UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN-CUZA

CLASE SPECIALE DE FUNCT

II
REALA

REALE DE VARIABILA

Student
Andrei Plugariu

Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 Functii

3
5

1.1

Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2

Functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.2.1

Functii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

1.3

Functiile trigonometrice inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

1.4

Alte functii uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

1.5

Functii cu proprietatea Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

1.6

Functii convexe si concave . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

CONTINUITATE
2 LIMITA,

27

2.1

Definitia limitei unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

2.2

Limite laterale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

2.3

Operatii cu functii care au limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . 32

2.4

Criterii(teoreme) de existenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

2.5

Limite de functii compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

2.6

Limitele functiilor elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

2.7

Limite remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

2.8

Functii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.8.1

Functii continue ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

2.8.2

Proprietati ale functiilor ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . 43

2.8.3

Functii continue pe intervale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

1

2.8.4
2.9

Proprietati ale functiilor continue pe un interval nchis si marginit . 46

Continuitatea uniforma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.9.1

Continuitatea functiei inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

2.9.2

Functii discontinue. Puncte de discontinuitate . . . . . . . . . . . . 51

2.10 Functii cu variatie marginita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

2.11 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3 Functii derivabile

61

3.1

Problema tangentei la o curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

3.2

Derivata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

3.3

Derivate laterale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

3.4

Reguli generale de derivare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

3.5

Derivatele functiilor elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

3.6

Proprietati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

3.6.1

Teorema lui Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

3.6.2

Teorema lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

3.6.3

Teorema lui Rolle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

3.6.4

Teorema lui Cauchy

3.6.5

Teorema lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

3.6.6

Intervale de monotonie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

3.7

Regulile lui lHospital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

3.8

Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

3.9

Derivata de ordinul n a sumei si a produsului. . . . . . . . . . . . . . . . . 87

3.10 Formula lui Taylor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

3.11 Aplicatiile derivatelor n studiul functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.11.1 Rolul derivatei ntai n studiul functiilor . . . . . . . . . . . . . . . 92
3.11.2 Rolul derivatei a doua n studiul functiilor . . . . . . . . . . . . . . 93
3.11.3 Puncte de extrem ale unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.12 Reprezentarea graficului unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
2

3.13 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

4 Calcul integral

106

4.1

Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

4.2

Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

4.3

Proprietati ale integralei Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

4.4

Clase de functii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

4.5

Metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

4.6

Aplicatii ale integralei definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

4.6.1

4.7

Aria suprafetelor de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

Introducere

Scopul lucrarii este acela de a prezenta, pe dreapta reala (R), principalele rezultate
teoretice de analiza, cu accent pe clasele speciale de functii reale de variabila reala. Lucrarea de fata se adreseaza unei game largi de cititori: atat elevilor din ultimii doi ani
ai nvatamantului inferior, cat si a studentilor din anul I din universitati (facultatile de
matematica, informatica, fizica, automatizari si calculatoare).
Mentionez ca lucrarea de fata foloseste multe monografii mentionate n bibliografie. Pentru expunerea teoretica am folosit referintele 1, 2, 6, 4, n timp ce pentru exemple concrete
am folosit 4, 7, 5, 1.
In primul capitol, introducem notatiile, notiunile ce vor fi utilizate si prezentam succint
rezultate bine cunoscute n analiza matematica.
Capitolul al doilea este dedicat prezentarii rezultatelor de baza referitoare la limita si
continuitate. Sunt abordate aici: limitele remarcabile, functii continue, continuitatea uniforma, functii cu variatie marginita.
Capitolul al treilea este destinat introducerii unei clase foarte importante de functii, si
anume functii derivabile, dar si prezentarii unor rezultate fundamentale referitoare la
aceastea. Prezentam aici: Teorema lui Fermat, Teorema lui Darboux, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Rolle, Teorema lui Cauchy, Formula lui Taylor, puncte de extrem ale
funtiilor reale de variabila reala.
Capitolul al patrulea este dedicat prezentarii rezultatelor de baza referitoare la primitive,
integrala Riemann, clase de functii integrabile, aplicatii ale acestora.
In capitolul al cincilea am studiat aspectele metodice ale predarii notiunilor de functii
reale de variabila reala n liceu si anume: metode de predate, proiecte didactice.
Lucrarea se ncheie cu o sectiune de probleme propuse spre rezolvare si o lista de simboluri.

Andrei Plugariu

Capitolul 1
Functii
In aceast capitol am folosit referintele 1 si 2.

1.1

Generalit
ati

Definitia 1. Fiind date multimile nevide A si B, se numeste functie (aplicatie) de la A

la B ansamblul format din multimile A, B si o corespondenta(regula, transformare) f care
face ca oricarui element din A sa i corespunda(sa i se asocieze) un element si numai
unul din B(f (x) B)

Notand functia cu f vom scrie f : A B si vom citi f aplica A n B. A se numeste

multimea de definitie a functiei, iar B multimea n care functia ia valori. Corespondentul
prin functia f l vom nota cu f (x). Elementul generic x A se numeste argumentul
functiei, iar f (x) imaginea lui x prin f sau valoarea functiei n x.

Functii egale

 I
1.1. GENERALITAT
Definitia 2. Doua functii f : A B si g : E F se numesc egale daca A = E si B = F,
iar f (x) = g(x), x A.
De exemplu, functiile f : {1, 0, 1} R, f (x) = x2 si g : {1, 0, 1} R, g(x) = x4
sunt egale.
Functia constant
a

Definitia 3. O functie f : A B se numeste constanta daca exista b0 B astfel ncat

f (x) = b0 , x A.

Exemple:

1. Fie punctele fixe A si B, iar dreapta d este paralela cu dreapta AB. Daca fiecarui
punct M d i asociem aria triunghiului M AB, am defini o functie constanta(f :
d R )
2. f : R R, f (x) = (1)2n
Functia identic
a unei multimi nevide A
Este definita prin f (x) = x. Aceasta funtie se noteaza de obicei cu 1A , si deci 1A : A B
si 1A (x) = x, x A.
!
1 2 3
De exemplu, n multimea S3 , functia identica a multimii {1, 2, 3} este e =
1 2 3
Graficul unei functii f : A B
Este multimea Gf = {(x, f (x)), cu x A}.
De exemplu, graficul functiei f : {1, 0, 1} R, f (x) = x2 este Gf = {(1, 1), (0, 0), (1, 1)}
6

 I
1.1. GENERALITAT

Restrictia unei functii f : A B

Restrictia functiei la o multime nevida E A este functia definita astfel:
fE : E B si fE (x) = f (x), x A
De exemplu, daca f : {1, 0, 1, 2} R, f (x) = 2x 1 si E = {1, 1, 2}, atunci restrictia
la multimea E este g : {1, 1, 2} R, g(x) = 2x 1.
Restrictia unei functii la o multime este unica.

Extensia(prelungirea) unei functii f : A B

Extensia functiei E A este orice functie definita astfel:
fE : E F B si fE (x) = f (x), x A.
Sa observam ca o functie poate avea mai multe prelungiri.
Exemplu:
(

x, daca x 0
Daca f : R R, f (x) = x atunci functiile g : R R, g(x) =
si
0, daca x < 0
(
x, daca x 0
h : R R, h(x) =
sunt prelungiri ale lui f la multimea R
x2 , daca x < 0

Imaginea unei multimi printr-o functie

Daca f : A B si E A este o multime nevida, se numeste imaginea multimii E
prin functia f , multimea f (E) = y E, astfel ncat x E cu f (x) = y. Altfel spus,
imaginea oricarei multimi nevide E prin f este formata din acele elemente y B pentru
care ecuatia f (x) = y are solutii n multimea E.
De exemplu, imaginile multimilor [1, ), respectiv R, prin functiile f : R R, f (x) =
x2 + 1 si g : R R, g(x) = |x 1| sunt [2, ) respectiv (, 0].
Compunerea a dou
a functii

Definitia 4. Fiind date functiile f : A B si g : C D astfel ncat f (A) C, se

numeste compusa dintre functia f si functia g functia notata g f : A D si (g f )(x) =
7

 I
1.1. GENERALITAT

g(f (x))
Un caz particular de compunere este f : A B si g : B C.

Sa observam ca f 1A = f si 1B g = g
Functii injective

Definitia 5. O functie f : A B se numeste functie injectiva daca pentru oricare doua

elemente x1 , x2 A cu proprietatea ca x1 6= x2 rezulta ca f (x1 ) 6= f (x2 )

Propozitia 1. O functie f : A B se numeste functie injectiva daca si numai daca

x1 , x2 A, cu proprietatea ca f (x1 ) = f (x2 ) rezulta ca x1 = x2 .
O conditie suficienta ca o functie sa fie injectiva este data n propozitia urmatoare.
Propozitia 2. Daca functia f : A B este strict monoton
a pe A, atunci ea este
injectiv
a.
Demonstratie. Fie x1 , x2 A cu proprietatea ca x1 6= x2 . Presupunem ca x1 > x2 . Atunci
f (x1 ) > f (x2 ) daca f este strict crescatoare, respectiv f (x1 ) < f (x2 ) daca f este strict
descrescatoare. Asadar f (x1 ) 6= f (x2 ) si deci f este injectiva.
8

 I
1.1. GENERALITAT
In propozitia urmatoare vom da o caracterizare geometrica a functiilor numerice injective.
Propozitia 3. Functia f : A B cu A, B R este injectiva daca si numai daca orice
paralela la axa Ox dusa prin punctele multimii B, reprezentata prin axa Oy, intersecteaza
graficul lui f n cel mult un punct.
Teorema 1. Functia f : A B este injectiva daca si numai daca pentru orice multime
C si orice functii g, h : C A cu f g = f h rezulta g = h.
Demonstratie. = Presupunem ca f este injectiva si ca f g = f h, adica f (g(x)) =
f (h(x)) pentru orice x C. Functia f fiind injectiva rezulta ca g(x) = h(x) pentru orice
x C ceea ce nseamna ca g = h.
= Sa presupunem ca pentru orice multime C si orice functii g, h : C A cu f g = f h
avem g = h si ca f nu este injectiva. Atunci exista x1 , x2 A, x1 6= x2 astfel ncat
f (x1 ) = f (x2 ). Pe multimea C = {x1 , x2 } definim functiile g, h astfel g(x1 ) = x1 , g(x2 ) =
x2 , h(x1 ) = h(x2 ) = x1 . Atunci avem
(f g)(x1 ) = f (g(x1 )) = f (x1 ) = f (h(x1 )) = (f h)(x1 )
si
(f g)(x2 ) = f (g(x2 )) = f (x2 ) = f (x1 ) = f (h(x2 )) = (f h)(x2 )
Inseamna ca f g = f h si g = h, contradictie cu presupunerea de mai sus.
Functii surjective

Definitia 6. Functia f : A B se numeste functie surjectiva daca pentru orice element

y B exista un element x A cu proprietatea ca f (x) = y.
Avand o functie f : A B si submultimile X A, Y B multimea
f (X) = {y B| exista x X astfel ncat y = f (x)}
se numeste imaginea multimii X prin f , iar multimea
f 1 (Y) = {x A|f (x) Y}
se numeste preimaginea multimii Y. Propozitia urmatoare ofera caracterizari ale
functiilor surjective:
9

 I
1.1. GENERALITAT

Propozitia 4. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

a) Functia f : A B este surjectiva;
b) f (A) = B;
c) Pentru orice y B ecuatia f (x) = y cu necunoscuta x are cel puntin o solutie n A;
d) Pentru orice y B avem ca f 1 ({y}) 6= .
Demonstratie. (a) b))Presupunem ca f este surjectiva. Atunci oricare ar fi y B
exista un element x A cu proprietatea ca f (x) = y, ceea ce nseamna ca y f (A) si
deci B f (A). Cum f (A) B rezulta ca f (A) = B.
(b) c)) Daca f (A) = B atunci orice element y B apartine multimii f (A) si deci exista
x A astfel ncat f (x) = y.
(c) d)) Din existenta solutiei ecuatiei f (x) = y pentru orice y B rezulta ca f 1 ({y}) 6=

(d) a)) Fie y B. Cum f 1 ({y}) 6= , rezulta ca exista x A astfel ncat f (x) = y
ceea ce duce la f surjectiva.
In propozitia urmatoare vom da o caracterizare geometrica a functiilor numerice surjective.
Propozitia 5. Functia f : A B cu A, B R este surjectiva daca si numai daca orice
paralela la axa Ox dusa prin punctele multimii B, reprezentata prin axa Oy, intersecteaza
graficul lui f n cel putin un punct.
Teorema 2. Functia f : A B este surjectiva daca si numai daca pentru orice multime
C si orice functii g, h : B C cu g g = h f rezulta g = h.
Demonstratie. =Presupunem ca f este surjectiva. Atunci oricare ar fi y B exista un
element x A cu proprietatea ca f (x) = y. Atunci g f = h f rezulta ca pentru orice
y B avem g(y) = h(y), ceea ce nseamna ca g = h.
= Sa presupunem ca pentru orice multime C si pentru orice functii g, h : B C cu
g g = h f avem g = h si ca f nu este surjectiva. Atunci exista y0 B astfel ncat
y0
/ f (A).
( Presupunem ca A 6= . Definim functiile g, h : B B astfel g = iB si
y, pentru y 6= y0
h(y) =
. Atunci pentru orice x A avem (g f )(x) =
y00 f (A), pentru y = y0
g(f (x)) = f (x) = h(f (x)) = (h f )(x). Deci g g = h f , si g 6= h ceea ce constituie
o contradictie. Consideram acum cazul A = . Fie C = {c1 , c2 }. Din B 6= rezulta ca
10

 I
1.1. GENERALITAT

exista doua aplicatii diferite g, h : B C. Din A = rezulta ca g f = h f , ceea ce

reprezinta iarasi o contradictie.
Functii bijective

Definitia 7. Functia f : A B se numeste bijectiva daca este injectiva sau surjectiva.

Un exemplu de functie bijectiva este functia de gradul I f : R R, f (x) = ax + b, cu
a, b R, a 6= 0
Caracterizarea geometrica a functiilor numerice bijective este data n propozitia urmatoare.
Propozitia 6. Functia f : A B cu A, B R este bijectiva daca si numai daca orice
paralela la axa Ox dusa prin punctele multimii B, reprezentata prin axa Oy, intersecteaza
graficul lui f exact ntr-un punct.
Teorema 3. Prin compunerea a doua bijectii se obtine tot o bijectie.
Demonstratie. Fie f : A B si g : B C functii bijective. Functia g f este injectiva
deoarece din x1 6= x2 f (x1 ) 6= f (x2 ) g(f (x1 )) 6= g(f (x2 )). Functia g f este
surjectiva deoarece oricare ar fi x C, exista y B astfel ncat g(y) = z si cum exista
x A asa ca f (x) = y, rezulta ca exista x A cu g(f (x)) = z.
Inversa unei functii

Definitia 8. Spunem ca o functie f : A B admite ca inversa pe f 1 , daca f 1 : B

A, si f 1 (y) = x f (x) = y.
Observatia 1. Orice functie care are inversa se numeste inversabila.

Propozitia 7. O functie este inversabila daca si numai daca este bijectiva

11

 I
1.1. GENERALITAT

Demonstratie. Fie f : A B. Sa asociem fiecarui element y B un element x A cu

conditia ca f (x) = y(exista x deoarece y este surjectiva). Elementul x este unic deoarece
n caz contrar am avea x1 6= x2 si f (x1 ) = f (x2 ) = y, adica f nu ar fi injectiva.
Deci putem defini f 1 : B A prin f 1 (y) = x si sa presupunem ca exista. Deoarece
pentru orice y B exista x A astfel ncat y = f (x), rezulta ca f este surjectiva.
Fie acum x1 , x2 A si f (x1 ) = f (x2 ). Atunci f 1 (f (x1 )) = f 1 (f (x2 )), adica x1 = x2 (f
este injectiva.)
Functii reale de argument real

Definitia 9. O functie f : A B se numeste reala de argument real, daca A R si

B R.
Tot ceea ce urmeaza de aici ncolo se va referi numai la astfel de functii, chiar daca
vom spune simplu functii reale.
In cazul unor functii reale, graficul functiei Gf = {(x, f (x))|x A} admite ca reprezentare grafica multimea punctelor M (x, f (x)) n orice plan raportat la un sistem de axe
ortogonale. Este clar ca orice functie reala are grafic, dar exista astfel de functii fara
reprezentare grafica.
(
1, daca x Q
De exemplu, f : R {1, 1}, f (x) =
1, daca x R\Q
In cazul n care f : A B este inversabila, punctele M 0 (f (x), x) cu x A apartin
reprezentarii graficului functiei f 1 , deci reprezentarea graficului functiei f 1 este simetrica fata de prima bisectoare(a axelor de coordonate) a reprezentarii graficului functiei f .
Intr-adevar, punctele M (a, b) si M 0 (b, a) sunt simetrice fata de prima bisectoare(triunghiul
OMM este isoscel).

Functie m
arginit
a

12

 I
1.1. GENERALITAT

Definitia 10. Spunem ca o functie f : A B este marginita, daca f (A) este marginita(multimea
valorilor ei este marginita).
Exemplu:
Functia f (x) = x2 + 1, x [1, 2] este marginita deoarece f ([1, 2]) = [2, 5], dar functia
g(x) = |x|, x R nu este marginita deoarece multimea f (R) = [0, ) nu este marginita.
Functii monotone

Definitia 11. Spunem ca o functie f : A B este crescatoare, strict crescatoare,

descrescatoare sau strict descrescatoare pe multimea nevida E A daca:
1. x1 , x2 E si x1 < x2 f (x1 ) f (x2 ) f (x1 ) f (x2 ) 0;
2. x1 , x2 E si x1 < x2 f (x1 ) < f (x2 ) f (x1 ) f (x2 ) < 0;
3. x1 , x2 E si x1 < x2 f (x1 ) f (x2 ) f (x1 ) f (x2 ) 0;
4. x1 , x2 E si x1 < x2 f (x1 ) > f (x2 ) f (x1 ) f (x2 ) > 0.
cazurile 1 si 3 spunem ca f este monotona, iar n cazurile 2 si 4 f se
Observatia 2. In
numeste strict monotona.
Propozitia 8. Daca f este monotona pe E1 A si E2 A nu rezulta ca f este monotona
pe E1 E2 .
Exemplu:
(

x, daca x < 0
este strict crescatore pe (, 0) si (0, ), dar
x 1, daca x 0
nu este strict crescatoare pe R = (, 0) (0, ).
f : R R, f (x) =

13

 I
1.1. GENERALITAT

Teorema 4. Orice functie strict monotona este injectiva.

Demonstratie. Sa presupunem ca f : A B este strict crescatoare si fie x1 , x2 A cu
x1 6= x2 . Daca x1 < x2 atunci f (x1 ) < f (x2 ) si deci f (x1 ) 6= f (x2 ), iar daca x1 > x2 ,
atunci f (x1 ) > f (x2 ). Reciproca acestei teoreme nu este n general adevarata.
(
x, daca x < 0
Exemplul 1. f : (, 1] (, 1], f (x) =
este injectiva
1 x, daca0 x 1
dar nu este strict monotona.

Teorema 5. Daca f : A B este strict monotona si inversabila, atunci f 1 este strict

monotona.
Demonstratie. Sa presupunem ca f este strict crescatoare. Vom arata ca f 1 este tot
strict crescatoare. Fie y1 , y2 B si y1 > y2 . Sa presupunem ca f 1 (y1 ) f 1 (y2 ),
atunci f (f 1 (y1 )) f (f 1 (y2 )), adica y1 y2 , ceea ce contrazice ipoteza. Analog se
demonstreaza cazul n care f este strict descrescatoare.
Functii pare, functii impare

Definitia 12. O functie f : A B se numeste para daca

1. x A x A, x A
2. f (x) = f (x), x A
Exemplu:
(
Functia f : [2, 2] R, f (x) =

2x, daca x 0
este para.
2x, daca x < 0

Definitia 13. O functie f : A B se numeste impara daca:

1. x A x A, x A
14

 I
1.1. GENERALITAT

2. f (x) = f (x), x A
Operatii algebrice cu functii reale de argument real

Definitia 14. Fiind date functiile f : A B si g : E F definim suma, produsul,

respectiv catul lor ca fiind:
1. f + g : A E B F, (f + g)(x) = f (x) + g(x)
2. f g : A E B F, (f g)(x) = f (x) g(x)
3.

f
f (x)
: A E B F, (x) =
g
g
g(x)

Exemplu:
Daca f : R\{1, 1} R, f (x) =

1
x2

1
1

si g : R R, g(x) = x2 1, atunci

+ x2 1, (f g)R\{1, 1} R, (f g)(x) = 1
f + g : R\{1, 1} R (f + g)(x) = 2
x 1
Functii periodice
Definitia 15. O functie f : A R R se numeste periodica daca exista T 6= 0 astfel
ncat x + T A si f (x + T ) = f (x), x A. Numarul T se numeste perioada pentru
functia f . Cea mai mica perioada pozitiva(daca exista) se numeste perioada principala.
Exemplu:

Functia sin R [1, 1] are perioada principala 2, iar tg : R\{k + , cu k R} R

2
are perioada principala .
Exista funct(
ii periodice care nu admite perioada principala. De exemplu f : R
1, daca x Q
R, f (x) =
are ca perioada orice numar rational. Intr-adevar,
1, daca x R\Q
(
1, daca x Q
oricare ar fi T Q, f (x + T ) =
= f (x) Functia nu are perioada
1, daca x R\Q
principala neexistand un cel mai mic numar rational pozitiv diferit de 0, cu proprietatea
ceruta.
Observatia 3.
1. Daca T este perioada pentru o functie f : A B si xT A, x
A atunci si T este perioada pentru f (f (x T )) = f (x T + T ) = f (x);
2. Daca T este perioada pentru o functie f : A B si x + kT A, x A si k B,
atunci si kT este perioada pentru f .
15

1.2. FUNCT
II ELEMENTARE

Teorema 6. Daca o functie periodica are perioada principala t,atunci oricare ar fi perioada T rezulta T = kt, k R.
" #
T

1.2

=kk

< k + 1 kt T < kt + t. Daca am avea kt 6= T ,

t
t
notam T + kt = r si evident 0 < r < t, f (x + T ) = f (x + kt + r) f (x) = f (x + r), adica
t este cea mai mica perioada pozitiva.
Demonstratie. Fie

Functii elementare

Functia polinom de gradul n

Functia f : R R, f (x) = a0 xn + a1 xn1 + ... + an1 x + an si a0 6= 0 se numeste
functie polinom de grad n(n R).
Functia rational
a
Este orice functie reala de un argument real f data prin

f (x) =

a0 xn + a1 xn1 + ... + an1 x + an

b0 xm + b1 xm1 + ... + bm1 x + bm

cu b0 xm + b1 xm1 + ... + bm1 x + bm 6= 0

Functia radical
Este definita prin f (x) =
n = 2k, k N .

x cu x R, daca n = 2k + 1, k R si x R+ , daca

Functia exponential
a
Este functia f : R (0, ), f (x) = ax cu a (0, 1) (1, ).

16

1.2. FUNCT
II ELEMENTARE

Functia logaritmic
a
Este functia f : (0, ) R cu baza a (0, 1) (1, ), f (x) = loga x. Functia logaritmica este inversa functiei g : R (0, ), g(x) = ax

Functia putere
Se numeste functie putere de exponent R, functia f : (0, ) R, f (x) = xa .

1.2.1

Functii trigonometrice

Functia sinus
Functia sinus este functia f : R [1, 1].

Functia cosinus
Functia cosinus este functia f : R [1, 1]
17

1.2. FUNCT
II ELEMENTARE

Functia tangent
a

Functia tg este functia f : R\{k + } R, k Z

2

Functia cotangent
a
Functia ctg este functia f : R\{k} R, k Z

18

1.3. FUNCT
IILE TRIGONOMETRICE INVERSE

1.3

Functiile trigonometrice inverse

Functiile trigonometrice nu admit inverse. Spunem nsa, prin abuz de limbaj, functii
trigonometrice inverse inverselor urmatoarelor restrictii:
"

#
"
#


sin : ,
[1, 1], a carei inversa este arcsin : [1, 1] ,
2 2
2 2

cos : [0, ] [1, 1], a carei inversa este arccos : [1, 1] [0, ]

19

1.3. FUNCT
IILE TRIGONOMETRICE INVERSE

tg :

,
2 2

!
R, a carei inversa este arctg : R

,
2 2

ctg : (0, ) R, a carei inversa este arcctg : R (0, )

20

1.4. ALTE FUNCT

II UZUALE

1.4

Alte functii uzuale

Functia modul
f : R R+ , f (x) = |x|

Functia semn(signum)

1, dacax < 0
sgn : R R sgn(x) =
0, dacax = 0

1, dacax > 0

21

1.4. ALTE FUNCT

II UZUALE

Functia parte ntreag

a
f : R Z, f (x) = [x]

Functia partea fractionar

a
f : R Q definita astfel
f (x) = x [x]

Functia max si functia min

Fiind date f : A R si g : B R definim urmatoarele functii:
(
max(f (x), g(x)) =

f (x), dacaf (x) g(x)

g(x), dacaf (x) < g(x)
22

1.5. FUNCT
II CU PROPRIETATEA DARBOUX

max(f (x), g(x)) =

f (x) + g(x) + |f (x) g(x)|

2
(

min(f (x), g(x)) =

min(f (x), g(x)) =

f (x), dacaf (x) g(x)

g(x), dacaf (x) > g(x)

f (x) + g(x) |f (x) g(x)|

x A B
2

Exemplu:
Daca f (x) = x2 , x R si g(x) = x, x R, atunci

x , dacax (, 0)
max(f (x), g(x)) =
x, dacax (0, 1)

2
x , dacax [1, )

x, dacax (, 0)
min(f (x), g(x)) =
x2 , dacax (0, 1)

x, dacax [1, )
deoarece x2 x, x (, 0] [1, )

1.5

Functii cu proprietatea Darboux

O proprietatea importanta a unor functii reale de argument real consta n faptul ca nu

pot trece de la o valoare la alta fara a lua toate valorile intermediare. Spunem despre
asemenea functii ca au proprietatea Darboux. Aceasta proprietatea este riguros descrisa
de urmatoarea definitie:
Definitia 16. O functie f : D R are proprietatea Darboux pe intervalul I D daca
oricare ar fi x1 , x2 I si oricare ar fi numarul cuprins ntre f (x1 ) si f (x2 ), exista c n
intervalul determinat de punctele x1 , x2 astfel ncat f (c) = .
(

2x 1, daca x 2
are proprietatea Darboux pe
x + 3, daca x > 2
I = (, 2), deoarece x1 , x2 (, 2) cu x1 < x2 , si oricare ar fi cuprins ntre f (x1 )
+1
si f (x2 ), ecuatia 2x 1 = are solutia c =
cuprins ntre x1 si x2 . Aceeasi functie nu
2
are proprietatea Darboux pe I = (1, 3), deoarece 4 (f (1), f (3)) = (1, 6), dar nu exista
c (1, 3) asa ncat f (c) = 4.
Din punct de vedere geometric, faptul ca f : D R are proprietatea Darboux pe I D
Exemplu: f : R R, f (x) =

23

1.5. FUNCT
II CU PROPRIETATEA DARBOUX

nseamna ca oricare ar fi x1 , x2 I, oricare ar fi paralela y = la axa xx si cuprins ntre

f (x1 ) si f (x2 ), aceasta intersecteaza reprezentarea graficului functiei f cel putin ntr-un
punct cu abscisa c situat ntre x1 si x2 .

Observatia 4. O functie constanta pe interval are proprietatea Darboux pe acel interval.

Teorema 7. Daca f : I R are proprietatea Darboux pe intervalul I si f (a) f (b) < 0
cu a, b I, atunci f se anuleaza macar ntr-un punct situat ntre a si b.
Demonstratie. Deoarece f (a) f (b) < 0, rezulta ca f (a) < 0 si f (b) > 0 sau f (a) > 0
si f (b) < 0. Deci 0 apartine intervalului deschis determinat de f (a) si f (b). Cum f are
proprietatea Darboux nseamna ca exista c n intervalul deschis determinat de a si b asa
ncat f (c) = 0.
Observatia 5. Orice functie f : I R cu proprietatea Darboux pe I, care nu se anuleaza
pe I, pastreaza acelasi semn pe I.
Demonstratie. Intr-adevar, daca ar exista a, b I si f (a) f (b) < 0, atunci ar exista
c (a, b) astfel ncat f (c) = 0. Deci pentru a determina semnul unei functii f : I R
care are proprietatea Darboux pe intervalul I si nu se anuleaza pe I este suficient sa
calculam valoarea functiei ntr-un singur punct x0 I.
Propozitia 9. Functia f : I R are proprietatea Darboux pe I, daca si numai daca
pentru orice interval Y I, f (Y) este interval.
Demonstratie. Sa presupunem ca f are proprietatea Darboux pe I si fie Y I un interval arbitrar. Daca f (Y) este formata dintr-un singur punct, demonstratia este ncheiata.
Daca f (Y) are cel putin doua puncte, fie y1 , y2 f (Y) cu y1 < y2 . Deci exista x1 , x2 Y
ncat f (x1 ) = y1 si f (x2 ) = y2 . Conform presupunerii facute, oricare ar fi [y1 , y2 ],
exista c ntre x1 si x2 astfel ncat f (c) = , deci f (Y) este interval. Reciproc, sa presupunem ca functia f : I R transforma orice interval Y I tot ntr-un interval f (Y). Sa
consideram acum x1 , x2 I, cu x1 < x2 si cuprins ntre f (x1 ) si f (x2 ). Daca notam
Y = [x1 , x2 ] si f (x1 ), f (x2 ) f (Y), rezulta ca si f (Y). Deci exista c Y astfel ncat
f (x) = .
24

1.6. FUNCT
II CONVEXE SI CONCAVE

Daca f : I R are proprietatea Darboux pe I, evident f (I) este interval. Daca stim nsa
ca f (I) este un interval nu putem afirma(ca f are proprietatea Darboux pe I.
1, x [1, 0)
Exemplu: Fie f : [1, 1] R, f (x) =
x, x [0, 1]
Evident ca f ([1, 1]) = [0, 1] si totusi f nu are proprietatea Darboux pe [1, 1], deoarece
f ([1, 0]) = {0, 1}, multime care nu este un interval.

1.6

Functii convexe si concave

Vom demonstra n prealabil urmatoarea:

Teorema 8. Daca I este un interval de numere reale si x1 , x2 , ..., xn I si 1 + 2 + ... +
n = 1 cu 1 0, atunci 1 x1 + 2 x2 + ... + n xn I
Demonstratie. Sa presupunem ca x1 < x2 < ... < xn (n caz contrar schimbam numaratoarea).
Atunci 1 x1 + 2 x2 + ... + n xn 1 xn + 2 xn + ... + n xn = (1 + 2 + ... + n )xn = xn .
Analog se arata ca x1 1 x1 + 2 x2 + ... + n xn .
Definitia 17. O functie f : D R se numeste convexa pe intervalul I D daca pentru
x1 , x2 I si orice 1 , 2 0 cu 1 + 2 = 1, este adevarata inegalitatea (1 x1 + 2 x2 )
1 f (x1 )+2 f (x2 ). Daca n aceleasi conditii (1 x1 +2 x2 ) 1 f (x1 )+2 f (x2 ), functia se
numeste concava pe I. Putem vorbi de f (1 x1 + 2 x2 ) deoarece 1 x1 + 2 x2 I(teorema
anterioara pentru n = 2).
Exemplu:
Functia f : R R, f (x) = x2 este convexa pe R. Intr-adevar, f (1 x1 +2 x2 ) 1 f (x1 )+
2 f (x2 ) (1 x1 + 2 x2 )2 1 x21 + 2 x22 1 (1 1 )x21 + 2 (1 2 )x22 + 21 x1 2 x2
0 x21 + x22 + 2x1 x2 0 (x1 + x2 )2 0.
Observatia 6. ! 1. Daca funtia f este convexa, respectiv!concava pe intervalul I, atunci
x1 + x2
f (x1 ) + f (x2 )
x1 + x2
f (x1 ) + f (x2 )
f

, respectiv f
, x1 , x2 I.
2
2
2
2
1
Acest rezultat se obtine considerand n relatia de definitie 1 = 2 = .
2
2. Daca f este concava pe I, atunci f este concava pe I si reciproc.
Teorema 9. (Jensen)
Daca f este functie convexa pe intervalul I, atunci x1 , x2 , ..., xn I exista inegalitatea
f (1 x1 + 2 x2 + ... + n xn ) 1 f (x1 ) + 2 f (x2 ) + ... + n f (xn ), unde 1 + 2 + ... + n = 1
si 1 0
25

1.6. FUNCT
II CONVEXE SI CONCAVE

Demonstratie. Pentru n = 2 inegalitatea este verificata conform definitiei. Presupunand

adevarata inegalitate pentru numerele x1 , x2 , ..., xn I, sa o demonstram pentru numerele
0
0
x01 , x02 , ...x0n , x0n+1 I. Fie 10 20 , ..., n0 n+1
0 cu 10 + 20 + ... + n0 + n+1
= 1. Atunci
"
0
0
f (10 x01 +20 x02 +...+n0 x0n +n+1
x0n+1 ) = f (1 n+1
)

0
(1 n+1
)f

0
(1n+1
)

10 f (x01 )
1

0
n+1

+ ... +

10 x01
0
1 n+1

n0 f (x0n )
1

+ ... +

10 x01
1

n0 x0n
0
1 n+1

0
n+1

+ ... +

n0 x0n
1

0
n+1

#
0
+ n+1
x0n+1

!
0
+ n+1
f (x0n+1 )

0
n+1

0
0
+n+1
f (x0n+1 ) = 10 f (x01 )+...+n0 f (x0n )+n+1
f (x0n+1 ).

Observatia 7.
1. Daca f este concava pe I, atunci f (1 x1 + 2 x2 + ... + n xn )
1 f (x1 ) + 2 f (x2 ) + ... + n f (xn ), x1 , x2 , ..., xn I cu i 0 i = 1, n si 1 + 2 +
... + n = 1;
2. Luand n inegalitatea demonstrata 1 = 2 = ... = n =

x1 + x2 + ... + xn

1
n

obtinem

f (x1 ) + f (x2 ) + ... + f (xn )

n

, x1 , x2 , ..., xn I

pentru f convexa pe I, si respectiv

f

x1 + x2 + ... + xn
n

f (x1 ) + f (x2 ) + ... + f (xn )

n

pentru f concava pe I.

26

, x1 , x2 , ..., xn I

Capitolul 2
CONTINUITATE
LIMITA,
In acest capitol am folosit monografii din 1, 2, 3, dar si exemple din 4 si 5.

2.1

Definitia limitei unei functii ntr-un punct

Conceptul de limita este un concept fundamental n Analiza. Limita unei functii ntr-un
punct este generalizarea naturala a limitei unui sir de numere si se reduce la aceasta. Fie
functia f : D R si a R un punct de acumulare pentru D. Problema care se pune este
aceea a comportarii functiei f n punctele x D situate n orice vecinatate a punctului
a (deci oricat de apropiate de a n sensul distantei uzuale) si diferite de a. Mai precis,
se pune ntrebarea:cand x D se apropie oricat de mult fata de a, fara a coincide cu
acesta, valorile f (x) se apropie oricat de mult de un element din R?
Definitia 18. (Definitia limitei cu siruri) Spunem ca funtia f : R R are limita l R
n punctul a de acumulare pentru D, daca oricare ar fi sirul (xn ) cu xn D\{a} si
lim xn = a, rezulta ca exista lim f (xn ) = l. Scriem n acest caz lim f (x) = l.
n
n
xa
Aceasta definitie se scrie simbolic astfel:
lim f (x) = l (xn ), xn D si
xn a f (xn ) l

xa

Observatia 8. f nu are limita n a D0 , daca exista macar doua siruri (xn ), (x0n ) cu
xn , x0n D\{a} cu lim x0n = lim xn = a si lim f (xn ), si lim f (x0n ), dar lim f (xn ) 6=
n
n
n
n
n
lim f (x0n ).
n

(
Exemplul 2. Fie f : R R, f (x) =

x + 1, x < 1
, nu are limita n punctul 1 deoarece
x, x 1.
27

2.1. DEFINIT
IA LIMITEI UNEI FUNCT
II INTR-UN PUNCT

1
1
sirurile xn = 1 si x0n = 1 + ale caror valori apartin multimii de definitie a functiei
n
n
si au limita 1, dar au limite distincte(2, respectiv 1).
Observatia 9. f nu are limita n a D0 , daca exista un sir (xn ) cu xn D\{a} si
xn a, iar f (xn ) nu are limita.
Exemplul 3. Fie f : R R, f (x) = sin x nu are limita n a = R. Pentru sirul dat

n
de egalitatea xn = n , unde xn , si f (xn ) = sin
nu are limita(termenii sirului
2
2
f (xn ) fiind 0,1,-1,0,1,-1, ...).
Definitia 19. (Definitia limitei cu vecinatati) Spunem ca functia f : D R are limita
l R n punctul a de acumulare pentru D, daca oricare ar fi o vecinatate V1 pentru l,
exista o vecinatate Ua pentru punctul a astfel ncat f (x) V1 x D (Ua \{a}).

Exemplul 4. Sa se arate ca lim (x2 1) = 3.

x2

Fie V3 = (3, 3+) o vecinatate pentru 3. Atunci exista vecinatatea U2 = ( 4 , 4 + )

pentru 2 astfel ncat 4 < x < 4 + si x 6= 2 4 < x2 < 4 + si

x 6= 2 3 < x2 1 < 3 + si x 6= 2 f (x) V3 , x U2 \{2}.

Exemplul 5. Sa se arate ca lim

x
4

= . Fie V = (, ) o vecinatate a lui , atunci

exista vecinatatea U = (4, ) astfel ncat x U x > 4

28

x
4

> f (x) V .

2.1. DEFINIT
IA LIMITEI UNEI FUNCT
II INTR-UN PUNCT

Exemplul 6. Sa se arate ca lim

Atunci exista vecinatatea U =

= 0. Fie V0 = (, ), > 0 o vecinatate a lui 0.

!
1
1
1
,
astfel ncat din x < < 0 0 > >

f (x) (, ) = V0 .

Teorema 10. Definitia 18 este echivalenta cu Definitia 19.

Demonstratie. 18 19 Fie a D0 si fie ndeplinite conditiile definitiei 18. Daca presupunem ca nu sunt ndeplinite conditiile definitiei 19, ar rezulta ca exista o vecinatate Vl
a lui l, astfel ncat n orice vecinatate Ua a lui a, exista x D (Ua \{a}) iar f (x)
/ Vl ..
!
1
1
. Conform presupunerii,
Fie atunci pentru orice n N vecinatatea Ua = a , a +
n
n
pentru orice n N exista xn D (Ua \{a}) si f(x)
/ Vl . Asta ar nsemna ca sirul (xn )
are limita a, xn 6= a si xn D dar sirul (f (x + n)) nu are limita l.
Daca a = sau a = , demonstratiile merg analog, considerand U = (n, ), respectiv U = (, n).
Demonstratie. 19 18 Fie sirul oarecare (xn ) cu xn D\{a} si xn a. Din ipoteza ,
oricare ar fi Vl exista Ua astfel ncat x (Ua \{a}) D f (x) Vl . Din xn a, avem
29

2.2. LIMITE LATERALE

ca exista n0 N astfel ncat pentru orice n n0 , xn (Ua \{a}) D. Deci f (xn ) Vl

pentru n n0 , adica lim f (xn ) = l.
n

Aplicatia 1. Folosind definitia limitei cu siruri, sa se arate ca lim x2 = 9.

x3
Rezolvarea este simpla ,deoarece considerand un sir arbitrar (xn ) cu xn 3 si xn 6= 3,
n N, avem ca lim = lim x2n = 9.
n

Aplicatia 2. Folosind definitia limitei cu vecinatati sa se arate ca lim x2 = 9. Fie vecina

x3

tatea simetrica arbitrara V9 = (9 , 9 + ) cu > 0. Exista U3 = ( 9 , 9 + )

cu (0, 9), astfel ncat oricare ar fi x U3 \{3} avem ca 9 < x2 < 9 + , adica
f (x) V9 .
(
x, x Q
Aplicatia 3. Sa se arate ca f : R R, f (x) =
nu are limita n
x2 , x R\Q.
a = 2, dar are limita n a = 1.
Fie un sir (xn ) cu xn Q\{2}, oricare ar fi n N si xn 2, atunci f (xn ) = xn 2.
a
Daca (x0n ) este un sir din R\Q si x0n 2, atunci f (x0n ) = x02
n 4. Deci nu exist
lim f (x).
x2
cazul a = 1 sa consideram un sir (xn ) oarecare cu xn R\{1} si xn 1 Atunci
In
(
xn , xn Q
f (xn ) =
. Deoarece xn 1, V1 , n1 astfel ncat xn V1 , n n1 .
x2n , xn R\Q.
Din xn 1 avem ca x2n 1 deci V01 , n2 astfel ncat x2n V01 , n n2 . Deci pentru
n max(n1 , n2 ), xn V1 V01 si x2n V1 V01 adica f (xn ) V1 V2 .

2.2

Limite laterale

Definitia 20. Fie f : D R si a R un punct de acumulare pentru multimea D1 =

{x D, x < a} (punct de acumulare din stanga). Spunem ca ls este limita la stanga a
functiei f n punctul a, daca restrictia lui f pentru multimea D1 are limita ls n punctul
a.Scriem n acest caz ca
lim f (x) = ls = f (a 0).
xa
x<a

Folosind siruri si vecinatati, aceasta definitie se scrie:

1.
lim f (x) = ls (xn ) cu xn D si xn < a, n N si xn a f (xn ) ls .

xa
x<a

30

2.2. LIMITE LATERALE

2.
lim f (x) = ls Vls , Ua astfel ncat x < a si x (Ua \{a}) D f (x) ls

xa
x<a

, Vls .
Prin analogie cu definitia 20 se poate da definitia limitei la dreapta ntr-un punct a
care se noteaza(cand exista ) cu
ld = f (a + 0) = xa
lim
x>a

x + 1, x 1
4, x > 1
S
a se cerceteze existenta limitelor laterale n punctul 1.
Rezolvare.
Fie V2 = (2 , 2 + ), > 0. Atunci U1 = (1 , 1 + ), > 0 astfel ncat oricare ar fi
x U1 si x < 1, avem ca f (x) = x + 1, f (x) V2 . Fie V4 = (4 0 , 4 + 0 ), 0 > 0. Atunci
U01 = (10 , 1+0 ) astfel ncat oricare ar fi x U1 si x > 1 avem ca f (x) = 4, f (x) V4 .

Exemplul 7. Fie functia f : R R, f (x) =

Deci lim f (x) = 2, iar lim f (x) = 4. Rezolvarea este mai simpla folosind definitia cu siruri.
x1
x<1

x1
x>1

Considerand orice sir (xn ) cu xn 1 si xn < 1, avem ca f (xn ) = xn + 1, f (xn ) 2, iar

pentru x0n 1 si x0n , f (x0n ) = 4, deci f (x0n ) 4.

Observatia 10.
Daca f : (a, b] R si exista xa
lim f (x), atunci se considera
x>a

31

2.3. OPERAT
II CU FUNCT
II CARE AU LIMITA INTR-UN PUNCT

lim f (x) = xa
lim f (x). Analog, se considera lim f (x) = lim f (x) daca exista lim f (x)

xa

xb

x>a

xb
x<b

xb
x<b

Propozitia 1
Functia f : D R are limita n punctul a D0 daca si numai daca f are limite laterale
n a si acestea sunt egale.
Demonstratie. Sa presupunem ca f are limita l R n punctul a D0 R. Considerand
atunci sirurile oarecare (xn ), (x0n ) cu xn , x0n D si xn < a si a < x0n , n N si xn a si
x0n a, avem ca f (xn ) l si f (x0n ) l, adicu a ls = ld = l.
Sa presupunem ca f are limite laterale egale n a D0 si fie Vl o vecinatate oarecare a
lui l = ls = ld . Asta nseamna ca exista vecinatatile Ua si U0a , astfel ncat x D Ua si
x < a, avem ca f (x) Vl si x D U0a si x > a, avem ca f (x) Vl .
In consecinta x Ua U0 = U(U este o vecinatate pentru a) si x 6= a este adevarata
a
relatia f (x) Vl . Asadar lim f (x) = l.
xa

(
Aplicatia 4. Sa se cerceteze daca functia f : R R, f (x) =

x2 + x + 1, x < 0
are
x + 1, x 0

limita n 0.
Rezolvare
Se observa foarte usor ca pentru orice sir (xn ) cu xn < 0, n N si xn 0 rezulta
f (xn ) = x2n + xn + 1, f (xn ) 1, deci exista xa
lim f (x) = lim (x2 + x + 1) = 1
x<a

x0
x<0

Analog se arata ca exista lim f (x) = lim (x+1) = 1. Prin urmare, exista lim f (x) = 1.
x0
x>0

x0
x>0

x0

1
Aplicatia 5. Are limita f : R R, f (x) = n punctul 0?
x
Asa cum am vazut n exemplul 3 de la nceputul capitolului, exista ls = si ld = si
evident f nu are limita n punctul 0 (ls 6= ld ).

2.3

Operatii cu functii care au limita ntr-un punct

Teorema 11. Daca functiile f, g : D R au n punctul a D0 limitele l1 si l2 si daca

l1 l2 are sens, atunci functia f g : D R are limita n punctul a si lim (f g)(x) =
xa
lim [f (x) g(x)] = lim f (x) lim g(x) = l1 l2 .
xa

xa

xa

32

2.3. OPERAT
II CU FUNCT
II CARE AU LIMITA INTR-UN PUNCT

Demonstratie. Fie sirul (xn )n0 oarecare, cu xn D\{a} si xn a. Atunci lim [f (xn )
n
g(xn )] = lim f (xn ) lim g(xn ) = l1 l2 . Deci lim [f (x) g(x)] = l1 l2 = lim f (x)
n
n
xa
xa
lim g(x).
xa

Exemplu:
lim (x2 + 2) = lim x2 + lim 2 = 9 + 2 = 11.

x3

x3

x3

Observatia 11. Teorema se poate generaliza pentru k functii f1 , f2 , ..., fk cu limitele

l1 , l2 , ..., lk obtinandu-se lim (f1 (x) + f2 (x) + ... + fk (x)) = l1 + l2 + ... + lk .
xa

Teorema 12. Daca f, g : D R au n a D0 limitele l1 si l2 si daca l1 l2 are sens,

atunci f g : D R are limita n a si n plus lim f (x) g(x) = l1 l2 .
xa

Demonstratie. Demonstratia acestei teoreme este analoga cu demonstratia teoremei 11.

In caz particular f = g avem ca lim f (x)2 = (lim f (x))2
xa

xa

Observatia 12. Se poate face o generalizare pentru k functii, adica

lim [f1 (x) f2 (x) ... fk (x)] = l1 l2 ... lk

xa

Teorema 13. Daca f, g : D R au n punctul a D0 limitele l1 si l2 , cu l2 6= 0 si exista

l1
macar o vecinatate Ua astfel ncat g(x) 6= 0, x D (Ua \{a}) iar are sens , atunci
l2
lim

xa

f (x)
g(x)

l1
l2

Teorema 14. Daca f, g : D R au n punctul a D0 limitele l1 si l2 , l1l2 are sens si

exista o vecinatate Ua astfel ncat (f (x))g(x) este definita pentru orice x D (Ua \{a}),
atunci
lim (f (x))g(x) = l1l2 .
xa

Teorema 15. Daca exista R , atunci functia f (x) are limita n punctul x0 si
lim [f (x)] = l1 = lim f (x).

xx0

xx0

Exemplul 8. lim x2 (x2 + 2) = lim x 3x2 lim x2 + 2 = 9 11 = 99.

x3

lim

x3

x2 + 2

x3

lim x2

x3
lim x2
x3

+2

.
11

33


2.4. CRITERII(TEOREME) DE EXISTENT
A
lim

lim 3 x2 = (lim 3)x0 x2 = 3 = .

x0

lim

x3

x0

11x

x2 + 2

2.4

lim x2

11 x32
lim x
x3

+2

= 11

9
11

= 9.

Criterii(teoreme) de existent
a

1. Daca functiile f, g, h : D R ndeplinesc conditiile:

a) lim f (x) = lim g(x) = l;
xa
xa
b) Exista o vecinatate U pentru a, astfel ncat f (x) h(x) g(x), x D
(U\{a}) atunci h are limita n punctul a si lim h(x) = l
xa

1
1
Exemplul 9. lim sin = 0, deoarece x x sin x, x 6= 0 si lim (x) = lim x =
x0
x0
x0
x
x
0.
2. Daca functiile f, g : D R ndeplinesc conditiile:
a) lim f (x) = ;
xa
b) Exista o vecinatate Ua astfel ncat f (x) g(x), x D (Ua \{a}), atunci g
are limita a si lim g(x) =
xa

Exemplul 10. lim (x + sin x) = , deoarece x + sin x x 1, x R si

x
lim (x 1) =

3. Daca functiile f, g : D R ndeplinesc conditiile:

a) lim g(x) = ;
xa
b) Exista o vecinatate Ua astfel ncat f (x) g(x), x D (Ua \{a}), atunci g
are limita a si lim f (x) =
xa

Exemplul 11. lim (sin x3

x0

lim (1

x0

1
x2

1
x2

) = deoarece sin x3

1
x2

1
x2

, x 6= 0 si

) = 1 = .

4. Daca lim g(x) = 0 si exista Ua (vecinatate pentru a) astfel ncat g(x) > 0 si |f (x)
xa
l| g(x), x D (Ua \{a}) atunci lim f (x) = l.
xa

5. Daca lim f (x) = l, atunci lim |f (x)| = |l|. Exemple simple arata ca reciproca nu
xa
xa
este, n general adevarata , decat daca lim |f (x)| = 0.
xa

6. Daca lim f (x) = 0 si |g(x)| < M , atunci lim f (x) g(x) = 0

xa

xa

34

2.5. LIMITE DE FUNCT

II COMPUSE

7. Criteriul lui Cauchy-Bolzano. Conditia necesara si suficienta ca functia f definita

pe multimea A sa aiba limita finita n punctul x0 (x0 finit) de acumulare al lui A
este ca pentru orice < 0 sa existe o vecinatate V a lui x0 , astfel ncat x0 , x00
V A, x0 6= x0 , x00 6= x0 , sa avem |f (x0 ) f (x00 )| < .

2.5

Limite de functii compuse

Teorema 16. Fie u : A B si f : B C iar a A0 . Daca exista lim u(x) = y0 ,

xa
u(x) 6= y0 pe o vecinatate a punctului a si exista lim f (y) = l, atunci exista lim f [u(x)] =
yy0

xa

lim f (y).

yy0

Demonstratie. Fie xn un sir arbitrar cu xn A, xn 6= a si xn a. T

inand seama de
ipoteza, rezulta ca yn = u(xn ) B si yn = u(xn ) 6= y0 (de la un anumit rang) si yn y0 .
Deci y0 este un punct de acumulare pentru B deci putem scrie : lim f [u(x)] = lim f (yn ) =
n
n
lim f (y).
yy0

acest caz, u : R R, u(x) = x2 x+2, a =

Aplicatia 6. lim (x2 x+2)2 = lim y 2 = 16. In
x2

y4

2, f : R R, f (x) = x si y0 = 4.

2.6

Limitele functiilor elementare

Folosind definitia cu siruri a limitei unei functii se justifica cu usurinta urmatoarele

afirmatii:
1. Funtia constant
a
f : R R, f (x) = c, lim c = c, a R.
xa
(Oricare ar fi sirul xn cu xn a avem ca f (x) = c c)
2. Functia putere
a) f : [0, ) R, f (x) = x si > 0, lim x = a , a [0, ) si lim x = .
x
x
b) f : (0, ) R, f (x) = x si < 0, lim x = a , a (0, ) iar lim x = 0 si
x
x
lim x =

x0

c) f : R R, f (x) = xk , k N(functia putere cu exponent natural). Atunci lim xk =

xa

a , a R.(xn a f (xn ) =

xkn

a ).
35

2.6. LIMITELE FUNCT

IILOR ELEMENTARE

d) f : R\{0} R, f (x) =
1
a

, a R , lim
k

1
xk

, unde k N (functia putere cu exponent ntreg negativ):lim

k

= 0, lim

x0

xa

1
xk

= , daca k = 2p, lim

x0

1
xk

= , iar lim

x0

1
xk

= , deci

1
nu exista lim k n cazul k = 2p + 1.
x0 x
Functia radical

Este data de f (x) = k x, k N\{0, 1}. Pentru k = 2p, lim k x = k a, a [0, ) si

xa

lim k x = . Pentru k = 2p 1, lim k x = k a, a R si lim k x = .

x
xa
x
Functia polinom
f : R R, f (x) = a0 xn + a1 xn1 + ... + an . Daca R, atunci lim f (x) = lim a0 xn +
x
x
lim a1 xn1 + ... + lim an = a0 n + ... + an = f (). Daca = atunci lim f (x) =
x
x
x
!
an
a1
lim xn a0 + + ... + n = ()n a0 .
x
x
x
Functia rational
a

f : D R, f (x) =

a0 xn + a1 xn1 + ... + an

b0
b1 xm1 + ... + bm = 0}.

xm

+ b1

xm1

a) Daca D atunci lim f (x) =

+ ... + bm

p(x)
q(x)

unde D = R\{x R si b0 xm +

p()

= f ().
q()
b) Daca q() = 0 si p() 6= 0, apar doua cazuri:
x

1. Daca este radacina de multiplicitate 2k, k N , atunci

q(x) = (x )2k q1 (x) si lim f (x) = lim
x

p(x)

q1 (x) (x )2k

2. Daca este radacina de multiplicitate 2k + 1, k N , atunci

p(x)
q1 (x)

(x )2k+1
laterale infinite laterale diferite n , deci f nu are limita n .

are limite

c) In cazul n care q() = 0 si f () = 0, simplificam cu x si obtinem cazurile a) sau

b).

36

1
xk

2.6. LIMITELE FUNCT

IILOR ELEMENTARE

d)

a0

a1
an

, daca n = m

a0 + + ... + n

b0
x
x
a0
!=

()nm , daca n > m

bm
b1

b0
b0 + + ... + m

x
x
0, daca n < m
!

lim

a0 xn + a1 xn1 + ... + an
b0 xm + b1 xm1 + ... + bm

xn
= lim

xm

Exemplul 12. lim

x3 1

x2 x2

+x+1

81
4+2+1

=1
x2 + 1

Exemplul 13. Functia f : R\{1, +1} R, f (x) =

dar exista

lim f (x) = si

x1x<1

Exemplul 14. lim x 1

Exemplul 15. lim

x2

lim f (x) =

x2

x2 4x + 4
x3 8

nu are limita n punctul 1,

x1x>1

x+2
x3

x2 1

x+1

= lim

x2

= lim

x1

x+2

x + 1 (x

x2
x2 + 2x + 4

1)2

3
2

= .

=0

0, n < 3

n
3x + x 1 3
Exemplul 16. lim
=
,n = 3
x

2x3 + 1

, n > 3
Functii trigonometrice
a) sin : R [1, 1]. Daca a R, atunci lim sin x = sin a. Intr-adevar, | sin x sin a| =
xa






 x a 

x


 2 sin a  |x a|, x R si lim |x a| = 0.
2 sin
 cos x+a
2
xa


2 
2
Daca a = functia nu are limita. Intr-adevar, pentru x0n = n, n N, avem ca

lim sin n = 0, iar pentru x0n = + 2n, avem ca lim sin x0n = 1.
n
n
2
b) cos : R [1, 1]; lim cos x = cos a, daca a R iar pentru a = functia nu are
xa
limita.
lim sin x

sin x
c) tg : R\{ + k} R. Daca a R\{ + k}, atunci lim tgx = lim
= xa
=
xa
xa cos x
2
2
lim cos x
xa

sina
cos a

= tga.

37

2.6. LIMITELE FUNCT

IILOR ELEMENTARE

In punctele a =

+ k(k Z) functia nu are limita, dar are limite laterale si anume:

lim

x<

lim

+k

+k

x>

tgx = iar

tgx =

+k

+k

In punctele functia nu are limita.

d) ctg a : R\{k} R. lim ctg x = ctg a daca a R\{k};

xa

In punctele a = k avem ca lim ctgx = iar lim ctgx =

xk
x<k

In punctele cotangenta nu are limita.

Functiile trigonometrice inverse

38

xk
x>k

2.6. LIMITELE FUNCT

IILOR ELEMENTARE

a) arcsin : [1, 1] [ , ] si arccos : [1, 1] [0, ]. lim arcsin x = arcsin a si
xa
2 2
lim arccos x = arccos a, a [1, 1].
xa
!

b) arctg : R ,
. Se poate demonstra ca
2 2

lim arctgx = arctga, x Rsi ca lim arctgx = , iar lim arctgx = .

xa
x
x
2
2

c) arcctg : R (0, )
lim arcctgx = arcctga, a R si lim arcctgx = 0, iar lim arcctgx = .
xa

Functia exponential
a
f : R (0, ), f (x) = ax , a (0, 1) (1, ). Folosind definitia cu siruri a limitei
de functii, se arata usor ca
(
lim ax = a , R, lim ax =

, daca a > 1
si lim ax =
x
0, daca a < 1
39

0, daca a > 1
, daca a < 1

2.7. LIMITE REMARCABILE

(pentru intuirea limitelor la folositi graficul exponentialei.)

Functia logaritmic
a
f : (0, ) R, f (x) = loga x cu a (0, 1) (1, ).
De asemenea, folosind definitia limitei de functii cu siruri, se demonstreaza ca lim loga x =
x
loga , R+ ,
(
lim loga x =

, daca a > 1
, daca a < 1

iar lim loga x =

x0
x>0

, daca a > 1
, daca a < 1

(pentru intuirea limitelor la folositi graficul functiei logaritmice).

Observatia 13. Pentru toate functiile elementare, limita functiei n orice punct al multimii
de definitie este egala cu valoarea functiei n acel punct.

2.7

Limite remarcabile

1. lim

x0

sin x
x

=1

Demonstratie. Din dubla inegalitate | sin x| |x| | tan x|, x R\{k+ }, k Z

2
se obtine:
1
cos x

sin x
x

1
1, x R\{k + }, k Z {0}si cum lim
= lim = 1,
x0 cos x
x0
2

deci demonstratia este ncheiata. Se demonstreaza ca: lim u(x) = 0 lim

x

1.
tgx

sin x

x0

= lim

= 1 1 = 1.
x0
x
x
cos
sin 7x
sin 7x
b) lim
= lim 7
= 7 1 = 7.
x0
x0
x
7x
x
x
2 sin2
sin2
1 cos x
1
2 = lim
2 = 1
c) lim
=
lim
!2 2
x0
x0
x0 2
x2
x2
x
Aplicatia 7. a) lim

2
40

lim

x0

sin x2
x
2

!2

1
= .
2

sin u(x)
u(x)

2.7. LIMITE REMARCABILE

2.
lim

1+

!x
= e, lim

x0

1+

!x
=e

In general, au loc implicatiile: lim u(x) = lim

x

1+

!u(x)

u(x)

= e si

lim u(x) = 0 lim (1 + u(x)) u(x) = 3

Demonstratie. Toate afirmatiile se demonstreaza considerand sirul (xn ) cu xn R

si care au limitele , 0, .
!2x
!2x
!2x
x2 + 1
x2 + 1
2
Aplicatia 8. a) lim
= lim 1 + 2
1
= lim 1 + 2
=
x
x
x
x2 1
x 1
x 1

2x
! x221 x2 1 2
2
lim 4x

lim 1 + 2
= ex x2 1 = e0 = 1.

x
x 1
3.
lim

ln(1 + x)
x

x0

Intr-adevar,

ln(1 + x)
x

=1
1

= ln(1 + x) x , iar lim (1 + x) x = e.

x0

Mai general, avem ca: lim u(x) = 0 lim

x

ln(1 + u(x))

u(x)

= 1.

4.
lim

x0

ax 1
x

= ln a si lim u(x) = 0 lim

x

au(x)1
u(x)

= ln a, a > 0

Demonstratie. Notand ax 1 = y, gasim ca x = loga (1 + y) si lim y = 0, atunci

x0

lim

x0

ax 1
x

= lim

y0

y
loga (1 + y)

= lim

y0

y
ln(1 + y)

ln a = lim

y0

1
1

ln a = ln a.

ln(1 + y) y

5.
lim

(1 + x)r 1
x

= r si lim u(x) = 0 lim

x

41

[1 + u(x)]r 1
u(x)

=r

2.8. FUNCT
II CONTINUE
Demonstratie. Notand 1 + x cu ay , avem ca lim y = 0. Deci
x0

lim

(1 + x)r 1

x0

Exemplul 17. lim

= lim

y0

(1 + tgx)3 1

x0

ary 1

sin x

= lim

ay 1

ary 1
ry
lim ay 1
y0
y

(1 + tgx)3 1
tgx

x0

r =r

cos x = 3 1 = 3

6.
k N, a > 1 lim

ax

xk

Demonstratie. Fie un sir oarecare (xn )n1 cu xn . Atunci

a[xn ]+1
([xn ] + 1)
limita .

deoarece sirul

a[xn ]+1
([xn ] + 1)k

ax n
xkn

este subsir al sirului

a[xn ]
([xn + 1])k

an+1
(n + 1)k

care are

Exemple:

a) lim

b) lim

( 2)x
x5
x4

x 3x

=
1

=0

7.
a > 1 lim

2.8

loga x
x

= 0 si lim u(x) = lim

x

loga u(x)
u(x)

=0

Functii continue

Notiunea de continuitate joaca un rol fundamental n analiza matematica si este de o

mare importanta n fizica.

42

2.8. FUNCT
II CONTINUE

2.8.1

Functii continue ntr-un punct

O functie f (x) definita ntr-o vecinatate a unui punct x0 spunem ca este continua n
punctul x0 , daca
lim f (x) = f (x0 )
(2.1)
xx0

Asadar, spunem ca x0 este punct de continuitate al functiei.

In baza definitiei limitei unei functii, putem spune de asemenea ca functia f (x) este
continua n punctul x0 daca pentru orice > 0 exista (care depinde de si de x0 ) astfel
ncat |f (x) f (x0 )| < , daca|x x0 | < .
Cu alte cuvinte, pentru orice vecinatate V(f (x0 )) a lui f (x0 ) exista vecinatatea W(x0 ) a
lui x0 astfel ncat
f (x) V(f (x0 )), daca x W(x0 ).
Sa consideram graficul functiei f (x), presupunand ca functia este continua n punctul
x0 . Fie P0 punctul de coordonate x0 si y0 cu y0 = f (x0 )

In acest caz pentru orice doua drepte paralele cu axa Ox la distanta de punctul P0 ,
exista un numar astfel ncat pentru x (x0 , x0 + ) graficul functiei sa se afle ntre
cele doua drepte.
Observatia 14. Din teorema privind limita functii, deducem ca o functie f (x) este
continua n x0 , daca si numai daca pentru orice sir (xn ) de puncte ale domeniului functiei
cu xn x0 rezulta f (xn ) f (x0 ).

2.8.2

Propriet
ati ale functiilor ntr-un punct

Au loc urmatoarele propozitii:

43

2.8. FUNCT
II CONTINUE

1. Daca functia f (x) este constanta ntr-o vecinatate a lui x0 , atunci ea este continua
n x0 ;
2. Daca f (x) si g(x) sunt continue n punctul x0 , atunci f (x) + g(x) este continua n
x0 . Acelasi lucru are loc pentru suma a unui numar oarecare de functii;
3. Daca f (x) si g(x) sunt continue n punctul x0 , atunci f (x) g(x) este continua n
x0 . Acelasi lucru are loc pentru suma a unui numar oarecare de functii;
4. Daca f (x) si g(x) sunt continue n punctul x0 si g(x) 6= 0, atunci

f (x)
g(x)

este continua

n x0 ;
5. Daca f (x) este continua n punctul x0 , atunci si |f (x)| este continua n x0 ;
6. Daca f (x) este continua n punctul x0 , iar functia g(y) este continua n y0 = f (x0 ),
atunci functia compusa h(x) = g(f (x)) este si ea continua n x0 .
Proprietatile 1 5 se deduc imediat din definitia continuitatii si proprietatile limitei
unei funtii.
Demonstram propozitia 6.
Demonstratie. Fie (xn ) un sir oarecare convergent catre x0 :
xn x0
Functia f (x) fiind continua n x0 , avem:
f (xn ) f (x0 )
Notand yn = f (xn ) si y0 = f (x0 ), din faptul ca yn y0 si din continuitatea lui g(y) n
y0 , rezulta
g(yn ) g(y0 )
care se mai poate scrie
h(xn ) h(x0 )
deoarece
h(xn ) = g(f (xn )) = g(yn )si h(x0 ) = g(f (x0 )) = g(y0 ).
Rezulta ca f (x) este continua n x0 .

44

2.8. FUNCT
II CONTINUE

Exemplu
(

x, x Q
este continua n punctul x = 0. Intr-adevar, avem ca
x, x R\Q
f (0) = 0 si cum |f (x)| = |x| pentru orice x, rezulta ca lim f (x) = 0 = f (0). Functia nu
x0
este continua ntr-un punct x0 6= 0, deoarece considerand functia f (x) ntr-o veciniatate
a lui x0 , nu exista lim f (x).
Functia f (x) =

xx0

2.8.3

Functii continue pe intervale

O functie f (x) care este continua n orice punct al unui interval (a, b) spunem ca este
continua pe intervalul (a, b).
De multe ori se considera nsa functii definite pe un interval nchis [a, b] si continue pe
(a, b), care n punctele a si b satisfac conditia analoga conditiei de continuitate 1, dar
limita fiind considerata la dreapta n a si la stanga n b.
O functie f (x) definita pentru valorile x x0 ale unei vecinatati a lui x0 spunem ca este
continua la dreapta n punctul x0 , daca
f (x0 + 0) = f (x0 ).
O functie f (x) definita pentru valorile x x0 ale unei vecinatati a lui x0 spunem ca
este continua la stanga n punctul x0 , daca
f (x0 0) = f (x0 ).
O functie f (x) continua ntr-un punct x0 este evident continua la dreapta, respectiv
la stanga n x0 . Reciproc, daca f (x) este continua la dreapta, respectiv la stanga n x0 ,
atunci f (x) este continua n x0 .
Spunem ca o functie f (x) este continua pe un interval nchis [a, b] daca f (x) este continua
pe (a, b) si daca este continua la dreapta n a, respectiv la stanga n b. Intr-un mod similar
se defineste continuitatea unei functii pe intervale de forma [a, b) sau (a, b], n primul caz
f (x) fiind continua la dreapta n a, iar n al doilea caz fiind continua la stanga n b (si n
ambele cazuri fiind continua pe intervalul deschis).
Se pot considera functii care sunt continue pe toata dreapta, adica continue n orice
punct de pe dreapta. De asemenea, exista functii continue pe semidrepte de forma
(a, +), [a, +), (, b), (, b]), sau multimi formate din mai multe intervale sau semidrepte.
Exemple 1. Functia f (x) = x2 este continua pe toata dreapta reala.
45

2.8. FUNCT
II CONTINUE

2. Functia f (x) = x, definita pe [0, +) este continua pe aceasta multime.

3. Functia f (x) = x x2 , definita pe [0, 1] este continua pe acest interval.

1
4. Functia f (x) = este continua n tot domeniul sau de definitie, care este format de
x
semidreptele (, 0), (0, +).

2.8.4

Propriet
ati ale functiilor continue pe un interval nchis si
m
arginit

Teorema 17. (Prima teorema a lui Weierstrass) O functie continua pe un interval nchis
si marginit [a, b] este marginita pe [a, b].
Demonstratie. Sa presupunem prin reducere la absurd ca functia f : [a, b] R, este
continua pe [a, b], dar nu este marginita pe [a, b]. Deci, pentru orice numar M > 0 exista
un punct M [a, b] astfel ncat |f (M )| < M . Alegem M = n. Deci pentru orice n N
exista n = n [a, b] astfel ncat |f (n )| > n.
Intervalul [a, b] fiind marginit si nchis, sirul (n ) este marginit si-conform lemei lui Cesarose poate extrage un subsir (nk ) convergent la un punct [a, b]. Functia fiind continua
pe [a, b], este continua si n , deci f (n ) f (). Insa din |f (nk )| > nk deducem ca
pentru k , |f (nk )| . Contradictie.
Teorema 18. (A doua teorema a lui Weierstrass)O functie continua pe un interval nchis
si marginit [a, b] si atinge marginile pe [a, b].
Demonstratie. Functia f : [a, b] R, fiind continua pe [a, b], dupa teorema precedenta
este marginita pe [a, b], deci exista numerele m si M astfel ncat m f (x) M , unde m
este marginea inferioara si M este marginea superioara a valorilor functiei f pe [a, b]. Sa
aratam ca exista un punct [a, b] n care f () = m.
Presupunem prin reducere la absurd ca nu exista nici un punct din [a, b] n care functia
nu ia valoarea m. Atunci, dupa definitia marginii inferioare, urmeaza caf (x) m > 0
1
pe [a, b] si deci functia f1 (x) =
este continua si pozitiva pe [a, b]. Prin urmare,
f (x) m
conform teoremei precedente, f1 este marginita pe [a, b], deci existaM1 > 0 astfel ncat
1
f1 (x) M1 , de unde rezulta ca m +
f (x), adica m nu ar mai fi marginea inferioara
M1
a valorilor functiei functiei f pe [a, b]. Contradictie.
In mod asemanator se demonstreaza existenta unui punct n care f ia valoarea M .
Teorema 19. Daca o functie continua pe un interval nchis si marginit [a, b] ia valori
46


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA

de semne contrare la capetele intervalului, adicaf (a) f (b) < 0, atunci exista cel putin un
punct x0 (a, b) astfel ncat f (x0 ) = 0.
a+b
mijlocul lui [a, b].
Demonstratie. Sa presupunem ca f (a) < 0, f (b) > 0 si fie x1 +
2
Daca f (x1 ) = 0, x1 este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a1 , b1 ] acela dintre
a1 + b 1
intervalele [a, x1 ] sau [x1 , b] pentru care f (a1 ) < 0, f (b1 ) > 0 si fie x2 =
mijlocul
2
lui [a1 , b1 ]. Daca f (x2 ) = 0, x2 ete punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a2 , b2 ] acela
dintre intervalele [a1 , x2 ] sau [x2 , b1 ] pentru care f (a2 ) < 0, f (b2 ) > 0. Continuand n
acest mod, obtinem un sir de intervale marginite si nchise In = [an , bn ] cu In+1 In si
bn an = cf racb a2n 0. Din Lema lui Cesaro rezulta ca
n=1 In = {x0 }, punctul
x0 fiind limita comuna a celor doua siruri (an ) si (bn ) si x0 [a, b]. Deoarece f (an ) <
0, f (bn ) > 0 si f este continua, trecand la limita pentru n , urmeaza ca f (x0 ) 0 si
f (x0 ) 0, ceea ce conduce la f (x0 ) = 0
Teorema 20. O functie continua pe un interval nchis si marginit [a, b] ia cel putin o
data valorile cuprinse ntre marginea inferioara m si marginea superioara M a valorilor
sale pe [a, b].
Demonstratie. Fie (m, M ). Functia g(x) = f (x) este contina pe [a, b]. Dacam
si M sunt punctele pentru care f (m ) = m si f (M ) = M , avem cag(m ) < 0, g(M ) < 0.
Deci exista un punct x0 cuprins ntre m si M astfel ncat g(x0 ) = 0, adicaf (x0 ) = .

2.9

Continuitatea uniform
a

Definitia 21. Spunem ca functia f : E R este uniform continua pe E daca oricare ar

fi > 0 exista un numar () > 0 astfel ncat pentru orice x, x0 E pentru care |x x0 |,
s
a avem
|f (x) f (x0 )| <
Exemplu:
Functia f (x) = x3 , x [1, 3] este uniform continua pe [1, 3]. Intr-adevar,
|f (x) f (x0 )| = |x x0 | (x2 + xx0 + x02 ) < 27|x x0 | < ,
pentru orice x, x0 [1, 3] pentru care |x x0 | < (), cu () =

47

27
.


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA
Daca n definitia precedenta pastram pe x0 E fixat, obtinem definitia continuitatii
functiei f pe E. Deci o functie uniform continuape multimea E este continua pe E.
Reciporc nu este adevarat.
Teorema 21. O functie continua pe un interval nchis si marginit(compact) este unifrom
continua pe acel interval.
Demonstratie. Sa presupunem prin reducere pentru absurd ca functia f : [a, b] R
continua pe [a, b], nu ar fi uniform continua pe [a, b]. Rezulta atunci ca exista un 0 > 0
astfel ncat pentru orice > 0 exista punctele x , x0 [a, b] cu |x x0 | < pentru care
|f (x ) f (x0 )| 0 .
1
Sa luam = . Obtinem astfel doua siruri de puncte (xn ), (x0n ) din [a, b] cu proprietatea
n
1
ca pentru orice n N avem |xn x0n | < si |f (x ) f (x0 )| 0 .
n
Intervalul [a, b] fiind marginit, sirul (xn ) este marginit si-conform Lemei lui Cesaro-admite
1
un subsir (xnk ) convergent. Fie x0 limita sa. Deoarece |xnk x0nk | <
0, urmeaza ca
nk
subsirul (x0nk ) a lui (x0n ) este de asemenea convergent la x0 . Intervalul [a, b] fiind nchis,
x0 [a, b]. Functia f fiind continua pe [a, b], deci si n x0 avem ca
lim f (xnk ) = f (x0 ), lim f (x0nk ) = f (x0 ),

de unde 0 0. Contradictie. Rezulta ca f este uniform contina pe [a, b].

O conditie suficienta de uniform continuitate este data de urmatoarea teorema.
Teorema 22. Daca pentru orice x, x0 E exista un numar L > 0 astfel ncat
|f (x) f (x0 )| < L|x x0 |
atunci functia f este uniform contina pe E.

Demonstratie. Intr-adevar, pentru () = , inegalitatea |x x0 | < implica inegalitatea

L
|f (x) f (x0 )| < .
Rezultatul de mai sus se numeste conditia lui Lipschitz.

48


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA

2.9.1

Continuitatea functiei inverse

Teorema 23. Pentru ca o functie f (x) continua pe un interval [a, b] sa admita o inversa,
este necesar si suficient ca functia f (x) sa fie strict monotona.
Demonstratie. Trebuie sa stabilim numai necesitatea conditiei. Daca f (x) nu are fi monotona, atunci ar exista x1 , x2 , x3 cu
x1 < x2 < x3
si
f (x1 ) < f (x2 ) si f (x2 ) > f (x3 )
sau
f (x1 ) > f (x2 ) si f (x2 ) < f (x3 )
Sa presupunem ca au loc primele inegalitati si fie astfel ncat
f (x1 ) < < f (x2 ) si f (x2 ) > > f (x3 )
Dupa teorema asupra valorilor intermediare, exista c0 [x1 , x2 ] astfel ncat f (c0 ) = si
c00 [x2 , x3 ] astfel ncat f (c00 ) = . Rezulta caf (c0 ) = f (c00 ) si deci functia f (x) nu poate
admite o inversa.
Rezulta ca daca functia f (x) are o inversa ea este monotona. Sa presupunem ca ea nu ar
fi chiar strict monotona. In acest caz ar exista doua puncte diferite x0 , x00 [a, b] astfel
ncat f (x0 ) = f (x00 ) si deci f (x) nu ar putea admite o inversa. Rezulta ca f (x) trebuie sa
fie strict monotona.
Teorema 24. Inversa unei functii continue(strict monotone) este o functie continua.
Demonstratie. Fie f (x) o functie contina si strict monotona, de exemplu crescatoare pe
[a, b] si fie [, ] intervalul valorilor functiei f (x). Sa notam cu (y) inversa functiei f (x).
Deci
x = (y) y = f (x)
Fie y0 (, ) si sa aratam ca este continua n y0 . Sapresupunem ca x0 = (y0 ), deci
y0 = f (x0 ). Sa consideram un numar arbitrat > 0 si sa notam
y1 = f (x0 ), y2 = f (x0 + )

49


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA

Din inegalitatile
x0 < x0 < x0 +

(2.2)

rezulta
y1 < y0 < y2
Sa consideram acum o vecinatate a lui y0 ;
(y0 , y0 + ) [y1 , y2 ]
Din y (y0 , y0 + ) rezulta
y1 < y < y 2
deci
(y1 ) < (y) < (y2 )
sau
x0 < (y) < x0 +
sau
(y0 ) < (y) < (y0 ) +
Avem deci
|(y) (y0 )| < , daca |y y0 | <
cu alte cuvinte, este continua n y0
Daca y0 = , atunci nlocuim inegalitatile (2.2) prin inegalitatea x0 < x0 + si consideram
un interval
[, + ] [f (x0 ), f (x0 + ))
Intr-un mod analog se procedeaza pentru y0 = .
Observatia 15. Problema inversarii functiei se pune n cazul n care domeniul sau codomeniul sunt intervale oarecare, semidrepte, sau toata dreapta.
Exemplu

Fie f : [0, ) R f (x) = xn (cu n natural). Atunci exista inversa ei g(y) = n y definita
pe E = [0, )

y = xn x = n y
Functia

n y este ca
si xn , strict monotonua si continua.

50


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA

2.9.2

Functii discontinue. Puncte de discontinuitate

Un punct pentru care o functie este definita, dar n care nu este continua se numeste un
punct de discontinuitate al functiei1 .
Fie functia f (x) o functie definita ntr-o vecinatate a unui punct x0 .Sa presupunem ca x0
este un punct de discontinuitate al functiei f (x). Daca exista limitele finite la dreapta
si la stanga n punctul x0 , adica daca exista f (x0 + 0) si f (x0 0), numim punctul x0
ca fiind punct de discontinuitate de speta ntai.. In caz contrar, numim x0 punct de
discontinuitate de speta a doua.
Teorema 25. O functie monotona nu are discontinuitati de speta a doua.
Demonstratie. Fie, de exemplu, f (x) monoton crescatoare. Fie (xn ) un sir crescator care
tinde catre x0 . In acest caz (f (xn )) este un sir monoton crescator si din xn x0 rezulta
f (xn ) f (x0 ). Exista deci l = lim f (xn ).
Daca (x0n ) este un alt sir crescator care tinde catre x0 , atunci exista l0 = lim f (x0n ). Sa
aratam ca l0 = l.
In caz contrar, fie l0 > l. Ar exista deci x0 astfel ncat f (x0 ) < l. Dar exista n astfel
m
m
0
0
ncat xn > xm si deci f (xn ) f (xm ) > l. Absurd, deoarece avem f (xn ) l. Inseamna
ca nu putem avea l0 > l. Este evident ca n mod analog nu putem avea nici l > l0 . Deci
l = l0 .
Rezulta ca l = f (x0 0), deoarece daca se considera un sir (xn ) astfel ncat xn x0 si
xn < x0 , atunci se poate extrage un subsir (xkn ) din sirul (xn ) care sa fie crescator si sa
tinda la x0 .
Am aratat astfel ca exista limita la stanga f (x0 0). In mod analog aratam ca exista
limita la dreapta f (x0 + 0). Daca x0 este punct de discontinuitate, atunci el este de prima
speta.
Fie f (x) o functie definita ntr-o vecinatate V0 a punctului x0 . Se numeste saltul la
dreapta al lui f (x) n x0 numarul
f (x0 + 0) f (x0 )
n cazul n care f (x0 + 0) exista. Se numeste saltul la stanga a lui f (x) n x0 numarul
f (x0 ) f (x0 0)
1

In unele manuale se d
a denumirea de punct de discontinuitate si unui punct n care funtia nu e
definit
a, dar x0 este un punct de acumulare al domeniului functiei si n x0 functia are limite infinite.

51


2.9. CONTINUITATEA UNIFORMA

daca f (x0 0) exista.

Saltul la dreapta se poate defini si n conditia ca f (x) este definita pentru x V0 si
x x0 , iar saltul la stanga, pentru x V0 si x x0
Daca x0 este un punct de discontinuitate de speta ntai, atunci exista simultan saltul la
dreapta, respectiv saltul la stanga.
Suma dintre saltul la dreapta si saltul stanga adica numarul
f (x0 + 0) f (x0 0)
se numeste saltul functiei n punctul x0 .
Teorema 26. Daca f (x) este o functie monotona pe un segment [a, b], atunci multimea
punctelor de discontinuitate ale lui f (x) este cel mult numarabila.
Demonstratie. Vom presupune ca f (x) este monoton crescatoare pe [a, b]. Sa consideram
punctele xk (k = 0, 1, 2, ..., n, n + 1) astfel ncat
x0 = a < x1 < x2 < ... < xn < b = xn+1
Fie k (k = 0, 1, ..., n) astfel ncat
xk < k < xk+1 ,

(k = 0, 1, 2, ..., n)

Avem
f (xk + 0) f (xk 0) f (k ) f (k1 ) (k = 1, 2, ..., n)
f (a + 0) f (a) f (1 ) f (a)
f (b) f (b 0) f (b) f (n )
Prin adunare obtinem
[f (a + 0) f (a)] +

n
X
[f (xk + 0) f (xk 0)] + [f (b) f (b 0)] f (b) f (a)
k=1

De aici rezulta ca daca x1 , x2 , ..., xn sunt puncte de discontinuitate n care functia are salt
mai mare decat un numar > 0 atunci
n f (b) f (a)
Aceasta inegalitate arata ca nu poate exista decat cel mult un finit de puncte n care
saltul functiei sa fie mai mare decat .
52

2.10. FUNCT
II CU VARIAT
IE MARGINIT
A

Fie A multimea punctelor de discontinuitate ale lui f (x). Sa notam de asemeni Ak

multimea punctelor de discontinuitate ale lui f (x), n cazul n care saltul functiei este

S
mai mare decat k1 . Fiecare multime Ak este finita, dar cum A =
Ak , rezulta ca
k=1

multimea A este cel mult numarabila.

2.10

Functii cu variatie m
arginit
a

O clasa importanta de functii care intervin n studiul curbelor, teoria integrarii precum si
n multe probleme ale analizei, este aceea a functiilor asa zise cu variatie marginita.
Fie f (x) o functie definita pe un interval nchis [a, b]. Sa consideram o sectionare a
intervalului [a, b] ntr-un numar finit de subintervale, cu ajutorul punctelor x0 , x1 , x2 , ..., xn
unde:
x0 = a < x1 < x2 < ... < xn = b
O astfel de mpartire va fi numita diviziune si va fi notata cu .
Punctele xk (k = 0, 1, ..., n) vor fi numite puncte de diviziune. Pentru fiecare diviziune
a intervalului [a, b] vom forma suma:
v =

n
X

|f (xk f (xk1 )|

(2.3)

k=1

Definitia 22. Spunem ca functia f este cu variatie marginita pe intervalul [a, b], daca
multimea tuturor sumelor v este marginita. Daca f este cu variatie marginita, marginea
superioara a sumelor v se numeste variatia totala a functiei f pe intervalul [a, b]. Se
noteaza:

b
_

f (x) = sup v

O functie cu variatie marginita este o functie marginita. Intr-adevar, pentru orice x

[a, b] putem considera diviziunea formata din punctele a, x, b, pentru care
v = |f (x) f (a)| + |f (b) f (x)|

b
_
a

De aici rezulta ca
|f (x) f (a)|

b
_
a

53

f (x)

f (x)

2.10. FUNCT
II CU VARIAT
IE MARGINIT
A

de unde avem ca
|f (x)| |f (x)| + |f (x) f (a)| |f (a)| +

b
_

f (x)

Deci functia f este o functie marginita.

O functie monotona este o functie cu variatie marginita. Intr-adevar, daca f este de exemplu monoton cresca toare pe [a, b], atunci pentru orice diviziune de puncte xk , f (xk )
f (xk1 ) 0, astfel ncat pentru orice suma de forma (2.3) avem:
v =

n
X

f (xk ) f (xk1 ) = f (b) f (a)

k=1

Deci functia f este cu variatie marginita si

b
_

= f (b) f (a)

Definitia 23. O functie f (x) definita pe un interval [a, b] este lipschitziana, daca exista
un numar astfel ncat
|f (x0 ) f (x00 )| |x0 x00 |
(2.4)
oricare ar fi x0 , x00 [a, b].
Conditia (2.4) poarta numele de conditia lui Lipschitz.
Functia sin x considerata pe un segment oarecare, de exemplu pe [0, 2] este o functie
lipschitziana. Intr-adevar avem ca
| sin x0 sin x00 | |x0 x00 |
pentru orice x0 , x00 [0, 2]. Functia cos considerata pe [0, 2] este de asemnea lipschitziana.
Nu este greu de verificat ca un polinom este o functie lipschitziana pe orice segment [a, b].
O functie lipschitziana este o functie cu variatie marginita. Intr-adevar, avem ca:
v =

n
X

|f (xk f (xk1 )|

k=1

n
X

(xk xk1 ) = (b a)

k=1

deci f este o functie cu variatie marginita si

Wb

f (x) (b a).

acest caz
Teorema 27. Fie f (x) si g(x) doua functii cu variatie marginita pe [a, b].In
functiile f (x) + g(x) si f (x) g(x) sunt de asemenea cu variatie marginita. Daca n plus
54

2.10. FUNCT
II CU VARIAT
IE MARGINIT
A

g(x) > 0, atunci si

f (x)
g(x)

este cu variatie marginita.

Demonstratie. Sa notam h(x) = f (x) + g(x). Avem

X
X

|h(xk ) h(xk1 )| =

|{f (xk ) f (xk1 )} + {g(xk ) g(xk1 )}|

|{f (xk ) + g(xk )} {f (xk1 ) + g(xk1 )}| =

|f (xk ) f (xk1 )| +

|g(xk ) g(xk1 )|

k
b
_

f (x) +

b
_
a

de unde rezulta ca h(x) este cu variatie marginita.

Sa notam acum cu u(x) = f (x) g(x) si fie
= sup |f (x)| si = sup |g(x)|
axb

axb

Avem
X

|u(xk ) u(xk1 )| =

X
k

|f (xk ) g(xk ) f (xk1 ) g(xk1 )|

|f (xk ) g(xk ) f (xk1 ) g(xk )| +

|f (xk1 ) f (xk ) f (xk1 ) g(xk1 )|

|f (xk ) f (xk1 )| +

|g(xk ) g(xk1 )|

f (x) +

b
_

g(x)

b
_

De unde rezulta ca u(x) este cu variatie marginita.

Daca g(x) > 0, atunci




n 
n 
b

X
1  X
1 _
 1
 g(xk ) g(xk1 )
g(x)


=


 g(xk ) g(xk1 )
 g(xk1 )g(xk )  2 a
k=1
k=1
deci

g(x)
marginita.

este cu variatie marginita. Dar atunci si

f (x)
g(x)

= f (x)

1
g(x)

este cu variatie

Teorema 28. Daca f (x) este o functie cu variatie marginita pe intervalul [a, b], atunci
pentru orice c (a, b)
b
c
b
_
_
_
f (x) =
f (x) +
f (x)
(2.5)
a

55

g(x)

2.10. FUNCT
II CU VARIAT
IE MARGINIT
A
Demonstratie. Sa consideram o diviziune 0 a lui [a, c] si o diviziune 00 a lui [c, b], avand
punctele
y0 = a < y1 < ... < yp = c, z0 = c < z1 < ... < zq = b
Fie
v0 =

p
X

|f (yi ) f (yi1 )|, v00 =

q
X

|f (zj ) f (zj1 )|

j=1

i=1

Sa consideram acum diviziunea a lui [a, b] avand punctele

y0 = a < y1 < ... < yp = c = z0 = c < z1 < ... < zq = b
Avem
v0 + v00 = v

b
_

f (x)

de unde rezulta ca f (x) este cu variatie marginita pe fiecare din intervalele [a, c] si [c, b]
si ca
c
b
b
_
_
_
f (x) +
f (x)
f (x)
(2.6)
a

Sa consideram acum o diviziune a lui [a, b] avand punctele

x0 = a < x1 < ... < xn = b
cu conditia ca punctul c sa fie unul dintre punctele de diviziune. Fie, de exemplu, c = xm .
In acest caz
m
n
X
X
v =
|f (xk ) f (xk1 )| +
|f (xk ) f (xk1 )|
k=1

k=m+1

si deci
v

c
_

f (x) +

b
_

f (x)

(2.7)

Aceasta inegalitate are loc si n cazul cand c nu este punct de diviziune, deoarece prin
adagare de noi puncte de diviziune, sumele de forma (2.3) nu se micsoreaza.
Din (2.7) deducem
b
c
b
_
_
_
f (x)
f (x) +
f (x)
a

care mpreuna cu (2.6) ne conduce la (2.5).

Observatia 16. Daca o functie f (x) este cu variatie marginita pe un segment [a, b],
atunci ea este cu variatie marginita pe orice subsegment [c, d] [a, b].
56

2.10. FUNCT
II CU VARIAT
IE MARGINIT
A

Teorema 29. O functie f (x) este cu variatie marginita pe un interval [a, b], daca si
numai daca ea se poate reprezenta ca o diferenta de doua functii monoton crescatoare pe
acest interval.
Demonstratie. Sa consideram functia
v(x) =

x
_

f (t)

definita pe intervalul [a, b](cu v(a) = 0). Aceasta functie este monoton crescatoare, deoarece pentru x0 x00 avem ca
00

x
_

f (t) =

x
_

00

f (t) +

x
_

f (t)

x0

deci

00

v(x00 ) v(x0 ) =

x
_

f (t) 0

x0

Pe de alta parte, din

00

00

|f (x ) f (x )|

x
_

f (t),

x0

rezulta ca
f (x00 ) f (x0 ) v(x00 ) v(x0 )
sau
v(x0 ) f (x0 ) v(x00 ) f (x00 )
Deci functia h(x) = v(x) f (x) este monoton crescatoare. Deci f (x) = v(x) h(x),
teorema fiind demonstrata.
Observatia 17.
Functiile

1. Functia v(x) se numeste variatia totala nedefinita a functiei f (x).

1
1
P (x) = [v(x) + f (x) f (a)], N (x) = [v(x) f (x) + f (a)]
2
2

se numesc variatia pozitiva nedefinita, respectiv variatia negativa nedefinita. In

particular, numerele P (b) si N (b) se numesc variatie pozitiva si variatie negativa a
lui f (x) pe [a, b]. Avem ca v(x) = P (x) + N (x)
2. O functie cu variatie marginita nu poate avea decat discontinuitati de speta ntai.
57

2.11. EXERCIT
II REZOLVATE

2.11

Exercitii rezolvate

1. Sa se calculeze
ax x a
a) lim
a > 0;
xa x a
ln(x2 + ex )
.
b) lim
n ln(x4 + e2x )
ax xa

Rezolvare.a) Avem

xa

ax aa
xa

xa

xa

ea ln x ea ln a
xa

. Insa

= aa lim

axa 1

= aa ln a,
xa
ea ln x ea ln a a ln x a ln a
=

.
a ln x a ln a
xa

xa

xa

x a aa

ax x a

lim

x a ax

xa

Dar
ea ln x ea ln a
a ln x a ln a

ea ln a[e

a ln x
a 1]

a ln xa

si daca notam ea ln a 1 = t(x), obtinem

lim

xa

ea ln x ea ln a
a ln x a ln a

= aa lim
t0

t
ln(t + 1)

= aa .

Totodata avem

lim

xa

a ln x a ln a
xa

ln 1 +
= a lim

xa

xa

xa

= lim ln 1 +
xa

Deci
lim

xa

ax x a
xa

= aa (ln a 1).

58

xa
a

a
! xa

= 1.

2.11. EXERCIT
II REZOLVATE

. Vom transforma functia a carei limita vrem sa o

b) Suntem n cazul de exceptie

calculam astfel:

ln ex 1 +

ln(x2 + ex )
ln(x4

e2x )

=
ln e2x 1 +

x2

ln ex + ln 1 +

ex
x4

2x

1+

ln e

+ ln 1 +

x4

x4 ln 1 +

e2x
2+

x ln 1 +
lim

! xex2

ex

! ex2x4

e2x

xe2x

e2x

ex
= 0, lim

ex

xex

!=

x
x2

x2 ln 1 +

ex

!=

e2x

x3
e2x

ln 1 +

x4
e2x

x4
=0

ln(x2 + ex )

1
=1 .
+
2
2. Sa se studieze continuitatea uniforma a urmatoarelor functii:
a) f : R R, f (x) = sin x2 ;
x
b) f : (0, ) R, f (x) =
+ x.
x+1
Rezolvare. a) Observam ca functia este marginita si continua pe toata axa. Functia nu
este nsa uniform continua. Avem

1, x2 = (4k + 1) , k N

2
sin x2 =

1, x2 = (4k + 3) , k N

0, x2 = k, k N
Deci lim

n ln(x4

e2x )

Fie
s
x0 =

(4k + 3) , x00 =
2

(4k + 1) , x0 x00 = s
2

(4k + 3) +
2

s
(4k + 1)

Mai observam ca pentru k suficient de mare, punctele x0 , x00 pot fi luate oricat de apropiate
vrem. Insa,

|f (x0 ) f (x00 )| = | sin(4k + 1) sin(4k + 3) | = 2.

2
2
59

2.11. EXERCIT
II REZOLVATE
s

(4k + 3) , x00 = (4k + 1) , sunt situate

2
2
la distanta oricay de mica, astfel ca |f (x0 ) f (x00 )| = 2. Deci functia nu este uniform
continua daca I = R. Insa functia este uniform continua pe orice interval compact.
b) Observam ca functia este continua si nemarginita n intervalul considerat. Vom arata
ca este uniform continua. Fie x1 , x2 0. Avem
Am aratat ca exista = 2 si punctele x0 =





 x1



x
1
2




|f (x1 ) f (x2 )| = 
+ x1
x2  = |x1 x2 | 1 +

 1 + x1


1 + x2
(1 + x1 )(1 + x2 )
2|x1 x2 | = 2 = , daca =

60

Capitolul 3
Functii derivabile
Acest capitol contine monografii din 1, 2,6, 4, 7, cat si exemple si exercitii din referintele
4, 7.

3.1

Problema tangentei la o curb

a

Numim tangenta la o curba ntr-un punct P0 , dreapta 0 care reprezinta pozitia limita
a secantei P0 P cand punctul P se apropie de punctul P0 .

Vom considera aici ca exemplu cazul unei parabole de ecuatie y = x2 . Fie P0 un punct
pe parabola de abscisa x0 si de ordonata x20 .

61

3.2. DERIVATA

Fie P un alt punct de pe parabola de coordonate x0 + h, (x0 + h)2 . Din triunghiul

dreptunghic P0 QP unde P0 Q si P Q sunt catetele triunghiului P0 QP fiind paralela cu Ox,
iar P Q paralela cu Oy, rezulta

tg =

PQ
P0 Q

(x0 + h)2 x20

h

unde este unghiul pe care coarda P0 P l face cu axa Ox. Se vede deci ca tg se reprezinta
sub forma (2) n care rolul lui t este jucat de x, iar f (x) = x2 . Efectuand calculele, gasim
ca:
tg = 2x0 + h
Pentru a obtine tangenta unghiului pe care tangenta la curba l face cu axa Ox vom
trece la limita pentru h 0 si vom obtine tg= 2x0 . In mod analog, daca se considera o
curba data de ecuatia y = f (x), notand cu unghiul pe care tangenta la curba n punctul
(x0 , y0 ), l face cu axa Ox, avem ca
tg = lim

f (x0 + h) f (x0 )
h

h0

daca exista limita.

3.2

Derivata

Problema vitezei unei miscari, a tangentei la o curba, a intensitatii unui curent, precum
si alte probleme cum ar fi capacitatea calorifica a unui corp pento anumita temperatura
t , viteza unei reactii chimice la un moment de timp t, conduc n mod natural la notiunea
de derivata a unei functii.
Fie f (x) o functie definita ntr-o anumita vecinatate a unui punct x0 . Spunem ca f (x)
62

3.3. DERIVATE LATERALE

este derivabila n punctul x0 daca exista limita finita:

lim

f (x0 + h) f (x0 )
h

h0

(3.1)

Valoarea acestei limite se noteaza prin f 0 (x0 ) si se numeste derivata functiei f (x) n
punctul x0 .
Sa presupunem acum ca f (x) este definita pe o multime D si ca n orice punct al unei
submultimi D0 D functia este derivabila. Fiecarui punct x D0 i se asociaza deci
numarul f 0 (x). Putem deci vorbi despre o functie definita pe D0 , care se noteaza cu f 0 (x)
si care se numeste derivata functiei f (x). Aceasta functie se defineste prin formula:
f 0 (x) = lim

f (x + h) f (x)
h

h0

Observatia 18. Derivata ntr-un punct se poate exprima si prin formula

f 0 (x0 ) = lim

f (x) f (x0 )

xx0

x x0

Teorema 30. Daca functia f (x) este derivabila n punctul x0 , atunci ea este continua
n acest punct. Verificarea teoremei este imediata.
Reciproca teoremei nu este adevarata, dupa cum se vede din exemplu urmator.
Exemplu

1
x
sin
, pentru x 6= 0
f (x) =
x

0, pentru x = 0
este continua dar nu este derivabila n punctul x = 0, dupa cum se verifica usor.

3.3

Derivate laterale

Se numeste derivata la dreapta n punctul x0 , numarul real

fd0 (x0 ) = lim

f (x0+h f (x0 ))
h

h0
h>0

63

3.3. DERIVATE LATERALE

daca exista si este finita.

In mod analog definim derivata la stanga prin egalitatea
fs0 (x0 ) = lim

f (x0 + h) f (x0 )
h

h0
h<0

daca limita exista si este finita.

Cele doua derivate se numesc si derivate laterale. Ele pot sa existe simultan fara sa fie
egale. Daca sunt egale , atunci functia este derivabila n x0 si
f (x0 ) = fd0 (x0 ) = fs0 (x0 )
Daca f (x) este o functie definita ntr-un interval nchis [a, b], atunci n punctele a si b nu
putem pune problema existentei derivatei, ci numai a derivatelor laterale. Se convine a
spune ca f (x) este derivabila n intervalul deschis (a, b) si daca exista fd0 (a) si fs0 (b). In
acest caz se poate vorbi de functia f 0 (x) pe tot segmentul [a, b] cu conventia ca pentru
x = a prin f 0 (a) sa ntelegem fd0 (a), iar pentru x = b, prin f 0 (b) sa ntelegem fs0 (b).
Exemplu Fie f (x) = |x|. Avem
f (h) f (0)
h

|h|
h

(
=

1, daca h > 0
1, daca h < 0

Rezulta ca derivata lui f (x) n punctul x = 0 nu exista. Avem nsa

fd0 (0) = 1 si fs0 (0) = 1
Observatia 19.
1. Fie f (x) o functie definita pe un anumit interval si x0 un punct
exterior intervalului. Sa consideram graficul functiei f (x), adica curba y = f (x).Fie
y0 = f (x0 ) si P0 (x0 , y0 ) punctul corespunzator de pe curba.

64

3.4. REGULI GENERALE DE DERIVARE

Curba admite n P0 o tangenta unica daca si numai daca f (x) este derivabila n x0 .
Notand cu unghiul pe care tangenta la curba l face cu directia pozitiva a axei Ox,
avem
f 0 (x0 ) = tg
Numarul tg poarta numele de coeficient unghiular al tangentei.
Daca f 0 (x0 ) = 0, tangenta la curba n P0 este paralela cu axa Ox.
cazul existentei celor doua derivate laterale f 0 (x0 ) si f 0 (x0 ) fara ca ele sa fie egale,
In
s
d
deci fara sa existe f 0 (x0 ), atunci curba y = f (x) are n punctul P0 doua tangente
diferite. Punctul P0 de pe curba poarta numele de punct unghiular (n figura de mai
sus 1 este tangenta de coeficient unghiular egal fs0 (x0 ), iar 2 este tangenta de
coeficient unghiular egal cu fd0 (x0 )).
2. Se poate ntampla ca pentru o functie f (x) sa avem ntr-un punct x0
lim

h0

f (x0 + h) f (x0 )
h

= .

acest caz se convine a se spune ca functia are derivata infinita n x0 . Curba

In
y = f (x) va avea n punctul P0 (x0 , y0 ) o tangenta perpendiculara pe axa Ox Se poate
de asemenea vorbi de derivate laterale infinite. Cand ntr-un punct x0 exista ambele derivate laterale infinite, si diferite ca semn, atunci n apropierea lui P0 (x0 , y0 )
curba y = f (x) va avea o forma asemanatoare cazului unui punct unghiular, dar cu
o singura tangenta, care este perpendiculara pe Ox. Se zice ca P0 este un punct de
ntoarcere al curbei.
tot ceea ce urmeaza, cand vom vorbi despre functia derivabila (ntr-un punct oaIn
recare) vom ntelege derivabila n sensul ca limita (3.1) este finita, iar prin derivata
se va ntelege mereu valoarea limitei (3.1) cand limita este finita.

3.4

Reguli generale de derivare

1 Daca u(x) si v(x) sunt derivabile n x0 , atunci si functia w(x) = u(x) + v(x) este
derivabila n x0 si
w0 (x0 ) = u0 (x0 ) + v 0 (x0 ).
Aceasta se arata imediat folosind definitia derivatei.

65

3.4. REGULI GENERALE DE DERIVARE

Observatia 20. Mai general, putem presupune ca

w(x) = u1 (x) + u2 (x) + ... + un (x)
functiile uk (x), (k = 1, 2, ..., n) fiind derivabile n x0
acest caz, se arata prin inductie ca:
In
w0 (x0 ) = u01 (x0 ) + u0 2(x0 ) + ... + u0n (x0 ).
2 Daca u(x) si v(x) sunt derivabile n x0 , atunci functia w(x) = u(x) v(x) este
derivabila n x0 si
w0 (x0 ) = u0 (x0 )v(x0 ) + u(x0 )v 0 (x0 )
Demonstratie. Avem
w(x0 + h) w(x0 )

u(x0 + h)v(x0 + h) u(x0 )v(x0 )

=
h
h
u(x0 + h) u(x0 )
v(x0 + h) v(x0 )
=
v(x0 + h) + u(x0 )
h
h

de unde, prin trecere la limita si tinand seama ca v(x) este continua n x0 rezultapropozitia
enuntata.
Observatia 21. Mai general, putem presupune
w(x) = u1 (x) u2 (x) ... un (x)
functiile uk (x), (k = 1, 2, ..., n) fiind derivabn x0 .
acest caz, se arata prin inductie ca:
In
w0 (x0 ) = u01 (x0 )u2 (x0 )u3 (x0 )...un (x0 ) + u1 (x0 )u02 (x0 )u3 (x0 )...un (x0 ) + u1 (x0 )u2 (x0 )u3 (x0 )...u0n (x0 )
3 Daca u(x) si v(x) sunt derivabile n x0 , iar v(x0 ) 6= 0, atunci functia
w(x) =

u(x)
v(x)

este derivabila n x0 si
0

w (x0 ) =

u0 (x0 )v(x0 ) u(x0 )v 0 (x0 )

[vx0 ]2
66

3.4. REGULI GENERALE DE DERIVARE

Demonstratie. Avem
u(x0 + h)
w(x0 + h) w(x0 )

u(x0 )

v(x0 + h) v(x0 )
=
h
h
"
#
1
u(x0 + h) u(x0 )
v(x0 + h) v(x0 )
=
v(x0 ) u(x0 )
v(x0 )v(x0 + h)
h
h
=

de unde, prin trecere la limita si tinand seama ca v(x) este continua n x0 , rezulta
propozitia enuntata.
4 Daca f (x) este derivabila n x0 , iar g(y) este derivabila n y0 = f (x), atunci functia
compusa l(x) = g(f (x)) este derivabila n x0 si
l0 (x0 ) = g 0 (y0 )f 0 (x0 )
Demonstratie. Sa notam
k = k(h) = f (x0 + h) f (x0 )
Sa presupunem mai ntai ca f 0 (x0 ) 6= 0. Exista atunci o vecinatate V a lui 0, astfel ncat
k(h)
6= 0, deci k(h) 6= 0
pentru h V(h 6= 0) sa avem
h
Pentru h V, (h 6= 0) avem ca:
l(x0 + h) l(x0 ) g(f (x0 + h)) g(f (x0 )) f (x0 + h) f (x0 )

=
h
k
h
g(y0 + k) g(y0 ) f (x0 + h) f (x0 )
=

k
k
Deoarece f (x) este continua n x0 , rezuta ca lim

f (x0 + h) f (x0 )

h0

si avem ca

l0 (x0 ) = g 0 (y0 )f 0 (y0 )

Fie acum f 0 (x0 ) = 0. Sa numim valori principale ale lui h acele valori pentru care k(h) 6= 0.
Pentru valori principale, cele precedente ne arata ca

lim

k0
hprinc

l(x0 + k) l(xn )
k

67

= f 0 (y0 )f 0 (x0 ) = 0

3.4. REGULI GENERALE DE DERIVARE

Pentru valorile neprincipale, avem k(h) = 0, deci

l(x0 + h) l(x0 ) = g(y0 + k) g(y0 ) = g(y0 ) g(y0 ) = 0,
de unde
l(x0 + k) l(x0 )

lim

k0
hneprinc

=0

Rezulta ca
lim

l(x0 + k) l(x0 )

=0
k
Deci l0 (x0 ) exista si este nula si cum f 0 (x0 ) = 0, formula precedenta se mentine.
h0

5 Fie f (x) o functiei inversabila si (y) inversa ei

y = f (x) x = (y)
Daca f (x) este derivabila n punctul x0 so f 0 (x0 ) 6= 0, atunci (y) este derivabila n
punctul y0 = f (x0 ) si
1
0 (y0 ) = 0
f (x0 )
Demonstratie. Avem y0 = f (x0 ) si x0 = (y0 ). Notand
k = k(h) = f (x0 + h) f (x0 ) = (y0 + k) y0
avem
h = (x0 + h) x0 = (y0 + k) (y0 )
Cum f 0 (x) 6= 0, exista o vecinatate V a lui 0 astfel ncat k(h) = 0 pentru h V, (h 6= 0)
Pentru h V, (h 6= 0), avem deci
(y0 + k) (x0 )
k

k
f (x0 + h) f (x0 )

de unde, prin trecere la limita rezulta propozitia enuntata.

68

1
f (x0 +h)f (x0 )
h

3.5. DERIVATELE FUNCT

IILOR ELEMENTARE

3.5

Derivatele functiilor elementare

Folosind definitia derivatei si regulile generale de derivare, se gaseste urmatorul tablou de

derivate:
1. f (x) = c

f 0 (x) = 0

2. f (x) = x

f 0 (x) = 1

3. f (x) = xu

3. f (x) =

3. f (x) =

1
x

f 0 (x) = uxu1

f 0 (x) =

1
x2

1
f (x) =
2 x

4. f (x) = ax

f (x) = ax ln a

4. f (x) = ex

f (x) = ex

5. f (x) = loga x

f (x) =

1
x lna

5. f (x) = ln x

f 0 (x) =

6. f (x) = sin x

f 0 (x) = cos x

7. f (x) = cos x

f 0 (x) = sin x

8. f (x) = tgx

f 0 (x) =

1
cos2 x

69

loga e
x

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

9. f (x) = ctgx

f 0 (x) =

1
sin2 x

10. f (x) = arcsinx

1
f 0 (x) =
1 x2

11. f (x) = arccosx

1
f 0 (x) =
1 x2
1

12. f (x) = arctgx

f 0 (x) =

13. f (x) = arcctgx

f 0 (x) =

1 + x2
1
1 + x2

f 0 (x) = uv

14. f (x) = uv , (u = u(x), v = v(x))

3.6
3.6.1

v 0 ln u + u0
u

Propriet
ati ale functiilor derivabile
Teorema lui Fermat

Puncte de extrem ale unei functii

Punctul a D se numeste punct minim(respectiv maxim) relativ(local) pentru functia
f : D R, daca exista o vecinatate Va (a punctului a), astfel ncat f (a) f (x)(respectiv
f (a) f (x)), x Va D.
Daca f (a) f (x)(respectiv f (a) f (x)) pentru orice x D, atunci a se numeste punct
de minim(respectiv maxim) absolut al functiei f .
Exemple
#
1

R, f (x) = x2 ,
2
iar punctul a = 2 este punct de maxim pentru aceeasi functie. Extremele
functiei sunt
!
!
1
1
1
1
f (0) = 0 si f ( 21 ) = . Intr-adevar, pentru vecinatatile V0 = ,
si V 1 =
,1
2
4
2 4
4
sunt satisfacute conditiile din definitie.

1. Punctul a = 0 este punct de minim pentru functia f :

70

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

x2 + 3, x 1
punctul a = 1 este punct de minim, iar
x, x [0, 2]
a = 2 este punct de maxim, extremele functiei fiind f (1) = 4 si f (2) = 2. Din acest
exemplu, se vede ca un minim local poate fi mai mare ca un maxim local. Se observa ca
punctul a = 0 nu este punct de extrem.
2. Pentru functia f (x) =

Observatia 22. Un punct a D este un punct de minim(respectiv maxim) absolut pentru

functia f : D R daca si numai daca f (a) = inf f (x), respectiv f (a) = sup f (x) pentru
x D.
Evident, pentru o functie f : D R poate exista inf x f (x) sau supx f (x), fara ca functia
s
a aiba un extrem absolut.
exemplul 2 de mai sus, inf x f (x) = 0 si totusi functia f nu are minim absolut.
In
Teorema lui Fermat Fie functia f : D R astfel ncat:
1. a D este un punct de extrem pentru functia f ;
2. a D este punct de acumulare bilateral pentru multimea D;
3. Exista f 0 (a);
In aceste conditii rezulta f 0 (a) = 0.
Fie, de exemplu, a punct de minim. Exista deci Va astfel ncat f (a) f (x), x Va D
f (x) f (a)
iar raportul
0 pentru x > a. Limita raportului precedent va fi f 0 (a) 0.
xa
71

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

f (x) f (a)
0 pentru orice x < a si f 0 (a) 0. Deci f 0 (a) = 0. Demonstratia
Analog,
xa
este similara n cazul cand a este punct de maxim. Interpretarea geometrica a teoremei
lui Fermat este urmatoarea: n punctele de extrem la care se refera teorema, tangenta la
reprezentarea graficului functiei este paralela cu axa x0 x.
Exemple:
#
1
R, f (x) = x2 + 1 si punctul a = 0 sunt ndeplinite
1. Pentru functia f : ,
2
1
conditiile din teorema lui Fermat, deci f 0 (0) = 0. Pentru aceeasi functie si punctul a =
2
!
5
1
= 6= 0
nu este satisfacuta condictia 2 si f 0
2
4

2. Pentru functia f : Q Q, f (x) = x2 + 1 si punctul a = 0 sunt satisfacute conditiile

lui Fermat, deci f 0 (0) = 0.
Observatia 23.
1. Reciproca teoremei lui Fermat nu este, n general, adevarata, adica
derivata unei functii se poate anula ntr-un punct, fara ca acesta sa fie punct de extrem pentru functie. De exemplu, pentru functia f : R R, f (x) = x3 avem ca
f 0 (0) = 0 si totusi punctul x = 0 nu este punct de extrem pentru f .

2. Un punct a R poate fi punct de extrem pentru o functie f , fara sa existe f 0 (a). De

72

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

exemplu, punctul a = 0 este punct de minim pentru functiile f, g : R R, f (x) =

|x|, g(x) = ln(1 + |x|), dar nu exista f 0 (0) si nici g 0 (0).

3.6.2

Teorema lui Darboux

Derivata unei functii derivabile pe un interval I are proprietatea Darboux pe I.

Demonstratie. Fie a, b I cu a < b si presupunem ca f 0 (a) < f 0 (b). Fie R astfel
ncat f 0 (a) < < f 0 (b). Functia F : I R, F (x) = f (X) 2x este derivabila pe
I(F 0 (x) = f 0 (x) ) si F 0 (a) > 0, F 0 (b) < 0. Deoarece functia F este continua pe [a, b],
rezulta ca exista c [a, b] astfel ncat F (c) = inf F (x). Deci c este punct de minim pentru
F si daca vom arata ca c (a, b), atunci conform teoremei lui Fermat, va rezulta ca
F 0 (c) = 0 f 0 (c) = 0 f 0 (c) = . Deoarece F 0 (a) < 0, exista o vecinatate V a
F (x) F (a)
< 0, pentru orice x V [a, b]. Din x V [a, b] rezulta
lui a astfel ncat
xa
x > a si deci F (x) < F (a) pentru orice x V [a, b]. Deci inf F (X) < F (a), adica c 6= a.
Analog se arata ca c 6= b.
Consecinte

1. Daca f : I R este derivabila pe I si pentru a, b I cu a < b avem f 0 (a) f 0 (b) < 0,

atunci exista c (a, b) astfel ncat f 0 (c) = 0.
2. Daca f este derivabila pe intervalul I si f 0 (x) 6= 0, x I, atunci f 0 (x) are acelasi
semn pentru orice x I.
Aplicatie.
1

, ) R, f (x) = xe1x .
0, 3
1
1
2
Avem f 0 (x) = (1 2x2 )e1x si f 0 (x) = 0 pentru x = ( )nu apartine multimii de
2 2
1 1
1
definitie. Inseamna ca pe (
, ) si pe ( , ) functia f 0 si pastreaza semnul(indicat
0, 3 2
2
n tabelul urmator:)
Sa se studieze semnul derivatei functiei f : (

73

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

Observatia 24. Exista functii care au proprietatea Darboux pe un interval fara ca ele
s
a fie continue pe acel interval.

1
1

cos
, x 6= 0 este discontinua n punctul x =
2x
sin
Exemplul 18. Functia f (x) =
x
x

0, x = 0

1
2
x
sin
, x 6= 0
0, dar are proprietatea Darboux pe R, deoarece derivata functiei g(x) =
x

0, x = 0

3.6.3

Teorema lui Rolle

Fie f o functie definita pe un interval I si a < b doua puncte din I. Daca:

1. functia f este continua pe [a, b];
2. functia f este derivabila pe (a, b);
3. f (a) = f (b);
atunci exista cel putin un punct c (a, b) n care f 0 (c) = 0.
Demonstratie. Deoarece functia f este continua pe [a, b], exista m = inf f (x) si M =
sup f (x), pentru x [a, b]. Distingem urmatoarele cazuri:
1. m = M . Deoarece m f (x) M , pentru orice x [a, b] rezulta ca f este constanta
pe a, b si deci f 0 (x) = 0, x [a, b]
2. m < f (a) = f (b). In acest caz exista c (a, b) astfel ncat f (c) = m si conform
teoremei lui Fermat f 0 (c) = 0
3. M > f (a) = f (b). Se rationeaza ca la punctul precedent. Din punct de vedere
geometric, teorema afirma ca pentru o functie f : [a, b] care satisface conditiile
teoremei, exista macar un punct T pe reprezentarea graficului functiei f n care
tangenta este paralela cu axa absciselor.
Consecinta
Daca functia f este continua pe [a, b], derivabila pe (a, b) si f (a) = f (b) = 0(adica a si b
sunt radacini pentru f ), atunci exista macar un punct c (a, b) astfel ncat f 0 (c) = 0(c
sa fie radacina pentru f 0 )
74

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

Exemplu
Fie f : R R, f (x) = (x 1)2 (x 3). Cum f este continua pe intervalul [1, 3], derivabila
pe (1, 3) si f (1) = f (3) = 0, exista macar un punct c (1, 3) cu f 0 (c) = 0. Intr-adevar,
7
f 0 (x) = 2(x 1)(x 3) + (x 1)2 = (x 1)(3x 7). Pentru c = (1, 3) avem ca
3
!
7
f0
=0
3

3.6.4

Teorema lui Cauchy

Fie f si g doua functii definite pe un interval I si a < b doua puncte din I. Daca:

1. f si g sunt continue pe [a, b];

2. f si g sunt derivabile pe [a, b];
3. g 0 (x) 6= 0, pentru orice x (a, b),
atunci g(a) 6= g(b) si exista un punct c (a, b) astfel ncat sa aiba loc
f (b) f (a)
g(b) g(a)

f 0 (c)
g 0 (c)

Demonstratie. Presupunand ca g(a) = g(b) exista, conform teoremei lui Rolle, punctul
c (a, b) cu g 0 (c) = 0, ceea ce contrazice conditia 3. Observam ca functia h : [a, b]
f (b) f (a)
R, h(x) = f (x)
g(x) verifica conditiile din ipoteza teoremei lui Rolle, deci
g(b) g(a)
f (b) f (a) 0
exista c (a, b) astfel ncat h0 (c) = 0 f 0 (c)
g (c) = 0 si de aici rezulta,
g(b) g(a)
f (b) f (a) f (c)
= 0
g(b) g(a)
g (c)
Aplicatie
Fie functiile f, g : [ 6 , 3 ] R, f (x) = sin x, g(x) = cos x.
1. Sa se arate ca f si g satisfac conditiile teoremei lui Cauchy.
2. Sa se determine punctele c ( 6 , 3 ) din concluzia teoremei lui Cauchy.

75

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

3.6.5

Teorema lui Lagrange

Fie f o functie definita pe un interval I si a < b doua puncte din I. Daca:

1. f este continua pe [a, b]
2. f este derivabila pe (a, b)
Atunci exista cel putin un punct c (a, b) astfel ncat sa avem
f (b) f (a) = (b a)f 0 (c) sau

f (b) f (a)
ba

= f 0 (c).

Demonstratie. Pentru demonstratie se aplica teorema lui Cauchy functiilor f, g : [a, b]

R unde g(x) = x
Din punct de vedere geometric, teorema lui Lagrange afirma ca exista macar un punct
T (c, f (c)) cu c (a, b) de pe reprezentarea graficului functiei n care tangenta este paralela
cu coarda subntinsa de acest arc(determinata de A(a, f (a)), B(b, f (b))).

Consecinte ale teoremei lui Lagrange

1. Daca functia f este derivabila pe un interval I si f 0 (x) = 0, x I atunci f este
constanta pe I.
Demonstratie. Fie a un punct fix din intervalul I si x un punct oarecare din I.
Din teorema lui Lagrange exista un punct c (a, x) sau c (x, a) astfel ncat
f (x) f (a)
= f 0 (c) = 0, deci f (x) = f (a), x I.
xa

1 , daca x > 0
2
Aplicatie: Sa se arate ca arctg x+arctg =
x

, daca x < 0
2
Rezolvare:
76

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

Functia f : (0, ) R, f (x) = arctgx + arctg

1
x

este derivabila si f 0 (x) = 0,x

(0, ). Deci f (x) = cst. si cum f (1) = , rezulta ca f (x) = .

2
2
1
Functia f : (, 0) R, g(x) = arctgx + arctg este derivabila si g 0 (x) = 0,x
x

(, 0). Deci g(x) = cst. si cum g(1) = , rezulta ca arctgx + arctg = .

2
x
2
2. Daca functiile f si g sunt derivabile pe intervalul I si f 0 (x) = g 0 (x), x I atunci
cele doua functii difera printr-o constanta.
Demonstratie. Demonstratia merge usor. Din f 0 (x) = g 0 (x), x I f 0 (x)
g 0 (x) = 0 (f 0 (x) g 0 (x)) = 0 f (x) g(x) = c, (c R)
3. Daca functiile f si g sunt derivabile pe un interval I si f 0 (x) = g 0 (x), x I atunci
f (x) = g(x) + c.
Demonstratie. Din f 0 (x) = g 0 (x), x I f 0 (x) + g 0 (x) = 0 (f 0 (x) + g 0 (x)) =
0 f (x) + g(x) = c, (c R) f (x) = g(x) + c
Aplicatii:
a) Sa se deterine functia derivabila f : R R cu f (0) = 2 stiind ca f 0 (x) = 2x + 1.
Rezolvare. Observam ca derivata functiei g : R R, g(x) = x2 + x este g 0 (x) =
2x + 1. Deci f (x) g(x) = c, adica f (x) = g(x) + c = x2 + x + c. Din conditia
f (0) = 2 obtinem c = 2 si f (x) = x2 + x + 2.
b) Sa se determine functia f : R (0, ) derivabila, stiind ca f 0 (x) = x f (x).
!0
2
x
x2
f 0 (x)
= x (ln(f (x))0 =
si deci ln f (x) =
+ c,
Rezolvare. Putem scrie
f (x)
2
2
x2

de unde f (x) = e 2 +c .
4. Fie functia f : I R si a I(I fiind un interval.) Daca functia f este continua pe
I, derivabila pe I\{a} si exista lim f 0 (x) = l R, atunci functia f este derivabila n
xa
punctul a si f 0 (a) = l.
Demonstratie. Fie x < a astfel ncat sa existe un cx (x, a) cu proprietatea
f (x) f (a)
f (x) f (a)
= f 0 (cx ), deun de rezulta ca limxa
= l, adica fs0 (a) = l
x<a
xa
xa
Analog se demonstreaza ca exista fd0 (a) si fd0 (a) = l
77

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE
Consecinta 4 ne ofera o conditie suficienta pentru existenta lui f 0 (a). Conditia nu
este si necesar
a, dupa cum se observa din exemplul urmator: Functia

1
2
x sin , daca x 6= 0 este derivabila n origine (f 0 (0) = 0), dar nu exista
f (x) =
x

0, daca x = 0
lim f (x).
x0

Consecinta 4 ne permite sa calculam derivatele laterale ntr-un punct a I.

(
Fie functia f (x) =

x2 , x 1
. Se observa ca f este continua pe R,
ln x + 1, x > 1

2x, x < 1
0
f (x) =
si lim f 0 (x) = 2 = lim f 0 (x). Deci f 0 (1) = 2.
1
x1
x1

+ 1, x > 1
x<1
x>1
x
1
, x (1, 1).
Se stie ca (arcsinx)0 =
1 x2
Deoarece functia arcsin este continua pe[1, 1] si lim (arcsinx)0 = , rezulta ca (arcsinx)0 (1) = .
x1
x<1

La fel se arata ca (arcsinx)0 (1) =

3.6.6

Intervale de monotonie

Fie f o functie derivabila pe intervalul I. Daca f 0 > 0 pe I, atunci f este strict crescatoare
pe I. Daca f 0 < 0 pe I, atunci f este strict descrescatoare pe I.
Demonstratie. Daca x1 < x2 sunt doua puncte oarecare din I, aplicand teorema lui Lagrange functiei f pe [x1 , x2 ] avem ca f (x2 ) f (x1 ) = (x2 x1 )f 0 (c), c (x1 , x2 ) si tinand
seama de ipoteza obtinem f (x1 ) < f (x2 ) sau f (x1 ) > f (x2 ).
Observam ca aceeasi demonstratie se face si pentru afirmatia: daca f 0 0 pe I, atunci f
este crescatoare pe I, iar daca f 0 0 poe I, atunci f este descrescatoare pe I.
Aplicatii
a) Fie I un interval, a I si functia f : I R derivabila pe I cu f 0 (x) > 0, pentru orice
x I\{a}. Sa se arate ca f este strict crescatoare pe I(daca f 0 (x) < 0 pe I\{a} atunci f
este strict descrescatoare).
Intr-adevar, functia f este strict crescatoare pe cele doua subintervale determinate de
f (x) f (a)
f (x) f (a)
punctul a. Cum
= f 0 (c1 ) > 0, x I, x < a si
= f 0 (c2 ) >
xa
xa
78

 I ALE FUNCT
3.6. PROPRIETAT
IILOR DERIVABILE

0, x I, x > a, rezulta f (x) < f (a), respectiv f (x) > f (a). Spre exemplu functia
f : R R, f (x) = sin x + x este strict crescatoare pe R deoarece f 0 (x) = 0 n punctele
x = (2k + 1), k Z, iar n celelalte puncte f 0 (x) > 0.

b) Functia f : R R, f (x) = 3 x este strict descrescatoare pe R, deoarece f 0 (x) <

0, x R(f 0 (0) = ).

c) Sa se studieze monotonia functiei f : R R, f (x) = x3 3x.

Deoarece f 0 (x) = 3x2 3 si f 0 (1) = 0, vom alcatui tabelul:

Functia f este strict crescatoare pe (, 1) si pe (1, ), iar pe (1, 1) este strict

descrescatoare. Sa observam ca n tabel s-au trecut si lim f (x) = , lim f (x) = ,
x

maximul functiei f (1) = 2 si minimul f (1) = 2

d) Sa se studieze monotonia functiei f : R R, f (x) = x3 + 1. Avem f 0 (x) = 3x2 0.
Rezulta ca functia f este strict crescatoare pe R.

79


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL
e) Sa se studieze monotonia functiei f : (0, ) R, f (x) = x2 x ln x. Avem deci
2x2 x 1 0
0
f (x) =
, f (1) = 0
x

Functia f este strict descrescatoare pe (0, 1) si strict crescatoare pe (1, ), x = 1 este

punct de minim pentru functia f , iar minimul functiei este f (1) = 0.
f ) Studiul monotoniei unei functii este folositor si n stabilirea unor inegalitati.
Exemple
1. Sa se arate ca e ln x x, x > 0
Consideram functia f : (0, ) R, f (x) = x e ln x. Avem ca
e

ln x

f 0 (x) = 1 , f 0 (e) = 0, lim f (x) = , lim f (x) = lim x 1 e

x0
x
x
x
x
x>0

!
= .

Din tabel observam ca f (x) 0, x > 0, deci e ln x x, x > 0

x
2. Sa se arate ca
ln(1 + x), x 0.
1+x
x
Consideram functia f : [0, ) R, f (x) =
ln(1 + x). Observam ca f 0 (x) =
1+x
1
1
x

=
0, x 0 si f (0) = 0, deci functia este descrescatoare pe
(1 + x)2 x + 1
(1 + x)2
[0, ) si f (x) 0, x 0, ceea ce trebuia demonstrat.

3.7

Regulile lui lH
ospital

Inlaturarea unor cazuri de exceptie la limite de functii, presupunea, n unele cazuri, artificii si chiar o ingeniozitate deosebita. In paragraful de fata voi expune un procedeu unitar
80


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL

pentru studierea cazurilor de exceptie de la limite de functii.

0
Vom ncepe prin a cerceta doua cazuri exceptate: , .
0
Teorem
a(lH
ospital)
Fie I un interval (marginit sau nemarginit), a un punct de acumulare(finit sau infint)
pentru I si functiile f, g : I\{a} R. Daca:

1. f si g sunt derivabile pe I\{a};

2. g 0 (x) 6= 0, pentru orice x I\{a};
3. lim f (x) = lim g(x) = 0 sau lim |f (x)| = lim |g(x)| = ;
xa

xa

4. exista lim

xa

xa

f 0 (x)
g 0 (x)

xa

= l R. Atunci:

g(x) 6= 0, pentru orice I\{a};

functia

f
g

are limita n a si lim

xa

f (x)
g(x)

= lim

xa

f 0 (x)
g 0 (x)

Vom demonstra aceasta teorema n mai multe cazuri.

Demonstratie. Cazul I. Fie a finit si lim f (x) = lim g(x) = 0. Cum g 0 (x) 6= 0 pentru
xa
xa
orice x 6= a, rezulta ca functia g este monotona atat la stanga cat si la dreapta punctului
a si deci g(x) 6= lim g(x), adica g(x) 6= 0, pentru orice I\{a}.
xa
(
(
f
(x),
x
=
6
a
g(x), x 6= a
Sa consideram functiile f =
si g =
0, x = a
0, x = a
Se observa ca functiile f si g sunt continue pe I si derivabile pe I\{a}. Alegand un sir
oarecare (xn ) cu xn a(xn I, xn 6= a) si aplicand teorema lui Cauchy functiilor f si g
pe intervalul de extremitati a si xn , exista (cn ) cuprins ntre a si xn astfel ncat:
f (xn ) f 0 (cn )
f(xn ) f(a) f0 (cn )
= 0

= 0
. Prin trecere la limita n egalitatea precedenta
g(xn ) g(a)
g(xn )
g (cn )
g (cn )
avem ca: lim

f (x)

= lim

f 0 (x)

g(x) xa g 0 (x)
Cazul II.a = si lim f (x) = lim g(x) = 0(cazul a = se trateaza la fel.) Fie
xa

xa

xa

1
1
1
I = (b, ) cu b > 0. Functiile F si G definite pe (0, ), F (y) = f ( ) si G(y) = g( )
b
y
y
81


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL

ndeplinesc conditiile din cazul I. Deci

lim

f (x)

g(x)

= lim

y0
y>0

1
f( )
y

F (y)

= lim

G0 (y)

y0
y>0

g( )
y

= lim

y0
y>0

1
y2

1
f 0( )
y

y2

= lim

f 0 (x)
g 0 (x)

= l.

g0( )
y

Cazul III. lim |f (x)| = lim |g(x)| = . Sa presupunem ca a nu este nici extremitatea
xa
xa
stanga si nici extremitatea dreapta pentru intervalul I si sa aratam ca
lim
xa
x>a

f (x)
g(x)

= xa
lim
x<a

f (x)
g(x)

Pe multimea (, a) I si cum g 0 (x) 6= 0, nseamna ca g 0 (x) > 0 sau g 0 (x) < 0.

Alegem g 0 (x) > 0. Deci g este strict crescatoare si cum lim |g(x)| = , nseamna ca
xa
lim g(x) = .
xa
Fie sirul crescator (xn ), xn (, a) I, xn a. Atunci g(xn ) este un sir strict crescator
si nemarginit. Aplicand teorema lui Cauchy functiilor f si g pe intervalul (xn , xn+1 ),
f (xn+1 ) f (xn ) f 0 (cn )
= 0
, unde cn (xn , xn+1 ) si cn a. Trecand n egalitatea
avem ca
g(xn+1 ) g(xn )
g (cn )
f (xn+1 ) f (xn )
precedenta la limita si folosind teorema lui Stolz-Cesar o, avem ca lim
=
n g(xn+1 ) g(xn )
f (cn )
lim
= l, pentru x > a.
n g(cn )
Daca a este o extremitatea a intervalului I, atunci limita n punctul a va fi limita laterala
n punctul a.
Exemple:

a) lim

1 x3

= lim

1 x2
tisfacute.)

x1

b) lim

esin x 1

x0

sin x

c) lim x(1
x

d) lim

ex
x

x1

(1 x3 )
(1 x2 )

= lim

x1

esin x cos x

x0

= lim

cos x

e) = lim

= lim

ex
1

1
x

3
= (Conditiile din enutul teoremei sunt sa2x
2

=1

1 ex

3x2

1 x1
e
x2
lim
x 12
x

=
82

= 1


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL

e) lim

ln x
x2

= lim

1
x

2x

= 0.

Observatia 25. a) Reciproca teoremei demonstrata anterior nu este adevarata. Fie, de

!

1
exemplu f, g : ,
, f (x) = x2 sin , g(x) = sin x. Evident,
2 2
x

1
1
2x sin
f (x)
x sin 1 0
f 0 (x)

x cos x
lim
= lim sin x x = 0, dar lim 0
= lim
nu exista.
x0 g(x)
x0
x0 g (x)
x0 cos x
1
cos x
x

b) Daca pentru functia

f0

, suntem, de asemenea, ntr-unul din cazurile

0

f 0 si g 0 verifica toate conditiile teoremei atunci lim

sau

si daca

f 0 (x)

poate fi calculata aplicand

g 0 (x)
inca o data regula lui lHospital. Procedeul se poate repeta.
xa

Exemplu:
2x
2
1
x2
= lim
= lim
= . Asa cum s-a constatat regula lui
lim 2
2
x0 2x + sin 2x
x0 2 + 2 cos 2x
x0 x + sin x
2
lHospital presupune existenta derivatelor functiilor ntr-o vecinatate a punctului n care
se calculeaza limita, dar nu neaparat n acel punct. Teorema care urmeaza da o regula
de calcul a unor limite, care presupun derivabilitatea functiilor numai n punctul respectiv.
Teorema lui Cauchy
Fie f c si g doua functii definite pe un interval I si a I. Daca:

1. f (a) = g(a) = 0;
2. f si g sunt derivabile n a;
3. g 0 (a) 6= 0. Atunci
exista o vecinatate a punctului x = a astfel ncat g(x) 6= 0, x Va \{a};
exista lim

xa

f (x)
g(x)

si lim

Demonstratie. Deoarece lim

xa

xa

f (x)
g(x)

g(x) g(a)
xa

f 0 (a)
g 0 (a)
= g 0 (a) 6= 0, rezulta ca exista vecinatatea Va
83


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL

g(x) g(a)

astfel ncat

xa

6= 0, x Va \{a}, adica g(x) 6= g(a). Deci n aceasta vecinatate

f (x) f (a)

avem

f (x)
g(x)

f x) f (a)
g(x) g(a)

f (x) f 0 (a)
xa
si lim
= 0
g (a)
g(x) g(a) xa g(x)

xa
Exemple:
1. Sa se calculeze lim

x0

lim

f (x)

f 0 (0)

g(x)

Atunci, lim

x0

g(x)

(
, daca f (x) =

f (x)

g(x)

x2 , x Q
si g(x) = sin x. Ga sim ca
0, x R\Q

= 0.
g 0 (0) 1

x2 sin 1 , x
2. Fie f (x) =
x

0, x = 0
x0

f (x)

f 0 (0)
g 0 (0)

0
1

!

,
\{0}
si g(x) = sin x, unde x
2 2

!

,
.
2 2

= 0.

Studiul altor cazuri de exceptie

Cazul I. Sa presupunem ca pentru limita functii f g n punctul a suntem n cazul
lim f (x) = 0, lim |g(x)| =
xa

xa

a) Putem admite ca g(x) 6= 0, pentru x 6= x0 . Atunci f (x) g(x) =

f (x)

, iar lim f (x) =

xa

g(x)
lim

xa

1
g(x)

= 0. Acum aplicam regula lui lH

ospital.

b) Daca f (x) 6= 0 pentru x 6= x0 , atunci putem scrie f (x) g(x) =

g(x)
1
f (x)

similara cu cea precedenta.

Exemplu:

lim x ln x = lim

x0
x>0

x0
x>0

ln x
1
x

= lim

x0
x>0

1
x

x12

=0

Cazul II. Daca lim f (x) = lim g(x) = (sau ), atunci

xa

xa

84

si situatia este


3.7. REGULILE LUI LHOSPITAL

a) Putem presupune ca f (x) 6= 0, g(x) 6= 0 pentru x 6= a din I, cazuri pentru care

1
1
"
#

1
1
g(x) f (x)
f (x) g(x) =
, si am redus astfel cazul cu lim

=0=
xa g(x)
f (x)
1
g(x) g(x)
lim

xa

1
f (x) g(x)
"

b) Uneori se scrie f (x) g(x) = f (x) 1

g(x)

#
si pentru

f (x)

g(x)
f (x)

avem lim |g(x)| =

xa

lim |f (x)| = .

xa

Exemplu:
1
x tgx
x cos x sin x
sin x x cos x
1.lim (ctgx ) = lim
= lim
= lim
=0
x0
x0 xtgx
x0
x0 cos x x sin x
x
x sin x
Cazul III. Sa presupunem ca f (x) > 0 pentru orice x 6= a din I si sa consideram ca
pentru limita f g n punctul a ne aflam ntr-una din situatiile urmatoare:
lim |f (x)| = lim |g(x)| = 0 sau
xa
xa
lim f (x) = 1 si lim g(x) = sau
xa
xa
lim f (x) = si lim g(x) = 0.
xa
xa
Exemplu:
1.
lim

x0
x>0

1
x

!tgx
= lim e

tgx ln

x0
x>0

1
x

= 1, deoarece lim tgx ln

x0
x>0

1
x

= lim
x0
x>0

ln x
ctgx

1
x
lim
x0 12
sin x
x>0

= lim

x0
x>0

sin x
x

Calculul limitelor unor siruri

Daca lim f (x) = l, nseamna ca oricare ar fi sirul (xn )n0 cu lim xn = , lim f (xn ) = l.
x
n
n
In particular, daca luam xn = n, atunci avem ca lim f (n) = l.
n

lim

ln x

Exemplul 19. lim x x = lim ex x

= e0 = 1. Deci, conform celor prezentate antex
x
rior,

1
lim n n = n n = 1
n

ln n
ln x

Exemplul 20. lim

=
0,
deoarece
lim
= lim
n n n
x
x x

85

1
x
1
2x

2
= lim = 0.
x
x

=0

3.8. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR

3.8

Derivate de ordin superior

Fie f (x) o functie derivabila ntr-un anumit interval si sa consideram functia g(x) = f 0 (x).
Daca aceasta noua functie este derivabila ntr-un punct x0 , atunci derivata sa g 0 (x) se va
nota f 00 (xo ) si se va numi derivata a doua a funtiei f (x) n punctul x0 . Pentru un punct
x oarecare putem scrie
f 0 (x) = (f 0 (x))0
Daca functia g(x) = f 0 (x) este derivabila ntr-un anumit interval si notam h(x) = g 0 (x) =
f 00 (x), atunci se poate considera dervata functiei h(x) n punctele n care aceasta exista.
Daca h0 (x0 ) exista, atunci se noteaza
h0 (x0 ) = f 000 (x0 )
si se numeste derivata a treia a lui f (x) n punctul x0 .
Evident, h0 (x0 ) = g 00 (x0 )
Pentru x oarecare, putem scrie
f 000 (x) = (f 00 (x))0
Prin inductie definim derivata de ordinul n prin formula
f (n) (x) = (f (n1) (x))0
Exemplul 21. Fie f (x) = eax . Avem:
f 0 (x) = aeax
f 00 (x) = a2 eax
si prin inductie gasim
f (n) (x) = an eax
particular, pentru a = 1, obtinem f (n) (x) = ex ,n.
In
Exemplul 22. Fie f (x) = sin x. Avem:
f 0 (x) = cos x = sin x +

f 00 (x) = cos x +

2
86

= sin x + 2

3.9. DERIVATA DE ORDINUL N A SUMEI SI A PRODUSULUI.

si prin inductie gasim

f (n) (x) = sin x + n

oricare ar fi n 1
Exemplul 23. Daca f (x) = cos x, se gaseste
f (n) = cos x + n

oricare ar fi n 1

3.9

Derivata de ordinul n a sumei si a produsului.

Daca w(x) = u(x)+v(x) iar u si v sunt functii derivabile de n ori(exista u(n) (x) si v (n) (x)),
atunci avem, evident, ca:
w(n) (x) = u(n) (x) + v (n) (x), n 1
Sa consideram acum functia
z(x) = u(x) v(x)
Pentru simplitate, vom omite scrierea variabilei x. Avem ca
z 0 = u0 v + uv 0 = u(1) v (0) + u(0) v (1)
unde u(1) = u0 , u(0) = u, v (0) si v (1) = v 0 .
In continuare avem:
z 00 = (u0 v + uv 0 )0 = u00 v + u0 v 0 + u0 v 0 + uv 00 =
= u00 v + 2u0 v 0 + uv 00 =
= u(2) v (0) + 2u(1) v (1) + u(0) v (2)
Se verifica de asemenea ca:
z 000 = u(3) v (0) + 3u(2) v (1) + 3u(1) v (2) + u(0) v (3)
Se observa astfel ca pentru a afla (uv)0 , (uv)00 , (uv)000 se poate aplica formula lui Newton,
respectiv pentru u + v, (u + v)2 , (u + v)3 , nlocuind apoi puterile prin derivari:
87

3.10. FORMULA LUI TAYLOR.

Prin inductie rezulta:

(uv)(n) = u(n) v (0) + Cn1 u(n1) v (1) + Cn2 u(n2) v (2) + ... + u(0) v (n)
care poarta numele de formula lui Leibniz.
In membrul al doilea este expresia care se obtine cand n dezvoltarea lui (u+v)n , nlocuim
puterile prin derivari.
Formula lui Leibniz se scrie prescurtat sub forma
(uv)(n) =

n
X

Cnk u(nk) v (k)

k=0

Lasam cititorului stabilirea prin inductie a formulei lui Leibniz

Indicatie: se va calcula (uv)(n+1) n ipoteza ca (uv)(n) are expresia scrisa si se va tine
k
, astfel ncat se va ajunge la forma
seama ca Cnk + Cnk1 = Cn+1
(u + v)(n+1) =

n+1
X

k
Cn+1
u(n+1k) v (k)

k=0

3.10

Formula lui Taylor.

Fie I R un interval, x0 I si f : I R o functie de n ori derivabila n x0 . Aceasta

presupune ca f este de n 1 ori derivabila pe o ntreaga vecinatate a lui x0 Vom asocia
urmatorul polinom de grad n:
P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + an xn .
Daca h este o variabila oarecare, atunci P (x + h) este un polinom de grad n, atat n x,
cat si n h. Avem deci:
P (x + h) = A0 + A1 h + A2 h2 + ... + An xn ,
unde A0 , A1 , ..., An sunt anumiti coeficienti pe care i vom determina.
Sa observam mai ntai ca pentru h = 0, gasim imediat P (x) = A0 . Pentru a gasi ceilalti
coeficienti, vom calcula derivatele succesive n raport cu h.
Avem1
Ph0 (x + h) = A1 + 2A2 h + 3A3 h2 + ... + nAn hn1
1

Indic
am prin Ph0 ; Ph00 etc. derivatele n raport cu h

88

3.10. FORMULA LUI TAYLOR.

Ph00 (x + h) = 2A2 + 2 3 A3 h + ... + (n 1)nAn hn2
..
.
(n1)

Ph

(x + h) = (n 1)!An1 + n!An h
(n)

Ph (x + h) = n!An
Pentru h = 0 rezulta:
P 0 (x) = A1 , P 00 (x) = 2A2 , ..., P (n1) (x) = (n 1)!An1 , P (n) (x) = n!An
obtinand astfel coeficientii Ak . Avem deci:
P (x + h) = P (x) + P 0 (x)

h
1!

+ P 00 (x)

h2
2!

+ P 000 (x)

h3
3!

+ ... + P (n) (x)

hn
n!

care se numeste formula lui Taylor pentru polinoame. Ea se scrie prescurtat sub forma

P (x + h) =

n
X

(k)

(x)

hk

k=0

k!

Pentru x = a si x + h = y, obtinem:
0

P (y) = P (a) + P (a)

ya

+ ... + P

1!

(n)

(a)

(y a)n
n!

Inlocuind n aceasta formula pe y cu x obtinem:

0

P (x) = P (a) + P (a)

xa
1

00

+ P (x)

(x a)2
2!

+ ... + P

(n)

(a)

(x a)n
n!

Pentru a = 0 se obtine formula:

0

00

x2

P (x) = P (0) + P (0) + P (0) + ... + P

1
2!

(n)

(0)

xn
n!

care se numeste formula lui Mac Laurin pentru polinoame.

Vom considera acum functii mai generale decat polinoamele si vom cauta formule asemanatoare.
Fie f (x) o functie derivabila de n+1 ori (n 0) pe I R. Vom asocia urmatorul polinom

89

3.10. FORMULA LUI TAYLOR.

de grad n:
P (x) = f (a) + f 0 (a)

xa
1!

+ f 00 (x)

(x a)2
2!

+ ... + f (n) (a)

(x a)n
n!

Daca f (x) ar fi fost un polinom de grad n, atunci am fi avut P (x) = f (x). In caz contrar
P (x) 6= f (x) si vom cauta termenul care adaugat lui P (x) sa ne dea f (x). Acest termen
se numeste termen complementar(sau rest). Mai precis vorbim despre

(x a)n+1
(n + 1)!

astfel ncat
f (x) = P (x) + M

(x a)n+1
(n + 1)!

Va trebui deci sa-l gasim pe M

Fie b un punct n care functia f (x) este definita si sa gasim un numar M0 astfel ncat
f (b) = P (b) + M0

(b a)n+1
(n + 1)!

Notand
K=

M0
(n + 1)!

este suficient sa gasim K astfel ncat

f (b) P (b) = K(b a)n+1
Sa consideram functia auxiliara
(x) = f (x) + f 0 (x)

ba
1!

+ f 00 (x)

(b x)2
2!

+ ... + f (n) (x)

(b x)n
n!

+ K(b x)n+1

Avem evident ca
(a) = P (b) + K(b a)n+1 = f (b)
(b) = f (b)
deci (a) = (b). In baza teoremei lui Rolle exista c (a, b) cu 0 (c) = 0. Dar
0 (x) = f (n+1) (x)

(b x)n
n!
90

+ (n + 1)K(b x)n

3.10. FORMULA LUI TAYLOR.

si deoarece 0 (c) = 0, deducem ca:
f (n+1) (c)

K=

(n + 1)!

Rezulta:
0

f (b) = f (a) + f (a)

ba
1!

00

+ f (a)

(b a)2
2!

+ ... + f

(n)

(a)

(b a)n
n!

+f

(n+1)

(c)

(b a)n+1
(n + 1)!

unde c = a + (b a), 0 < < 1

Facand b = x, obtinem formula lui Taylor (pentru functii derivabile de n + 1 ori):
0

f (x) = f (a) + f (a)

xa
1!

00

+ f (a)

(x a)2
2!

+ ... + f

(n)

(a)

(x a)n
n!

+f

(n+1)

()

(x a)n+1
(n + 1)!

cu = a + (x a), 0 < < 1

Ea se poate scrie prescurtat sub forma:

f (x) =

n
X

f (j) (a)

(x a)j

+ f (n+1) ()

j!

j=0

(x a)n+1
(n + 1)!

Formula lui Taylor pentru polinoame este evident un caz particular al acestei formule.
Pentru a = 0 se obtine formula lui Mac Laurin(pentru functii derivabile de n + 1 ori):
f (x) = f (0) + f 0 (0)

x
1!

+ f 00 (0)

(x)2
2!

+ ... + f (n) (x)

(x)n
n!

+ f (n+1) ()

(b a)n+1
(n + 1)!

cu = x, 0 < < 1
Fie
0

T (x) := f (x0 ) + f (x0 )

x x0

00

+ f (x0 )
1!
Propozitie. Pentru fiecare 0 k n avem:

(x x0 )2
2!

+ ... + f

(n)

(x0 )

(x x0 )n

T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )

Demonstratie. Evident T (x0 ) = f (x0 ). Apoi
0

00

T (x) = f (x0 ) + f (x0 )

x x0
1!

91

+ ... + f

(n)

(x0 )

(x x0 )n1
(n 1)!

n!

3.11. APLICAT
IILE DERIVATELOR IN STUDIUL FUNCT
IILOR
deci T 0 (x0 ) = f 0 (x0 ). Prin recurenta, pentru k n avem
T (k) (x) = f (k) (x0 ) + f (k+1) (x0 )

x x0
1!

+ ... + f (n) (x0 )

(x x0 )nk
(n k)!

de unde T (k) (x0 ) = f (k) (x0 )

Desigur, T (k) 0, pentru k n + 1, deoarece T are grad cel mult n.
Observatia 26. 1 . Ultimul termen din formula lui Taylor, adica termenul
Rn (x) = f (n+1) (a + x)

(x a)n+1
(n + 1)!

0<<1

poarta numele de termenul complementar(rest) sub forma lui Lagrange.

Termenul complementar din formula lui Taylor se poate scrie si sub alte forme
2 . Formula lui Taylor se poate scrie si astfel:
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)

h
1!

+ f 00 (x)

h2
2!

+ ... + f (n) (x)

hn
n!

+ f (n+1) (x + h)

hn+1
(n + 1)!

cu 0 < < 1

3.11

Aplicatiile derivatelor n studiul functiilor

3.11.1

Rolul derivatei nt
ai n studiul functiilor

1. Intervale de monotonie
Fie f : D R R o functie derivabila. Reamintim urmatoarele proprietati:
1. Daca f 0 nu se anuleaza pe uin interval I D, atunci f 0 pastreaza acelasi semn pe I;
2. Daca f 0 este strict pozitiva pe un interval I D, atunci functia f este strict
crescatoare pe I;
3. Daca f 0 este strict negativa pe un interval I D, atunci functia f este strict
descrescatoare pe I.
2. Puncte de extrem
Fie functia f : D R R si a un punct situat n interiorul intervalului I D.
Urmatoarea afirmatie da conditii suficiente pentru ca punctul x = a sa fie punct de
extrem pentru functia f .
92

3.11. APLICAT
IILE DERIVATELOR IN STUDIUL FUNCT
IILOR

Propozitia 10. Daca functia este strict crescatoare pe I la stanga lui a si strict descrescatoare la dreapta lui a, atunci a este punct de maxim al functiei, iar daca pe I functia
este strict descrescatoare la stanga lui a si strict crescatoare la dreapta lui a, atunci a este
punct de minim al functiei.
Demonstratie. Daca functia f este derivabila pe I, atunci punctele de extrem se cauta,
conform teoremei lui Fermat, printre radacinile ecuatiei f 0 (x0 ) = 0, iar natura extremului
este data de semnul derivatei f 0 .
Daca f : [a, b] R este o functie derivabila, si daca f 0 > 0 pe [a, b], atunci a este un
punct de minim si b punct de maxim, daca f 0 < 0 pe [a, b], atunci a este punct de maxim
si b punct de minim.

3.11.2

Rolul derivatei a doua n studiul functiilor

1. Convexitate(Concavitate)
Asa cum am vazut n capitolul I, functia f : I R se numeste convexa(concava) pe
intervalul I, daca oricare ar fi x1 , x2 I si oricare ar fi a1 , a2 0 cu a1 + a2 = 1 este
verificata inegalitatea: f (a1 x1 + a2 x2 ) a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ), respectiv f (a1 x1 + a2 x2 )
a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ). Daca inegalitatile precedente sunt stricte, atunci functia se numeste
strict convexa(strict concava) pe I.
Din punct de vedere geometric, convexitatea pe I se interpreteaza astfel: Fie A(x1 ), f (x1 )
si B(x2 , f (x2 )) doua puncte oarecare de pe reprezentarea graficului functiei convexe f :
I R. Daca x [x1 , x2 ], atunci exista a1 , a2 [0, 1] cu a1 + a2 = 1, astfel ncat
x = a1 x 1 + a2 x 2 .

Deoarece




x
f
(x
)
1
1
1




x2
f (x2 )
1  = 0 are ultima linie combinatie liniara



 a1 x1 + a2 x2 a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ) 1 
93

3.11. APLICAT
IILE DERIVATELOR IN STUDIUL FUNCT
IILOR

de primele doua linii, rezulta caM (a1 x2 + a2 x2 , a1 f (x1 ) + a2 f (x2 )) apartine segmentului
[AB]. Pentru ca f (x) a1 f (x1 ) + a2 f (x2 ), rezulta ca punctul M (x, f (x)) este situat
sub punctul N sau coincide cu N .
Cu alte cuvinte, functia f este convexa pe I, daca si numai daca oricare ar fi doua puncte
ale reprezentarii grafice, graficul dintre aceste doua puncte este sub sau pe segmentul
determinat de cele doua puncte. O interpretare analoga se da concavitatii(se nlocuieste
cuvantul sub cu deasupra).

In cazul convexitatii(concavitatii), din interpretarea geometrica, se deduce ca

mAM mM B (mAM mM B )
de unde urmatoarea
Propozitia 1.
Functia f este convexa(concava) pe intervalul I, daca si numai daca oricare ar fi x1 , x2 , x3
I cu x1 < x2 < x3 avem:
f (x2 ) f (x1 )
x2 x1

f (x3 ) f (x2 )

f (x2 ) f (x1 )

x3 x 2

x2 x1

f (x3 ) f (x2 )

x3 x2

Propozitia 2.
Functia f : I R derivabila pe I este convexa (concava) pe I, daca si numai daca derivata
sa f 0 este crescatoare(descrescatoare) pe I
Demonstratie. Sa presupunem mai ntai ca f 0 este crescatoare pe I si fie x1 , x2 , x3 I.
Aplicand teorema cressterilor finite pe intervalele [x1 , x2 ] si [x2 , x3 ] exista c1 (x1 , x2 )
f (x2 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x2 )
= f 0 (c1 ) si
= f 0 (c2 ). Cum
si c2 (x2 , x3 ) astfel ncat
x2 x1
x3 x2
f (x2 ) f (x1 ) f (x3 ) f (x2 )
f 0 (c1 ) f 0 (c2 ), rezulta

, adica f este convexa pe I

x2 x1
x3 x2
94

3.11. APLICAT
IILE DERIVATELOR IN STUDIUL FUNCT
IILOR

Sa presupunem acum ca f este convexa pe I. Deci :

f (x2 ) f (x1 )
x2 x1

f (x3 ) f (x2 )
, x1 , x2 , x3 I cu x1 < x2 < x3 .
x 3 x2

Trecand, n aceasta inegalitate , la limita o data pentru x2 tinzand la x1 si apoi pentru

f (x3 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x1 )
x2 tinzand la x3 obtinem f 0 (x1 )
si
f 0 (x3 ), de unde
x3 x1
x 3 x1
f 0 (x1 ) f 0 (x3 ), x1 , x3 cu x1 < x3 . O demonstratie analoga se face pentru concavitate
pe un interval I
Consecint
a:
O functie f derivabila de doua ori pe un interval I este convexa(concava) pe I, daca si
numai daca f 00 (x) 0(f 00 (x) 0), x I.
Demonstratie. Intr-adevar, f 0 este crescatoare(descrescatoare) pe I, daca si numai daca
f 00 (x) 0(f 00 (x) 0), x I.
1. Considerand n propozictia 1 inegalitatile stricte, vom obtine conditii necesare si
suficiente de stricta convexitate(concavitate);
2. Exista posibilitatea ca f 00 (x) 0, x I si totusi functia f sa fie strict convexa pe
I. De exemplu, f : R R, f (x) = x4 are f 00 (x) = 12x2 0 pe R si este strict
convexa pe R deoarece f 0 (x) = 4x3 este strict crescatoare pe R;
3. Consecinta precedenta a dat conditii necesare si suficiente pentru convexitate(concavitate)
pe un interval I pentru functii derivabile de doua ori pe I. Mentionam ca exista
functii nederivabile pe un interval I si totusi sa fie convexe(concave) pe I. De
exemplu, f : R R, f (x) = |x| este convexa pe R fara a fi derivabila pe R, iar
g : R R, g(x) = |x 1| este concava pe R fara a fi derivabila pe R.
Puncte de inflexiune

Definitia 24. Punctul x0 D se numeste punct de inflexiune pentru functia f : R R,

daca exista a < x0 si b > x0 , atfel ncat f este convexa(concava) pe (a, x0 ) si concava(convexa) pe (x0 , b).
Definitia 25. Daca x0 este un punct de inflexiune pentru functia f , atunci punctul
M0 (x0 , f (x0 )) se numeste punct de inflexiune pentru reprezentarea graficului functiei f .
95

3.11. APLICAT
IILE DERIVATELOR IN STUDIUL FUNCT
IILOR

Teorema 31. Daca sunt ndeplinite conditiile:

1. functia f este de doua ori derivabila pe V;
2. exista a, b V astfel ncat a < x0 < b;
3. f 00 < 0 pe (a, x0 ) si f 00 > 0 pe (x0 , b) sau f 00 > 0 pe (a, x0 ) si f 00 < 0 pe (x0 , b),
atunci x0 este punct de inflexiune pentru functia f .
Demonstratie. Demonstratia rezulta imediat din definitia punctului de inflexiune si din
propozitia 1.

3.11.3

Puncte de extrem ale unei functii

Pentru a demonstra ca punctul x0 D este punct de extrem al unei functii f : D R, se

poate folosi semnul derivatei f 0 (monotonia functiei) ntr-o vecinatate a lui x0 . Daca nu
cunoastem semnul primei derivate ntr-o vecinatate a punctului x0 , atunci:
Teorema 32. Fie functia f derivabila de n ori pe (a, b) astfel ncat pentru x0 (a, b)
sunt ndeplinite conditiile:
f 0 (x0 ) = 0, f 00 (x0 ) = 0, ..., f (n1) (x0 ) = 0 si f (n) (x0 6= 0)
1. Daca n este par, atunci x0 este punct de minim sau maxim dupa cum
f (n) (x0 ) > 0 sau f (n) (x0 ) < 0
2. Daca n este impar, x0 nu este punct de extrem pentru f .
Demonstratie. Demonstratia o vom face numai pentru cazurile n = 2 si n = 3. Fie deci
f 0 (x0 ) = 0 si f 00 (x0 ) 6= 0. Sa consideram mai ntai ca f 00 (x0 ) > 0. Deoarece:
lim

xx0
x<x0

f 0 (x) f 0 (x0 )
x x0

00

= f (x0 ) > 0 si xx
lim

0
x>x0

f 0 (x) f 0 (x0 )
x x0

= f 00 (x0 )

rezulta ca exita o vecinatate (c, d) a punctului x, astfel ncat pentru x (c, x0 ),

si pentru x (x0 , d) de asemenea

f 0 (x)
x x0

f 0 (x)
x x0

>0

> 0. Din cele doua inegalitati, rezulta ca

96

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II
f 0 (x) < 0, x (c, x0 ) si f 0 (x) > 0, x (x0 , d), adica f este descrescatoare la stanga
lui x0 si crescatoare la dreapta, adica x0 este punct de minim. Daca f 00 (x0 ) < 0 se arata
analog ca x0 este punct de maxim pentru f .
Fie acum f 0 (x0 ) = 0, f 00 (x0 ) = 0 si f 000 (x0 ) 6= 0. Sa alegem cazul n care f 000 (x0 ) > 0.
Analog ca mai sus, se arata ca exista (c, d) si x0 (c, d) astfel ncat f 00 (x) < 0, x (c, x0 )
si f 00 (x) > 0, x (x0 , d). Asta nseamna ca f 0 este descrescatoare pe c, x0 si cum
f 0 (x0 ) = 0 rezulta ca f 0 (x) > 0 pentru x (c, x0 ), adica f este crescatoare pe c, x0 .
Analog se arata ca f este crescatoare si pe (x0 , d).
O demonstratie asemanatoare arata ca functia f este descrescatoare n jurul punctului
x0 , daca f 000 (x0 ) < 0.

3.12

Reprezentarea graficului unei functii

Pentru a construi (cu aproximatie) reprezentarea graficului unei functii f se recomanda

parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Determinarea multimii maxime de definitie, daca aceasta nu este precizata. In cazul
functiei periodice se determina perioada principala T si se face studiul functiei pe
multimea [0, T);
2. Determinarea punctelor reprezentarii graficului functiei de forma A(a, 0) si B(0, f (0)),
atunci cand ele exista;
3. Determinarea eventualului centru de simetrie sau a axelor de simetrie;
4. Determinarea valorilor sau limitelor functiei n punctele de acumulare ale multimii
de definitie (dupa caz);
5. Gasirea asimptotelor. De observat ca o functie continua pe multimea de definitie D
nu are asimptote de ecuatie x = a, unde a D;
6. Se calculeaza f 0 , eventualele derivate laterale n punctele n care aceasta devine
(eventual), infinita().
Se rezolva ecuatia f 0 (x) = 0, apoi se studiaza semnul primei derivate si se gasesc
intervalele de monotonie si eventualele puncte de extrem local;
7. Se calculeaza f 00 (n punctele n care f 0 este derivabila) si se studiaza semnul functiei
f 0 , se determina intervalele de convexitate si se gasesc eventualele puncte de inflexiune.
97

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II
Daca f 00 este complicata se poate renunta la studiul ei, dar apare riscul unei
reprezentari imprecise;
8. Alcatuirea tabelului de variatie a functiei.
Rezultatele obtinute mai nainte se trec ntr-un tabel cu patru linii orizontale n
felul urmator:
a) Pe prima linie se trec valorile remarcabile ale argumentului de unde sa rezulte si
mutimea maxima de definitie. Se trec aici si punctele de acumulare ale mutimii
de definitie care nu apartin acesteia;
b) Pe linia a II-a se trec semnul primei derivate si valorile derivatei n punctele
remarcabile(sau valorile derivatelor laterale);
c) Pe linia a III-a se scriu valorile functiei n punctele remarcabile, limitele functiei
sau limitele laterale si se indica monotonia functiei prin simbolurile %, respectiv &;
d) Pe ultima linie se trec valorile derivatei a doua n punctele remarcabile si semnul
acesteia. Sub semnul + respectiv se poate trece simbolul , respectiv
pentru a indica convexitatea(concavitatea) graficului.
9. Trasarea reprezentarii graficului. Dupa ce s-au ales axele de coordontate se traseaza
asimptotele, punctele remarcabile ale reprezentarii graficului (punctele n care se
anuleaza deerivatele, punctele corespunzatoare extremelor, punctele de inflexiune,
punctele unghiulare sau de ntoarcere etc.), tangentele sau semitangentele n punctele remarcabile si, n sfarsit, repezentarea graficului.
Aplicatii.
1.) f : R R, f (x) = x3 + 3x2 . D = R, f (x) = 0 x = 0 sau x = 3. Intersectiile cu
axele sunt O(0, 0) si A(3, 0).
Reprezentarea graficului nu are asimptote verticale deoarece f este continua. Nu are nicio
f (x)
= .
asimptote orizontale sau oblice deoarece lim f (x) = si lim
x
x x
f 0 (x) = 3x2 + 6x, care are radacinile 0 si -2 si f 00 (x) = 6x + 6 cu radacina x = 1.
Tabelul de variatie a functiei este:

98

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II

Reprezentarea graficului acestei functii este cea din figura urmatoare

2.) Sa se reprezinte grafic functia f : [(, 0) (0, 1) (1, )] R,

1

.
x(x 1)

f (x) =

Rezolvare.I. Avem: lim

lim

x0
x<0

x(x 1)
1

x(x 1)

lim

x0
x>0

= 0, lim

= lim

1
x(x 1)
lim

x1
x<1

x0

x1

x0
x>0

x(x 1)

x(x 1)

= lim
1

lim

lim

x0
x<0

1
x

x x0 x 1

= , lim

x1
x>1

= 0.

= 1 () =

= 1 = ,
1

x(x 1)

II. Derivata ntai este

f 0 (x) =

2x 1

x2 (x 1)2
99

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II

1
1
1
f 0 (x) = 0 pentru x = ;f 0 (x) > 0 pentru x < si f 0 (x) < 0 pentru x > .
2
2
2
III. Derivata a doua este
3x2 3x + 1
f 00 (x) = 2 3
x (x 1)3
Derivata a doua nu se anuleaza n nici un punct si are acelasi semn ca si produsul x3 (x1)3 ,
adica f 00 (x) > 0 pentru x (, 0) (1, )) si f 00 (x) < 0 pentru x (0, 1).
IV. Graficul nu are asimptote oblice. Dreptele de ecuatii x = 0 si x = 1 sunt asimptote
verticale, iar dreapta de ecuatie y = 0 este asimptota orizontala.
V. Tabloul este

Graficul functiei este

3.) Sa se reprezinte grafic functia f : E R,

f (x) =

cos x
1 + cos x

; E = R\{(2k + 1)}, k Z

100

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II
Rezolvare.I. Functia este periodica avand perioada 2. Intr-adevar,

f (x + 2) =

cos(x + 2)
1 + cos(x + 2)

cos x
1 + cos x

= f (x)

Prin urmare, este suficient s-o reprezentam ntr-un interval de lungime 2, fie acesta
(, ). Din relatia
cos(x)
cos x
=
1 + cos x 1 + cos) x)
deducem ca functia este parasi este de ajuns s-o reprezentam numai pentru x 0, adica
intervalul [0, ). Avem
!
1

f
=0
f (0) =
2
2
lim
lim f (x) = x

x
x<

II. f 0 (x) =

x<

cos x
1 + cos x

= lim cos x x
lim
x

x<

sin x

1
1 + cos x

= 1 = .

;
(1 + cos x)2
f 0 (x) = 0 pentru x = 0; pentru x (0, ), f 0 (x) < 0. Punctul x = 0 este punct de maxim.
cos2 x cos x 2
III. f 00 (x) =
.
(1 + cos x)3
Deoarece f 00 (x) nu se anuleaza n intervalul (0, ), aceasta pastreaza semnul constant n
!

acest interval. Deoarece f 00

= 2, rezulta ca f 00 (x) < 0 pentru x (0, ).
2
IV. Dreapta de ecuatie x = este asimptota verticala. V.Tabloul este

Funtia este reprezentata grafic n

101

3.12. REPREZENTAREA GRAFICULUI UNEI FUNCT

II

4.) a) Sa se deseneze graficul functiei f : R R.

f (x) = x2 |x 2|.
b) Folosind reprezentarea grafica obtinuta la punctul a), sa se determine intervalele n
care este satisfacuta inegalitatea
x2 |x 2| > |x|
(
Rezolvare.a) |x 2| =

x 2, daca x 2
2 x, daca x < 2

Deci
(
f (x) =

x2 x + 2, daca x 2
f (x) = 0, daca x = 1 si x = 2;
x2 + x 2, daca x < 2
(
1
2x 1, daca x > 2 0
f 0 (x) =
f (x) = 0, daca x = ;
2
2x + 1, daca x < 2
f 00 (x) = 2, daa x R\{2}

fs0 (2)

= lim

x2

fd0 (2) = lim

x2

x2 + x 2 4
x2
2
x x+24
x2

= lim

x2

= lim

x2

Tabelul de variatie este:

102

x2 + x 6
x2
2
x x4
x2

= lim (x + 3) = 5;
x2

= lim (x + 1) = 3;
x2

3.13. EXERCIT
II REZOLVATE

Graficul functiei este:

3.13

Exercitii rezolvate

1. Sa se studieze derivabilitatea urmatoarelor functii:

a) f :

1
,
2

R, f (x) =

1
ln(1 + 2x), < x 0
2

2x, x > 0

b) f : R R, f (x) = |x3 x|
Rezolvare. a) Avem
f 0 (x) =

1
, < x < 0
1 + 2x 2

2, x > 0

103

3.13. EXERCIT
II REZOLVATE
In punctul x = 0, calculam derivata pornind de la definitie si obtinem
fd0 (0) = lim

f (x) f (0)
x

x0
x>0

fs0 (0) = lim

f (x) f (0)
x

x0
x<0

= lim

x0

ln(1 + 2x)

= lim

2x

x0

= 2;

= lim 2 ln(1 + 2x) 2x = 2.

x0

Deoarece fd0 (0) = fs0 (0) = 2, functia este derivabila si n punctul x = 0 si f 0 (0) = 2.
b) Studiind semnul polinomului X 3 X, obtinem

x x , x (, 1) (0, 1);
f (x) =
0, x = 0, x = 1

3
x x, x (1, 0) (1, )
Daca x (, 1) (0, 1), atunci f 0 (x) = 1 3x2 , iar daca x (1, 0) (1, ), atunci
f 0 (x) = 3x2 1.
In punctele x = 1, x = 0, x = 1, studiem derivata pornind de la definitie. In punctul
x = 1 avem
fs0 (1) == lim

f (x) f (1)

x1
x<1

fd0 (1)

== lim

x1
x>1

x+1

x x3

= lim

x+1

x1

f (x) f (1)

= lim

x+1

= lim x(1 x) = 2,
x1

x3 x

x1

x+1

= lim x(x 1) = 2.
x1

Rezulta ca functia nu este derivabila n punctul x = 1.

In punctele x = 0 si x = 1 obtinem
fs0 (0) == lim

f (x) f (0)

x0
x<0

fd0 (0)

== lim

x0
x>0

= lim

x3 x
x

x0

f (x) f (0)
x

= lim

= 1;

x x3

x0

= 1.

Analog
fs0 (1) = 2, fd0 (1) = 2.
Rezulta ca nici n punctele x = 0 si x = 1 functia data nu este derivabila.

104

3.13. EXERCIT
II REZOLVATE

sin x sin a
.
2. Sa se calculeze cu ajutorul formulei lui Taylor lim
xa
xa
Rezolvare. Formula lui Taylor de ordinul ntai pentru functia sin x n punctul a este

sin x = sin x +

xa
1!

cos a

(x a)2
2!

sin[a + (x a)], 0 < < 1

de unde
sin x sin a
xa

= cos a

xa
2!

sin[a + (x a)]0 < < 1

Prin urmare
lim

sin x sin a

= cos a.
xa
3. Sa se
punctele de maxim si de minim ale urmatoarelor functii:
" determine
#
1 1
a) f : ,
R, f (x) = 2x6 x3 + 3;
2 2
b) f : R R, f (x) = 2 cos x + x2 .
Rezolvare. a) Deducem ca
xa

1
f 0 (x) = 12x5 3x2 ; f 0 (x) = 0 daca x2 = 0 sau x =
3
4
00
4
00
000
3
3
000
f (x) = 60x 6x; f (0) = 0; f (x) = 240x 6 = 6(40x 1), f (0) = 6.
"
In intervalul

#
1 1
,
functia nu are nici un punct de extrem. Originea este punct de
2 2

inflexiune.
b) Avem
f 0 (x) = 2 sin x + 2x = 2(x sin x);

f 0 (x) = 0 daca x = 0;

f 00 (x) = 2 cos x + 2 = 2(1 cos x);

f 000 (x) = 2 sin x;
f (IV ) (x) = 2 cos x;
In origine functia are un minim, valoarea acestuia fiind 2.

105

f 00 (0) = 0;
f 000 (0) = 0;
f (IV ) (0) = 2.

Capitolul 4
Calcul integral
In acest capitol am folosit cu precadere referintele 6, 1, 4 [entru aspectul teoretic, cat si
4, 7 pentru suportul de exemple.

4.1

Primitive

Primitiva unei functii reale de variabil

a real
a
Definitia 26. Fie I R un interval si functia f : I R. Spunem ca f admite primitiva
pe I daca exista o functie F : I R, derivabila pe I astfel ncat F 0 (x) = f (x), x I.
Functia F se numeste primitiva functiei f .
Propriet
ati ale primitivelor
Propozitia 11. Daca F : I R este o primitiva a functiei f pe I atunci F + c, unde
c R, este o primitva a lui f pe I.
Demonstratie. Fie c R si G : I R, G = F + c. Derivand, vom obtine G0 = (F + c)0 =
F0 = f.
Propozitia 12. Daca F, G : I R sunt doua primitive a lui f pe I atunci aceastea difera
printr-o constanta.
Demonstratie. Cum F 0 = G0 = f , rezulta ca (F G)0 = F 0 G0 = 0, deci F G este o
constanta.
Observatia 27. Daca I este un interval, concluzia propozitiei 12 nu este n general
adevarata.
106

4.1. PRIMITIVE
acest sens consideram functia
In
(

x + 1, daca x (0, 1)
f : (0, 1)(2, 3) R, f (x) = 1 si F, G : (0, 1)(2, 3) R, F (x) =
x, daca x (2, 3)
(
x, daca x (0, 1)
si G(x) =
Atunci F, G sunt derivabile pe (0, 1)(2, 3), F 0 = G0 =
x + 1, daca x (2, 3)
f , dar F si G nu difera printr-o constanta.
Observatia 28. Din propozitia 12 rezulta ca, daca F : I R este o primitiva a functiei
f pe I atunci multimea primitivelor lui f pe I este formata din functiile de forma F + c,
unde c R. Multimea {F +c, c R} a tuturor primitivelor lui f pe I se numeste integrala
nedefinita a lui f pe I si se noteaza cu
R
Vom scrie f (x)dx = F (x) + c.

f (x)dx sau

f dx,

(f )

Propozitia 13. Daca f si g au primitive pe un interval I atunci f + g are primitive pe

R
R
R
I si (f + g)(x)dx = f (x) + g(x).
Demonstratie. Fie F : I R o primitiva a lui f si G : I R o primitva a lui g, atunci
vom avea (F + G)0 = F 0 + G0 = f + g, deci F + G este o primitva a lui f + g.
Propozitia 14. Daca f are primitive pe un interval I si R atunci f are primitive
R
R
pe I iar pentru 6= 0 avem f (x)dx = f (x)dx.
Demonstratie. Fie F : I R o primitiva a lui f si R. Vom avea (F )0 = F 0 = f ,
deci F este o primitva a lui f .
R
Daca = 0 atunci
f (x)dx =
0dx = C, iar f (x)dx = 0, deci egalitatea nu
este adevarata.

Propozitia 15. Daca f are primitive pe un interval I R atunci f are proprietatea lui
Darboux.
Demonstratie. Fie F : I R o primitva a lui f . Atunci F este derivabila pe I si din
teorema lui Darboux, derivata sa F 0 = f are proprietatea lui Darboux.
Propozitia 16. (de existenta a primitivelor)
Fie f : I R o functie continua. Atunci f are primitive pe I.
Metode de determinare a primitivelor
Propozitia 17. (metoda integrarii prin parti)
Fie f, g : I R derivabile cu derivate continue pe I. Atunci
Z

f (x)g (x)dx = f (x)g(x)

107

f 0 (x)g(x)dx

4.1. PRIMITIVE
Demonstratie. Cum f 0 si g 0 sunt continue rezulta ca f 0 g si f g 0 sunt continue, deci au
primitive. Cum (f g)0 = f 0 g + f g 0 , rezulta ca functia f g este o primitiva a functiei
f 0 g + f g 0 , deci
Z

(f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x))dx = f (x)g(x) + c de unde

Z

f (x)g (x)dx = f (x)g(x)

f (x)g(x)dx + c = f (x)g(x)

f 0 (x)g(x)dx

Propozitia 18. (prima metoda de schimbare de variabila)

Fie I, J R intervale si functiile f : R R, : J I, cu proprietatile
i) este derivabila pe J;
ii) f are primitive pe I si F : I R este o primitva a sa.
Atunci functia (f )0 are primitive pe J si F este o primitiva a sa, adica
Z

f ((f ))0 (t)dt = F ((t)) + c

Demonstratie. Cum F este derivabila pe J si (F )0 = (F )0 = (f )0

demonstratia este ncheiata.
Propozitia 19. (a doua metoda de schimbare de varabila)
Fie I, J R intervale si functiile f : R R, : J I, cu proprietatile
i) este bijectiva, derivabila cu 0 (t) 6= 0, t J;
ii) functia (f )0 are primitive pe I si G : I R este o primitva a sa.
Atunci functia f are primitive pe I si G 1 este o primitiva a sa, adica
Z

f (x)dx = F 1 + c

Demonstratie. Din i) rezulta ca 1 este derivabila pe I si cum G este derivabila pe J,

rezulta ca G 1 este derivabila pe I si
(G1 )0 (x) = G0 (1 (x))(1 )0 (x) = (f )(1 (x))0 (1 (x)) = f (x)0 (1 (x))
x I. In concluzie , functia G 1 este primitiva a lui f .
108

1
0 (1 (x))

= f (x)

4.1. PRIMITIVE

Primitivele functiilor rationale

R
Vom da o metoda de calcul a primitivelor de forma f (x)dx, x I, unde I R este un
P
interval, iar f este o functie rationala, adica f = , unde P, Q R[X], Q[X] 6= 0, x I.
Q
P (x)
R(x)
Daca gradP gradQ, atunci
= C(x)+
, unde C, R R[X] cu gradR < gradQ
Q(x)
Q(x)
R(x)
si astfel avem
f (x)dx =
C(x)dx +
dx. Cum C este un polinom, integrala
Q(x)
R
C(x)dx se calculeaza imediat si atunci integrala
f (x)dx se reduce la calculul inte-

gralei

R(x)

dx. Astfel este suficient sa studiem cazul n care gradP < gradQ.
Q(x)

Definitia 27. Se numesc fractii simple functiile cu valorile de forma

Bx + c
,
unde x I, x 6= a, A, B, C, , a, b, c R, m, n R , b2 4ac 0
m
2
n
(x a) (ax + bx + c)
A

Conform unui rezultat cunoscut din algebra orice functie rationala f =

P
Q

cu gradP <

gradQ se descompune n mod unic ca o suma de fratii simple.

A
B
C
Dx + E
Fx + g
x3
=
+
+
+
+
Exemplu:
(2x + 1)(x 1)2 (x2 + 1)2 2x + 1 x 1 (x 1)2 (x 1)2 (x2 + 1)2
unde A, B, C, D, E, F, G R se determina prin identificarea coeficientilor dupa ce aducem
la acelasi numitor. Astfel este suficient sa calculam primitivele fractiilor simple.
Evident avem

(x a)m+1
A
A
, pentru m 6= 1
dx =
m + 1

(x a)m
A ln |x a| + C, pentru m = 1
!
Bx + C
B
2ax + b
bB
1
dx
=
dx
+
C

dx
(ax2 + bx + c)n
2a
(ax2 + bx + c)n
2a
(ax2 + bx + c)n

2ax + b

1
dx,
J
=
dx
n
(ax2 + bx + c)n
(ax2 + bx + c)n
Evident avem

2
0
(ax2 + bx + c)n+1
(ax + bx + c)
, pentru n 6= 1
In =
dx =
n
+
1
2
n

(ax + bx + c)
ln |ax2 + bx + c| + C, pentru n = 1
Pentru Jn avem
Fie In =

109

4.1. PRIMITIVE

Jn =

an

dx =

an

1
"

(x2 + x + )n
a
a

(x +

b
2a

)2 +

4ac b2

#n dx Folosind schimbarea

4a2

1
integrala Jn se reduce la calculul integralei Tn =
de variabila x = t
dx,
2a
(t2 + 2 )n

4ac b2
de unde =
> 0.
2|a|
t
1
Pentru n = 1 rezulta T1 = arctg + C, iar pentru n 2,

2
2
2
1
+t t
1
t2
1
1
1
dt
=
dt

dt
=
Tn = 2
Tn1

( 2 + t2 )n
2
(t2 + 2 )n1
2
(t2 + 2 )n
2
!
(t2 + 2 )n+1
1
t
dt
2 2
n + 1
"
#
1
1
(t2 + 2 )n+1
(t2 + 2 )n+1
1
1
t
= 2 Tn1 2 t

dt = 2 Tn1 2
2

2
n + 1
n + 1

2 (n 1) (t + 2 )n+1

Tn1 , deci
2 2 (n 1)
#
"
1
t
2n 3
1
Tn = 2

+
Tn1 , n 2.
2 n 1 (t2 + 2 )n+1
n1
Primitive de functii irationale
Vom prezenta cateva tipuri de integrale de functii irationale care prin schimbari convenabileh de variabila se reduc la integrale dei functii rationale.

mn 1 ax+b
mn 2

mk
R
1 ,
2 , ..., ax+b nk
A. R x, ax+b
dx, x I, unde R este o functie rationala,
cx+d
cx+d
cx+d
cx + d 6= 0, x I, mj mnj R, (mj , nj ) = 1, j = 1, k.
In acest caz efectuam schimbarea de variabila data de
dts b

s(ad bc)tsa

ax + b
cx + d

= ts , unde s = [n1 , n2 , ..., nk ].

Obtinem x =
= (t), (t) =
si atunci integrala se transforma n
a ts
(a cts )2


mk s
m1 s
R
R
s1
dts b
n1
I = R act
, ..., t nk s(adbc)t
dt
=
R1 (t)dt, unde R1 este o functie rationala.
s,t
s
2
(act )
Exemplu:
R q
Sa se calculeze integrala x1 x+1
x>1
x1
Aceasta integrala are forma:

110

4.1. PRIMITIVE

 
1 
x+1
x+1 2
= t2 obtinem
I = R x, x1
dx si folosind schimbarea de variabila data de
x1
t2 + 1
4t
x = (t), unde (t) = 2
si 0 (t) = 2
.
t 1
(t 1)2
Integrala data se transforma n


t2 1
1
t2
J =
(t24t
dt = 2
t211 dt = 2arctgt
dt = 4
t2 +1
1)2
(t2 +1)(t2 1)
t2 +1
| + C.
2 12 ln | t1
t+1
R

p
R
B. R(x1 , (ax2 + bx + c))dx, x I , unde R este o functie rationala si ax2 + bx + c
0, x I.
Aceasta integrala se reduce la o integrala dintr-o functie rationala folosind substitutiile
lui Euler si anume:
i) daca a > 0 :

ax2 + bx + c = t x a;

ii) daca = b2 4ac > 0 :

iii) daca c > 0 :

(
ax2 + bx + c =

ax2 + bx + c = tx

t(x x1 ), sau
;
t(x x2 ),

c.

Sunt cazuri particulare n care se pot folosi si alte schimbari de variabile care conduc la
calcule simple si anume:

1. Pentru integrala
R(x, x2 + a2 )dx, cu R o functie rationala, se poate folosi
schimbarea de variabila x = atgt sau x = asht;
2. Pentru integrala
acht;

R(x,

3. Pentru integrala
R(x,
a sin t sau x = a cos t.

x2 a2 )dx, se poate folosi schimbarea de variabila x =

a2 x2 )dx, se poate folosi schimbarea de variabila x =

R
C. xm (axn + b)p dx, x I, m, n, p Q, numita si integrala binoma.
Matematicianul rus Cebasev a aratat ca aceasta integrala binoma se poate reduce la o
integrala din functii rationale numai ntr-unul din urmatoarele cazuri:
i) Daca p Z se efectueaza schimbarea de variabilax = ts , unde s = [m, n];
ii) Daca p
/ Z, dar

m+1
n

Z se efectueaza schimbarea data de axn + b = ts ;

111

4.1. PRIMITIVE

iii) Daca p
/ Z,
data de

m+1

n
axn + b
xn

/ Z, dar

m+1
n

+ p Z se efectueaza schimbarea de variabila

= ts .

Exemplu:
Sa se calculeze integrala

x
1+

x2

dx cu x > 0.

Integrala este de forma

 12
2
1
R  2
I = x x 3 + 1 dx, deci este o integrala binoma cu m = 1, n = , p = .
3
2
m+1
= 3 Z, deci suntem n cazul ii) si efectuam schimbarea de
Evident, p
/ Z si
n
3
2
1
2
3
variabila data de x 3 + 1 = t2 x 3 = t2 1 x = (t2 1) 2 dx = (t2 1) 2 2tdt =
2
1
3t(t2 1) 2 dt.
Integrala data se transforma n
t5
3
1
2
1
2
2
2
4
2
J=
(t 1) 2 t 3t(t 1) 2 dt = 3
(t 1) dt = 3(t 2t + 1)dt = 3 2t3 + 3t + C,
5
de unde
 23

 2
 3
3  2  52
I=
x3
2 x 3 + 1 + 3 x 2 + 1 + C.
5

Primitive de functii rationale n sinus si cosinus

Aceastea sunt primitive de forma
R
I = R(sin x, cos x)dx, unde R este o functie rationala si x I R.
x
Efectuam schimbarea de variabila data de tg = t x = 2arctgt, pentru x I (, ).
2
2
2t
1 t2
Cum dx =
dt, sin x =
, cos x =
, integrala data se reduce la I =
1 + t2
1 + t2
1 + t2


2t
1t2
2
R 1+t
R1 (t)dt, unde R1 este o functie rationala.
,
dt =
2 1+t2
1+t2
In anumite cazuri particulare se pot folosi si alte schimbari de variabila care conduc la

calcule mai simple si anume:

i) Daca R este impara n sinus, adica R( sin x, cos x) = R(sin x, cos x), se efectueaza
schimbarea de variabila cos x = t;
ii) Daca R este impara n cosinus, adica R(sin x, cos x) = R(sin x, cos x), se efectueaza schimbarea de variabila sin x = t;
iii) Daca R este para n sinus si cosinus, adica R( sin x, cos x) = R(sin x, cos x), se
112

4.1. PRIMITIVE

efectueaza schimbarea de variabila tgx = t;

Probleme rezolvate
R
1. Sa se cacluleze integrala I =

1
dx
3+cos x

cu x (0, ).

x
Folosind schimbarea tg = t integrala se transforma n
2
J=

1
2
3+ 1t2
1+t

2
dt
1+t2

1
dt
t2 +2

1 arctg t
2
2

+ C, de unde I =

tg
1 arctg 2
2
2

+ C.

R 1
2. Sa se calculeze integrala I = 3+cos
dx, cu x (0, 2)
x
In acest caz nu mai putem folosi schimbarea tg x = t, deoarece pentru x = nu are sens
2
1
tg 2 . Fie f : (0, 2) R, f (x) =
. Cum f este continua pe (0, 2), nseamna ca
3 + cos x
f are primitive pe (0, 2). O primitiva a functiei f pe (0, ) este (conform pb.1) functia
tg x
G : (0, ) R, G(x) = 12 arctg 22 si atunci o primitiva a functiei f pe (0, 2) este

G(x), pentru x (0, )

functia F : (0, 2) R, F (x) =
c1 ,
pentru x = , unde

G(x) + c2 , pentru x (, 2)
c1 , c2 R.
Din conditia de continuitate si derivabilitate a lui F n punctul x = obtinem c1 =

, c2 = si atunci I = F (x) + c.
2 2
2

3. Sa se calculeze integrala In =
cosn dx cu x R, n N
Vom stabili o relatie de recurenta pentru In .
R
Pentru n = 0 dx = x + C;
R
Pentru n = 1 I1 = cos xdx = sin x + C;
Pentru n 2 In =

cosn1 x(sin x)0 dx = cosn1 x sin x

= cosn1 x sin x + (n 1)
cos2 x)dx =
n1

cos

(n1) cosn2 x( sin x) sin xdx =

cosn2 x sin2 xdx = cosn1 x sin x + (n 1)

x sin x + (n 1)(In2 In ), de unde In =

Analog se calculeaza integrala In =

sinn xdx.

113

cosn1 x sin x
n

cosn2 x(1

n1
In2 , n 2
n

4.2. INTEGRALA RIEMANN

4.2

Integrala Riemann

In aceasta sectiune vom considera functii f : [a, b] R, marginite, definite pe intervale

nchise si marginite(a < b).
Cazul functiilor nemarginite si / sau al intervalului nemarginit va fi discutat ulterior(integrale
generalizate).
Definitia 28. Numim diviziune = {x0 , x1 , ..., xn } a intervalului [a, b] orice sir crescator
a = x0 < x1 < ... < xn = b. Notam
k k:=

max

(xk+1 xk )

k=0,1,...,n1

k k se numeste norma diviziunii.

Exemplu: Diviziunea {a, a +
tanta si are norma

ba
n

, ..., (n 1)

ba
n

, b} se numeste diviziunea echidis-

.
n
Definitia 29. Spunem ca diviziunea 0 = {y0 , y1 , ..., ym } este mai fina decat diviziunea
daca 0 (adica orice punct al diviziunii este si punct al diviziunii 0 ).

Evident k 0 kk k, dar nu si reciproc.

Prin reuniunea a doua diviziuni, se obtine o diviziunea 0 , mai fina decat fiecare din
cele doua diviziuni.
Definitia 30. Numim sume Darboux inferioare, respectiv superioare(asociate functiei f
si diviziunii ):
n1
X
mk (xk=1 = xk )
s (f ) :=
k=0

S (f ) :=

n1
X

xk (xk+1 xk )

k=0

unde s-a notat

mk := infx[xk ,xk+1 ] f (x); Mk := supx[xk ,xk+1 ] f (x)
Evident s (f ) S (f ), iar daca 0 atunci
s (f ) s0 (f ) S0 (f ) S (f )
Intr-adevar, daca [yj , yj+1 ] [xi , xi+1 ], iar m0 := infx[y ,y ] f (x) si M 0 := supx[y ,y ] f (x)
j
j
j j+1
j j+1
0
0
atunci mi mj si Mi Mj .
114

4.2. INTEGRALA RIEMANN

Rezulta ca, oricare ar fi doua diviziuni si 0 avem s (f ) S0 (f )(intercaland diviziunea 0 ):
s (f ) s0 (f ) S0 (f ) S0 (f )
Definitia 31. Spunem ca functia f este integrabila Riemann pe intervalul [a, b] daca
pentru orice > 0 exista o diviziune 0 pentru care
S0 (f ) s0 (f ) <
Deci f este integrabila Riemann daca si numai daca
sup s (f ) = inf S (f )
Vom nota valoarea comuna
Z

f (x)dx = sup s (f ) = inf S (f )

a

Este evident ca ipoteza de marginire a functiei este necesara pentru integrabilitatea

functiei.
Prin conventie, vom nota f integrabila Riemann
Z

f (x)dx = 0
a

Z
f (x)dx =

f (x)dx
b

Teorema 33. Daca f este integrabila, atunci are pentru orice > 0 exista > 0, astfel
ncat pentru orice diviziune cu k k< sa avem
S (f ) s (f ) <
Demonstratie. Fie > 0 fixat. Fie 0 o diviziune pentru care
S0 (f ) s0 (f ) <

Notam cu n numarul de puncte ale diviziunii 0 si cu 0 lungimea celui mai mic interval

din diviziune. Fie acum > 0. Fie acum > 0 cu < 0 si <
. Fie acum o
8nM
diviziune oarecare , cu k k< . Exista cel mult n intervale determinate de aceasta
diviziune, care au n interior un punct din diviziunea 0 . Atunci cand comparam s0
115

4.2. INTEGRALA RIEMANN

cu S gasim termeni(egali) care provin din intervalele cu ambele extremitati din si mai
exista cel mult 2n termeni care corespund divizarii unui interval din cu un punct al
diviziunii 0 . Fiecare asemenea termen se majoreaza(n modul) cu M adica
S (f ) S0 (f ) 2nM ; s0 (f ) 2nM
Astfel
S (f )s (f ) (S (f )S0 (f ))+(S0 (f )s0 (f ))+(sDelta0 (f )s (f )) <

Caracterizare
Pentru a defini sumele Riemann, pe langa functia f si diviziunea , consideram si asa
numitele puncte intermediare(k )k astfel ncat xk1 k xk , 1 k n. Cu fiecare
asemenea situatie, se ascociaza numarul
(f, k ) :=

n
X

f (k )(xk xk1 )

k=1

Teorema 34. Urmatoarele proprietati sunt echivalente:

i) f este integrabila Riemann;
ii) exista un numar real If cu proprietatea ca oricare ar fi > 0 exista > 0 astfel ncat
pentru orice diviziune cu k k< si orice alegere a punctelor intermediare are
loc
| (f, k ) If | <
iii) oricare ar fi sirul de diviziuni (n )n , cu k n k 0 si orice alegere a punctelor
intermediar , sirul Deltan (f, k ) este convergent.
iv) oricare ar fi > 0 exista > 0 astfel ncat pentru orice diviziuni , 0 cu k k<
si k 0 k< si orice aleger a punctelor intermediare are loc
| (f, k ) 0 (f, k0 )| <
Demonstratie. Indiferent de alegerea punctelor intermediare, avem
s (f, k ) S
116

 I ALE INTEGRALEI RIEMANN

4.3. PROPRIETAT

adica| (f, k ) If | S (f ) s (f ). Daca f este integrabila, pe baza teoremei de mai

Rb
sus rezulta ca alegerea If = a f (x)dx convine.
Reciproc, folosind inegalitatea:
S s (S (f, k )) + | (f, k ) If | + |If (f, k0 )| + ( (f, k0 ) s )
si faptul ca putem alege punctele intermediare astfel ncat
Mi f (i ) <

; f (i0 ) mi <
4(b a)
4(b a)

obtinem concluzia.
Observatia 29. Daca functia f este continua, atunci sumele Darboux sunt cazuri particulare de sume Riemann(max, respectiv min fiind atinse pe fiecare subinterval al diviziunii).
Observatia 30. Sumele considerate(Darboux, Riemann) pot fi interpretate(daca f (x)
cazul sumelor Darboux, aceste poli0, x [a, b]) ca ariile unor suprafete poligonale. In
goane includ, repsectiv sunt incluse n subgraficul functiei
{(x, y)|x [a, b], y [0, f (x)]}

4.3

Propriet
ati ale integralei Riemann

Teorema 35. (i) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile, iar , R atunci f + g

este integrabila iar
Z

(f (x) + g(x))dx =

ba

Z
f (x)dx +

g(x)dx
a

(ii)(Teorema de medie) Daca f este integrabila si m f (x) M, x [a, b], atunci:

b

Z
m(b a)

f (x)dx M (b a)
a

particular:
In
Daca f este integrabila si f (x) 0, x [a, b] atunci
Z

f (x)dx 0
a

117

 I ALE INTEGRALEI RIEMANN

4.3. PROPRIETAT

Daca f,g sunt integrabile iar f (x) g(x), x [a, b], atunci
Z

Z
f (x)dx

g(x)dx
a

(iii) Daca f este integrabila Riemann, atunci si |f | este integrabila iar

 Z b
Z b




|f (x)|dx
f
(x)dx


a

(iv) Dacaf, g : [a, b] R sunt integrabil, atunci f g este integrabila Riemann

1
(v) Daca f este integrabila Riemann si f (x) C > 0, x, atunci
este integrabila
f
Riemann.
Demonstratie. (i) Rezulta din relatiile:
s (f ) + s (g) s (f + g) S (f + g) S (f ) + S (g)
Daca 0 atunci
s (f ) = s (f ); S (f ) = S (f )
In sfarsit:
s (f ) = S (f )
Verificarea cu ajutorul sumelor Riemann nu ar necesita discutarea cazurilor separat!
(ii) Reiese usor din definitie
(iii) Daca notam Mk := supx[xk ,xk+1 ] f (x),Mk0 := supx[xk ,xk+1 ] |f (x)| avem Mk0 m0k
Mk mk , deoarece Mk0 = max(Mk0 , mk ) iar m0k 0.
Inegalitatea rezulta din teorema de medie, deoarece f |f | f .
(iv) Deoarece
1

f g = (f + g)2 (f g)2
4
2
este suficient sa aratam ca f este integrabila. Deoarece s-a aratat caf este integrabila
|f | integrabila, iar f 2 = |f |2 , putem presupune ca f (x) 0. Acum avem Mk0 = (Mk )2
si m0k = (mk )2 , deci
Mk0 m0k = (Mk )2 (mk )2 = (Mk ) mk (Mk + mk ) 2M (Mk mk )

118

 I ALE INTEGRALEI RIEMANN

4.3. PROPRIETAT

(v) Avem Mk0 =

1
mk

, m0k =

Mk

Mk0 m0k =

deci
1
mk

Mk

Mk mk
mk Mk

1
C2

(Mk mk )

Definitia 32. Pentru A R notam A : R R functia definita astfel:

(
A (x) =

1, x A
0, x
/A

Teorema 36. Daca A = [c, d] cu a c d b atunci A este integrabila pe [a, b] iar

Z

A (x)dx = d c
a

Demonstratie. Pentru fiecare diviziune , exista 0 k l n pentru care xk c

xk+1 ; xl d xl+1 . Astfel S (A ) = xl+1 xk ; s (A ) = xl xk+1 , deci
S (A ) (d c) < 2 k k; (d c) s (A ) < 2 k k
In particular, functia {x } este integrabila Riemann, iar integrala sa este 0.
0
Deducem ca, daca modificam valorile unei functii integrabile ntr-un numar finit de puncte,
atunci functia ramane integrabila iar valoarea integralei nu se schimba.
Rezultatul nu mai este adevarat daca se modifica valorile ntr-o infinitate(chiar numarabila)
de puncte:functia lui Diriclet Q nu este integrabila pe nici un interval.
Teorema 37. Fie f : [a, b] R iar c (a, b). Atunci f este integrabila pe [a, b] daca si
acest caz are loc egalitatea:
numai daca f este integrabila pe [a, c] si pe [b, c]. In
b

Z
f (x)dx =

Z
f (x)dx +

f (x)dx
c

Demonstratie. Observam ca pentru orice a c d b, f[c,d] este integrabila pe [c, d]

dacasi numai daca f [c,d] este integrabila pe [a, b].
Consecinta a celor demonstrate, deoarece
Z

f (x)dx =
a

Z
f (x)[a,c] (x)dx;

119

Z
f (x)dx =

iar [a,c] + [c,b] = [a,b] + {c}

f (x)[c,b] (x)dx
a

4.4. CLASE DE FUNCT

II INTEGRABILE

4.4

Clase de functii integrabile

Teorema 38. Orice functie monotona este integrabila.

Demonstratie. Intr-adevar, sa presupunem ca f este crescatoare. Atunci mk = f (xk1 )
iar Mk = f (xk ), ceea ce arata ca
n
X
S (f ) s (f ) =
(f (xk ) f (xk1 ))(xk xk1 ) f (b) f (a)) k k
k=1

Urmeaza ca si diferentele de functii monotone(asa numitele functii cu variatie marginita)

sunt integrabile.
Teorema 39. Orice functie continua este integrabila Riemann.
Demonstratie. Deoarece functia este uniform continua, deducem ca
> 0 > 0 astfel ncat |x0 x00 | < |f (x0 ) f (x00 )| <

ba

Pentru orice diviziune cu k k< putem scrie

S (f ) s (f ) =

n1
X

(Mi mi )(xi+1 xi ) =

i=0

n1
X

(f (i ) f (i0 ))(xi+1 xi ) <

i=0

unde i , i0 [xi , xi+1 ] sunt alese astfel ncat f (i ) = Mi , f (i0 ) = mi .

Dependeta de limita superioar
a
Teorema 40. (Formula Leibniz-Newton) Fie f : [a, b] R o functie continua. Pentru
orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:
Z

f (x)dx = F (b) F (a)

a

Se mai scrie si F |ba n loc de F (b) F (a).

De fapt, are loc un rezultat mai general:
Teorema 41. Fie f : [a, b] R o functie cu proprietatile:
i) f este integrabila Riemann pe [a, b];
ii) f admite primitive pe [a, b].
120

4.4. CLASE DE FUNCT

II INTEGRABILE

Pentru orice primitiva F a lui f pe [a, b] are loc:

b

f (X)dx = F (b) F (a)

a

Demonstratie. Pentru demonstratie, este suficient sa observam ca, oricare ar fi diviziunea

, pe baza teoremei lui Lagrange, exista punctele intermediare (ck ) astfel ncat
F (b) F (a) =

n
n
X
X
(F (xk ) F (xk1 )) =
F 0 (ck )(xk xk1 ) =
k=1

k=1

n
X

f (ck )(xk xk1 )

k=1

iar ultima suma tinde, prin ipoteza, la

b

f (x)dx.
a

Observatia 31. Cele doua ipoteze nu se implica una pe alta: functiile monotone, avand
cel putin un punct de discontinuitate nu admit primitive, deoarece nu au proprietatea
Darboux.
Funtia f : R R

1
sin
, x 6= 0
f (x) :=
x

a, x = 0
are proprietatea Darboux daca si numai daca a [1, 1]. Dar admite primitive daca si
numai daca a = 0. Intr-adevar, fie G o primitiva a functiei continue

1
x
cos
, x 6= 0
g(x) =
x

0, x = 0
Atunci F : R R
F (x) =

x2 cos

2G(x), x 6= 0
x

2G(0), x = 0

este o primitiva a functiei date(ceea ce se verifica imediat prin derivare) numai pentru
a = 0.
121

4.5. METODE DE CALCUL

Astfel, pentru a [1, 0) (0, 1] avem exemplu de functie cu proprietatea Darboux, care
nu admite primitive.

4.5

Metode de calcul

Formula de integrare prin p

arti
Teorema 42. Daca f, g : [a, b] R sunt doua functii derivabile, cu derivate continue,
atunci
Z b
Z b
0
b
f (x)g (x)dx = f (x)g(x)|a
f 0 (x)g(x)dx
a

Schimbare de variabil
a
Teorema 43. Fie f : [a, b] R o functie continua iar : [c, d] [a, b] o functie cu
derivata continua si diferita de 0 pe [c, d]. Atunci:
Z

1 (b)

f ((t))0 (t)dt

f (x)dx =
1 (a)

4.6

Aplicatii ale integralei definite

Fie f : [a, b] R+ o functie continua c si f = {(x, z) R2 |a x b, 0 y f (y)},

subgraficul functiei f .
Vom arata ca f are arie(ntr-un sens pe care l vom preciza ulterior) si aria
Z
f =

f (x)dx.
b

Definitia 33. O multime E R2 se numeste elementara daca E = Yni=1 Di , unde Di

sunt dreptunghiuri cu laturile paralele cu axele de coordonate si Di Dj = , i 6= j. Prin
P
definitie E = ni=1 ariaDi
Observatia 32. i) Reprezentarea unei multimi elementare E sub forma E = Yni=1 Di nu
este unica;
ii) Aria unei multimi elementare E nu depinde de reprezentarea E = Yni=1 Di ;
iii) Daca E, F sunt multimi elementare cu E F = atunci aria(E F) = ariaE + F;
iv) Daca E, F sunt multimi elementare si E F atunci ariaE ariaF si aria(F\E) =
ariaF ariaE.
122

4.6. APLICAT
II ALE INTEGRALEI DEFINITE
Definitia 34. Fie A R2 o multime marginita. Multimea A are arie daca exista doua
siruri (En )nN , (Fn )nN , de multimi elementare astfel ncat:
1. E A Fn , n R;
2. Sirurile de numere reale pozitive (ariaEn )nN si (ariaFn )nN , sunt convergente si
lim ariaEn = lim ariaFn

Prin definitie ariaA = lim ariaEn = lim ariaFn

n

Observatia 33. i) Definitia ariei lui A este independetna de alegerea sirurilor (En ) si
(Fn );
ii) Daca A, B au arie atunci A B, A B si A\B au arie;
iii) Daca A, B au arie si A B = , atunci aria (A B) = ariaA + ariaB;
acest sens fie functia f : [0, 1] R
iv) Exista funct
ii al caror subgrafic nu au arie. In
(
1, x [0, 1] Q
, f (x) =
0, x [0, 1]\Q
Teorema 44. Daca f : [a, b] R este continua, atunci f are arie si
Z

ariaf =

f (x)dx
a

Demonstratie. Fie n D([a, b]), = (a = xn0 < xn1 < ... < xnpn = b) cu k k 0. Fie
mnk = inf{f (x) : x [xnk1 , xnk ]}, Mkn = sup{f (x) : x [xnk1 , xnk ]}. Cum f este continua
unk [xnk1 , xnk ] si vkn [xnk1 , xnk ] astfel ncat mnk = f (unk ), Mkn = f (vkn )/
Fie Dkn = [xnk1 , xnk ] [0, mnk ], Gnk = [xnk1 , xnk ] [0, Mkn ], k = 1, n dreptunghiurile de baza
xnk xnk1 si naltimile mnk , respectiv Mkn .
n
n
Multimile elementare En = Ypk=1
Dkn , Fn = Ypk=1
Gnk , verifica incluziunile En f
Fn , n 1 si
ariaEn =

pn
X
k=1

mnk (xnk

xnk1 )

pn
X

f (unk )(xnk xnk1 ) = n (f, unk )

k=1

Analog
ariaFn = n (f, vkn )

123

4.6. APLICAT
II ALE INTEGRALEI DEFINITE

Cum f este continua si integrabila avem ca

lim

n (f, vkn )

= lim

n (f, vkn )

f (x)dx

=
a

, de unde va rezulta ca
Z

lim ariaEn = lim ariaFn =

f (x)dx
a

, deci f are arie si

Z

f (x)dx

ariaf =
a

Volumul corpurilor de rotatie

Pornind de la volumul cilindrului vom defini ce nseamna ca un corp de rotatie(corp
obtinut prin rotirea subgraficului unei functii f n jurul axei Ox) are volum si vom da o
formula de calcul al volumului unor astfel de corpuri.
Daca f : [a, b] R, f (x) = r > 0x [a, b] atunci corpul de rotatie este un cilindru de
raza r si naltime b a. Aceasta multime se poate scrie sub forma
Cr = {(x, y, z) R3 :

p
y 2 + z 2 r, a x b}.

Volumul acestui cilindru este

volCr = r2 (b a)
p
Definitia 35. Multimea Cf = {(x, y, z) R3 : y 2 + z 2 r, a x b} se numeste
corpul de rotatie determinat de functia f sau corpul obtinut prin rotirea subgraficului
functiei f n jurul axei Ox. Vom numi multime cilindrica elementraa orice multime care
se obtine prin rotirea subgraficului unei functii constant pe portiuni n jurul axei Ox.
Definitia 36. Fie f : [a, b] R+ si Cf corpul de rotatie determinat de functia f . Corpul
Cf are volum daca exista doua siruri (En ), (Fn ) de multimi cilindrice elementare astfel
ncat:
i) En Cf Fn , n R
ii) lim volEn = lim volFn
n

acest caz volumul lui Cf se defineste prin

In
volCf = lim volEn = lim Fn
n

124

4.6. APLICAT
II ALE INTEGRALEI DEFINITE

Observatia 34. i) Definitia volumului corpului de rotatie Cf nu depinde de sirurile (En )

si (Fn );

ii) Exista functii ale caror

( corpuri de rotatie nu au volum. In acest sens fie functia:
1, x [0, 1] Q
f (x) : [0, 1] R =
0, x [0, 1]\Q
Teorema 45. Daca f : [a, b] R este continua, atunci corpul de rotatie Cf determinat
de f are volum si
Z b
volCf =
f 2 (x)dx
a

Lungimea arcului unei functii

Fie f : [a, b] R si D([a, b]), = (a = x0 < x1 < x2 < ... < xn = b)
Definitia 37. Se numeste linie poligonala asociata lui f si functia
f : [a, b] R, f (x) = f (xk1 )+

f (xk ) f (xk1 )
xk xk1

(xxk1 ), pentru x [xk1 , xk ], 1 k n

Observatia 35. Functia f se obtine pe fiecare interval [xk1 , xk ] scriind ecuatia dreptei
ce trece prin punctele din plan Ak1 (xk1 , f (xk1 )) si Ak (xk , f (xk )). Dinstanta dintre
punctele Ak1 si Ak este
d(Ak1 , Ak ) =
si prin definitie (f ) =
gonale f .

Pn

k=1

p
(xk xk1 )2 + (f (xk ) f (xk1 ))2

d(Ak1 , Ak ) se numeste lungimea graficului functiei poli-

Definitia 38. Graficul unei functii continue F : [a, b] R are lungimea finita daca
acest caz numarul real pozitiv (f ) =
multimea {(f ) : D([a, b])} este marginita. In
sup{(f ) : D([a, b])} se numeste lungimea graficului functiei f .
Teorema 46. Daca functia f : [a, b] R este derivabila cu derivata continua, atunci
graficul lui f are lungimea finita si
Z bp
(f ) =
1 + (f 0 (x))2 dx
a

4.6.1

Aria suprafetelor de rotatie

p
Definitia 39. Fie functia f : [a, b] R. Multimea Sf = {(x, y, z) R3 : y 2 + z 2 =
f (x), x [a, b]} se numeste suprafata de rotatie determinata de functia f obtinuta prin
125

4.7. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE

rotirea graficului functiei f n jurul axei Ox

Fie = (a = x0 < x1 < ... < xn = b) D([a, b]). Fie S(f ) suprafata de rotatie
determinata de functia f . Aria laterala a trunchiului de con Tk de raze f (xk1 ), f (xk ) si
generatoare Ak1 Ak este
(f (xk1 ) + f (xk ))d(Ak1 , Ak )
si atunci aria laterala a suprafetei S(f ) este
n
X
p
A(f ) =
(f (xk1 ) + f (xk )) (xk xk1 )2 + (f (xk ) f (xk1 ))2
k=1

Definitia 40. Fie functia continua f : [a, b] R. Suprafata de rotatie S(f ) are arie
daca (n ) D([a, b]) cu k k 0 sirul (A(f )) este convergent n
In acest caz numarul real pozitiv A(f ) = lim (A(fn )) se numeste aria laterala a
n
suprafetei de rotatie S(f ). Daca f : [a, b] R+ este derivabila cu derivata continua, se
arata ca suprafata de rotatie determinata de f are arie si
Z
A(f ) = 2

f (x)

p
1 + (f 0 (x))2

4.7

Probleme propuse spre rezolvare

R1

(1 x2 )n dx,n R. Sa se arate ca In este convergent si lim In = 0. Sa se

n

calculeze lim nIn .

1. Fie In =

x4

x2

2. Interiorul elipsei de ecuatie +y = 1 este despartit de hiperbola de ecuatie y 2 = 1

4
2
n trei regiuni. Sa se calculeze aria fiecareia dintre ele.
3. Sa se calculeze volumul corpului de rotatie determinat de functiile:
a) f : [a, b] R, f (x) = ex + ex ;
q
b) f : [a, b] R, f (x) = (xa)(xb)
, a > 0.
x
4. Sa se calculeze lungimile graficelor urmatoarelor functii:
a) f : [0, 12 ] R, f (x) = ln(1 x2 );
126

4.7. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE

b) f : [0, 1] R, f (x) = e2x .
5. Sa se calculeze ariile suprafetelor de rotatie determinate de functiile:
a) f : [0, 2 ] R, f (x) = cos x;
b) f : [0, 1] R, f (x) =

x
4

1 x2 .

6. Sa se calculeze valoarea aproximativa pentru 4 260 si sa se evalueze eroarea comisa.

Indicatie. Se noteaza f (x) = 4 x si se scrie polinomul lui Taylor de ordinul al doilea.

127

Bibliografie
[1] Marcel Rosculet: Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1979
[2] Gh, Dumitreasa, V. Postolica, V. T
ifui, Piatra Neamt,1992
[3] R. Cristescu: Matematici generale, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti,1967
[4] Lia Arama, Teodor Morozan:Probleme de calcul diferential si integral, Ed. Tehnica,
Bucuresti,1978
[5] Gh. Siretchi:Calcul diferential si integral,Ed. Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti,1985
[6] E. Popa:Analiza I:calcul diferential si integral pentru functii de o variabila reala,Iasi,
2013
[7] A. Precupanu:Analiza matematica

128

BIBLIOGRAFIE

Lista de simboluri
N-Multimea numerelor naturale
N -Multimea numerelor naturale fara zero
Z-Multimea numerelor ntregi
Q-Multimea numerelor rationale
R-Multimea numerelor reale
R -Multimea numerelor reale fara zero
R+ -Multimea numerelor reale pozitive
k k-Norma diviziunii

129