
625,00
675,00
675,00

Din coordonate rezult dimensiunile cldirii: <2 = 665,00480,00 = 185,00 m i =


675,00625,00 = 50,00 m.
Se traseaz mai nti latura lung a: se staioneaz cu teodolitul deasupra bornei
caroiajului din P i se vizeaz la borna din q, msurndu-se pe aceast latur lungimea
orizontal P = 480,00400,00 = 80,00 m; se picheteaz astfel punctul m.
Pe aceeai direcie se msoar de la q segmentul qn = 665,00i600,00 = = 65,00 m i
se obine punctul n. Se staioneaz cu teodolitul n punctul m, se vizeaz punctul P i se
traseaz n direcia m1 un unghi drept, folosind cele dou poziii ale lunetei; pe aceast
direcie se msoar lungimea 625,00:600,00 = = 25,00 m i se bate un ru la intersecia
aliniamentelor AA cu 1 1; pe aceast direcie se msoar limea construciei de 50 m i
se obine punctul B/. Se staioneaz apoi n punctul n i se traseaz la fel punctele A/2 i B/2.
Ca verificare trebuie ca:
(A/lA/2) = (B/lS/2) =185,00 m.
Dac se cere o verificare n plus, se pot msura pe teren diagonalele cldirii, care
trebuie s aib lungimea a 2 b 2 1852 50 2 191,64m
c.) Metoda interseciei.

Se ntrebuineaz de obicei acolo unde distanele sunt sau greu sau imposibil de
msurat. Fie de trasat punctele A i B prin metoda interseciei (fig. 2.4).
Se aleg cte trei puncte (0, 1 i 2) i (234) n apropiere de A i B, ale cror
coordonate sunt cunoscute. Se calculeaz din coordonate unghiurile a, fi i (p (fig. 2.8). care
se aplic pe teren cu teodolitul.

Fig. 2.8. Trasare prin metoda interseciei.


Aplicarea acestor intersecii pe teren se poate face cu trei, cu dou i cu un teodolit; cele
trei vize se ntlnesc n trei puncte apropiate, formnd un triunghi de erori la trasarea cu
teodolitul; punctele A i B trasate sunt n centrele de greutate ale triunghiurilor de eroare, la
intersecia medianelor lor.
2.2.1. Metodele grafice de trasare.
Aceste metode au la baz folosirea pe teren, la trasare, a valorilor unghiurilor i
distanelor msurate grafic pe plan cu raportorul, respectiv cu rigle gradate n milimetri.
n fig. 2.9, a, b, c, d i n fig. 2.10 se arat diferite cazuri de trasare, cu elementele
grafice (distanele i unghiurile) precum i reperele cldirile vechi haurate care au
servit la trasare.
Amplasamentele construciilor noi ce se traseaz prin metode grafice sunt notate cu
AB, ab.
n fig. 2.9, a trasarea se face folosind distana d=NA prelungit n AB pe dreapta
existen pe teren MN.
n fig. 2.9 b se folosesc dou distane perpendiculare d i d msurate pe plan.
n fig. 2.9, c se folosete distana d i unghiul a (aplicare polar).
n fig. 2.9, d se folosesc distanele C1C (pe prelungirea lui C1C2) i DJD (pe
prelungirea lui D1D2), apoi unghiurile , , P1, P2 (aplicate prin intersecia unghiular).

Fig. 2.9. Trasarea construciilor prin reperaj cu distante i unghiuri, msurate grafic pe plan.
In fig. 2.10 se aplic metoda de intersecie liniar; punctele se traseaz prin cite dou
distane msurate simultan cu ruleta: A din M i N, B din M, N i C etc.
a.) Erorile liniare i unghiulare datorite deformaiei hrtiei. Elementele folosite n
trasri, care se msoar grafic pe planuri, au erori liniare i unghiulare, din cauza deformaiei
hrtiei planurilor (contracie prin uscciune i dilatare prin absorbia umiditii din aer).

Fig. 2.10. Trasare prin intersecii liniare.


Fig. 2.11. Erorile distantelor i ale unghiurilor
datorite deformaiei hrtiei planurilor.
b) Deformaia liniar.
Fie ON l poziia just a unei linii n plan (fig. 2.11), care dup deformarea hrtiei la
poziia QNi~l(. Avem:

^
>
(deformaia liniar relativ a lui /);

(deformaia liniar relativ a lui x);

(deformaia liniar relativ a lui y);


(deformaia liniar n procente a lui t);
(deformaia liniar n procente a lui x);
(deformaia liniar n procente a lui y).
Avem:

i
(neglijnd p2 i q2 - ca foarte mici), sau:
j
dar
deci
mprind cu

se obine:

sau
De obicei se determin r n procente nmulind ecuaia cu 100 se obine:
deci
c)

Deformaia

unghiular;difereniat

finite):
de unde, innd seama c

i fiindc

(se

trece

direct

la

variaii

, se obine:

rezult:

al crui maxim este:


pentru

,
c) Trasarea cvartalelor (trasarea blocurilor unei parcelri)

Proiectul de parcelare apare mai nti pe plan (fig. 2.12). La nceput se dispune
numai de coordonatele grafice, care se iau numai pentru un minim de puncte ce
determin restul parcelrii: M, N, P i Q. Cu coordonatele grafice ale acestor puncte se
calculeaz elementele numerice de trasare i se obin coordonatele punctelor de pe perimetrul
MNPQM, folosind metoda radierii i innd seam de corecii. Cunoscnd coordonatele
colurilor de cvartale le aplicm pe teren prin metodele de trasare artate anterior.

Fig. 2.12. Trasarea cvartalelor (blocurilor) unei parcelri pe teren.


Tabela 70
Punctul
M
N
P
Q
M

X
grafic
6853,4
7417,7
7189,6
6550,4

V grafic
4125,5
3737,7
3304,1
3549,4

+ 564,3
-228,1
-639,2
+ 303,0

-387,8
-433,6
+ 245,3
+576,1

138g33c08cc
230g83c01cc
323g32c76cc
30g82c46cc

684,71
489,94
684,65
650,92

Aplicarea n interior a parcelelor se face dup regulile de parcelare, artate in cri


speciale de parcelare.
d) Trasarea alinierilor strzilor
l. Trasarea direct fr calcule. Se face fixnd reperele R1 i R2 de pe aliniere (fig.
2.13); msurnd semilimea decretat a strzii (6,00 m) se determin axa O1O2 a strzii.
Punctele 1 i 2 ale alinierii din dreptul parcelei rezult din figur.

Fig. 2.13.

Alinierea parcelei X prin reperaj direct pe teren.

2. Trasarea prin calcule a alinierii, a) Se ia exemplul deschiderii unei artere noi peste
strzile unui cartier vechi (fig. 2.14). In acest caz se stabilesc reperele R1 i R2, care determin
alinierea, i coordonatele lor R1 (x, y) i R2 (x2> )>2)- Se stabilete ecuaia alinierii:
y y1
y y1 2
x x1
x 2 x1
sau scris sub o form convenabil pentru calcule:
y mx + n, n care:
y y1
y y1
i n 2
m 2
x1 y1
x 2 x1
x 2 x1
In cazul cnd:
X1= 12 128,97, y1= 5 676,82; x2 = 14 381,13, y2 = 2 670,71,
(nu se calculeaz de obicei cu 6 zecimale exacte i n, cu 2).

Fig. 2.14. Trasarea unei artere noi de circulaie peste strzile unui cartier vechi.
e) Reprezentarea grafic a alinierii. Aceast reprezentare este necesar s se fac aa
cum se arat n fig. 2.15.
f) Intersecia alinierii cu cadrul geometric al seciunilor de plan.

Fig. 2.15. Reprezentarea grafic a alinierii.

h) Calculul distanei unui punct de coordonate Xi, Yi la alinierea ce are ca ecuaie: y =


y y1
mx-\-n se face cu formula: ctg m 2
x2 x1
mx y n
d1 1 1
1 m2

Fig. 2.16.

Graficul alinierilor unei strzi.

RIDICRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA I TRASAREA PODURILOR


SI VIADUCTELOR
5.1 Documentaia topografic i reeaua de sprijin pentru ridicarea i trasarea cursului
de ap
Pentru proiectarea i trasarea podurilor i viaductelor avem nevoie n primul rnd de
planul bazinului hidrografic n cauz, care poate fi obinut prin copiere de pe hrile existente
la scrile de 1:100000 ... 1:50000, astfel ca dimensiunile acestuia s nu depeasc 40x20cm
la scara dat i care constituie baza pentru ntocmirea planului de situaie i a planului la scar
mare necesar proiectrii n detaliu a podului. Planul de situaie: se ntocmete la scara de
1:5000 pentru rurile mici i 1:10000 pentru cele cu lime mare, utiliznd de regul
metoda aerofotogrametric, metoda tahimetric pentru zonele cu ntindere mic sau
fototeodolitul pentru zonele accidentate.
Planul la scar mare: se ntocmete la scara de 1:1000 cu echidistana curbelor de nivel
E = 0,5m pentru o lungime a traversrii < 300 m i la scara de 1:2000 cuE= 1 m pentru
lungimi mai mari, fiind utilizat pentru proiectarea n detaliu a podului i pentru studiile de
detaliu a traseelor cilor de acces la pod. Reeaua de sprijin pentru proiectarea podurilor i
pentru trasarea capetelor acestora se realizeaz prin drumuiri planimetrice i altimetrice pe
ambele maluri (fig. 5.1), legate de reeaua geodezic.
Dac rul are o lime mai mare de 300 m drumuirile planimetrice se leag de reeaua
geodezic de baz i n regiunea traversrii- De asemenea se vor executa ridicri de detalii pe
cale tahimetric prin metoda coordonatelor polare. Pe acestemagistrale se vor trasa profle
transversale cu detalii de teren, care vor fi determinate nivelitic, la o distan ntre ele de 1/5
din limea albiei. Profille transversale trebuie legate nivelitic i planimetric Ia capetele de pe
ambele maluri de reeaua de sprijin.
Ridicarea topografic se execut pe ct posibil mpreun cu studiile geotehnce i
hidrogeologice din aceast zon i de aceea o parte din punctele reelei vor servii ca baz
pentru aceste studii n vederea stabilirii
deplasrii terenurilor i terasamentelon
Precizia triangidatiei podului
trebuie astfel realizat nct erorile medii
ptratice n poziia centrelor
uurastructurilor i n determinarea
lungimilor deschiderilor podului s nu
depeasc l,5...2cm iar erorile n
poziia punctelor triangulapei podului,
care trebuie s fie de 1,5...2 ori mai mici,
vor fi n medie de 1 cm
5.2 Determinarea lungimii podurilor i viaductelor
La acest mod de trasare punctele M i N care constituie lungimea trecerii L sunt
amplasate fiecare pe cte un mal n locuri ferite de inundaie. Cnd nu se cunoate poziia n
teren a celor dou puncte, proiectate n prealabil pe planul de situaie, se va efectua trasarea
lor fie prin reperaj fe de obiectele
nconjurtoare existente n teren i pe planul
de situaie fie prin trasarea din vrfurile de
unghi (Via V13) a axelor cilor de acces la
pod. Lungimea unui pod poate fi determinat
prin metoda tahimetric, metoda geometric,

metoda prin msurare direct metoda prin msurare paralactic, metoda trigonometric.
Metoda tahimetric - const n msurarea lungimii axei podului dup ce n prealabil sau determinat diviziunile mirei si constantele tahimetrului.
5.2.1 Metoda geometric
Se utilizeaz cnd avem materializate pe teren
capetele podului ns acestea nu sunt legate la
sistemul geodezic de coordonate.
Se vor construi pe unul din maluri dou unghiuri
drepte n punctele A C cu un echer topografic.
Din asemnarea triunghiurilor dreptunghice care se
AE
formeaz putem scrie: AB CD
EC
Toate elementele se vor msura n valori orizontale cu
ruleta.
5.2.2 Metoda prin msurare direct:
Se poate aplica in urmatoarele trei ipoteze:
a) Cand valea peste care trece podul este uscat;
b) de pe podina construit pe rurile cu adncimea apei < 3m;
c) iarna pe gheat.
La msurarea peste valea uscata sau iarna pe ghea (a i c) se vor utiliza fire de invar
sau panglici cu diviziuni milimetrice fiind necesar:
-s se curee terenul pe, direcia axei podului, pentru a face posibil
aezarea instrumentului de msurare direct a distanelor;
-sa se aplice coreciile de reducere la orizont s se alinieze panglica ct mai exact pe
aliniament i s se foloseasc dinamometru: In cazul msurrii distanei peste ruri cu
adncimea apei pn la 3 m se poate construi un eafod din piloi btui la intervale de cte
3...4 m li i solidarizai prin dulapi la partea superioar. Pe piloi se va monta o podin
orizontal la partea superioar i o alta lungimilor la partea inferioar pe care se deplaseaz
operatorul.
5.2.3 Metoda paralactic de determinare a lungimii podului
Aceast metod se utilizeaz de obicei pentru lungimi ale podurilor i viaductelor <
400 m utiliznd o baza de trasare AB ,determinat prin
msurare precis i un unghi paralactic determinat cu un
aparat de precizie. Relaia de calcul pentru obinerea
l

distanei orizontale va fi: L * ctg . Condiiile care


2
2
trebuie respectate pentru obinerea preciziei necesare sunt;
-realizarea perpendicularitii bazei AB pe axa podului,
trasnd direciile CB i CA ca echerul cu prisme, iar
distanele (CB = CA = 20m), cu o rulet divizat milimetric
i etalonat;
-punctele C, D, A i B se vor materializa corespunztor i
se materializeaza prin utilizarea unor cuie subtiri;
-la distanele msurate CB si CA se vor aplica toate coreciile pentru obinerea valorilor lor
orizontale;
-baza AB va fi aezat pe un teren orizontal, iar vizele spre capetele acesteia vor trece cu cel
puin 3 m peste nivelul apei;

-msurarea unghiului paralactic spre punctele A i B din staia D se va face dup o


semnalizare prealabil a acestora cu inte de vizare.
Msurnd unghiul paralactic cu un teodolit de precizie i utiliznd o baz
paralactic bine constituit vom obine o precizie de cea. 1 :4000.
5.2.4 Metoda trigonometric de determinare a lungimii trecerii peste obstacole
Se bazeaz pe determinarea unor baze orizontale de ambele pri ale rului sau numai
de o parte a lui i pe determinarea cu precizie a tuturor unghiurilor care
se formeaz ntre acesta i axa podului.
Schemele pentru calculul lungimii podului pe cale trigonometrica sunt:
a) Determinarea lungimii CD a podului din doua baze CB i CA situate de
o parte a rului msurnd cu precizie toate unghiurile care se formeaz i
aplicnd teorema sinusurilor.
Dac abaterile dintre cele dou valori obinute pentru lungimea CD
sunt nesemnificative se va lua media lor.
b) Determinarea lungimii CD a podului din dou baze situate de o parte i
de alta a podului.In funcie de obstacolele de pe leren, pentru amplasarea pe bazele de aceeai
parte a axei podului sau opuse la cele
dou capete (fig. 5.7b) cu lungimi de
0,7...1 din lungimea CD
Determinarea lungimii podului
pe cale trigonometric, utiliznd
patrulatere cu ambele diagonale
observateSe vor msura gi compensa
toate unghiurile n triunghi, dup care
aplicnd regula sinusurilor vom
calcula mai multe valori independente
a lui CD din fiecare triunghi.
c) Determinarea lungimii axei podului (CD) cu ajutorul a dou
baze egale, perpendiculare i simetrice fa de axa CD a
podului.Aplicnd aceast metod va crete precizia de
determinare a axei, ntruct avem un numr dublu de vrfuri
staionabile, comparativ cu metoda anterioar, iar precizia de
calcul va fi de circa 1:5000.
Ca regul general la toate cele trei scheme, trebuie
menionat faptul c punctele C i D care reprezint capetele
podului trebuie s fie foarte bine marcate i legate planimetria
i altimetric de reeaua de sprijin a antierului.
5.3 Trasarea centrelor infrastructurii la poduri
Punctele M i N ale axei longitudinale a podului trebuie amplasate la o deprtare
suficient de malurile rului, pentru a nu fi deteriorate n timpul procesului de construcie, iar
dac acestea au disprut, se vor reconstrui fie pornind de la vrfurile de frngere ale cilor de
acces la pod; de la punctele de reperaj ale capetelor axei podului sau ale reelei de sprijin
existente (vezi fig. 5.2)
Trasarea centrelor infrastructurii pe pilele podurilor i viaductelor se va face prin
aplicarea de distane cu benzi de oel divizate milimetric, prin intersecie reperat sau prin
intersecie unghiular nainte.
-Aplicarea distanelor din proiect cu ruletele divizate milimetric, n scopul aplicrii centrelor

infrastructurii se va face n cazul albiilor uscate sau arna pe ghea. Distanele se vor apiica
de Ia punctele M i N prin msurarea pe podine orizontale pe direcia axei longitudinale a
podului, introducnd corecii de etalonare i temperatur pentru mrimea msurat a fiecrei
deschideri.
-Trasarea prin intersecie reperat se va face diferit n funcie de
adncimea rurilor astfel:
a) Pe rurile- mici cu adncimea apei <3m i nenavigabile se pot utiliza procedeele
aliniamentelor paralele i neparalele cu axa longitudinal a podului.
a 1) Trasarea cu ajutorul aliniamentelor paralele se poate realiza prin construirea unui
aliniament paralel (M N) n aval de axa podului, pe o podin, iar pe o podin se traseaz
proieciile centrelor infrastructurilor.
Cu teodolitul instalat pe podin vom trasa
n punctele 1, 2, 3, etc, perpendiculare pe axa MN,
iar distanele obinute reprezint axele
longitudinale ale infrastructurilor care la
intersecia cu axa traversrii MN dau poziia
centrelor fiecrei infrastructuri C1, C2, etc. Se vor
bate trei piloi (unul ntre cele dou axe i doi
dincolo de axa podului care vor permite
continuarea trasrii chiar i n cazul n care
vizibilitatea este ntrerupt).
a.2) Trasarea cu ajutorul aliniamentelor neparalele
Se foloseste cand in apropierea cursului
traversarii avem un pod vechi care se poate utilize
pentru traversarea axelor infrastructurii. In acest caz
vom proiecta sub un unghi drept fata de axa
podului(MN), in punctele initiale M si N, unde
masuram unghiurile si calculand distantele X
inter infrastructuri astfel : X = b ; b- distanta
sin

intre centrele infrastructurilor


b)Rauri cu adnacimea apei mai mare de 4 m si curgere rapida
In acest caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor
se vor construi pe cele doua maluri doua baze
perpendiculare pe axa podului (AC si BD) amplasate
una aspre amonte si alta spre aval, iar controlul
trasarii se va face construind alte 2 baze AC si
BD in prelungirea prismelor.Verificarea pozitiei
centrelor infrastructurilor se face trecand cu teodolitul
in punctele materializate pe cele 2 prelungiri ale
bazelor si intersectand prin vizare la punctele
corespunzatoare de pe malul opus. Toate segmentele
masurate pe cele 2 baze sunt egale intre ele si se masoara fata de axa podului.
c)Metoda intersectiei unghiulare inainte
La aceasta metoda centrele infrastructurii
podului se obtin prin intersectia vizelor pornite de la
2 puncte ale triangulatiei podului.Acest mod de
trasare se utilizeaza de obicei la traversarile peste
rauri mari navigabile.La acest mod de trasare este

necesar ca una din laturile triangulatiei podului si axa acestuia sa fie aproximativ egale (AB
III) iar laturile I-A si II-B I-II/3. Precizia de trasare a unghiurilor is creste odata cu
distantele de vizare, iar pozitia punctelor intersectate 1, 2, 3 trasate din A si B va fi verificata
prin a treia viza in lungul axei I-II. Trasarea centrelor infrastructurilor la raurile mari
presupune parcurgerea a 2 etape : - trasarea cu precizie mica (provizorie, pe apa) cand punctul
obtinut se marcheaza cu baliza plutitoare sau geamandura ; si trasarea definitiva care este
realizata dupa ce partea superioara a infrastructurii a iesit din apa, asigurand precizia trasarii
conform normativelor de trasare.

DISPOZITIVE PENTRU MSURAREA ADNCIMILOR. RIDICAREA


CURSURILOR DE AP. NIVELMENT LONGITUDINAL.
5.4 Trasarea altimetrica peste cursuri de apa
Are ca scop fixarea unor repere de nivelment pe ambele maluri care vor folosi atat in
timpul studiilor hidrologice cat si la alcatuirea bazei altimetrice pentru intocmirea planului
topographic la scara mare cu amplasamentul podului si trasarea in inaltime a constructiilor
aferente. La traversarile pentru lungimi mai mari de 300m vor fi plantate minimum 2 repere
permanente pe fiecare mal, iar eroarea limita in determinarea cotelor in raport cu un reper
initial nu trebuie sa depaseasca 10mm. Pntru lungimi ale podului de 80 300 d sunt
suficiente 2 repre de nivelment(cate unul pe fiecare mal), de care se va lega si fixa in
apropierea infrastructurii podului cate un reper provizoriu pentru transmiterea cotelor pe
infrastructurile aflate pe uscat sau in apa la o distanta<100m.Punctele nivelate se vor marca
prin baterea unor cuie, de la care cota poate fi transmisa la piesele infrastructurii pe verticala
in sus sau in jos. Transmiterea cotelor de pe un mal pe altul poate fi facuta prin : nivelment
dublu geometric, nivelment trigonometric sau nivelment hidrostatic.
5.4.1 Transmiterea cotelor prin nivelment dublu geometric
Presupune stationarea cu aparatul de nivel pe ambele maluri alea raului, iar cand
conditiile permit sip e un banc de nisip sau insula catre mijlocul apei. Trasarea cotelor se
poate face astfel prin : nivelment geometric obisnuit la o latime a raului mai mica de 150 m,
sau in cazul unei latimi de pana la 250 m daca avem posibilitatea sa fixam mira pe un pilot in
mijlocul albiei si prin nivelment geometric utilizand o marca mobila pe mira in cazul raurilor
cu latimi > 150 m. Se pot utiliza scheme variate de transmitere a cotelor cu precizia unui
nivelment de ordinul II sau II astfel :
a) Schema prin nivelment aplicat atat pe insula cat si de pa maluri
Inainte de efectuarea nivelmentului se vor planta pe ambele maluri cate 2 repere de
nivelment(RI, RII si RIII, RIV) in locuri unde raza de vizare
trece la minimum 2-3 m deasupra pamantului.Din statia
S1 se vor executa citiri la firul nivelor in rodinaea
reperelor R1, R3 si R4, R2, iar pentru verificarea
determinarii diferentelor de nivel intre 2 puncte vom
stationa cu aparatul si intre reperele de pe cele 2 maluri
ale raului executand din statiile S2 si S3 citiri pe mirele
instalate in R1 si R2, respectiv R3 si R4.Pentru
transmiterea cotei poate fi satisfacatoare daca suma
diferentelor de nivel in poligonul R1-R3-R4-R2-R1 sa fie
intre 10-20 mm.
b) Schema prin nivelment aplicat de pe cele doua
maluri- se utilizeaza atunci cand nu exista insula in

mijlocul raului sau nu se pot bate piloti intrucat adancimea apei este prea mare. In acest caz
determinarile vor fi facute dupa ce in prelabil pe cele 2 maulri se amplaseaza decalat 2
repere : R1 si R2 care formeaza cu 2 puncte de statie I si II materializate pe teren la o distanta
de 10-30 m fata de reperele R1 si R2, un paralelogram sau dreptunghi. Din statia I se fac 2
citiri : a1 si b1 spre reperele R1 si R2 , iar din statia II alte 2 citiri, a2 si b2 spre aceleasi repere
cu egalitatile distantelor I-R1=II-RII si I-RII=II-R1.Se executa 2-4 serii de observatii in functie
de latimea raului si precizia necesara de transmitere a cotei, iar ecartul admis intre diferentele
de nivel ale laturii R1-R2 pentru o serie de observatii este 5-10mm/100 m distanta.
c) Schema de aplicare a nivelmentului la rauri cu latime mai mare de 200-300m
In acest caz pe unul din maluri se amplaseaza reperul de cota cunoscuta R1(ZR), iar pe celalalt
mai alte 2 repere R2 si R3 care vor constitui impreuna cu R1 varfurile unui triunghi
isoscel.Citirile pe mira din statiile I si II si respectiv II si III se vor realiza la fel ca in cazul
schemei prin nivelment aplicat de pe cele 2 maluri, utilizand concomitent 2 instrumente de
nivelment cu puterea de marire M42x si folosind panouri mobile montate pe mira.Pentru
obtinerea unor rezultate bune la transmiterea cotei de pe un mal pe altul se vor respecta
urmatoarele conditii : sa nu difere unghiul i dintre directricea nivelei si axa de vizare a
lunetei, intrucat la o variatie mica a unhiului dintre semiserii apar erori sistematice de valori
mari in diferentele de nivel ; sa se lucreze in conditii de temperatura constanta, fiind cunoscut
faptul ca o variatie a temperaturii de 1 o C provoaca schimbarea unghiului i cu 0.5 ; evitarea
influentei refractiei atmosferice verticale prin efectuarea transmiterii cotelor concomitent cu 2
aparate pe ambele maluri si rotind apoi statiile intre ele.
5.4.2 Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric
Punctele intre care se va face transmiterea
cotei pester au sunt puncte ale triangulatiei
podului care vor fi amenajate si ca repere de
nivelment. Tintele de vizare si teodolitele vor fi
asezate in varfurile unui paralelogram ale carui
laturi scurte I-M si II-N sa nu sepaseasca 3 m.
Ordinea de efectuare a determinarilor este
urmatoarea : citim pe mira apropiata cu luneta
orizontala, inaltimea h a teodolitului deaspura
reperului ; citim unghiurile zenitale Z in ambele
pozitii ale lunetei efectuand 2-3 serii de
observatii ; citim unghiurile zenitale Z prin
schimbarea statiilor intre ele transportand
teodolitele de pe un mal pe altul. In cazul unei serii realizate cu ambele aparate concomitent
diferenta de nivel intre punctele M si N se determina cu relatia :
z z l i l i
h Dtg 2 1 1 1 2 2 ; unde z1 si z2 sunt unghiurile zenitale ale tintelor de vizare masurate
2

concomitent cu teodolitele ; l1 si l2 sunt inaltimile semnalelor de vizare, masurate incepand cu


talpa mirei ; i1 si i2 sunt inaltimile teodolitelor deasupra reprelor M si N. Diferenta de nivel
finala se va obtine ca o medie a seriilor efectuate, iar abaterea acestor valori fata de diferenta
de nivel medie, va fi precizia realizata la transmiterea cotei.

5.4.3 Transmiterea cotelor prin nivelment hidrostatic

Se utilizeaza in deosebi la transmiterea cotelor peste cursuri de apa avand latime mare. Modul
de operare consta in a aseza pe fundul apei un tub de cauciuc rezistent care se va umple cu apa
sub presiune mare pentru a nu ramane bule de aer in el. La capetele furtunului se vor monta
tuburi de sticla cu diviziuni care se fixeaza pe stalpii aflati pe maluri. Vom considera pentru
observatii ca meniscul lichidului din cele 2 tuburi se afla la aceeasi suprafata de nivel, iar cu
ajutorul a 2 instrumente de nivelment vom lega aceasta suprafata de reperele R1 si R2 situate
pe cele 2 maluri. Pentru determinari foarte precise pe ambele maluri se vor face observatii
concomitente la intervale de timp stabilite dupa un anumit program, in ce priveste presiunea,
temperatura apei si a aerului, pentru a se putea face corectii la rezultate atunci cand este cazul.
Diferenta de nivel se va obtine din media valorilor rezultate din programul de observatii.