Afirmator 1

CONSTIINTA este acea cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare depre propia exista si
despre lucrurile din jurul sau.
Marele politolog roman, Andrei Marga, afirma in debutul lucrarii sale: Filosofia unificarii europene
ca fiecare ne simtim apartinand unei comunitati etnice si unui stat, in acelasi timp, unui continent.
Prin traditie, primele doua apartenente sunt traite concret, ele conferand avantaje, drepturi si obligatii,
in timp ce a treia a ramas incomparabil mai abstracta.
Europa ne apare ca rezultat al unei constiinte politice si culturale care evolueaza, in sensul ca se
schimba.
Evolutia constiintei europene a fost mai putin cercetata decat ideea de Europa, intrucat ea constituie o
tema mai dificila; astfel evolutia constiintei presupune ivestigarea ideilor, a formelor politice, a
existentei cotidiene, a solidaritatii care au strans laolalta oamenii. (Alexandru Dutu)
Ma voi raporta la constiinta europeana din punctul de vedere al cetateniei, un subiect aflat in centrul
dezbaterilor contemporane.
In continuare vom identifica cetatenia europeana din perspectiva definitiei constiintei ulterior
prezentata.
Prin definirea conceptului de Euro-polity/spatiul public european, incercam sa sa dovedim
apartenenta la constiinta europeana. Euro-polity se refera la sfera politica a institutiilor europene, dar
si cea a euro-regiunilor. In acest fel, cetatenia europeana este o identitate multipla, definita prin
afinitati supranationale. Exista elemente certe care definesc Euro-polity, precum: democratia
europeana, chiar imperfecta si atipica, functioneaza cu ajutorul unor institutii publice supranationale,
detine propriile instrumente de protectie a drepturilor fundamentale si implica, totodata, dezbaterea si
exprimarea libera a diversitatii. Chiar daca nu exista o societate civila bine conturata in raport cu
statul supranational, cetatenii europeni sunt organizati intr-o multitudine de centre de actiune civica,
deseori transfrontaliera.
Tratatul de la Maastricht reuneste Europa sub un numitor comun, acela al unei noi politici si forme
de colaborare. Nu exista niciun domeniu al politicilor publice care sa fie gestionat exclusiv de catre
statul national. Desi, opinia publica pare sa nu fi observat acest lucru ,politicile publice din statele
membre sunt deja puternic integrate. De exemplu exista: politica agricola comuna, uniune vamala si
piata interna, subventii de stat, Protectia consumatorului, politica externa comuna-politica de
securitate si aparare.
Din ce in ce mai des apelam la fonduri europene, deoarece avem constiinta de cetatean european.
Cautam sa ne integram in programe de voluntariat sau sa obtinem diplome recunoscute de UE,
intrucat stim si simtim ca spatiul european ne este accesibi. Atunci cand ne sunt incalcate drepturile
de catre institutiile statului apelam la Comisia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, dovedim
faptul ca ne putem raporta si dincolo de granitele statului.
Delanty este unul dintre autorii care constata ca au aparut astazi numeroase centre de autoritate, atat
la nivel subnational cat si la nivel transnational. Ca urmare, atat apartenenta, cat si loialitatea,
participarea si identitatea (atribute definitorii ale cetateniei) se pot raporta la aceste diverse nivele ale
comunitatii politice.
Constiinta este data si de dihotomia noi-ei. Cand vorbim, de exemplu despre cultura si civilizatia
asiatica prin comparatie, vorbim despre asiatici si europeni. Chiar si asiaticii, de exemplu, daca ar
avea in fata lor un grup alcatuit din bulgari, francezi, romani etc. ar percepe grupul respectiv ca pe un
grup de europeni, nu ar enumera toate nationalitatile. Asadar, constiinta noastra europeana este
recunoscuta si in exterior.