Caracterul ?

i cauzele cruciadelor
Aspectul religios consta n faptul ca aceste expedi?ii au fost nso?ite, la nceput, d
e o ideologie cre?tina. Proclamate ca "razboaie sfinte", ele au fost organizate n
numele eliberarii a?a numitelor "locuri sfinte", n principal Ierusalimul ?i mprej
urimile sale, de sub domina?ia musulmana. Caracterul religios al cruciadelor exp
lica de ce conducerea lor a revenit papalita?ii al carei rol, pe plan interna?io
nal, se afirma n secolul al XI-lea.
Orientul Apropiat, cuprinznd Bizan?ul, Siria, Palestina, Egiptul, fiind mai dezvo
ltat din punct de vedere economic ?i cultural dect Occidentul, exercita, la sfr?it
ul secolului al XI-lea, o puternica atrac?ie asupra claselor sociale din apusul
Europei, care la acea data trecea printr-o perioada de criza ca urmare a ncheieri
i procesului de aservire a ?aranimii, a cre?terii puterii principilor, a institu
irii ordinelor cavalere?ti, a sporului demografic, precum ?i a unor factori natu
rali: inunda?ii, seceta, foamete, molime etc. Anarhia politica aducea prejudicii
att economiei domaniale, pe cale de a se dezvolta, ct ?i celei ora?ene?ti.
Canalizarea spiritului razboinic al cavalerilor n afara Europei, aparea tuturor o
solu?ie fericita. La ideea de cruciada au aderat repede ?i ora?enii, care ntreza
reau posibilitatea unor noi pie?e de desfacere ?i aprovizionare. Participarea ma
siva a ?aranimii la cruciade se explica, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe
de alta parte, prin spiritul de colectivitate ?i solidaritate foarte puternic n
Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosin?a n timpul cruciadelor copiilor. Principii s
-au alaturat ?i ei cruciadelor deoarece nu puteau ramne n afara unei lupte care le
ar fi adus noi stapniri, prestigiu ?i glorie, dar, de la nceput, ntre idealul nobi
liar ?i cel popular a existat o prapastie.
Posibilitatea unor ac?iuni militare n rasarit ?i a unor deplasari de mase a fost
creata de nsa?i situa?ia politica din Orientul Apropiat. n a doua jumatate a secol
ului al XI-lea, turcii selgiucizi, dupa ce au cucerit Bagdadul n 1055, au naintat n
Asia Mica, n Siria ?i Palestina, pe atunci stapnite de Califul din Egipt, iar n an
ul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc ?i a celor tre
i sultanate, Cappadocia, Rum ?i Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizan
?, ntr un moment n care cumanii, pecenegii, maghiarii ?i normanzii atacau imperiul
. n aceasta situa?ie mpara?ii bizantini au fost nevoi?i, n mai multe rnduri, sa cear
a ajutor militar n Occident. A?a s-a nascut ini?iativa papalita?ii de a organiza
expedi?ii n urma carora scaunul apostolic ?i-ar fi marit sfera de influen?a, mai n
ti prin nlaturarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolica ?i ortodoxa
, apoi, prin raspndirea catolicismului n noi regiuni. n conciliile de la Piacenza ?
i Clermont din 1095, apelul de cruciada a fost lansat de catre papa Urban al IIlea.
Cruciada I (1096-1099)[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Prima cruciada.
Raimond IV
Robert Curthose
Godfrey de Boillon
Bohemond I
Conciliul de la Clermont
Cruciada saracilor

Drumul primei cruciade

Cei patru ?efi ai cruciadei: Godefroy de Bouillon, Boemund de Taranto, Raimond a
l IV-lea de Toulouse ?i Tancred de Taranto.
n Conciliul de la Clermont din 1095, n cadrul sinodului, Papa Urban al II-lea a an
un?at public cruciada pentru eliberarea ?arii Sfinte de sub ocupa?ia musulmanilo
r, declarnd "nimicirea du?manilor cre?tinita?ii ?i iertarea eterna a pacatelor pe
ntru cei care vor lupta sub semnul crucii". Raspunsul a fost pozitiv, iar papa l
e-a spus episcopilor sa se ntoarca n eparhiile lor ?i sa ob?ina sus?inere pentru c
ruciada pe fondul slabirii puterii selgiucizilor din orient. Fiecare grup de cre
?tini trebuia sa se supuna seniorului local ?i sa se autofinan?eze. Grupurile tr
ebuiau sa se mobilizeze n august 1096 ?i sa porneasca spre Constantinopol, unde a
veau sa se alature armatei gigantice a Bizan?ului, sa-i izgoneasca pe turcii sel
giucizi din Asia Mica ?i sa nainteze spre sud prin Siria pna la Ierusalim. Cavaler
i ?i oameni de rnd, ?arani ?i me?te?ugari, chiar ?i ho?i ?i calugari , au pornit
la drum, condu?i de Petru Eremitul ?i Walter cel Sarac. Cea mai mare parte dintr
e ei n-au ajuns niciodata n Palestina fiind uci?i, iar ceilal?i au devenit hoarde
de salbatici ?i flamnzi. Patru armate mari de crucia?i s-au format ?i au ajuns pn
a la Constantinopol pe rute diferite. Primul care a sosit, n decembrie 1096, a fo
st grupul din Lorena, din Fran?a de Nord ?i Germania, condus de Godefroy de Boui
llon. Al doilea sosit a fost un contigent de normanzi din sudul Italiei, condus
de catre ducele Boemund de Taranto ?i contele Tancret. Un al treilea grup a ajun
s din sudul Fran?ei sub contele Raimond al IV-lea de Toulouse. Cel de-al patrule
a era compus din francezi, normanzi ?i englezi sub comanda ducelui Hugh de Verma
ndoi, a lui Robert Curthose de Normandia ?i a lui Stephen de Blois, sosind n mai
1097. Cnd au ajuns la Constantinopol, liderii crucia?ilor au fost supu?i presiuni
lor de catre mparatul Alexios I Comnen pentru a fi de acord ca orice foste terito
rii bizantine sa-i revina lui. I-au nemul?umit pe crucia?i aceste revendicari ?i
au nceput sa-l banuiasca pe Alexius de motive oportuniste. Traversnd Asia Mica, c
rucia?ii s-au ndreptat spre Niceea, capitala turcilor anatolieni. Alexius a convi
ns garnizoana de acolo sa i se predea lui personal, ?i nu crucia?ilor, fapt care
a ntarit suspiciunile crucia?ilor n privin?a mparatului bizantin. Armata s-a diviz
at, diferite grupuri cucerind ora?ele Tarsos, Antiohia ?i dincolo de Eufrat-Edes
sa.Bohemund din Taranto se proclama print de Antiohia, iar Baudouin din Flandra
ataca orasul Edes (Urfa sau Osroen), de dincolo de Eufrat. Majoritatea obiective
lor crucia?ilor au cedat u?or n fa?a for?elor uria?e, prednsu-se nainte ca o armata
turceasca sa le vina n ajutor. Dupa Antiohia, crucia?ii s-au ndreptat spre Ierusa
lim.
Asediul Antiohiei (1097-1098).
Au ajuns n preajma Ierusalimului pe 7 iunie 1099, gasind ora?ul sub control musul
man ?i pazit de o garnizoana egipteana. Un alt grup de crucia?i a sosit de la Ge
nova cu ma?inariile de asediu necesare pentru atacul decisiv asupra zidurilor or
a?ului. Bine pregati?i, crucia?ii au asediat Ierusalimul cu o armata de 1300 de
calareti cavaleri ?i 12 000 de infanteri?ti crucia?i englezi, francezi ?i german
i condu?i de cavalerii nobili ca Raimond al IV-lea de Toulouse (Conte de Toulous
e, marchiz de Proven?a ?i conte de Tripoli), Tancred de Taranto( cavaler normand
,Principe de Galileea ?i regent al Antiohiei) , Robert al II-lea de Flandra, Rob
ert Curthose ?i Godefroy de Bouillon( Senior de Bouillon, Duce al Lotharingiei I
nferioare ?i viitor suveran al regatului Ierusalimului).
Cetatea era aparata de doar 400 de calare?i fatimizi , trupe musulmane ?i mercen
ari nubieni condu?i de guvernatorul fatimid Iftikhar ad-Dawla. Dupa ce cre?tinii
au navalit peste zidurile exterioare ?i au intrat n ora?, aproape to?i locuitori
i au fost uci?i n acea dupa-amiaza, n noaptea care a urmat ?i a doua zi diminea?a.
Musulmanii, evreii ?i chiar c?iva cre?tinii care mai erau n ora? au fost masacra?
i fara nicio deosebire. 70.000 de civili au fost macelari?i. Mul?i musulmani s-a
u refugiat n Moscheia Al-Aqsa, unde, n conformitate cu o nsemnare din Gesta, "...ma
celul a fost a?a de mare, ca oamenii no?tri se balaceau n snge pna la glezne..." Du

pa cum scria Raymond de Aguilers "...oamenii calareau n snge pna la genunchi ?i la

brida frielor." Tancred a cerut ca prada de razboi cartierul templului ?i a oferi
t aici protec?ie celor c?iva musulmani de aici, dar nu a putut mpiedica uciderea l
or de camarazii sai de arme. Atrocita?ile din timpul asediului Ierusalimului au
ramas o pata neagra n istoria cre?tinismului medieval. Justificarea oferita pentr
u masacrarea popula?iei ora?ului-sngele necredincio?ilor avea sa purifice Ora?ul
Sfnt.
Cucerirea Ierusalimului
Dupa masacru, Godfrey de Bouillon a fost numit Advocatus Sancti Sepulchri (Prote
ctor al Sfntului Mormnt) pe 22 iulie, el refuznd sa fie ncoronat rege n ora?ul n care
Cristos a purtat cununa de spini. Raymond a refuzat sa primeasca vreun titlu. Da
r victoria bataliei de la Ascalon le-a permis cre?tinilor sa fondeze Regatul Lat
in al Ierusalimului, Godfrey devenind doar suveran. Grosul armatei cruciate s-a n
tors acasa, lasndu-l pe Godfrey cu o mica for?a pentru a apara ora?ul. Crucia?ii
au ntemeiat patru regate latino-cre?tine n Palestina ?i Siria. Cruciadele au mai c
ontinuat inca doua secole de pe urma carora aprox sute de mii sau chiar milioane
de oameni ?i-au pierdut vie?ile. n mai pu?in de un an, Godfrey a fost succedat d
e fratele sau, Baldwin I, la conducerea Ierusalimului, primind titlul de rege. V
estea succesului primei cruciade s-a raspndit n ntreaga Europa, inspirnd pe mul?i sa
o reproduca. Cruciada nu a creat nsa un climat politic stabil n Orientul Mijlociu
. Noii regi ai Ierusalimului s-au aflat ntr-o continua stare defensiva , aparndu-?
i teritoriul contra raidurilor repetate ale sarazinilor. Lumea musulmana s-a uni
t sub conducerea lui Zanghi, stapnitorul Mosulului, iar n 1144, a recucerit Edessa
.
n urma cuceririlor facute, s-au creat mai multe forma?iuni politice, conform sist
emului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Anti
ohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile
de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, S
enioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin ?i altele. Organizarea
lor este cunoscuta din "A?ezamintele Ierusalimului", o culegere de norme juridic
e privind obliga?iile ?i drepturile clasei feudale, care reprezinta expresia cla
sica a ordinii feudale.
Pentru men?inerea ordinii n rndul popula?iei cucerite ?i pentru nlaturarea rascoale
lor s-au nfiin?at ordine militaro-calugare?ti: Ordinul Ioani?ilor ?i cel al Templ
ierilor, organizate la nceputul secolului al XII-lea de calugarii francezi ?i Ord
inul germanic al teutonilor, spre sfr?itul aceluia?i veac.
Cruciada a II-a (1147-1148)[modificare | modificare sursa]
Articol principal: Cruciada a doua.
Ludovic VII
Conrad III
Sfantul Bernand
A doua cruciada
Asediul Damascului
Turcii nu au renun?at la teritoriile pierdute. Capeteniile selgiucide, pe moment
, au pus capat rivalita?ilor dintre ele ?i unindu-se au nceput contraofensiva, aj
utate fiind de nemul?umirile din rndul popula?iei supuse, care se rascoala n mai m
ulte rnduri. Cele doua razboaie purtate, n anii 1144-1146, ntre crucia?i ?i selgiuc
izi au sfr?it cu recucerirea Edessei de catre musulmani. n 1145, papa a decretat C
ruciada a doua ca raspuns direct la pierderea Edessei. n luna martie 1146, unul d

intre calugarul Bernard de Clairvaux chema la razboi sfnt contra sarazinilor nu c

a sa-i converteasca pe ace?tia, pentru ca el credea n libertatea actului de credi
n?a, ci ca sa-i mpiedice de a face rau cre?tinilor Cruciada a atras mul?i recru?i
: regele Fran?ei, Ludovic al VII-lea al Fran?ei ?i mparatul romno-german, Conrad a
l III-lea al Germaniei. Conrad a plecat din Nurnberg n mai 1147, iar Ludovic l-a
urmat la o luna dupa aceea, nso?it de so?ia sa, Eleanor de Aquitania. Armata germ
ana a ajuns la Constantinopol, unde Conrad a primit sfaturi de la mparatul bizant
in, Manuel I Comnen. I-a spus lui Conrad sa mearga de-a lungul coastei Asiei Mic
i ?i sa trimita acasa pelerinii necombatan?i care l nso?eau. Conrad nu l-a asculta
t, ducnd pe toata lumea pe drumurile din interiorul Asiei Mici, unde au ramas far
a hrana ?i apa ?i au fost par?ial prin?i de catre turci. n octombrie 1147, la Dor
ylaeum, au fost masacra?i, iar Conrad a fost unul dintre pu?inii care au scapat
cu via?a. Rama?i?ele armatei germane s-au alaturat armatei franceze la Niceea ?i
au urmat lungul coastei anatoliene. Armata franceza era lipsita de disciplina ?
i s-a nfruntat cu turcii. Ludovic a decis sa divizeze armata, ducndu-?i curtea ?i
cavaleria pe mare, n Antiohia. Restul armatei s-a mpar?it ?i ea, fiind atacata de
turci. Doar jumatate din contingentul francez ini?ial a ajuns la Antiohia. n Anti
ohia, Ludovic a fost ntmpinat de prin?ul Raymond, care era unchiul lui Eleonor de
Aquitania, dar nu era dect cu c?iva ani mai n vrsta dect ea. Raymond i-a propus o exp
edi?ie comuna pentru a elibera Edessa. Din motive personale, Ludovic s-a dus spr
e sud, spre Ierusalim, avnd impresia ca Raymond avea o rela?ie incestuoasa cu Ele
onor ?i dorea sa-?i ndeparteze so?ia de el. Ludovic a ajuns n mai 1148, alaturndu-s
e lui Conrad, care a ajuns cu o luna mai devreme. Dupa ce s-au odihnit, Ludovic
?i Conrad au avut o ntrevedere cu regele Balduin, regele Ierusalimului. Au conven
it sa atace Damascul n iulie 1148, dovedindu-se o gre?eala catastrofala. Armata l
or uria?a s-a retras cinci zile mai trziu dupa ce au suferit pierderi teribile. L
iderii crucia?i s-au certat, s-au despar?it ?i au plecat acasa.
Cruciada a III-a (1189-1192)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a treia
Richard I
Friedrich I
Philip II
A treia cruciada
Saladin si Guy
Richard spre Jerusalem
Asediul Accrei
Batalia de la Arsuf
Dupa dezastrul din cea de-a doua cruciada, musulmanii s-au regrupat ?i ?i-au rez
olvat conflictele. Sub Nur, succesorul lui Zangi, fatimizii ?i-au extins teritor
iul . n 1169, fatimizii condu?i de succesorul sau, Saladin, au cucerit Egiptul. A
eliminat prezen?a cruciada din regiune ?i a invadat Regatul Ierusalimului n 1187
. n Batalia de la Hattin din Galileea, a zdrobit armata cruciata condusa de Guy d
e Lusignan. Dupa ce a cucerit castelele cruciate, pe 2 octombrie, Ierusalimul sa predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub minile crucia?ilor. Vestea succe
selor lui Saladin a ajuns n Europa ?i pe 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIIIlea a anun?at Cruciada a treia.
n ciuda pierderilor ?i gre?elilor ngrozitoare din cruciada precedenta, a existat u
n val mare de entuziasm. Cei mai puternici regi din Europa au preluat comanda cr

uciadei: Frederic I al Sfntului Imperiu Roman , Filip al II-lea al Fran?ei ?i Ric

hard Inima de Leu, regele Angliei. Armata germana ce cuprindea 30 000 de solda?i
a plecat spre Constantinopol n 1189. n 1190, au naintat n Anatolia, respingnd atacur
ile turcilor. Frederic s-a necat accidental ntr-un rau ?i armata a fost decimata d
e boli ?i foamete. Oamenii sai s-au hotart sa se ntoarca ?i doar 1000 dintre ei au
ajuns la Accra.
Regele Richard ?i regele Filip au plecat n 1190, calatorind mpreuna pna n Sicilia. S
-au certat majoritatea timpului. S-au despar?it, Filip plecnd pe mare spre Accra,
iar Richard s-a oprit n Cipru. n mai 1191, Richard s-a certat cu conducatorul loc
al ?i a cucerit insula. Crucia?ii au format o baza din care sa atace ?ara Sfnta.
Richard a continuat drumul spre Acra, unde a preluat conducerea asediului de pro
por?ii. A for?at predarea asedia?ilor. A impus prevederi, printre care plata une
i rascumparari ce a ntrziat sa apara. Astfel, Richard a ordonat masacrarea locuito
rilor ora?ului: 2000 de musulmani, femei, barba?i ?i copii.
Dupa Asediul Acrei (1189-1191), Richard ?i-a condus trupele spre sud, cu flota ns
o?indu-l de-a lungul coastei. A fost atacat de Saladin, dar a repurtat o victori
e n Batalia de la Arsuf din 1191. n batalie deschisa, Richard era decis sa-l nvinga
pe Saladin, dar nu a putut face fa?a strategiei pamntului prjolit a acestuia. Arm
ata a ramas fara provizii ?i n-a mai putut asedia Ierusalimul. Saladin a atacat
Jaffa n iulie 1192. Richard a sosit la timp pe mare. A urmat o batalie n care cele
doua armate erau egale. Richard a ob?inut victoria, primind supranumele de "Ini
ma de Leu". A ncheiat pace cu Saladin ?i, n cele din urma, Richard a parasit ?ara
Sfnta n octombrie 1192.
Cruciada a IV-a (1202-1204)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a patra
Thibaut
Baudouin
Louis Blois
A patra cruciada
PriseDeConstantinople1204PalmaLeJeune.JPG
Eugne Ferdinand Victor Delacroix 012.jpg
n 1199, Papa Inocen?iu al III-lea a chemat credincio?ii la lupta. Cavaleri cre?ti
ni din toata Europa urmau sa recucereasca Ierusalimul de la sarazini. Cruciada a
patra era condusa de contele Theobald al III-lea de Champagne , sus?inut de con
tele Balwin de Flandra ?i contele Ludovic I de Blois. Crucia?ii s-au adunat la V
ene?ia. Vene?ienii aveau sa transporte o for?a de 25 000 de solda?i n ?ara Sfnta,
trecnd prin Egipt. Vene?ia se a?tepta sa faca profit, sa primeasca cei 85 000 de
marci ?i jumatate din orice cuceriri comise de crucia?i. n loc sa debarce n Egipt
?i sa calatoreasca spre nord n Ierusalim, armata cruciata a debarcat la Constanti
nopol, traversnd Anatolia pe jos.
Vene?ienii au fost de acord sa sus?ina cruciada cu o condi?ie: sa cucereasca ora
?ul Zara de pe coasta Adriatica ?i sa-l predea Vene?iei. Zara era nsa o posesiune
a Regatului Ungariei, fiind cre?tin ?i cruciat. Papa a aflat ?i i-a amenin?at c
u excomunicarea pe to?i cei implica?i. Dar crucia?ii au cucerit Zara pe 24 noiem
brie 1202. Papa i-a excomunicat pe to?i. Dar s-a razgndit, cernd ca nicio alta fac
?iune cre?tina sa nu mai fie atacata.
n iunie 1203, crucia?ii au sosit la Bosfor lnga Constantinopol la bordul corabiilo
r vene?iene. Au debarcat ?i au facut tabara. Dupa un atac naval ?i terestru, au
cucerit Constantinopolul. Crucia?ii au cerut plata a 200 000 de marci ?i s-au re

tras a?teptndu-?i banii. n ianuarie 1204, nobilii bizantini au ridicat obiec?ii la

suma colosala ?i s-a ajuns la un asediu scurt n aprilie 1204. Crucia?ii au recuc
erit capitala bizantina ?i l-au jefuit cu violen?a. Vene?ienii au fondat Imperiu
l Latin de Constantinopol , care a existat timp de 60 de ani.
Cruciada a V-a (1217-1221)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a cincea
Andrei II
Asediul orasului Damiate
Papa Honoriu al III-lea, l nsarcina pe arhiepiscopul Acrei, Jacques de Vitry sa pr
opovaduiasca razboiul sfnt n Siria ?i Palestina. n statele cruciate care mai ramasese
ra domneau acum principiile legilor numite A?ezamintele Ierusalimului. Conform a
cestora exista domnia deplina a baronilor ?i existau rela?iile sociale de tip fe
udal.
La aceasta cruciada pornira spre Acra, locul de ntlnire al crucia?ilor, o serie de
feudali: ducele Leopold al VI-lea de Austria, regele Andrei al II-lea al Ungari
ei. Au mai participat nobili ?i simpli pelerini din Germania, precum ?i baronii
din statele cruciate. La sfr?itul lui octombrie 1217 se ?inu un mare consiliu de
razboi la Acra.
Armatele cruciate, care numarau 2000 de cavaleri, cteva mii de solda?i calari, ci
rca 20000 de pede?tri ?i numeroase trupe neregulate, pornira la atac. Sultanul E
giptului Malik al-Adil ?tia ca atacul se rezuma la o cavalcada a feudalilor, iar
ntreaga expedi?ie a crucia?ilor la limitele unui pelerinaj armat. Malik al-Adil
se ndrepta spre Damasc, apoi trimise trupe de ntarire la Ierusalim. Regele Ungarie
i mbolnavindu-se, se ntoarse acasa n anul 1218.
Jean de Brienne, regele Acrei, se gndi sa se foloseasca de flotele europene pentr
u a cuceri Alexandria ?i Damietta. Dupa el, cheile Ierusalimului se gaseau la Ca
iro, deci trebuia nfrnt sultanul Egiptului, Malik al-Adil. Ora?ul Damietta cazu, i
ar Malik al-Adil muri n 31 august 1218. Noul sultan al Egiptului, Malin al-Kamil,
ncerca sa reia ofensiva pentru a despresura Damietta, dar luptatorii lui fura nvi
n?i n lupta din 9 octombrie 1218.
Viceregele Damascului, Al-Muazzam, fratele lui Malin al-Kamil, porunci sa se dis
truga toate zidurile de aparare ale Ierusalimului. Darmarea ncepu la 19 martie 121
9. Al-Muazzam avea convingerea ca n curnd musulmanii vor fi constrn?i sa predea Ier
usalimul n schimbul pozi?iilor ocupate de crucia?i n Egipt. El socotea ca e mai bi
ne sa predea un ora? pustiu ?i ruinat, dect un loc ntarit.
Leopold al VI-lea, ducele de Austria, se rentoarse n Europa. Malin al-Kamil, sulta
nul Egiptului, propuse crucia?ilor ca ace?tia sa ridice asediul Damiettei n schim
bul restituirii Ierusalimului. Legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano, det
ermina consiliul de decizie sa respinga propunerile sultanului Malin al-Kamil.
Crucia?ii pede?tri pornira la asaltul Damiettei, dar Malin al-Kamil ?i garnizoan
a din ora? i respinsera. Crucia?ii, ntari?i cu noi for?e sosite din Europa, asalta
ra Damietta pe care o cucerira la 5 noiembrie 1219. Crucia?ii aveau de gnd sa fac
a din Damietta un centru de rezisten?a asemanator Acrei.
Eyubizii (popula?ia araba din Egipt) pornira sa salveze Egiptul n 1220. Din prici
na nen?elegerilor cu legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano nobil spaniol,
regele Acrei, Jean de Brienne, parasise conducerea cruciadei lasnd-o numai n seama
legatului papal. Delega?ii eyubizilor propuneau sa se faca un schimb ntre Damiet
ta ?i regatul Ierusalimului. Nobilul spaniol respinse din nou propunerea facuta.
El hotar sa se porneasca cu toate for?ele la cucerirea ora?ului Cairo. Regele Je
an de Brienne, care se retrasese la Acra, se razgndi ?i facu cale ntoarsa, debarcnd

la Damietta la 7 iulie 1221.

Sultanul Malin al-Kamil mai facu o ultima propunere crucia?ilor de a le restitui
regatul Ierusalimului, cu condi?ia ca ei sa paraseasca Egiptul. Legatul papal r
efuza din nou oferta sultanului. Cardinalul Pelagius de Albano dadu ordinul de p
lecare spre Cairo, iar Jean de Brienne se supuse, ca sa nu fie considerat tradat
or.
Malin al-Kamil se ferea sa dea vreo batalie nainte de a primi ajutoare ?i ncearca
o noua conciliere dar legatul papal refuza orice n?elegere. n timp ce crucia?ii ur
cau pe Nil, Malin al-Kamil porunce?te ruperea digurilor, astfel crucia?ii sunt p
ar?ial neca?i iar trupele egiptene le taiasera astfel drumul. Pentru crucia?i, ba
talia era pierduta.
La 7 septembrie 1221, Damietta fu predata fo?tilor ei stapni. Crucia?ii se mbarca,
o parte pentru Europa, o parte pentru Rasarit, ntorcndu-se la locurile cucerite d
e ei n vremea primei cruciade. Pacea ncheiata acum va fi men?inuta timp de opt ani
: 1221-1229.
La Acra, Tripoli ?i Antiochia baronii ?i conducatorii se lupta mai departe ntre e
i pentru putere ?i interese marunte.
Cruciada a VI-a (1228-1229)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a ?asea
Frederick II (HRE).jpg
Al-Kamil si Frederick II
mparatul romano-german Frederic al II-lea nu a sus?inut Cruciada a V-a din motive
interne, de?i a jurat sa o faca. S-a casatorit cu fiica de 13 ani a regelui Ioa
n al Ierusalimului ?i apoi s-a grabit sa se declare rege al Ierusalimului, uitnd
ca socrul sau era nca n via?a. Papa era suparat pe mparat pentru ca nu ?i-a ndeplini
t juramntul de a merge n ?ara Sfnta. n august 1227, Frederic a pornit spre ?ara Sfnta
, dar dupa cteva zile a dat ordin flotei sa se ntoarca n port pentru ca nu se sim?e
a bine. Papa s-a nfuriat ?i l-a excomunicat.
n iunie 1228, Frederic al II-lea a pornit din nou, ajungnd la destina?ie, la Accra
. Majoritatea crucia?ilor au refuzat sa se supuna ordinelor sale deoarece era ex
comunicat. Frederic s-a dovedit a fi un bun negociator ?i a resuit sa-l convinga
pe sultanul Al-Kamil al sarazinilor sa le redea cre?tinilor principalele locuri
sfinte ale cre?tinilor: Betleem, Nazaret ?i Ierusalim. A negociat un coridor de
trecere prin care pelerinii sa poata ajunga la Ierusalim de pe coasta, precum ?
i o pace de 10 ani.
Prin diploma?ie, Frederic a realizat mai mult dect oricare cruciada de pna atunci.
?i-a ndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a ncoronat ca rege pe 18
februarie 1229. nsa nca era excomunicat ?i evitat de clerici ?i de ceilal?i regi.
Papa chiar a ordonat o cruciada mpotriva mparatului, confiscandu-i domeniile din
sudul Italiei. Frederic a plecat din ?ara Sfnta, a ajuns n Italia n mai 1229, a nfrnt
trupele papale ?i ?i-a recuperat teritoriile. n trei luni a facut pace cu papa.
Cruciada a VII-a (1248-1250)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a ?aptea
Saint Louis IX by El Greco.jpg
A saptea cruciada
La 20 de ani de la cruciada diplomatica a lui Frederic al I-lea, cea de-a ?aptea
cruciada a fost organizata ?i finan?ata de regele Fran?ei, Ludovic al IX-lea, ca
raspuns pentru recucerirea Ierusalimului de catre sarazini n 1244. Ludovic a pet
recut patru ani planuind ?i pregatind expedi?ia care a nceput n august 1248. Armat
a cruciata a debarcat n Cipru, unde a iernat ?i a facut alte pregatiri. Planul er

a sa debarce n Egipt , unde sa-?i cladeasca o baza ?i sa traverseze Sinaiul catre

Ierusalim.
Debarcarea n Egipt, pe 5 iunie 1249, a avut succes, iar Damietta a cazut a doua z
i. Urmatoarea mi?care a fost atacul asupra ora?ului Mansurah, ce s-a dovedit a f
i catastrofala pentru rege ?i armata sa. Cetatea se gasea pe malul unuia dintre
bra?ele Deltei Nilului, iar sarazinii pe malul opus. Crucia?ii au ncercat sa cons
truiasca un drum din pietri?, dar au fost bombarda?i cu foc grecesc.
Cavaleria a trecut printr-un vad ?i a patruns n ora?ul Mansurah fiind nimicita n l
abirintul de stradu?e. Ludovic a ordonat retragerea, ?i apoi a fost luat prizoni
er. Sarazinii au cerut o rascumparare colosala, fiind platita imediat. Damietta
a fost restituita imediat egiptenilor, iar crucia?ii au plecat nfrn?i. Ludovic a m
ers n ?ara Sfnta, unde a petrecut patru ani organiznd apararea regatului Ierusalimu
lui nainte de a se ntoarce n Fran?a n 1254.
Cruciada a VIII-a (1270)[modificare | modificare sursa]
articol principal Cruciada a opta
Moartea lui Ludovic
Asediul Accrei din 1291
Raspunsul la apelul papii referitor la o noua cruciada l da Ludovic al IX-lea, re
gele Fran?ei, protagonistul celei de-a ?aptea cruciade. ntr-o adunare solemna, la
24 martie 1268, regele ?i anun?a hotarrea de a mai conduce o cruciada.
La 1 iulie 1270, vasele cu crucia?i pornesc spre Siria, dar corabiile ?i schimba
ruta spre Tunisia. n Tunisia puterea o de?inea dinastia berbera a hafsidilor, mon
arh fiind emirul Abu Abd Allah. Schimbarea destina?iei s-a explicat prin politica
personala a lui Carol d Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului di
n Tunisia ca oferise azil celor fugi?i din Sicilia ?i ca dinastia hafsida nu voi
a sa mai plateasca tributul pe care-l varsa mai nainte fostei dinastii (de Hohens
tauffen) din Sicilia. Deci, n loc sa ajunga la Acra, care ?i traia ultimele ceasur
i, crucia?ii au ajuns n Tunisia unde nu cautau dect noi cuceriri ?i jafuri. Baibar
s, sultanul mameluc al Egiptului ofera ajutor emirului Tunisiei. Dar regele Fran
?ei, Ludovic al IX-lea, moare n lupta dupa ce a izbucnit o epidemie, iar pu?inii
crucia?i rama?i n via?a s-au ntors n Fran?a. Pe patul de moarte a ?optit: "Oh Ierus
alim, Ierusalim".
Cu aceasta ultima ncercare a?a-numitele "cruciade clasice" au luat sfr?it. Rnd pe rn
d statele din Orient au fost recucerite de musulmani. n 1268 a fost recucerita An
tiohia, n anul 1289 Tripoli, iar n anul 1291, dupa un asediu violent Acra, ultimul
centru de rezisten?a al crucia?ilor. Doar regatul Ciprului a ramas n mna "latinil
or" mai multa vreme, el fiind cucerit de Imperiul Otoman abia n 1571.
Urmarile cruciadelor[modificare | modificare sursa]
Cruciadele au avut consecin?e negative ?i pozitive, cele negative decurgnd din di
strugerile de bunuri ?i masacrele ce aveau loc n timpul razboaielor, din exploata
rea popula?iei supuse, cele pozitive constnd n contactul dintre doua civiliza?ii,
care s-au influen?at reciproc.
Statele cre?tine formate, de?i au avut un caracter efemer, au contribuit ca timp
de doua sute de ani, zeci de mii de crucia?i sa se deplaseze n Orientul Apropiat
?i, o data cu ei, au patruns ?i moravurile apusene, pe care clasa dominanta din
Orient le-a adoptat. La rndul lor, feudalii apuseni au mprumutat forme ale rafina
mentului ?i luxului oriental, pe care le-au adus apoi n Europa.
Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legaturilor dintre Orient ?i Occident. R
ela?iile comerciale ale Europei apusene cu orientul s-au accentuat, fapt de care
au profitat ora?ele, mai ales cele din Italia ?i sudul Fran?ei. n veacul al XIII

-lea, Vene?ia ?i Genova faceau comer? cu Orientul prin porturile Siriei ?i Egipt
ului. Ele aduceau marfuri din Orientul musulman ?i, indirect, din China, insulel
e Sonde din Indonezia, din India. Vene?ia ?i Genova au nfiin?at factorii comercia
le la Caffa ?i la Tana, de unde faceau nego? cu Rusia ?i Polonia, astfel ca n per
ioada amintita se poate vorbi de o suprema?ie maritima ?i comerciala a celor dou
a ora?e n ntreg bazinul Mediteranei. Prin mijlocirea ora?elor s-au raspndit unele p
rocedee orientale n domeniul industriei textile ?i al prelucrarii metalelor. n Eur
opa s-au introdus unele culturi noi ca: orezul, pepenele, caisul, lamiul.
Din punct de vedere politic, cruciadele au nlesnit, n Europa apuseana, procesul de
centralizare ?i de afirmare a regalita?ii, ca urmare a slabirii unei par?i a no
bilimii ?i a ?tirbirii adusa autorita?ii papale.
Pentru ?aranime expedi?iile n Orient au nsemnat o sporire a obliga?iilor, pentru a
acoperi cheltuielile ce le faceau nobilii. Dar, n acela?i timp, ele au stimulat
procesul de eliberare a ?aranilor din ?erbie, eliberarea prin rascumparare fiind
?i ea o sursa de venit. Aceea?i nevoie de bani a facut ca nobilii sa cedeze pre
siunii ora?elor de a-?i rascumpara libertatea.
Cultura a fost ?i ea influen?ata de cruciade. Din cea de-a doua jumatate a secol
ului al XII-lea, se pun bazele orientalisticii. Cunoa?terea Orientului a dat gndi
rii filosofice, ncepnd cu Raymond Lulle ?i Toma d'Aquino un nou impuls ?i o noua o
rientare. Cruciadele au dus la mboga?irea literaturii europene cu noi teme ?i la
dezvoltarea ei n limba materna. Arhitectura din secolele XIII-XIV, mai ales n Ital
ia, se resimte de influen?ele orientale, tot a?a cum n Siria ?i Palestina stilul
renan ?i romanic din nordul Fran?ei au lasat vestigii (castelele , Kerak, Ibelin
, mnastirea de lnga Bethleem).
Bibliografie[modificare | modificare sursa]
Gramada, Ilie - Crdele, Editura ?tiin?ifica, Bucure?ti, 1961
Michelet, Jules - Istoria Fran?ei, Ed. Biblioteca pentru to?i Bucure?ti, 1973
Madaule, Jacques - Histoire de France, Editions Gallimard Paris, 1943
Bibliografie suplimentara[modificare | modificare sursa]
Asbridge, Thomas, The Crusades: The Authoritative History of the War for the Hol
y Land
Madden, Thomas F. The New Concise History of the Crusades
Vezi ?i[modificare | modificare sursa]
Cruciadele Nordice
Cruciadele
Legaturi externe[modificare | modificare sursa]
en The Crusades
en Middle-Ages.org.uk
Cruciadele
Cruciade pagne, 10 martie 2010, Revista Magazin
Cruciada sau Comer?? Banii mai presus de religie n timpul Cruciadelor, Septembrie
2011, Andreea Lup?or, Historia
Razboinici in numele Crucii, 24 octombrie 2009, Marc Ulieriu, Descopera
Cruciadele, de la legendele cavalere?ti, la realita?ile meschine ale Evului Medi
u, 8 aprilie 2013, Ciprian Plaia?u, Adevarul - articol Historia
Politica Crucii , n frescele de la Arezzo ?i Patrau?i, 10 septembrie 2008, Diac. Pro
f. Dr. Vasile M. Demciuc, Ziarul Lumina
Cruciadele - expresie a violentei interreligioase, 5 februarie 2008, Asist. Dr.
Marius Telea, CrestinOrtodox.ro