Sunteți pe pagina 1din 14

PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI

Definiia i clasificarea principiilor dreptului mediului.


Principiile dreptului mediului sunt reguli eseniale de maxim generalitate care
stau la baza acestei ramuri de drept.
Principiile dreptului mediului se clasific n:
principii interne i principii internaionale ( externe );
principii de baz i principii decizionale;
principii tradiionale i principii noi ( afirmate ndeosebi dup anul 1980 );
principii expres prevzute n legea proteciei mediului i principii doctrinare;
principii de maxim generalitate n dreptul mediului i principii speciale.
ntre diferitele categorii de principii ale dreptului mediului nu exist o departajare
absolut, existnd principii care se pot regsi n acelai timp clasificate dup mai multe
criterii.
1. Principii interne
Principiile interne pot fi clasificate, la rndul lor, n principii de baz i principii
decizionale.
1.1. Principii de baz
1.1.1. Principiul potrivit cruia protecia mediului constituie un obiectiv de interes
public major.
Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, cu
modificrile i completrile ulterioare, statueaz expres c ocrotirea mediului reprezint

22

un obiectiv de interes public major. Actul normativ menionat consacr caracterul de


interes public major nu numai pentru valorile generale ale mediului, ci i pentru ceea ce
constituie obiectul reglementrilor legislative cuprinse n legi speciale.
2

Constituia Romniei din 1991 , revizuit, dei nu consacr expres acest principiu,
prevede n art. 135 alin. (2) lit. d), obligaia statului de a exploata resursele naturale ale
rii n concordan cu interesul naional.
Acest principiu are o serie de consecine juridice, precum:

n materia asociaiilor i fundaiilor, una dintre condiiile prevzute de

lege, ca o asociaie sau fundaie s fie recunoscut ca fiind de utilitate public este ca
activitatea acesteia s se desfoare n interes general sau al unei comuniti; asociaiile
de protecie a mediului ndeplinesc aceast condiie;

n domeniul exproprierii pentru cauz de utilitate public, Legea nr.

33/1994 stabilete ca fiind de utilitate public, ntre altele, instalaiile pentru protecia
mediului, sistemele de avertizare i prevenire a fenomenelor naturale periculoase,
lucrrile de combatere a eroziunii n adncime;

n privina limitrii dreptului de proprietate rezultat din folosirea

subsolului unei proprieti private imobiliare, art. 44 alin (5) din Constituia din 1991,
revizuit, prevede c pentru lucrri de interes general, autoritatea public poate folosi
2

Modificat i completat prin Legea de revizuire a Constituiei Romniei nr. 429/2003, publicat n

Monitorul Oficial al Romniei, Partea I nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicat de Consiliul Legislativ,
n temeiul art. 152 din Constituie, cu reactualizarea denumirilor i dndu-se textelor o nou numerotare
(art. 152 a devenit, n forma republicat, art. 156). Republicarea s-a fcut n M.Of., Partea I nr. 767 din 31
octombrie 2003.
Legea de revizuire a Constituiei Romniei nr. 429/2003 a fost aprobat prin referendumul naional din
18-19 octombrie 2003 i a intrat n vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicrii n Monitorul
Oficial al Romniei, Partea I nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotrrii Curii Constituionale nr. 3 din 22
octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naional din 18-19 octombrie 2003 privind
Legea de revizuire a Constituiei Romniei.
Constituia Romniei, n forma iniial, a fost adoptat n edina Adunrii Constituante din 21 noiembrie
1991, a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I nr. 233 din 21 noiembrie 1991 i a intrat n
vigoare n urma aprobrii ei prin referendumul naional din 8 decembrie 1991.
3

Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauz de utilitate public a fost publicat

n
M.Of., Partea I nr. 139 din 2 iunie 1994.

23

subsolul oricrei proprieti imobiliare cu respectarea anumitor condiii; activitile de


nlturare a consecinelor grave ale polurii sunt activiti de interes general.

1.1.2. Principiul integrrii cerinelor de mediu n celelalte politici sectoriale


Principiul supus ateniei este consacrat expres n art. 3 lit. a) din Ordonana de
Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, cu modificrile i
completrile ulterioare.
Integrarea politicilor de mediu n politicile sectoriale - agricultur, transport,
industrie, sntate, preocuprile pentru promovarea instrumentelor economice n
administrarea mediului, relaia mediu - privatizare, constituie prioriti n construcia
societii, avnd drept scop mbuntirea calitii mediului i realizarea dezvoltrii
durabile.
Obiectivul general al dezvoltrii durabile este reprezentat de optimizarea
interaciunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental i tehnologic, precum i
dintre subsistemele care alctuiesc cele patru dimensiuni ale dezvoltrii durabile, adic
plecnd de la energie, agricultur, industrie i pn la investiii, aezri umane i
biodiversitate.
Conceptul de dezvoltare durabil impune armonizarea proteciei mediului cu
dezvoltarea economic i social.
Obiectivele strategice din domeniul proteciei mediului sunt reprezentate de:
conservarea, protecia

i mbuntirea calitii mediului; protecia sntii umane;

utilizarea durabil a resurselor.


Ministerul Mediului i Pdurilor are un rol trans-sectorial n dezvoltarea
economic i social a Romniei, coordonnd activitatea de integrare a politicii de mediu
n celelalte politici sectoriale, n concordan cu cerinele europene i internaionale,
pentru asigurarea dezvoltrii durabile.

24

1.1.3. Principiul exercitrii de ctre stat a dreptului suveran de a exploata


resursele naturale n conformitate cu politica sa ecologic
Constituia Romniei, revizuit, consacr obligaia statului de a asigura
exploatarea resurselor naturale n concordan cu interesul naional (art. 135 alin. 2, lit.
d).
Potrivit art. 21 al Declaraiei de la Stockholm din 1972 statele au dreptul suveran,
n conformitatea cu Carta O.N.U. i principiile dreptului internaional, de a-i exploata
propriile resurse, n funcie de politica lor privind mediul nconjurtor i au datoria de a
asigura c activitile exercitate n limitele jurisdiciei sau sub controlul lor, s nu
provoace daune mediului nconjurtor n alte state.
n Rezoluia Adunrii Generale a O.N.U. nr. 2153/1996 este consacrat
prevederea conform creia statele au dreptul de a exercita suveranitatea permanent
asupra resurselor naturale i a bogiilor naionale n interesul propriei lor dezvoltri.
Partea de mediu care se afl n limitele frontierelor naionale este guvernat de
regimul juridic stabilit potrivit legilor interne ale fiecrui stat, adic regimul juridic
naional, iar partea de mediu situat dincolo de limitele jurisdiciei naionale intr sub
incidena regimului juridic instituit prin convenii i acorduri internaionale, adic sub
regimul juridic internaional.
Respectarea suveranitii permanente i depline a statelor asupra resurselor proprii
presupune posesia, folosina i dispoziia asupra acestor resurse, adic dreptul de a le
exploata, dezvolta, proteja i utiliza n funcie de interesele naionale legitime, astfel nct
s se asigure un mediu nconjurtor adecvat pentru populaie.

1.1.4. Principiul aciunii preventive


Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, cu
modificrile i completrile ulterioare, prevede acest principiu n art. 3 lit. c).

25

Principiul aciunii preventive este fundamentat pe ideea c activitatea de prevenire


a riscurilor ecologice este cu mult mai puin costisitoare dect repararea daunelor
ecologice, care de multe ori au un caracter ireversibil.
Aplicarea acestui principiu reclam, pe de o parte, reglementarea unor obligaii cu
caracter preventiv, iar pe de alt parte, promovarea unor activiti care s conduc la
evitarea producerii unor modificri negative privind calitatea mediului.
n cadrul acestor activiti, un rol principal revine evalurii impactului asupra
mediului.
Principiul aciunii preventive se realizeaz i prin aplicarea sectorial a altui
principiu, cel referitor la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitile
care produc poluri semnificative.
Cele mai bune tehnici disponibile se refer la stadiul de dezvoltare cel mai avansat
i eficient, nregistrat n dezvoltarea unei activiti i a modurilor de exploatare, care
demonstreaz posibilitatea practic a tehnicilor specifice de a constitui referina pentru
stabilirea valorilor limit de emisie n scopul prevenirii polurii, iar n cazul n care acest
fapt nu este posibil, pentru a reduce n ansamblu emisiile i impactul asupra mediului n
ntregul su.

1.1.5. Principiul conservrii biodiversitii i a ecosistemelor specifice cadrului


biogeografic natural
Acest principiu este expres consacrat n art. 3 lit. f) din Ordonana de Urgen a
Guvernului nr. 195/1995 privind protecia mediului, cu modificrile i completrile
ulterioare i este avut n vedere att sub aspect general, ct i sub aspect special, legea
reglementnd n detaliu protecia resurselor naturale i a biodiversitii.
Principiul conservrii biodiversitii i a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural are n vedere biodiversitatea sub trei aspecte principale:

meninerea proceselor ecologice eseniale ale sistemelor de suport al vieii;

prezervarea diversitii genetice;

utilizarea durabil a speciilor i ecosistemelor.

26

1.1.6. Principiul poluatorul pltete


Principiul poluatorul pltete este prevzut n art. 3 lit. e) din Ordonana de
Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, cu modificrile i
completrile ulterioare.
4

Pe baza acestui principiu, prin Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 68/2007 sa stabilit cadrul de reglementare a rspunderii de mediu, n scopul prevenirii i reparrii
prejudiciului asupra mediului.
Principiul are i o justificare economic n sensul c neefectuarea la timp a
cheltuielilor pentru protecia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate, care trebuie
acoperite.
Principiul poluatorul pltete a fost dezvoltat ca o metod de alocare a costurilor
de meninere sub control a polurii. El poate fi aplicat direct ca o tax de poluare sau ca o
penalitate.
n mod generic, obiectul plii l constituie suportarea cheltuielilor legate de
poluare de autorul acesteia, iar n mod particular executarea i suportarea de ctre
ntreprinztorul poluator a obligaiilor ce converg spre evitarea, limitarea i eliminarea
sau diminuarea polurii.
Acest principiu se poate aplica numai coroborat cu principiul aciunii preventive,
al reinerii poluanilor la surs i principiul precauiei n luarea deciziei, pentru a nu se
ajunge la consecina inadmisibil a considerrii c dac se efectueaz o plat se permite
poluarea.
Declaraia Consiliului Europei din 1968 privind lupta mpotriva polurii aerului
afirm c toate cheltuielile fcute n vederea prevenirii sau reducerii polurii, trebuie s
4

Ordonana de urgen a Guvernului nr. 68 din 26 iunie 2007 privind rspunderea de mediu cu referire la

prevenirea i repararea prejudiciului asupra mediului, publicat n M.Of., Partea I nr. 446 din 29 iunie
2007, aprobat prin Legea nr. 19 din 29 februarie 2008, publicat n M.Of., Partea I nr. 170 din 5 martie
2008, a fost modificat i completat de Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 15 din 25 februarie 2009,
publicat n M.Of., Partea I nr. 149 din 10 martie 2009; acest act normativ transpune n dreptul naional
Directiva nr. 2004/35/CE privind rspunderea de mediu referitoare la prevenirea i repararea prejudiciului
adus mediului, n vederea stabilirii unui cadru legislativ unitar n domeniu.

27

cad n sarcina autorului. Aceeai prevedere figureaz i n principiile directoare ale


relaiilor economice internaionale aflate sub influena politicilor n domeniul proteciei
mediului i exploatrii resurselor naturale, adoptate de rile membre ale Organizaiei
pentru Cooperare i Dezvoltare Economic, la 26 mai 1972.

1.2. Principii decizionale


1.2.1. Principiul precauiei n luarea deciziei
Consacrat n art. 3 lit. b) din Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005
privind protecia mediului, cu modificrile i completrile ulterioare, principiul precauiei
n luarea deciziei rspunde necesitii de prevenire a efectelor negative pentru mediu
determinate de diferitele activiti umane.
Acest principiu se ia n considerare la stabilirea msurilor reparatorii n cazul
producerii unui prejudiciu asupra mediului, potrivit art. 14 alin. (2) din Ordonana de
Urgen a Guvernului nr. 68/2007 privind rspunderea de mediu cu referire la prevenirea
i repararea prejudiciului asupra mediului.
Atunci cnd datele tiinifice nu sunt concludente n ceea ce privete efectele unei
activiti, decizia de mediu trebuie s fie n sensul nenceperii activitii respective.
Pe plan internaional acest principiu a fost consacrat iniial n anul 1987 de
Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic, apoi de cea de a doua Conferin
Internaional asupra proteciei Mrii Nordului de la Londra din acelai an, de Declaraia
Conferinei pentru Mediu de la Rio de Janeiro din 1992, de Tratatul de la Maastricht
.a.m.d.

1.2.2. Principiul reinerii poluanilor la surs


Prevzut expres de Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecia mediului, cu modificrile i completrile ulterioare, n art. 3 lit. d), principiul

28

implic necesitatea ca evitarea polurii s nceap de la surs, acionnd direct n procesul


de apariie a reziduurilor, ceea ce presupune aplicarea unor procedee de fabricaie care s
nu genereze evacuri de poluani sau s le reduc la minim.
Respectarea principiului reinerii poluanilor la surs se poate realiza pe deplin
prin asocierea msurilor de ordin juridic i administrativ cu cele de ordin educaional.
n evitarea polurii, un rol deosebit de important revine sistemelor de
supraveghere i evideniere a schimbrilor survenite n calitatea factorilor principali de
mediu. n acest scop, a fost organizat n Romnia, n anul 1991, Sistemul Naional de
Monitoring Integrat care are la baz sistemul naional de supraveghere a calitii apelor,
reeaua de ploi acide, reeaua de radioactivitate, precum i alte informaii periodice
privind calitatea solurilor, a vegetaiei, a faunei, a sntii umane.
Carta Drepturilor i ndatoririlor Economice ale Statelor, al crui scop
fundamental l constituie promovarea instaurrii unei noi ordini economice internaionale,
a prevzut c ocrotirea, conservarea i ameliorarea mediului nconjurtor pentru
generaiile prezente i viitoare, constituie o responsabilitate ce revine tuturor statelor.

1.2.3. Principiul informrii i participrii publicului la luarea deciziilor, precum i al


accesului la justiie n probleme de mediu
Potrivit Declaraiei de la Stockholm din 1972 omul are dreptul la un mediu a
crui calitate s-i permit s triasc n demnitate i bunstare.
Acest drept include n coninutul su, printre altele, dreptul la informare asupra
politicilor sau proiectelor care pot avea consecine negative asupra mediului, dreptul de a
participa la procesele prin care se adopt decizii privitoare la mediu i, dac este cazul,
de a dispune de mijloacele juridice adecvate pentru repararea prejudiciilor suferite ca
urmare a nerespectrii garaniilor legale.
Principiul informrii i participrii publicului la luarea deciziilor, precum i al
accesului la justiie n probleme de mediu este consacrat expres n art. 3 lit. h) din
Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, cu
modificrile i completrile ulterioare.

29

Totodat, acest principiu este prevzut i n documentele Conferinei Naiunilor Unite


pentru Mediu i Dezvoltare de la Rio, din 1992 (Declaraia de la Rio i Agenda 21),
precum i n majoritatea conveniilor i tratatelor internaionale cu inciden n domeniul
proteciei mediului.
n cadrul Conferinei de la Aarhus din 1998 Un mediu pentru Europa a fost
adoptat Convenia pentru accesul la informaie, participarea publicului la luarea deciziei
5

i accesul la justiie n probleme de mediu, ratificat de Romnia prin Legea nr. 86/2000 .
Convenia garanteaz dreptul de a avea acces la informaie fr ca solicitantul s
declare un anumit interes.
Convenia prevede situaiile cnd poate fi refuzat o informaie de mediu i
anume:

- autoritatea public nu deine informaia solicitat;


- cererea este vizibil nerezonabil sau este formulat ntr-o manier prea general;
- cererea se refer la documente n curs de elaborare sau privete sistemul de

comunicaii interne al autoritii publice, n cazul n care o astfel de excepie este


prevzut de legislaia naional sau de practica obinuit, lundu-se n considerare
interesul public n cazul unei asemenea dezvluiri.
Cererea mai poate fi refuzat dac dezvluirea ar afecta: confidenialitatea
procedurilor autoritilor publice, relaiile internaionale, sigurana naional, securitatea
public, cursul justiiei, confidenialitatea informaiilor comerciale i industriale, dreptul
de proprietate intelectual, confidenialitatea unor date personale, mediul la care se refer
informaia, n condiiile legii.
Convenia prevede c refuzul unei solicitri se va face n scris, dac solicitarea a
fost fcut n scris sau dac solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie s fie motivat i
s ofere informaii privind accesul la procedura de recurs. Rspunsul cuprinznd refuzul
solicitrii trebuie dat ct mai curnd posibil, fr a se depi o lun, n afara cazului cnd
complexitatea informaiei justific o prelungire a acestei perioade pn la dou luni de la
data naintrii cererii.
n cadrul legislaiei naionale, fiecare parte la Convenie se oblig s asigure
posibilitatea pentru orice persoan, care consider c solicitarea informaiei a fost
5

Legea nr. 86 din 10 mai 2000 a fost publicat n M.Of., Partea I nr. 224 din 22 mai 2000.

30

ignorat, greit refuzat sau care consider c a primit un rspuns inadecvat, de a avea
acces la o procedur de recurs n faa unei instane de judecat sau a altui organism
independent i imparial prevzut de lege.
Statul va lua msuri ca respectiva persoan s aib acces i la o procedur de fond,
nefiind exclus nici posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs n faa unei autoriti
administrative.
n Romnia, cadrul legal pentru participarea publicului la adoptarea i aplicarea
deciziilor de mediu este dat, n afar de Convenia de la Aarhus, i de Constituie,
Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului, Hotrrea
6

Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaia de mediu, Legea nr.
544/2001

privind accesul la informaiile de interes public, Legea nr. 554/2004

contenciosului administrativ, precum i de alte acte normative cu caracter sectorial n


domeniul proteciei mediului. Constituia consacr expres dreptul la un mediu sntos, n
art. 35, iar n art. 135 alin. (2) lit. f) prevede obligaia statului de a asigura refacerea i
ocrotirea mediului nconjurtor, precum i meninerea echilibrului ecologic. Totodat,
Constituia garanteaz accesul liber la justiie - art. 21, dreptul la ocrotirea sntii - art.
34, libertatea de exprimare - art. 30, dreptul la informaie - art. 31, dreptul de asociere 9

art. 40 ( text care mpreun cu Ordonana Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaii
i fundaii constituie temeiul juridic al nfiinrii organizaiilor neguvernamentale
ecologice ), dreptul de petiionare - art. 51.

H.G. nr. 878 din 28 iulie 2005 a fost publicat n M. Of., Partea I nr. 760 din 22 august 2005.

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 a fost publicat n M. Of., Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001,

ultima completare fiindu-i adus prin Legea nr. 188 din 19 iunie 2007, publicat n M.Of., Partea I nr. 425
din 26 iunie 2007.
8

Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a fost publicat n M. Of., Partea I nr. 1154 din 7 decembrie 2004,

ultima modificare fiindu-i adus prin Legea nr. 100 din 9 mai 2008, publicat n M.Of., Partea I nr. 375 din
16 mai 2008.
9

Ordonana Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000, publicat n M. Of., Partea I nr. 39 din 31 ianuarie

2000, a fost aprobat cu completri i modificri prin Legea nr. 246 din 18 iulie 2005, publicat n M.Of.,
Partea I nr. 656 din 25 iulie 2005; ultima modificare a actului normativ menionat a intervenit prin Legea
nr. 34 din 8 martie 2010, publicat n M.Of., Partea I nr. 151 din 9 martie 2010.

31

Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 195/2005 privind protecia mediului,


aprobat cu modificri i completri de Legea nr. 265/2006, prevede n art. 5 c statul
recunoate oricrei persoane dreptul la un mediu sntos i echilibrat ecologic garantnd n
acest scop: accesul la informaia privind mediul, cu respectarea condiiilor de
confidenialitate prevzute de legislaia n vigoare, dreptul de asociere n organizaii
privind protecia mediului, dreptul de a fi consultat n procesul de luare a deciziilor
privind dezvoltarea politicii i legislaiei de mediu, emiterea actelor de reglementare n
domeniu, elaborarea planurilor i programelor, dreptul de a se adresa direct sau prin
intermediul organizaiilor pentru protecia mediului autoritilor administrative i/sau
judectoreti, dup caz, n probleme de mediu, indiferent dac s-a produs sau nu un
prejudiciu, dreptul la despgubire pentru prejudiciul suferit.
Dispoziiile legale menionate sunt completate de numeroase alte prevederi
privind participarea publicului la luarea i aplicarea deciziilor de mediu.

Principii interne
1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public major
OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare statueaza expres ca
ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major.
Actul normativ mentionat consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile generale ale
mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiect al regementarilor cuprinse in legi speciale.
Constitutia Romaniei din 1991 revizuita, desi nu consacra expres acest principiu, totusi, prevede in art. 135
alin. (2) lit. d), obligatia statului de a exploata resursele naturale ale tarii, in concordanta cu interesul national.
Acest principiu are o serie de consecinte juridice, precum:
- In materia asociatiilor si fundatiilor, una dintre conditiile prevazute de lege pentru ca o asociatie sau fundatie
sa fie recunoscuta ca fiind de utilitate publica, este ca activitatea acesteia sa se desfasoare in interes general sau
al unei comunitati. Asociatiile de protectie a mediului indeplinesc aceasta conditie.
- In domeniul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, Legea nr. 33/1994 stabileste ca fiind de utilitate
publica, intre altele: instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de avertizare si prevenire a fenomenelor
naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii in adancime.
- In privinta limitarii dreptului de proprietate rezultata din folosirea subsolului unei proprietati private
imobiliare, art. 44 alin. (5) din Constitutia Romaniei prevede ca, pentru lucrari de interes general, autoritatea
publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu respectarea anumitor conditii. Activitatile de
inlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt activitati de interes general.
2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale
Principiul supus atentiei este consacrat expres in art. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului,
cu modificarile si completarile anterioare si fundamenteaza caracterul orizontal al dreptului mediului.

Necesitatea acestui principiu rezulta din aceea ca nu se poate realiza o protectie eficienta a mediului numai prin
masuri speciale in acest domeniu, fiind necesara integrarea cerintelor de mediu in toate celelalte actiuni
specifice politicilor sectoriale.
Integrarea politicilor de mediu in politicile sectoriale, cum sunt: agricultura, transportul, sanatatea, au drept
scop imbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii durabile. Conceptul de dezvoltare durabila
presupune armonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea economica si sociala, astfel incat sa se asigure
satisfacerea cerintelor generatiilor prezente, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si
satisface propriile cerinte.
Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice coordoneaza activitatea de integrare a cerintelor privind
protectia mediului in celelalte polictici sectoriale, in concordanta cu cerintele si standardele europene si
internationale. In acest scop, in cadrul Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice functioneaza Comitetul
Interministerial pentru Coordonarea Integrarii Protectiei Mediului in Politicile si Strategiile Sectoriale la Nivel
National, acest comitet fiind un organism consultativ fara personalitate juridica.
3. Principiul actiunii preventive
OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului prevede acest principiu in art. 3 lit. c). Acest principiu serveste
protectiei mediului prin anticiparea consecintelor unui plan sau proiect asupra mediului.
Principiul actiunii preventive este fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este
cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, care, de cele mai multe ori, au un caracter
ireversibil.
Aplicarea acestui principiu reclama, pe de o parte, reglementarea unor obligatii cu caracter preventiv, iar, pe de
alta parte, promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor modificari negative in
calitatea mediului.
In cadrul acestor activitati, un rol important revine evaluarii impactului asupra mediului.Evaluarea impactului
asupra mediului se poate realiza atat la nivel national, cat si in context regional sau international, daca
activitatea propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.
4. Principiul precautiei in luarea deciziilor
Principiu nou, desprins din principiul prevenirii, este prevazut expres in art. lit. b) din OUG nr. 195/2005.
Principiul precautiei in luarea deciziilor justifica luarea unor masuri, chiar si atunci cand, din datele stiintifice
existente, nu rezulta cu exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu. Cu alte cuvinte, cand datele
stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unei activitati, decizia de mediu, trebuie sa fie in
sensul neinceperii unei activitati.
Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscurilor in raport de cunostintele existente la un moment
dat, demonstrandu-se ca riscurile exista si ca se pot produce daune ecologice, daca nu se intreprind masuri
corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea de a se actiona chiar in lipsa unei certitudini
stiintifice, vizand existenta vreunui risc.
Fundamentul acestui principiu este ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie o piedica pentru a intreprinde
masurile necesare, in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului.
In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul principiului precautiei, riscul in sine nu este
demonstrat.
Principiul precautiei este un principiu al incertitudinii, in sensul ca se iau decizii pe baza unor date stiintifice
incomplete. Solutiile adoptate trebuie sa fie revizuibile in functie de evolutia cunostintelor stiintifice (daca
ulterior s-ar demostra ca nu exista risc, atunci, activitatea ar fi autorizata).
5. Principiul poluatorul plateste
Principiul este prevazut expres in art. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului.
A fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei din 1968 privind lupta impotriva poluarii
aerului, fiind, totodata, prevazut in Declaratia de Principii de la Rio de Janeiro adoptata in cadrul Conferintei
Organizatiei Natiunilor Unite privind mediul si dezoltarea durabila din 1992 si in numeroase conventii
internationale.

In mod generic, obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor legate de poluare de catre autorul acesteia,
iar, in mod particular, executarea si suportarea de catre intreprinzatorul poluator a obligatiilor ce converg spre
evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.
Principiul are la baza elemente din teoria economica, potrivit careia costurile sociale externe care insotesc
productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de agentii economici, in costurile lor de
productie.
Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie obligat sa
plateasca accesul la mediu nici direct si nici indirect, prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor
legate de poluare.
In sens larg, continutul principiului este ca orice cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic,
cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de prevenire a poluarii) sunt suportate de cel
care cauzeaza poluarea, si nu de societate.
In plan juridic, acest continut larg influenteaza materia raspunderii pentru mediu si determina notiunea de
prejudiciu, specific dreptului ecologic.
Astfel, notiunea de prejudiciu ecologic are un inteles mult mai larg decat notiunea de prejudiciu din
dreptul comun, autorul poluarii trebuindsa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii, precum si cele
privind limitarea sau eliminarea efectelor poluarii.
In sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate protectiei mediului,
astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate strict de cel care cauzeaza poluarea, iar nu de societate.
Aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa-si indeplineasca obligatia de a asigura cetatenilor un mediu
sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite
mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa plateasca. Daca autoritatile
nu descopera imediat poluatorul, acesta trebuie ca, ulterior, sa acopere costurile de reparare a poluarii.
Principiul poluatorul plateste nu poate fi aplicat singur, ci impreuna cu alte principii, pentru a nu se ajunge la
consecinta nedorita: Platesc, deci, pot sa poluez!.
6. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la justitie in probleme de
mediu
Acest principiu este prevazut expres in art. 3 lit. h) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile
si completarile ulterioare.
In acelasi timp, principiul in discutie este prevazut si in documentele Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare,
mai exact, in Declaratia de principii si Agenda 21, precum si in numeroase conventii si tratate internationale cu
incidenta in domeniul protectiei mediului.
In cadrul conferintei de la Aarhus, din 1998, intitulata Un Mediu pentru Europa, a fost adoptata Conventia
privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu,
ratificata de Romania prin Legea nr. 86/2000.
Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un anumit interes. Totodata,
Conventia prevede situatiile cand poate fi refuzata o informatie de mediu, si anume:
- autoritatea publica nu detine informatia solicitata;
- cererea este vizibil nerzonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala;
- cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii interne al
autoritatii publice, in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta in legislatia nationala sau de practica obisnuita,
luandu-se in considerare interesul public, in cazul unei asemenea dezvaluiri;
- daca dezvaluirea ar afecta confidentialiatea procedurilor autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta
nationala, securitatea publica, cursul justitiei, confidentialiatea informatiilor comerciale si industriale, dreptul de
proprietate intelectuala, confidentialitatea unor date personale, mediul la care se refera informatia in conditiile legii.
Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris, daca solicitarea a fost facuta in scris sau daca
solictantul cere acest lucru.
Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii cu privire la procedura de recurs. Refuzul trebuie dat cat mai
curand posibil, fara a se depasi o luna, in afara cazului cand complexitatea informatiei justifica o prelungire a acestei
perioade, pana la doua luni de la data inaintarii cererii.
In cazul legislatiei nationale, fiecare parte la Conventie se obliga sa asigure pentru orice persoana care considera ca
solicitarea informatiei i-a fost ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit un raspuns inadecvat, de a avea

acces la o procedura de recurs in fata unei instante de judecata sau a unui alt organism independent si impartial,
prevazut de lege.
Statul va lua masuri ca respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de fond, nefiind exclusa nici posibilitatea
unei proceduri prealabile in fata unei autoritati administrative.
In ceea ce priveste pilonul referitor la participarea publicului la luarea deciziei, facem precizarea ca publicul trebuie
sa fie informat, prin anunt public sau in mod individual, cand este cazul, despre demararea oricarei proceduri de
luare a deciziei de mediu si in timp util, intre altele, despre:
- activitatea propusa;
- natura deciziei posibile;
- autoritatea responsabila de luarea deciziei;
- autoritatea careia i se pot adresa intrebari si comentarii referitoare la procedura desfasurata, perioada in care sunt
primite aceste comentarii sau intrebari si despre faptul ca activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale
sau transfrontiere de evaluare a impactului asupra mediului.
Procedurile pentru participarea publicului trebuie sa permita acestuia sa inainteze, in scris sau, cand este cazul, la o
audiere publica, orice comentarii, informatii, analize sau opinii, considerate relevante pentru activitatea propusa.