Capitolul I

Ce este filozfia dreptului?

Filozofia dreptului este o explicatie data lumii in ansamblu , in deosebi a dreptului.
Prin filozofia dreptului intelegand cele trei ramuri ale ei:
- ontologia - probleme privind existenta omului
- exiologia dezvolta probleme privind valorile generale ale omenirii
- gnoseologia ramura filozofiei care incearca sa explice cunoasterea
Notiunea de Filozofia dreptului apare pentru prima data in 1821, in lucrarea lui Hegel,
Principiile filozofiei dreptului, iar termenul il foloseste in 1797 Fichte.
In esenta filozofia dreptului este:
- o perspectiva a cunoasterii umane care pune in centru viata juridica partti
notiunii de dreptate
- abordeaza fundamentele dreptului
- ierarhizeaza valorile dreptului, incercand sa raspunda la intrebarea utilitatea si
finalitatea dreptului
Chelsen in teoria pura a dreptului 1962, isi propune sa gaseasca raspunsul la
intrebarea fundamentala Ce norme de drept trebuie elaborate pentru reglementarea
vietii sociale
Scopul filozofiei dreptului:
Este acela care- si propune descoperirea, descifrarea principiilor justitiei, principii
izvorate din valorile umane promovate in societate in decursul timpului.
Sectiunile filozofiei dreptului:
1. Ontologia juridica:
- existenta institutiilor juridice, a principiilor juridice, in aceasta sectiune vorbim
despre dreptate, realitate juridica, cauzabilitate, practica juridica.
Aristotel numea ontologia juridica ca fiind filozofie prima. Ulterior ontologia fiind
denumita metafizica o metoda de cunoastere in filozofie care nesocoteste, ignora
ideea de miscare/ transformare/ autotransformare.
Metafizica absolutizeaza numai anumite elemente ale unui fenomen, vede doar
stabilitatea fenomenului, u si miscarea, subliniaza limitele/ granitele ale unui lucru, nu
si conexiunile lui.
Se spune ca un individ are gandire metafizica cand gandeste lucrul in
individualitatea/ singuratatea sa, cu putine elemente specifice.
Astazi ontologia a reusit sa sublinieze structura tot mai complexa a realitatii juridice,
apoi situarea dreptului in contextul practicii sociale, ca fiind numai una din actiunle
comunitatii/ societatii care guverneaza practica omului.
2. Gnoseologia juridica:
In centrul ei sta problema cunoasterii adevarului judiciar, a adevaratlui stablit in
practica judiciara.
Gnoseologia juridica incearca sa raspunda la probleme cum ar fi cunoastere juridica
si elaborarea normelor de drept, rolul observatiei in cunoasterea juridica si a ratiunii
si implicat in elaborarea normelor de drept.
3. Axiologia juridica:
Axia valoare, logos stiinta teoria generala a valorilor din lumea juridica - valori
precum dreptate =, justitie, echitate, adevar juridic, drepturile omului.
De observat legatura existenta intre aceste valori cu valori din domeniul eticii, culturii,
civilizatiei, a politicii etc.
Fiecare societate, fiecare forma de guvernamant are propria tabla de valori. Valorile
fiecarei societati sunt fixate/ corespund idealurilor optiunilor politice dominante.

4. Practica juridica:
Praxiologia juridica- este ramura a filoxofiei dreptului care pune in centrul sau
actiunea omului in sfera juridica. Importanta acestui palier a filozofiei dreptului este
subliniata si de eforturile din aceste zile privind identificarea criteriilor in masura sa
asigure eficienta maxima a praxiologiei juridice.
5. Deontologia juridica:
Vizeaza stricy domeniul vietii juridice fiind o sfera/ un palier nou in cadrul filozofiei
dreptului. Deon (deontos)- ce trebuie facut, ce se cade sa fie facut. Acest palier
este la granita intre stintele juridice, etica, logica. In esenta sa deontologia juridica
stabileste obligatii morale cele mai generale pentru cele doua categoriide persoane
aflate in sfera juridica: persoanele care desfasoara activitate in sfera juridicului
(teoreticienii/ practicienii), si intre persoanele care beneficiaza de actul de justitie.
Ambelor categorii le revin obligatii morale, obligatii acceptate in egala masura de
practicienii/ beneficiarii dreptului.
Functiile filozofiei dreptului
-de cunoastere/ intelegere a ceea ce este esential/ fundamental/ universal in
domeniul dreptului De accea se impune pentru un jurist aprofundarea stiintelor
juridice particulare.
Metode de cunoastere- observatia, experimentul, comparatia, demonstratia. Un rol
esential in cunoasterea fenomenului juridic il are insusirea limbajului proprie.
- de evaluare si previziune Urmareste formularea anumitor judecati de valoare,
stabilirea unor ierarhii a valorilor juridice si stabilirea de actiuni concrete pentru
stabilirea/perfectionarea justitiei.
- functie practica Filozofia dreptului prin sisemul de valori consacrat ajuta/ contribuie
la identificarea deciziilor corecte in materie de drept in prevenirea erorilor judiciare.
Nevoia de regandire a universului juridic:
Nevoile protejate/ aparate de oricare sistem de drept a avut/ are / si va avea
intotdeauna contestatori.
Cand contestatarii legii a dreptului sunt numerosi apar, se inmultesc
comportamentele deviante, de aceea se pun intrebari precum- care sunt principile de
drept?, care sunt cele mai bune valori juridice ce trebuie aparate?, in ce consta
finalitatea dreptului raportat la conditia umana?
La nivel planetar intotdeauna se nasc asemenea intrebari , apar contestatarii in
societatea umana in statele ce parcurg profunde transformari economice, sociale, si
politice.
De actualitate , rolul Curtii Cinstitutionale, a institutiei de drept in mecanismul aplicarii
legii. Sunt doua situatii:
- juristul aplica litera legii- aplicarea stricto sensu de unde solutii rigide, pericolul
aparitiei erorii judiciare.
- In spiritul legii- interpretare care poate duce la erori judiciare
Filozofia dreptului are in aceasta batalie rolul de a gasi raspunsuri adecvate valorilor
promovate de societate la un moment dat.
Capitolul II
Filozofia din antichitatea timpurie asupra statului si dreptului
Primele actiuni de normare a activitatilor/ primele reglemetari privind conduita
omenirii apar in antichitate.

Ordinea juridica in aceste state antice a asezat in fruntea valorilor pe despot, rege,
imparat. Conducerea societatii incredintata acestuia avea drept fundament vointa
divina.
Vointa divina era izvorul normelor juridice/ regulilor/ reglementarilor juridice in viata
social economica. Dreptul exista datorita religiei/ credintei in divinitate. Regele/
despotul avea doua instrumente la indemana pentru elaborarea regulilor de conduita
- religia
- pedeapsa- stbailita de religie , cunoaste o apreciere deosebita
Egiptul antic:
Mileniul 4 ien.
Este primul stat sclavagist din istoria omenirii. Faonul/ despotul reprezenta statul/
puterea statului. Ordinea de drept era izvorata din puterea divina, respectarea legii
era considerata ca singura cale de acces taramul divin, cetatea divina. Numai in
cetatea divina exista ordine, perfectiune Preotii indemnau oamenii sa se
multumeasca cu ordinea divina imperfecta pentru ca va dovedi adevarata ordine
perfecta.
Ganditorii epocii raman in filozofie prin faptul ca s-au indoit. Au pus semnul intrebarii
spus de preoti privind dreptatea/ adevarul. Concluzia lor omul trebuie sa-si aleaga
un singur drum in viata tinand cont de vorbele preotilor dar si de indoiala spuselor
acestora.
Babilonul antic (intre Tigru si Eufrate/ actualul Irak)
Ramane in drept prin regele Hamurabi codul lui de legi. Sunt prezentate norme de
conduita , codul de legi fiind (spune Hamurabi) primit de la zeul soarelui si luminii
(Samos). Originea regulilor de conduita in zei de aceea este in afara oricarei
indoieli valoarea normativa a codului.
Inteleptii timpului respectarea legii nu-i fereste pe oamenii de nenorociri vezi
erorile judiciare- si apoi regulile judiciare instituite in cod nu sunt piedici in aprecierea
oamenilor abil in a ucide, jefui, supune pe cei slabi. Ideea este azi de actualitate si
respectand legea asistam la abuzuri in aplicarea ei.
India antica:
Legile lui Manu in India au existat doua filozofii, una filozofia brahmanismului, a
subliniat rolul esential a divinitatii in formarea si structura societatii indiene. In fruntea
societatii regale se considera divinitatea formal umana. Societatea impartita in cartecarte reprezentand parti ale corpului omanesti care il intruchipa Brachma.
Al doilea element: divizarea pedepsei, pedeapsa fiind de origine divina- pedeapsa
veghiaza cand totul doarme- este subliniat rolul controlului. Frica de pedeapsa
ingaduie tuturor creaturilor sa-si respecte datoriile. Pedeapsa guverneaza neamul
omenesc, caci om virtuos din fire se gaseste a nevoie.
Buthismul- opusul brachmaliusmului a propovaduit egalitatea oamenilor egalitatea
oamenilor. Toate pe pamant sunt relative din punct de vedere al dreptului a sustinut
ideea respectarii normelor de conduita a ordinii social juridice existente izvorate din
puterea divina. Justificand dreptul prin religie budhismul a fost ridicat la rang de
religie de stat.
China antica:
In sevolul VII-VI i.e.n. cu aparitia primelor state, au aparut si primele coduri de
conduita, elaborate de despoti. Coduri, se spunea izvoare din puterea divina.
Konfutius ganditor chinez in lucrarile caruia apar primele idei rationaliste in ceea ce
priveste societatea umana. Konfutius spune: ordinea sociala reglementat de norme

juridice este posibil numai prin perfectionarea morala a omului. Este subliniata
asadar ideea moralitatii, care precede norma de conduita. Ordinea de drept exclude
conduita omului la extreme. Intotdeauna omul sa urmeze calea de mijloc, idee
discutabila. Idei fundamentale la Konfutius: a justificat ordinea de drept distincta prin
religie, are elemente de rationalitate in formularea regurilor de conduita si se distinge
prin specifism.
Confuzie privind elementele filozofie dreptului in Orientul antic:
- ratiunile teologice si etice stau la baza primelor norme juridice
- doua sunt valorile justitiei in epoca: supunerea si ascultarea
Grecia antica:
Caracteristici: ginditorii pun pe prim plan in filozofia dreptului normele de conduita
( gindire rationalista)
Pitagora, secolul VI este primul ganditor din atichitate, care s-a numit filozof. Pune
semnul egalitatii intre stat si justitie, si subliniaza armonia, care trebuie sa domine in
egala masura in viata sociala, in organizarea statului. Justitia considerate de Pitagora
ca fiind rezultatul de plinei armonii in sociatate care poate fii atinsa numai prin
armonizarea viatii tuturor cetateniilor.
Solon fondatorul democratiei in Grecia antica cu privire la drept subliniaza doua idei:
- legea, rezultatul divinitatii
- norma juridica are rolul sa echilibreze viata in societatea umana
Este fondator al democratiei atheniene pentru ca a subliniat pentru prima data ideea
ca prin legiile omului ne se dobindesc prin nastere, ci prin calitatiile omului
manifesteta de cursul vietii. Viata politica, spunea Solon este posibil numai prin
calitatiile pe care omul ne dezvolta in timpul vietii. Nu se naste magistrat, mobil, ci
devine intruduce criteriul averii in dobandirea functiilor politice.
Din punct de vedere al dreptului legea isi are originea in divinitate, norma juridica se
echilibreaza viata sociala. Elaborarea textului de lege trebuie astfel realizata in cat
prin interpretare diferita sa se mareasca puterea judecatorilor (oameni instruiti in mod
special in acest scop a intuit existenta puterii judecatoresti.
Legea seamana cu o panza de paianjen ca de in transa ceva mai usor si mai slab,
pe cand un lucru mai mare se sparge si trece prin transa.
In lucrarile sale se adreseaza sfaturi pline de moralitate la adresa celor care isi
insotesc legea.
In drept aduce in definitia obligatiei sublinierea ideii de legatura juridica.
Socrate, legea- expresia divinitatii, ordinea sociala aceasi origine divina. Notiunea de
elita alcatuita de intelepti si invatati, singura categorie sociala capabila sa formuleze
legi si sa conduca societatea. In ordinea sociala importanta este supunerea, chiar si
in raport de regurile instruite de stat nedrepte a incercat sa fundamenteze teoretic
notiunea de definitie, subliniem ca intotdeauna aceasta reglementare surprinde ceea
ce este permanent, fundamentala in lucruri morale. Socrate prin cunoscuta expresie
cunoaste-te pe tine insuti a fost privit ca apartinand curentului individualist.
Socrate a propus ca omul sa intoarca privirea, observatia, analiza de exterior de la
lucrurile ce-l inonjoara spre interior, spre puterea individului singurul capabil sa
descifreze valorile care-i guverneaza viata numai indoindu-te de tine insuti poti sa
descoperi adevarul. Este astfel precursorul filozofiei idealiste, dar ramane primul
ganditor grec care pune in valoare dimensiunea omului si nu a cetatii.
Platon, elev al lui Socrate. Lucrari fundamentale : Republica, lucrare in care este
descris statul de aur, Despre legi, alcatuit la fel ca si omul, cu mai multe organe.
Justitia, este, pentru Platon o relatie armonioasa existenta intre organele statului.

Trei componente are statul::

1 agricultorii,mestesugarii, moderatia, virtutea
2 componenta militara, corespunzandu-le virtutea numita curaj
3 conducatorii, caracterizati prin intelepciune
Platon acorda diverse virtuti, intelepciune, curaj... diverselor clase sociale.
Justitia este reunirea a celor trei componente ale statului sub conducerea inteleptilor.
Numai inteleptii sunt capabili sa conduca societatea spre scopul comu, fericirea
tuturor. Aceasta republica organizata prin elementele aratate, este o republica ideala,
elita nefiind suficienta in organizarea si conducerea unei societati. Valorile justitiei,
dreptatea, binele, adevarul, provin de la divinitate. Dreptul ca ansamblul regulilor de
conduita in societate isi are originea in normele morale.
In lucrarea Despre legi statul avand rol, functie de educare trebuie sa elaboreze
astfel legile, incat ele sa fie insotite de texte care sa le comenteze, in esenta legea
trebuie explicata in continutul ei sa se regaseasca explicatiile necesare.
Aristotel
Lucrari fundamentale Etica, Politica- o privire comparativa a constitutiilor existente
in 156 de stat. Elev al lui Platon, ini este prieten Platon, dar mai mare prieten imi
este adevarul, un foarte bun observator al vietii, societatii grecesti, a incercat sa
justifice diverse institutii existente. Institutia sclaviei este justificata de natura umana
si nu este departe de adevar.
Daca nu ar fi oameni care sa efectueze pentru alti oameni muncile grele, aceasta a
doua categorie de oameni nu ar mai avea timpul necesar desfasurarii activitatii
superioare. Exista oameni incapabili pentru munci superioare. Oamneii superiori,
supradotati au sarcina sa-i indrume pe cei inferiori. Omul prin natura lui, spunea
Aristotel\, nu poate trai decat intr-o societate, intr-o colectivitate, si pentru ca intr-o
colectivitate omul face politica (interesat de conducerea societatii) numeste omul ca
fiind zoon politicon.
Statul, spune Aristotel este o forma superioara de organizare a oraselor, de
participare a omului la viata statului. Statul are o virtute, infaptuirea justitiei, adica o
realizare in practica ordinea reglementata de lege. Distingem mai multe forme ale
justitiei, in esenta justitia impune oamenilor inegal de la natura respectarea regulilor
stabilite de lege. Clasificand justitia in diverse forme, intuieste Aristotel existenta si
impartirea puterilor in stat, a puterii legislative, executive si judecatoresti.
Epicur scopul vietii este placerea, omul trebuie sa se orienteze in viata dupa
regula ca deplina liniste sufleteasca are o singura sursa, placerea. Statul este
rezultatul unui contract incheiat ca urmare a nevoii omului de a se asocia. Dreptul
este tot un contract incheiat in conses cu placerile materiale.
Antichitatea romana
Romanii, secolul VI, au intemeiat Roma antica raman in in istorie in deosebi in
vocatie de cuceritori, buni militari si-au formulat idei legate de stat si drept
justificandu-le prin necesitatea imparatului de a cuceri noi teritorii. Daca Grecia a
dezvoltat filozofia, romanii raman in patrimoniu universal prin dezvoltarea deosebita a
dreptului.
Cicero
106 ien.
Lucrari fundamentale : Republica, Despre stat, Despre legi (de oficii, indatorii)

Statul defineste ca fiind o totalitate de oameni asociati in baza acelorasi legi si valori.
(Orice comunitate umana indiferent de conducatori isi propune un set de valori, valori
pe care apoi prin sistemul de legi le protejeaza.
Cicero exclude din compozitia statului pe sclavi. Popor este numai acela care poseda
avere. Principala clasa sociala este aristocrat, posesoare de avere , singurii oameni
valorosi superiori, rationali, capabil sa conduca statul.
O idee valoroasa: analiza formelor de guvernamant i-a permis sa guverneze.
Fiecfare forma de guvernamant are dreptul sa existe fiecare forma distingandu-se
prin parti bune si rele. Da astfel substanta ideii convietuirii formelor de
guvernamant(monarhie, aristocratie, democratie).
In ceea ce priveste statul Cicero subliniaza ratiunea de a exista statului- aceasta este
infaptuirea justitiei.
Teza fundamentala al lui Cicero (precursor al dreptului natural) este acela ca dreptul
nu e un rezultat al vointei omului, ci o expresie a naturii umane, al justitiei, al legilor,
legii facute de oameni, denumite drept pozitiv, legi injuste, arbitrare.
Omul de la natura stie ce este bun, rau, just, injust, drept, abuz.
Dreptul pozitiv trebuie respectate numai daca sunt juste, prin just intelegand numai
daca sunt rationale, adica exprima ratiunea umana.
Maximum de justitie, ratiune umana transpus a lege nu inseamna si maxim de drept,
adica fundamentat pe ratiune, pe interpretarea literala stricta a textului de lege, omul
poate sa obtina un maxim de injustitie.
Jurisconsultii romani erau juristi care acordau consultanta juridica celor care solicitau
acesta in timpul imparatului Augustus.
Meritul Jurisconsultilor: au incercat, si au reusit, sa armonizeze dreptul pozitiv cu
cerintele eticii.
Ulpian (jurisconsult roman) definea dreptul ca fiind esenta eticii.
Dreptul reprezinta norme morale precum: a trai cinstit, a nu face rau nimanui, a da
fiecaruia ce is se cuvine.
Principii de drept formulate de jurisconsultii romani:
- principiul raspunderii personale pentru infractiunea comisa
- principiul ca este mai benefic sa lasi o crima nepedepsita decat sa pedepsesti
un nevinovat
- principiul legitimei aparari
- principiul rolului educativ al pedepsei reale
- principiul bunei credinte in contracte
Concluzie privind filozofoa dreptului in antichitate:
1. s-a incercat justificarea necesitatii dreptului in societatea umana
2. dreptul este just numai daca emana, izvoraste din ratiunea suprema, din
Dumnezeu
3. legile izvorasc din ratiune (legile omenesti). Acestea la randul lor impunand/
propunand conduita de origine divina, iar obligativitatea dreptului rezulta din
vointa celor buni, intelepti, a celor guvernanti.
Capitolul II
Filozofia crestina a statului si dreptului
Crestinismul este:
o doctrina religioasa cu pronuntat caracter etic, de aceea la inceputuri a fost
imbratisat de cei saraci, populatia majoritara in Roma.

Credinta in lumea de apoi, in fericirea de apoi, existente intr-o alta lume, a rezultat
elementul esential in propagarea eztrem de rapida a credintei religioase in imperiul
roman.
Crestinismul n-a avut drept obiectiv dezvoltarea ideii de stat si drept, mai mult cele
doua institutii au fost justificate prin trimiteri la supunere deoarece adevarata
dreptate, conduita perfecta se afla dincolo de viata in lumea de apoi.
Apostolul Pavel a fost aparatorul statului roman. A subliniat necesitatea raportului de
supunere intre oameni, a supunerii servitorilor fata de stapan, al femeii fata de
barbat.
Justificare supunerea omului fata de puterea de stat prin faptul ca s-a considerat
putere de stat puterea divina. Credinciosii sa se supune statului pentru ca si
guvernantii dobandesc puterea de stat datorita puterii divine. Cel ce se supune
statului se supune lui Dumnezeu.
Aureliu augustin 354-430 i.e.n.- lucrare despre cetatea lui Dumnezeu. El spune ca
exista doua cetati- cetetatea lui Dumnezeu alcatuit din cei supusi credinciosi in
functie de biserica, cetate perfecta, eterna. Cea de a doua cetate, statul este cetatea
oamenilor trecatoare, in care oameni buni trebuie sa le arata oamenilor calea spre
bine, fericirea, care se regaseste numai in cetatea lui Dumnezeu. Dreptul pozitiv
(legile facute de oameni):
- legea divina
- legea naturala
Esential ambele legi temporizeaza conduita celor rai, in singura ordine si pace
sociala. Legea oamenilor este elaborata de oameni datorita revelatiei un om spune
asa trebuie alcatuita o lege pentru ca am avut o revelatie( l-am vazut pe Dumnezeu)
Dupa anul 400 asistam timp de 1000 ani in cadrul procesului de feudarizale la o lupta
necontenita ale celor doua forte:
- biserica
- puterea laica
Biserica a pus bazele dreptului canonic, dreptul biserici, un ansamblu de reguli de
conduita, toate considerand ca norma de conduita este justa pentru ca a elaborat o
monarhul/regele/imparatul care reprezinte divinitate pe pamant.
Regurile bisericesti sunt astfel reguli care constituie izvoarele judecatii oamenilor de
rand. Asfel religia/ preotii au propovaduit suprematia puterii bisericesti asupra puterii
laice.
Rezultatul amestecului bisericii in viata laica a fost acela al dobandirii de catre
biserica a unor averii uriase. Acest fapt a condus la aparitia unor voci tot mai
puternice, la inceput de critica, apoi de contestare al dreptului canonic.
Toma daquino
1224- 1274
Idei privind statul si dreptul:
Orice putere, inclusiv puterea statului are originea din Dumnezeu, singurul care a
creat omul, lume, statul.
Legile pozitive se impun respectului, pentru ca ele exprima intotdeauna vointa lui
Dumnezeu. Cine incalca o lege pozitive (eretnicii) pentru ca au incalcat vointa
Dumnezeuluio, trebuie predat bisericii, si condamnat de biserica.
Distinge patru categorii de legi:
- in esenta clasificarea propusa subliniaza caracterul divin al legilor (legea eterna,
naurala, umana, dogmatica).
Aceasta clasificare este denotat pentru ca are in vedere forta juridica al legilor. Legea
eterna cea mai importanta ere forta juridica cea mai mare.

Dante Alligheri
Idei:
Omul poate atinge deplina fericire, pace, libertate numai intr-o ordine in care
monarhul conduce. Monarhul este privit ca fiind garantul infaptuirii justitiei a impartirii
dreptatii, deoarece este cel mai bogat cel mai bun om.
Libertatea omului inseamna posibilitatea omului pentru a trai pentru tine/ binele/
fericirea ta.
Epoca renasterii:
Renasterea: scoala spiritualaeuropeana, care a marcat inceputul declinului/ crizei
feudale.
Esential- doua elemente:
- aparitia, dezvoltarea, amplificarea spiritului critic, manifestarea libertatii de gandire,
elemente opuse dogmatismului, reguli ce se impune.
- redescopera omul, natura umana, universul, subliniaza valorile umane.
In renastere reinvie rationalismul din lumea antica, omul fiind valoarea fundamentala
a renasterii.
Aceste elemente specifice, particulare renasterii au imbracat edesea un vesmant
religios, desprinderea decisisva al religiei nefiind inca posibila.
Demnitatea functiei umane desi subliniata a fost asezata si uneori explicata de
teologii.
Apar in perioada renasterii primele proiecte utopiste privind organizarea sociala.
Proiecte care si-au propus desfiintarea poprietatii private. Apar germenii primelor
modele de societate comunista bazata pe egalitatea deplina intre oameni.
In perioada renascentista se remarca doua interpretari diametral opuse privind
universul uman.
Ordinul dominican:
sec 14,
3 idei:
1. Individul nu poate exista decat in cadrul grupului din care face parte, nu exista un
individ separat de grup.
2. Libertatea personala a individului este limitata de interesele grupului, interese ce
pot anihila, desconsidera libertatea unui individ.
3. Au propovaduit ordinea dominican supunerea severa fata de superiori.
Ordinul franciscanilor a privit diametral opus,
3 idei:
1. Omul are dreptul de la natura sa sa se manifeste liber in afara interesului grupului
din care fce parte
2. omul poate respinge dreptul autoritatii a statului de a se amesteca in viata sa,
consecinta
3. Forta statului nu poate impune individului si respectarea legii, respectare ce poate
fi impusa numai pe calea convingerii individului.
In esenta ordinul franciscanilor afost favorabil libertatii de constiinta, gandirii libere,
lipsa de dogmatism.
Niccolo Macchiavelli
1469-1527
scopul scuza mijloacele

Este exponentul noii forte sociale in devenire, burghezia, si-a consolidat ideile de
filozofia dreptului
2 coordonate al gandirii rationale:
- fin observator
- un bun analist care a prelucrat rational datele culese ca urmare a observarii
atente a societatii din timpul sau.
Lucrarea sa: Principele
Primul autor de filozofia dreptului care enunta principiile politicii in convingerea
statului.
Idei:
Statul puternic este acea pe care o conduce o singura persoana. (monarhul absolut,
principele)
Este raspunsul dat de el pentru situatia politica a statului italian alcatuit atunci dintr-o
multime de clase-state.
Principele trebuie indiferent de mijloace sa elimine orice separatism in stat, lucru ce
poate fi posibil numai prin existenta unui despot al principelui, monarh absolut.
A criticat monarhul ereditar care prin natura lui poate sa nu intruneasca calitatile
monarhului absolut. Este monarh absolut numai acela care poate asigura un regim
de ordine, degalitate, autoritate prin folosirea oricarui mijloc.
Calitati:
- cruzime, puterea unui leu, viclenia unei vulpi, manuitor folosirea crimei si
inselaciunii
Sub influenta familiilor cunoscute in Italia, a medicilor, Macchiavelli in partea a doua a
vietii imbratiseaza guvernarea republicana.
Conducatorul statului trebuie ales dintre nobili de catre popor. Libertatea nu exista
decat impreuna cu egalitatea.
Concluzie:
- primul ganditor care s-a eliberat de sub influenta religiei
- statul si dreptul nu pot fi justificate prinn argumente religioase
- religia are o singura utilitate- instrument folosit in stat pentru a domina/
conduce mai usor poporul
- spiritul de observatie si analiza care i-a permis sa sublinieze existenta in om a
binelui, raului, consecventei, lasitatii, fiecarei atribut cu rol in cucerirea puterii
cu cat oamenii sunt mei incapabili, cu atat vor fi mai indrazneti
lumea nu este a celor ce pot, ci a celor ce vor
Rolul statului si dreptului: Statul si dreptul nu se pot mentine decat prin dominatia,
subordonare, indiferent de mijloace folosite . Mijloacele folosite pentru a domina nu
au legatura cu valorile etice. Orice mijloc e permis daca prin folosirea lor se poate
realiza dominatia asupra altora.
Erasmus din Rotterdam:
Lucrarea : Elogiul nebuniei cu argumente rationale critica tiramia regilor, dar justifica
monarhia in acelasi timp pe care il identifica cu divinitate.
Stat= divinitate
De ce este nevoie de stat?
Statul, regele este un rau necesar, in lipsa lui anarhia fiind in masura sa distruga,
comunitatea gaseste o justificare atat regelui cat si papei, care cele doua forte
antagonicedin evul mediu.
De ce exista regele?
Pentru caare in sine in graunte de nebunie. Un om intelept nu renunta la linistea sa
pentru a castiga postul de lege, adesea prin crime pentru ca sa asigure astfel
fericirea celor multi/ a poporului..

De asemenea papa de ce si-a ales de conducator al bisericii?

Pentru ca are si el un gram de nebunie. Trebuie sa fie nebun ca astfel sa- ti
abandonezi linistea pentru ca in umulinta/ saracie sa pasesti pe calea mantuitorului,
si sa devii papa.
O idee ce se regaseste azi in absentismul politic/ social prin natura lor intelectualii in
genere sunt absenti in implicarea in viata sociala.
In spirit critic fundamentat pe rationalism sublinieaza ambii, rege/papa, odata ajunse
in aceste roluri, abandoneaza orice scrupul si se arunca in desfacarile posibile.
Martin Luther:
2 idei fundamentale:
1. Omul intr-adevar are o libertate deplina/ totala, dar aceasta priveste numai lumea
interioara. Vizeaza numai libertatea spirituala.
Distinge astfel intre:
- libertatea interioara spirituala- care apartine individului
- libertatea sociala, in cetate- care apartine cetatii, subordonate regelui
2. A militat pentru independenta puterii laice. Eliberarea ei de sub dominatia puterii
religioase. In aceasta idee este cunoscuta reforma lui in ceea ce priveste biserica
catolica.
33 edictul din Milano- imparatul din Constantinopol
Jean Bodin
1529-1596
Parintele notiunii de suveranitate.
Lucrarea: Republica
Anarhia regelui se poate realiza numai prin conceptul de suveranitate, care in esenta
vizeaza:
- suveranitatea absoluta a regelui (idee fireasca in lupta continua, caracterele
epocii dintre rege si papa)
- respectul justitiei
Conceptul de suveranitate a statului- regelui a fost pus ca fiind un instrument de lupta
impotriva amestecului papei in viata statului impotriva farimitarii statelor feudale.
Suveranitate
- puterea regelui ( a statului) de a da legi
- puterea de a desfiinta legi
Caracterele suveranitatii:
- unica (apartine regelui
- indivizibila (nu poate fi impartita cu alte autoritati in stat).
- Nelimitata
- Absoluta
Suveranitatea are urmatoarele caracteristici:
- dreptul de a numi inaltii magistrati
- dreptul de a declara starea de razboi si de a incheia pacea
- dreptul la amnistie si gratiere a suveranului
Idei:
Pune problema, pentru prima data, a raportului dintre puterea legislativa si puterea
executiva subliniind faptul ca in aceasta relatie intre ele puterea legislativa este o
putere suverana.
Suveranitatea fiind indivizibila, trebuie exercitata exclusiv de conducator fie monarh,
fie aristocrati, fie popor (in democratie)

Subliniaza faptul ca puterea executiva , adica guvernarea, este o putere distincta,

diferita de cea legislativa. Nefiind putere suverana, neavand caracter indivizibil poate
fi exercitata prin diverse organe.
Limitele suveranitatii:
- legea divina
- legea umana, legea izvorata din natura
Filosofia moderna a dreptului:
Secolul 16 si17
Doua curente cu reprezentare filosofica
Monarcho Macchi
(adeptii puterii ingradite a suveranului), criticii suveranului/ monarhului
Curentul reprezientata de oamenii de cultura se distinge in urmatoarele idei:
- puterea regelui/ monarhului este o putere limitata
- prin argumente rationale logice au justificat necesitatea combaterii/ abuzurilor
si tiramiei regilor
Acest curent valorifica ideea contractului social lansata in Italia si formuleaza solutii
pentru limitarea puterii monarhului. O solutie este accea ca monarhul, suveranul este
un mandatar al poporului si numai in aceasta calitate are dreptul de a legifera.
Ideea de mandat acordata legelui este justificarea suveranitatii acestuia pentru ca
intotdeauna mandatarul poarta o raspundere pentru modul cum isi exercita mandatul.
Important:
Aceasta explicatie a suveranitatii limitate regelui este prima incercare, o alternativa la
teoria divina a statului si dreptului.
John Milton
1608-1664
2 idei:
1. A considerat ca fiind un fundament necesar omului in societate, libertatea de
constiinta, adica omul ste liber sa aleaga credinta religioasa.
2. Este primul care subliniaza ideea libertatii presei.
Concluzie:
Desi Monarcho Macchi au criticat dur monarhii, au justificat limitele puterii acestora,
discursul imbratisat de ei au avut o haina religioasa.
Monarcho Filli:
Adeptii monarhiei, a puterii nelimitate, ingradite a suveranului care printre altele au
imbratisat urmatoarele idei:
- au fost adversarii drepturile popoarelor
- legea, au considerat-o necesara numai datorita faptului ca emana de la
suveran
- autoritatea suveranului nu rezulta dintr-un contract social, din vointele
cetatenilor, ci vointei divine.
Concluzie:
Institutia monarhului are origine divina, este sacra, regele trebuie sa se supuna
numai lui Dumnezeu, nu legii, nu poporului.

Guvernamantul, forta executorie trebuie sa puna in practica vointa suveranului si nu

legea. Legea este creatia regelui, creatia arbitrar a regelui, izvorata din divinitate.
Regele indeplineste ambele puteri in stat, puterea legislativa si puterea executiva.
Thomas Hobbes
1588-1679
omul este lup pentru om , homo homini lupus est
Cartea Levithab, 1651, sau Materia, forma puterea unui stat.
Idei:
Omul prin natura lui este individualist, lacom, rau, dusmanos, in esenta lui omul este
lup pentru oameni.
Aceste particularitati ale omului a generat in comunitatea existenta anterioara statului
un razboi a tuturor impotriva tuturor, bellum omnium contra omnes.
Acest razboi este asadar consecinta dreptului omului dobandit din natura sa sa se
comporte astfel.
Omul altfel formulat este liber potrivit naturii lui sa foloseasca toate inclinatiile sale
rele, potrivit cu ratiunea sa.
Pentru a pune capat acestui razboi general intre oameni oamenii au incheiat un
contract social, prin care au constituit statul, l-au creat cu principalul atribut ca acesta
sa le asigure pacea sociala, convietiuirea in societate.
In scimbul pacii si securitatii individuale pe care statul le asigura, persoana a cedat
drepturile sle naturale(bunastare, fericire) statului.
Legea este dupa crearea statului un contract intre stat si oameni, in care omul devine
fata de altul sfant.
Concluzie:
Statul are drept origine un contract intre colectivitate si suveran.
Colectivitatea cedeaza suveranului securitatea individuala, suveranul se angajeaza
sa le asigure pacea sociala.
Orice incercare de limitare a autoritatii suverane este o incercare de nesocotire a
contractului social si deci pedepsibila.
Singura garantie pentru ordinea si pacea sociala o reprezinta numai monarhul
absolut.
De retinut:
Este reprezentant si aparatorul cel mai frecvent a absolutismului monarhic.
Se limiteaza sa sublinieze numai aspectele negative ale personalitatii umane
Numai suprimarea libertatilor individuale asigura stapanirea anarhiei, a desfraului.
Ordinea in societate poate fi asigurata numai prin eliminarea drepturilor omului.

Baruch Spinoza:
1632-1677
Sustinator al monarhiei.
Lucrarea: Etica
Este rationalist. Se departeaza de divinitate si pune la baza sistemului filozofic
ratiunea umana.
Este determinist, toate fenomenele, actele oamenilor, faptele acestora sunt rezultatul
unor cauze, a unor legi.
Statul si dreptul, idei:
Fiecare om, ce alcatuieste statul, se naste prin antura lui, are o anumita conduita, ce

apartine dreptului natural (precursor al dreptului natural)

Temperamentul, aptitudinile oamenilor ce constituie dat de natura justifica in egala
masura comportamentul rational sau irational.
Ratiunea este printre altele o facultate esentiala a omului.
Intrebare: Ce fel de conduita trebuie sa aleaga omul in viata: conduita dictata de
instincte, de pasiuni, sau conduita dictata, orientata de ratiune?
Raspuns: Singurul reper criteriu valoric ce trebuie avut in vedere de omva fi acela al
utilitatii.
Omul adopta acel comportament care in diverse imprejurarisa-i fie util.Acest lucru
presupune obtinerea a cat mai multor foloase pentru unii, evitarea tot pentru sine a
primejdiilor.Idee cel putin discutabila.
Ideea utilitatii este valoroasa prin faptul ca introduce ratiunea in actiunile omului. Este
util ceea ce este rational dupa om. Exclude fenomene in afara ratiunii.cum ar fi:
impulsurile, pasiunile.
Ratiunea este un fundament sigur al sigurantei sociale.Alegerea rationala a
comportamentelor omului presupune cu necesitate elaborarea de norme de conduita
izvorate din ratiune.
Principiul fundamental in conduita oamenilor, conduita izvorata din ratiune sunt
urmatoarele:
- respectarea a drepturilor aproapelui la fel cum isi respecti propriile drepturi (vom
regasi principiul in Scoala clasica a dreptului natural)
Statul este explicat, isi are originea intr-un contract. Oamenii renunta la proriile
drepturi prin contractul incheiat, le incredinteaza societatii in schimbul garantarii
acesteia de catre societate (este o idee fundamentala ce se regaseste in Scoala
Dreptului natural)
Filozofia dreptului in Scoala Dreptului natural
Caracterele epocii:
secolul 17-18
Consta in teoria potrivit careia exista principii fundamentale rezultat al gandirii
rationale a omului, reguli imuabilem, aceleasi, care fundamenteaza elaborarea
regulilor dreptului pozitiv.
Dreptul natural are astfel un caracter laic/rationalist, se deosebeste de teoria
dreptului divin, a legii naturale, ambele creatie ale divinitatii, teorii existente in evul
mediu.
Dreptul natural, in consonanta cu ratiunea umana a formulat idei precum: libertatea
comertului, circulatia libera a persoanelor, garantarea proprietatii.
Aceste principii rationale, din continutul dreptului rational au fost considerate legi
universale eterne, imuabile, dincolo de existenta dreptului pozitiv, facut de oameni.
Hugo Grotius
1583-1645, olandez
2 merite fundamentale:
- apreciat, considerat ca fiind parintele dreptului international (exponentul puterii
coloniale, a infatisat in reguli juridice relatiile stabilite de statele din
compunerea imperiului
- este parintele fondator a teoriei dreptului natural
Lucrarea : Despre dreptul razboiului si al pacii, De jure belli ac pacis
Primele filozofii ale gandirii lui Grotius

Teoria cunoasterii se bazeaza pe ratiunea omului. Omul, fiinta umana este sociabila,
nu poate trai decat intr-o comunitate/ societate datorita naturii sale/ instinctului social
pe care il poseda.
Intotdeauna omul alege datorita instinctului de sociabilitate, societatea politica in care
sa traiasca (prin incheierea contractului social)
Dreptul natural (ansamblu de reguli de urmat intr-o societate umana este produsul
ratiunii umane si nu a revelatiei).
De altfel ideea dreptului natural a aparut in antichitate unde se sustinea existenta
unei legi naturale universale situata deasupra oamenilor, lege izvorata din vointa
divina.
In Roma antica s-a sustinut existenta dreptului national, ca fiind un drept comun
general, vesnic, apartinand intregii omeniri.
Dreptul natural este un asamblu de reguli desprinse prin metoda de cercetare
deductiv intuitiva, pe calea rationamentului din urmatoarele 4 principii:
a) respectarea a tot ceea ce apartine altuia (viata, bunuri, valori morale)
b) respectarea promisiunilo, angajamentelor, a cuvantului dat
c) repararea pagubelor pricinuite altora (regula veche romana)
d) pedepsele statuale juridic sunt toti cu care incalca regula/ norma
Aceste reguli/ principii/ fundamente au izvorul in ratiune. Sunt adevarate prin ele
insele se de aceea nu pot suferi contestatii. Aceste principii/ reguli/ fundamente
(dreptul natural este mai presus) decat vointa conducatorilor vremelnici
(regi/imparati). Dreptul natural prin valorile sale universal valabil sunt acceptate si de
Dumnezeu.
Dreptul natural este fundamental diferit de dreptul pozitiv construit de guvernantii prin
dezvoltarea principiilor acestora deoarece dreptul pozitiv este schimbator diferit de la
o tara la alta tara dependent de contextul istoric particular fiecarui stat.
Pacea eterna intre state poate fi realizata numai in conditiile in care statele accepta
principiile dreptului natural in raporturile juridice dintre ele. Sub acest aspect dreptul
natural poate fi considerat izvorul pacii eterne. Razboiul ractul teritorial sunt
consecinte ale ignorarii dreptului natural, principiilor generale/ rationale/ universale.
Hugo Grotius distinge intre dreptul natural si teologicul moral (regulile privind
moralitatea religioasa).

Dreptul natural

Teologic moral

Sursa este:
Din ratiune umana
De la Dumnezeu
Obiectul este:
Societatea umana guvernata de
Vizeaza viata/ cetatea viitoare, se
fundamentele /principiile din
adreseaza crestinului actual, ca viitor
continutul dreptului natural
membriu al cetatii celeste
Are provenienta laica
Scopul acestora:
Influenteaza actiunea omului,
Vizeazai inima/ sufletul, conduita interna a
conduita exterioara a omului
omului intotdeauna in concordanta cu
vointa lui Dumnezeu
Distinge intre dreptul natural, dreptul voluntar si dreptul divin:
Dreptul natural:

- respectarea principiilor, fundamentelor alcatuitoare a dreptului natural se face din

convingere, lipseste convingerea pentru ca in chip rational omul le formuleaza
Dreptul voluntar si dreptul divin:
- are izvorul in vointa omului, se numeste drept uman
- are izvorul in vointa lui Dumnezeu, se numeste drept divin, alcatuit din regulile
ce privesc conduita religioasa.
Dreptul uman este numit si drept pozitiv. El implica autoritate. Normele de conduita
se caracterizeaza prin constrangere si prin posibilitate de executare.
Dreptul pozitiv apartine fiecarui stat, se numeste drept civil.
Dreptul gintilor (al strainilor) alcatuit din regulile dreptul international.
Cateva reguli, fundamente ce guverneaza legile civile elaborate de oameni:
- pacta sunt servanda- acest impertiv al dreptului pozitiv izvorat din dreptul
natural subliniaza ideea rolului vointei oamenilor, a rationalitatii in elaborarea
regulilor de conduita
- dreptul civil subiectiv este expresia deplina a libertatii umane in drept
- legile civile intotdeauna vizeaza un folos (vezi contractele oneroase)
Dreptul divin:
Idei privind statul:
Originea statului este explicata prin teoria contractului social pentru a se constitui
intr-o comunitate initial numita societate civila, ulterior stat, au incheiat doua
contracte:
- contractul de libera asociere- potrivit instinctului de asociere, specific naturii
umane indemnati de acesta, neputinciosi in fata violentei, au acceptat
incheierea contratului. Prin incheierea contractului oamenii au urmarit
garantarea drepturilor specifice fiintei umane (viata, proprietatea) de catre stat
- contractul de supunere- pentru ca statul sa fie in masura sa garanteze
drepturile oamenilor, prin incheierea acestei contract de supunere prin care
interzice oamenilor sa se razvrateasca.
Introduce notiunea de suveranitate = acea autoritate a caror acte nu pot fi anulate de
o alta autoritate de persoane.
Cui apartine suveranitatea statului?
Ideea suveranitatii poporului o respinge admitand insa numai limitarea suveranitatii
poporului.
Idee nouavalabila astazi:
Suveranitatea statului este relativa pentru ca statul trebuie privit ca parte integranta
in sistemul relatiilor dintre state, adica in sistemul dreptului international.
Idei despre dreptul international:

Idei privind dreptul international:

Hugo Grotius- parintele dreptului international
In formularea ideilor de drept international porneste de la dreptul natural, ansamblu
de principii generale, universale, care nerespectate des de catre state conduc la
razboaie de cotropire. Pacea eternal poate fi obinuta numai cand statele in relatiile
dintre ele se vor conduce dupa principii universal valabile, izvorate din dreptul
natural.
Regulile dreptului natural reprezinta izvorul pacii universale. A elaborat o teorie a
razboiului. Razboiul este o realitate contrara dreptului natural. Intotdeauna agresorul
fiind adeptul a ceea ce este injust. Relatiile de aparare a statului agresat azvoraste
din a ceea ce este just.

Despre suveranitate subliniaza caracterul ei teritorial. Puterea, statul o exercita

numai fata de supusii sai intre limitele granitelor teritoriale.
Filozofia rationala a dreptului:
Ce este ratinalismul?
Rationalism:
Secolul 16
Este un curent filozofic care are incredere si propovaduieste rationalismul,
capacitatea rationala a omului de a cunoaste legea.
Rationalistii erau convinsi ca realitatea inconjuratoare se are caracter legic, ordonat,
exista conexiuni necesare intre elementele care ne inconjoara, regularitati, principii.
Cunoasterea atat a omului cat si a realitatii izvorate din rationamentul, gandirea
omului.ii explica caracterul istoric al dreptului. Explica dreptul ca fiind o stare de fapt/
o realitate si nu-l prezinta ca ceea ce ar trebui sa fie dreptul.
Leibnitz Gottfried:
1646-1711, neamt
Primul presedinte si intemeietoral Academiei de Stiinte, Germania.
Gandirea filozofica a intemeiat-o pe individualism. Valoarea suprema a
individualismului fiind independenta.
Nu exista/ nu se poate concepe nici o ordine sociala, si nici o colectivitatecare sa
limiteze actiunea individului.
Dreptul isi are originea in ratiune/ intelepciunea divina (face trimitere la dreptul
natural)
Merit- privind dreptul:
Dreptul este un mijloc de perfectionare a omului, un instrument de realizare a
perfectionarii umane (scopul oricarei societati).
Pentru ca vede in drept un instrument de realizare a unei finalitati este considerat
precursor al teoriei utilitariste a dreptului.
Filozofia engleza- orientare liberala
John Lock
1632-1704
Recunoscut ca fiind atat un filozof al cunoasterii cat si un folozof al dreptului.
Meritul lui:
Pune baza cunoasterii observatia, experienta si metoda inductiva, sunt elemente
fundamentale in cunoasterea stiintifica de azi.
Are meritul pentru ca a parasit deductia matematica, metoda de cunoastere
promovata de Descartes si s-a oprit la metoda inductiva.
A respins teza lui Descartes privind teoriile innascute.
A spus toate cunostintele noastre rezulta din senzatii, observatie , experienta , de
aceea gandirea lui s-a numit empirism/ senzualism.
Este un castig adicerea pe prim plan al observatiei si experientei (pana acum
cunoasterea era impregnata de speculatii ) de idei lipsite de un suport existential
practic.
Spune in sufletul copilului nu se gasesc idei gata facute de ex: plita arde, ci sufletul
de la inceputuri este o tabla stearsa.
Sufletul / gandirea primeste pe parcursul pimpului senzatii care dau nastere ideilor
din care se construieste intreaga conoastere.

Nimeni nu este intelect , care nu a fost mai intai in simturi

Concluzie:
Stabileste in acest mod o limita a cunoasterii, acre consta in limita experientei pe
care o are fiecare individ.
In filozofia dreptului John Lock admite teoria existentei drepturilor si libertatilor
naturale ale omului dobandite de la natura. Principalele calitati ale omului sunt:
toleranta si liberalismul.
Eseul asupra guvernarii civile- lucrarea promoveaza aceasta idee , spune ca omul
din momentul nasterii are dreptul la viata/fericire/proprietate.
Aceste drepturi sunt inalienabile in sensul ca nu pot fi instrainate statului, individul nu
poate renunta la ele.Rolul guvernatilor este numai acela sa protejeze sa le respecte.
Guvernul, guvernantii care le nesocotesc, incalca ignora pot fi inlaturati.
Incepand cu secolul 17, pana azi, drepturile naturale ale omului constituie adevarata
religie. Se regasesc la 1764? In Declaratia de independenta ale Americii., in
Declaratia drepturilor omului si cetateanului, 1768?.
Starea naturala a omului spre deosebire de Hobbes este aceea de buna vointa/ pace
de exercitare nestanjenita a celor 3 drepturi fundamnetale:
- dreptul de proprietate
- dreptul de libertate personala
- dreptul de legitima aparare
Aceste drepturi sunt imprescriptibile.
Ele exista in timp anterior formarii statului. Ele nu sunt creatii ale statului sau
institutiilor acesteia.
John Lock oamenii cand au incheiat contractul social nu au renuntat la drepturile
naturale, au renuntat numai la dreptul la legitima aparare. Numai acest drept a fost
cedat statului, in scopul ca statul sa le respecte, sa le garanteze libertatea
individuala/ personala, si dreptul la proprietate.
La Hobbes statului i s-au cedat toate drepturile naturale, pentru ca statul sa protejeze
viata lor/ valoarea suprema.
John Lock contractul social are o dubla semnificatie:
- s-a incheiat pactum unionis prin care oamenii s-au unit in societate in scopul
protejarii dreptului de prorietate, si libertatea personala.
- Pactum subiectionis prin care majoritatea oamenilor atribuie suveranului
puterea in stat, putere in masura sa asigure protectia oamenilor.
Concluzie:
Statul si dreptul sunt creatii ale omului, mijloace prin care oamenii isi asigura
libertatea individuala, dreptul de proprietate, prosperitate.
Scopul legii este realizarea binelui tuturor prin sporirea libertatilor individuale. Acest
scop permite inlaturarea legilor incorecte ;
John Lock: trebuie inlaturata legea atunci cand societatea va fi mai fericita mai
prospera fara ea. Forta legii sta in faptul ca oamenii au consimtit liber sa aleaga
institutia, autoritatea care il elaboreaza.
Marele merit al lui John Lock:
Aelaborat principiul separatiei puterilor in stat. El distinge trei puteri:
- puterea legislativa, care apartine parlamentului, si consta in elaborarea legilor,
este puterea suprema in stat. Puterea legislativa este limitata de legea naturii,
legiuitorul elaborand legi, nu-l poate plasa pe om prin legile elaborate intr-o
stare mai proasta decat starea naturala/ initiala (bunastare/fericire/egalitate)
- puterea executiva- surprinde caracterul de continuitate a acesteia in sensul ca
ea intotdeauna executa, aplica legea. Spre deosebire, puterea legislativa este

caracterizat ca fiind discontinuu, pentru ca exista momente cand nu se

elaboreaza legi. Apartine monarhului.
Puterea fedrativa- apartine tot monarhului, a vut in vedere rezolvarea
atributiilor legate de relatiile Angliei cu alte state.

Meritul
- desi puterile in stat sunt separate, ele alcatuiesc un tot unitar, se afla in
raporturi de conlucrare.
- Puterile in stat nu pot sa se amestece in activitatea celorlalte puteri (de aici
idee separatia puterilor in stat).
In lucrarea Discurs despre metoda subliniaza ideea ca nimic nu poate exista in afara
de ideea rationalista si pentru ca omul gandeste, exista, inseamna ca omul este
acela care a crea tot ce ne inconjoara.
Omul este subiectul, intreaga cunoastere trebuie centrata pe om. Pune sub semnul
indoielii tot ce exista in afara omului in lumea exterioara spunand, ca tot ce este
urmarea existentei omului care ia la cunostinta ceea ce il inconjoara.
Concluzie: omul nu mai priveste normele, legile potrivit regulilor/ existentei lor
divinitatii. Omul le priveste in primul in primul rand prin vointa si ratiunea lui.
Concluzie: pentru ca omul se indoieste de tot ce exista in afara lui, inclusive de
existenta dreptului, omul actioneaza prin vointa de a gandi. Este ideea izvorul
voluntarismului juridic. Voluntarism, din care apoi se inspira Hegel si teoriile
voluntariste. Dreptul potrivit acestei teorii este rezultatul
T. Backen
1561-1629
Englez, partizanul regelui
Prezinta pentru prima data o noua metoda de cercetare a cunoasterii si anume,
metoda cercetarii experimentale in care observatia si inductia experimentala sunt
fundamentele metodei.
In acest fel ridica gandirea de la faptele observabile la legi si principii.
Militand pentru inductia logica experimentala subliniaza posibilitatea folosirii ei numai
in conditiile eliminarii prejudecatii lor numite de el fantome idol.
Pentru cercetarea unui fenomen propune observatia lui si nu debutul cercetarii prin
mentionarea prejudecatii lor. (ide extreme de actuala)
Accentul pus pe observarea faptelor, fenomenelor, lucrurilor a fost numita in doctrina
observationalism, fapt de preferat in analiza lucrurilor, speculationismului, gandirii
speculative initiate de Aristotel potrivit caruia adevarul se descopera prin logica
deductivista.
Concluzie: este de preferat cercetarea lucrurilor si nu speculatiile gandirii logice.
Precizare: Observatia este insa o cunoastere limitata a realitatii.
Exemplu celebru: - pamantul nu se misca, soarele se misca, pentru ca soarele
rasare/ apune intr-un loc. Concluzie: nu intotdeauna ceea ce spun simturile sunt si
realitati.
In filozofia dreptului cateva idei sustinute de Backen:
Distinge intre dreptul comun se dreptul natural. Dreptul comun este alcatuit din toate
regulile juridice ce se aplica unui raport juridic in lipsa unor prevederi legale expresepractica judiciara.
Dreptul natural bunul simt, ratiunea natural inteligenta/ practica oamenilor. Acest
drept natural este sufficient pentru aplicarea dreptului comun, adica unde nu exista
reguli scrise se aplica dreptul natural, simtul comun inteligenta rational, bunul simt.
Exista domenii ale vietii sociale precum protectia vietii oamenlior, protectia avem
supusilor domenii in care simplul drept natural, practica judiciara a oamenilor, nu sunt

sufficient, este nevoie de o ratiune de o judecata artificial, ce necesita studii

indelungate, experienta practica, culta.
Concluzie: Acorda atentie dreptului artificial pozitiv, cel alcatuit de oameni. Izvorul
acesteia este dreptul natural. Atentie: subliniaza una din calitatile fundamentale ale
judecatorului, si anume, judecatorul trebuie sa protejeze/ apere legile pentru ca legea
il apara pe cetatean.
J. J. Rousseau
1712-1778
Elvetian, activitatile luisi-a desfasurat in mare masura in Geneva
Ideeile lui au influentat covarsitor revolutia franceza (1789) prin teoria contractului
social.
Dezvolta teoria de pe pozitiile liberalismului. Considera libertatea individului ca un
principiu de sine statator, ca valoare suprema a omului pentru ca omul, prin natura lui
este libera.
Liber este omul care- si prescrie singur legile ce-I vor conduce viata.
De aici legea este definite ca fiind vointa rationala a omului ca fiind ceva constituit
potrivit vointei rationale si nu venit de undeva din afara.
Traiul in cadrul unei colectivitati constringe pe om sa alinieze libertatea sa vointei
generale, intereselor a societatii in intregul ei.
Contractul social:
Prin ideea de contract social Rousseau intelege un mod prin care se restituie omului
din societatea civila , drepturile sale naturale : libertatea si egalitatea.
Prin contractul social oamenii se despart de drepturile lor naturale (libertate si
egalitate) si le confera statului, societatii civile.
Ulterior statul I le restituie dar nu sub numele de dreptul natural ci acela de drepturi
civile.
In acest mod exista egalitatea intre oamnei si apoi aceste drepturi naturale acordate
statului sunt garantate/ protejate de acesta.
Drepturile civile intre care cele mai importante sunt libertatile civile, nu sunt
nelimitate, ele se integreaza in vointa generala.
Prin contractul social omul pierde libertatile naturale dar castiga libertatea civila
proprietatea a tot ceea ce are de asemenea, castiga libertatea sociala, notiune
diferita de libertatea naturale.
Libertatea sociala estte necessitate inteleasa.
Libertatea sociala din fundamnetul dreptului. Aceasta libertate sociala care repreznta
vointa tuturor indivizilor, vointa generala este izvorul adevaratei suveranitati.
Suveranitatea spune el, nu apartine unui individ/ unui grup de indivizi ci apartine
numai poporului.
Nu sustine ideea exercitarii suveranitatii prin reprezentantii poporului nu admite ideea
democratiei representative. Fiind elvetian dezvolta ideea democratiei directe, a
suveranitatii directe (prin referendum)
Contractul social nu se refera la formarea statului, nu doreste sa prezinte un stat
ideal care recunoaste Rousseau, nu a existat niciodata.
Deasemenea nici un contract social in sensul contractului din dreptul pozitiv nu a
existat.
Prin formula contractului social Rousseau indica modul cum ar trebui constituita
ordinea juridical, astfel incat omul sa pastreze integral drepturile si libertatile
individuale asa cum erau ele inainte de constituirea statului.
Rousseau dezvolta ideea de lege pozitiva si subliniaza ca acest contract social este
reglementat de lege, prin lege intelegand vointa generala a poporului.

In ideea sublinierii necesitatii pastrarii drepturilor naturale face o privire de ansamblu

in care deosebeste fiinta, omul de aparente care este perceput, diferentiaza omul
natural existent inainte de stat, de omul social existent dupa constituirea statului.
Fiinta/ Om natural
- Este liber/ independent
- Este dominat de instincte fizice
- Traiau izolati/deosebim ideea de
Hobbes-razboi- sociabilitate

Aparenta/ Omul social

- Este prizonier intr-o lume a aparentelor
- Este prost guvernat, nevoile artificiale
stabilite de stat se impugn nevoilor sale
naturale
- Fiecare individ intr-o societate nu mai
este el insusi, el joaca un rol, poarta o
masca
- Societatea creatia omului se intoarce
impotriva omului, ii devine ostila, ii
contesta drepturile naturale

Legea este fundamental dreptului / este libertatea indivizilor in cadrul

dreptului.Dreptul poate sa se impuna numai printr-o libertate deplina in societate.
A renunta la libertate= a renunta la calitatea de om spune Rousseau.
Rousseau consimteste in plan filozoficteoria autonomiei de vointa a partilor la
incheierea actului juridic.
In esenta omul accepta sa I se limiteze libertatea de actiune, adica in materie
contractuala isi asuma obligatii din contract, pentru ca asa doreste el.
Despre drept:
Dreptul este finalitatea libertatii. Dreptul/ ordinea, regula se face pentru ca inividul sa
fie liber, sa I se garanteze de stat drepturile naturale.
Si in starea naturala inainte de constituirea statului oamenii erau liberi, supusi insa
legilor naturale.
Sublinizaza o ide noua:
izvorul relelor din societate il constituie proprietatea privata
primul om care imprejmuind un teren s-a intunetat sa spuna acesta este al meu si
care a gasit oameni destul de prosti care sa creada a fost adevaratul intemeietor al
societatii civile. De cate crime, razboaie, omoruri ar fi scutit omenirea acela care
scotand tarusul sau astupand santul ar fi strigat semenilor sai : Feritiva sa ascultati
pa acel impostor! Sunteti pierduti daca uitati ca roadele sunt al tuturor, si pamantul al
nimanui!
Treptat in timp proprietarii i-au convins pe oamenii liberi sa se asocieze intr-o
societate organizata capabila sa ocroteasca pe toti oamenii.
Introduce notiunea de stat de drept, definindu-l ca statul in care guvernarea le
produce numai cu ajutorul legii (noutatea statul trebuie sa se supuna legii/totul este
subordonat legii)
15.1Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.
Contractul social urmeaz aceeai ordine de idei i exprim regretul pierderii strii
naturale, recunoscnd c o rentoarcere pur i simpl la starea natural, dup
atingerea civilizaiei este imposibil. n esen el observ c ceea ce constituia
fericirea primitiv era bucuria libertii i egalitii, iar pentru regsirea echilibrului
iniial, el recurge la ideea contractului social.Dup Rousseau, contractul trebuie
conceput n modul urmtor:pentru moment indivizii s confere drepturile lor statului
care apoi le red tuturor cu nume schimbat (nu vor mai fi drepturi naturale, ci drepturi
civile). n acest mod, actul fiind ndeplinit n chip egal de ctre toi, nici unul nu va fi

privilegiat, iar egalitatea este asigurat.Legea, pentru Rousseau, nu este altceva

dect expresia voinei generale, prin urmare ea nu este un act arbitrar de autoritate,
ci exprim adevrata suveranitate, care este potrivit concepiei sale inalienabil,
imprescriptibil i indivizibil.
David Hume
1711-1776, scotian, intemeietorul curentului scepticist
Scepticismul este cel ce domina intelectul.
Istoria Angliei servea la 1765 lucrarea lui monumentala- este o istorie a stiintei
dreptului, o istorie a economiei Angliei, este o istorie apartinand stiintelor sociale.
Obiectul cercetarii il constituie spiritul/ gandirea umana/ intelectul uman. Nu are in
vedere lumea externa/ lumea obiectiva, lucrurile, fenomenele ce ne inconjoara.
Obiectul de cercetare il constituie analiza intelectului uman/ gandirii umane/ dorinta
de a stabili limitele/ intinderea.
Scepticismul lui consta in urmatoarele idei:
- cunoastere (face referire numai la cunoasterea intelectului) trebuie sa ne limitam
numai la fenomene epropiate legate de existenta unama. Intelectul este capabil
numai sa dezlege, sa stabileasca formele cu aplicare imediata in viata practica.
Intelectul este capabil sa dezlege probleme practice imediata noastra apropiere si nu
probleme indepartate/ greu de inteles
Intelectul, gandirea studiaza / analizeaza in conceptia lui numai limitele omului/
intelectului/rationala, gandirea opereaza cu fapte si idei.
Ideilor apartin: algebra, geometria, aritmetica, stiintele exacte. Tot ce se afirma in
aceste domenii, ideile ce le guverneaza sunt lucruri certe.
Faptele ce constituie materii de studii a gandirii intelectului intotdeauna sunt
rezultatul experientei proprii a omului.
Ideea lui adauga intotdeauna la ratiune experienta personala a individului.
Conceptie juridica, Merit:
A fundamentat ideea liberala:
Trei principii:
- politicul sa garanteze libertatile prin lege
- limitele guvernarii il constituie legea-singurul instrument prin care guvernantii
pot guverna
- legea trebuie astfel formulat/ gandit sa-i apere pe oamenii de abuzurile puterii
Ratiunea este dependenta de sentimente/ de trairi se de accea niciodata ratiunea
singura nu poate naste o actiune, nu poate sa aprobe sau sa o condamne, adauga la
ratiune sentimente, pasiune, gandiri, motivatii si concluzioneaza.
In relatiile ratiune- sentiment, intotdeauna suprematia apartine sentimentului. Azi
gandirea rationala trebuie detasata de gandirea emotionala, existenta in momentul
ctiunii/ perceperii ei, trebuie sa existe un echilibru intre sentiment si ratiune.
In conceptia juridical- accentueaza suprematia sentimentului asupra ratiunii, de
accea afirma dreptul si morala izvorasc din actiunile omului fundamentale pe
sentimente. Depaseste astfel teoria dreptului natural care exclude orice alt element
dintre izvoarele dreptului in afara ratiunii.
In problemele statului nu accepta teoria contractualista, iddea consimtamantului in
formarea statului.
In starea lor materiala oamenii traiesc in lipsa oricarei conduceri, deoarece se
limiteaza la strictul necesar atat cat sa aiba fiecare cat ii trebuie. Pacea si armonia
sunt caracteristicile convietuirii oamenilor, starea lor naturala.

Cauza neintelegerilor intre oamnei apare cand exista o cantitate considerabila de

bunuri deoarece prin natura lui omul tinde/ doreste sa acapareze/ dobandeasca si
bunurile altora.
Pentru evitarea acestei situatii devenita sociala oamenii au nevoie de autoritate.
Concluzie: Cauza parasirii starii de pace si armonie este sporirea bogatiilor/
obsesiilor.
Totusi si in societatea naturala oamenii pot trai fara conducere/ o autoritate, pentru ca
respecta cateva reguli (ale dreptului natural anterioare aparitiei dreptului pozitiv- cele
trei legi dreptul de proprietate, transferul propietatii numai in in baza
consimtamantului dat, respectarea cuvantului dat, a promisiunilor)
Subliniaza faptul ca trecerea de la starea naturala la stat s-a facut in mod firesc,
normal, fara a avea nevoie de un contract.
Legea respectarii a cuvantului dat, a promisiunilor a stat la baza constituirii statului.
Oamenii statului promit supunere pentru ca autoritatea/ statul sa garanteze legile
naturale. Aceasta gandire (lipsa contractului social) justifica de ce si in stat trebuie
respectate drepturile naturale omului dintre care cele trei amintite (proprietate,
transfer, promisiune)
Inconveniente teoriei lui:
- accentuand asupra rolului ratiunii neglijeaza sentimentele, actele morale,
pasiunile etc.
Important:
- subliniaza contributia intelectului in fundamentarea cunoasterii
Immanuel Kant
Initial sustinator al curentului rationalist care construieste lumea exterioara din datele
interioare.
In mod identic cu matematica isi construieste adevarurile independent de experienta,
faptele experimentale. Ulterior isi pierde increderea in puterea ratiunii umane si
creeaza premisele curentului filozofic de mai tarziu a relativismului in cunoastere.
Apoi filozofia lui trece intr-o noua etapa, dupa ce observa si lacunele rationalismului
si ale empirismului. Inaugureaza o era noua in filozofie, filozofia critica- curentul de
gandire- criticism.
Filozofia nu trebuie sa aiba ca obiect de cunoastere realitatea inconjuratoare,
ontologia, filozofia trebuie sa raspunda la trei intrebari- spune Kant.
1. Ce pot sa stiu? se refera la ontologie, o intrebare pur speculativa, in lucrarea
Critica ratiunii
2. Ce trebuie sa fac? intrebare practica, in lucrarea Critica ratiunii practice
3. Ce-mi este ingaduit sa sper? intrebare si teoretica si practica, in lucrarea
Critica puterii de judecata
Kant distinge intre 2 ratiuni:
- o ratiune pura
- o ratiune practica
O ratiune pura:
Kant subliniaza ideea ca exista in jurul nostru doua lumi:
- lumea lucrului in sine, lumea fenomenala sau lumea fenomenelor
- lumea intelegibila, in care actioneaza ratiunea practica si in care si raspunde la
intrebarea ce trebuie sa fie
Desi lucrurile ce ne inconjoara exista in afara noastra este o lume reala.

Kant spune ca lumea inconjuratoare nu poate fi cunoscuta. Lucrurile, obiectele

externe noua nu sunt altceva decat reprezentarile noastre/ perceptia noastra/
sensibilitatea noastra.
Lumea exterioara exista pentru ca perceptia noastra exista.
Sensibilitatea, senzatiile noastre au la baza notiunea de intuitie sensibila.
Sensibilitatea/ intuitia sensibila are 2 forme:
- spatiul
- timpul
Aceste forme sunt apriorice- sunt un dat ce apartine omului de la nastere. Omul
percepe spatiul si timpul independent de orice experienta desi cele doua dimensiuni
stai la baza oricarei experiente.
Spatiul si timpul se gasesc in noi, anterior oricarei perceptii a unui obiect/ lucru.
Tot ce ne inconjoara sunt tocmai reprezentarile noastre.
Exista o unitate fundamentala apriori a intuitiei sensibile, si anume Eu gandesc.
Acesta insoteste orice reprezentare al lumii inconjuratoare.
Practic- tot ce ne inconjoara e rezultatul nemijlocit al gandirii/ intelectului si nu a unei
experiente.
Noi nu cunoastem lucrul in sine, numai fenomenul, adica reprezentarea noastra
despre lucrul respectiv.
Cunosc numai ceea ce gandesc, nu ceea ce exista.
Lumea fenomenelor are la baza legea cauzalitatii (orice fenomen reprezentarea
noastra despre un lucru este determinat de un alt fenomen), tot ceea ce se intampla
in mod necesar .
Lumea integibila:
Lumea ratiunii practice lumea a ceea ce trebuie sa fie- accesibila omului
guverneaza ratiunea practica.
Ratiunea practica orienteaza lumea umana prin doua tipuri de reguli:
- regulile imperativelor ipotetice aceste reguli se gasesc in lumea dreptului pozitiv.
Imperativele ipotetici:- sunt enunturi, judecati de valoare care se accepta de
exemplu: imi iau umbrelapentru ca se accepta o ipoteza, si anume: afara ploua
- regulile imperative categorice: - aceste reguli se gasesc in lumea moralului si se
mai numesc legi morale. Ele se impun vointei omului neconditionat.
Regula de morala
- poarta de astfel incat orice om sa fie tratat ca scop in sine si nu la un mijloc al
tau.
- Sa nu subkud pe altul sub interesul propriu
- Sa respecti umanitatea- orice om, individ, care nu este altceva decat
reprezentandul individual al omenirii
Despre filozofia dreptului
Merit:
- consta in disocierea neta pe care o face intre drept si morala
Este un pas inainte daca are in vedere filozofia anterioara care sustineau ca morala
este izvorul dreptului. Este idee pozitiva, dar in afara de morala dreptul izvorat si din
viata sociala, ratiunea umana.
Kant nu contrapune dreptului morala, nu le separa complet, stabileste legatura dintre
ele prin conceptul bit datorie.
Filozofi morala
Kant spune ca singurul lucru care poate fi considerat bun fara nici o rezerva este
categoria numita vointa buna.
Fericirea/ averea/ prosperitatea omului pot fi inutile daunatoare in timp el vointa buna
nu poate niciodata sa dauneze.

Vointa buna prin ea insasi nu este calificata ca fiind buna prin scopul urmarit/ prin
scopul construit, vointa buna nu aduce nici un avantaj si nici un dezavantaj. Nu este
legata de scop de avantaj vointa buna actioneaza prin vointa numit datorie.
Conceptul de datorie:
este fundamentul moralei lui Kant care subliniaza ca intotdeauna actiunea umana
este morala cand se supune legii datoriei.
Fa-ti datorie in orice imprejurare, orice s-ar intampla
Cand iti faci datoria din calcul urmarind un rezultat- eviti o placere. Actiunea omului
poate fi corecta, utila, dar intotdeauna este imorala pentru ca se au in vedere
rezultrat, scopul si nu legea datoriei.
De ce sa-mi fac datoria raspunsul lui este pentru ca potiIn morala notiunea de
treburi este dublata de poti.
Sunt ideile lunii morale:
- legea datoriei este lege din interiorul fiintei umane apriori
Datoria este separata de proprietate din motiv interes.
Datoria trebuie respectata pentru ca este un imperativ categoric.
In lumea dreptului actiunile juridice nu se justifica prin ele insele asa cum se justifica
datoria prin lumea morala prin ea insasi.
Actiunile juridice urmaresc rezultate fie ca le sunt bune sau inutile.
In drept apare scopul/ rezultatul si notiunea de imperativ ipotetic in timp ce in morala
datoria este un imperativ categoric.
Imperativele ipotetice, notiune categorie folozofica noua introdusa de Kant,
functioneaza numai in lumea dreptului si trebuiesc definite reguli sfaturi.
Termenul de lege trebuie acordat numai imperativului categoric, datoriei in lumea
morala si acest imperativ categoric datoriei, trebuie sase caracterizeze prin
universalitate.
Meritul constructiei mentine prin introducerea imperativului ipotetic si in domeniul
dreptului controlul ratiunii asupra vointei imperativ ipotetic, omului/ individului.
Justifica astfel rationalismul in drept.

16.3.Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.

John Stuart Mill (1806 1873, opera principala Utilitarianism, 1863), incearca sa
concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la notiunea de interes
general, superior interesului individual. Pentru Mill utilitatea este fundamentul
moralei. Conform acestui principiu aciunile sunt corecte propor ional cu tendin a lor
de a promova fericirea i sunt incorecte n msura n care tind s produc inversul
fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege prezen a plcerii i absen a durerii, dar
termenul de plcere trebuie neles ntr-o accep iune general care nu nseamn
doar plcere fizic ci i plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu
abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca fiind un principiu al valorilor
morale motiv pentru care o aciune poate fi judecat n func ie de fericirea pe care o
aduce unui anumit numr de indivizi.Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill
accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta
la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o
doctrin a porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale.
Ultimele sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor
trupeti, deci implicit conduc la o fericire mai mare.Mill i construe te propria viziune
despre utilitarism avnd n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este

un alt punct n care utilitarismul lui Mill se deosebe te de cel al lui Bentham, motiv
pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist. Dei Mill este
contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n func ie de binele
public este un demers dificil care nu poate fi atins cu u urin , el consider c
sacrificiul unui individ poate fi considerat cea mai nalt virtute.

23.Concepia marxist despre stat i drept

23.1.Expunei principalele teze politico - juridice ale doctrinei marxiste.
n conceptia marxista, statul reprezenta un instrument de dominare a unei clase sociale asupra
alteia. Marxismul, sau Socialismul tiinific, este denumirea dat systemului de idei elaborate
iniial de Karl Marx i Friederich Engels . In totalitatea lor, aceste idei formeaz o baz
teoretic pentru lupta clasei muncitoare pentru a dobndi o form superioar de organizare a
societii umane, socialismul.
Marxismul inspirndu-se din ideile lui Rousseau, a acceptat separaia puterilor doar ca
diviziune a muncii, dar nu ca distincie ntre puteri suverane. Dac iniial, n definirea
partidului politic, accentul se punea pe componenta ideologic (principii politice comune),
ntre timp marxismul accentua rolul intereselor de clas, pentru ca mai nou s se acorde
atenie major structurii i funciilor grupului.
Marxismul a abordat o multitudine ntreag de fenomene i procese politice, sociale,
economice i cultural-spirituale, ns chintesena doctrinei marxiste l constituie ideea
socialismului i comunismului ca dou faze ale societii comuniste, proiect utopic
demonstrat de practica social-politic a unor ri n perioada sec. XX.
Karl Marx i Friedrich Engels subliniau c rdcinile ideilor socialiste i comuniste, ca form
deosebit a dezvoltrii omenirii trebuie cutate n primul rnd n factorii materiali, economici,
n proprietatea privat asupra mijloacelor de producie. Din aceast perspectiv, ei deosebeau
trei forme ale comunismului: communism slbatic, comunism cu caracter politic democratic
sau despotic i comunism fr stat sau comunism desvrit.
La baza teoriei marxiste a socialismului i comunismului au stat trei izvoare teoretice:
filosofia clasic german (metoda dialectic i ideea nelegerii materialiste a istoriei, spre
exemplu),economia politic clasic englez (cum ar fi, de pild, teoria plusvalorii) i
socialismul utopic (critica aspr a ornduirii capitaliste,
caracteristica unor trsturi ale viitoarei societi comuniste etc.), ideile crora au dus la
crearea aa-zisului comunism tiinific
23.2.Determinai conceptul dispariiei statului pe baza cauzelor de apariie a acestuia
dup Karl Marx.
Dup Marx, statul n-ar fi putut nici sapar, nici s se menin dac ar fi fost cu putin o
mpcare ntreclase. Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele
avnsate, dar marcate ns de egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se referea n
special la ordinea economic i social cu principii proprii, independent de cerinele etice,
juridice sau politice. La baza sfritului istoriei i a dispariiei statului, marxismul punea teza
integrrii sociale perfecte, totale i definitive, integrare ce va elimina alienarea,
exploatarea, dominarea omului de ctre om i implicit, instrumentele acestora: statul i
proprietatea particular. Aceste teze erau susinute prin pretenia marxismului la predicia
istoric; marxismul d istoriei un sens i proiecteaz un viitor inevitabil ntruct rezult din
analiza tiinific a unei anumite succesiuni necesare a modurilor de producie. Marxismul
ncerca astfel legitimarea partizanatului politic printr-o pretins obiectivitate tiinific,
obinut prin pretenia deinerii monopolului asupra cunoaterii logicii istoriei.

23.3.Analizai doctrina marxist n contextul vieii social-politice contemporane.(singur)

24.Concepia lui Karl Marx cu privire la comunism
24.1.Descriei comunismul enunat de Karl Marx.
Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noiuni: un anume
sistem social, o ideologie care promoveaz acest sistem social, sau o micare care dorete s
implementeze acest sistem. Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarist
n care nu exist proprietate privat i nici
clase sociale. n comunism toate bunurile aparin societii ca ntreg i toi membrii acesteia se
bucur de acelai statut social i economic. Cel mai cunoscut principiu al unei societi
comuniste este: De la
fiecare dup posibiliti, fiecruia dup necesiti. Ca ideologie mai nou, comunismul, dup
revoluia bolevic din octombrie 1917 din Rusia arist, este sinonim cu marxismul i
diversele ideologii derivate. Conform doctrinei marxiste, socialismul i comunismul constituie
faza inferioar i cea superioar a formaiunii socialeconomice comuniste, acestea
deosebindu-se prin gradul de maturitate economic, politic i spiritual. Baza lor comun o
constituie dominaia n economie a relaiilor de colaborare i de ajutor reciproc ntre oameni
liberi de exploatare, relaii ce corespund caracterului social al forelor de producie
24.2.Caracterizai conceptul sociabilitii omului n cadrul comunismului formulat de
Karl Marx.
Comunismul ca suprimare pozitiv a proprietii private aceast autonstrinare a omului
i deci ca apropriere real a esenei umane de ctre om i pentru om; aadar, ca o
rentoarcere complet i contient, desvrit n cadrul ntregii complexiti a dezvoltrii de
pn acum, a omului pentru sine la starea sa de om social, adic de om uman. Acest
comunism, ca naturalism desvrit = umanism, ca umanism desvrit = naturalism; el este
adevrata rezolvare a conflictului dintre om i natur i dintre om i om, adevrata
soluionarea conflictului dintre existen i esen, dintre obiectivare i autoafirmare, dintre
libertate i necesitate, dintre individ i specie. El este dezlegarea enigmei istoriei i e contient
c este aceast dezlegare. Caracterul social este, aadar, caracterul general al ntregii micri;
dup cum nsi societatea l produce pe om ca om, aa i el o produce pe ea. Att prin
coninutul lor ct i prin modul lor de existen, activitatea i folosina roadelor ei au un
caracter social, snt activitate social i folosin social. Esena uman a naturii exist numai
pentru omul social; cci numai n societate natura este pentru el veriga care-l leag de om,
existena lui pentru altul i a altuia pentru el, elementul vital al realitii umane; numai n
societate exist ea ca fundament al propriei lui existene umane. Numai n societate existena
sa natural este pentru el existena sa uman i natura devine pentru el om. Societatea este,
aadar, desvrirea unitii eseniale a omului cu natura, adevrata nviere a naturii,
naturalismul realizat al omului i umanismul realizat al naturii.
Activitatea social i folosina social nu exist nicidecum numai sub forma de activitate
direct colectiv i de folosin direct colectiv, dei activitatea colectiv i folosina colectiv,
adic activitatea i folosina care se manifest i se afirm nemijlocit n comuniune real cu
ali oameni, vor avea loc pretutindeni unde sus-amintita expresie nemijlocit a sociabilitii i
are temeiul n nsui coninutul acestei activiti sau folosine i corespunde naturii lui.
24.3.Argumentai utopismul/realismul ideilor lui Karl Marx despre comunism.
Marx i Engels au operat o lectur sociologic a textelor utopice clasice. Astfel, utopia a
fost neleas de ctre Marx ca transformare a realitilor n categorii logice, ca speculaie
care supune faptele teoriei.
25.Concepia lui Lenin despre stat.
25.1.Prezentai rolul statului n revoluia proletar n viziunea lui Lenin.

V.I. Lenin (1870-1924), pe baza analizei aa-zisului stadiului imperialist al capitalismului a

mbogit teoria revoluiei socialiste cu o serie de teze foarte importante pentru doctrina
marxist: despre biruina revoluiei socialiste mai nti ntr-o singur ar sau n cteva ri,
despre hegemonia proletariatului n revoluia burghezodemocratic i transformarea acesteia
n revoluie socialist, despre forele motrice ale revoluiei socialiste, despre importana
decisiv pentru victoria revoluiei a alianei dintre clasa muncitoare i rnime, despre
situaia revoluionar, despre diversitatea de forme ale revoluiei socialiste .a. Lenin afirma
c proletariatul nu poate atinge contiina revoluionar dect prin eforturile unui partid
comunist care i asuma rolul de "avangard revoluionar". Lenin mai credea c un asemenea
partid nu-i putea atinge scopurile dect prin intermediul unei organizri disciplinate
cunoscut drept centralism democratic. n plus, leninismul afirma c imperialismul este ultima
form a capitalismului, iar capitalismul nu poate fi rsturnat de la putere dect prin mijloace
revoluionare (orice ncercare de a "reforma" capitalismul din interior fiind sortit eecului.
Lenin credea c distrugerea statului capitalist se va face prin revoluia proletar i prin
nlocuirea democraiei burgheze cu dictatura proletariatului (un sistem al democraiei
muncitoreti, n care ei ar fi deinut puterea politic prin intermediul unor consilii numite
soviete).
25.2.Analizai sarcinile statului dup victoria revoluiei proletare formulate de Lenin.
25.3.Exprimai i argumentai o atitudine fa de aplicarea n practic a doctrinei
marxiste de ctre Lenin.
26.Neomarxismul
26.1.Prezentai principalele modificri aduse doctrinei marxiste despre stat de ctre
neomarxiti.
26.2.Analizai contribuia reprezentanilor colii din Frankfurt la critica sistemului
capitalist.
Reprezentanii colii de la Frankfurt consider c determinarea configuraiei vieii sociale de
ctre economie nu mai poate fi mprtit i accentueaz importana culturii n viaa
modern. n opinia lor, potenialul eliberator al Iluminismului a fost denaturat i a luat forma
unei opresiuni de tip special, care ofer din abunden bunuri, dar rpete libertatea real. ntrun asemenea context, reprezentanii colii de la Frankfurt promoveaz o viziune critic n
ceea ce privete rolul culturii de mas i a mijloacelor de informare n mas, considerate a
ndeplini un rol ideologic manipulator. (P.Dobrescu, 2007, p.176) Ulterior, poziii importante
ale gndirii critice n sfera comunicrii vom gsi n anii '90, dup ce activitatea Studiilor
Culturale Britanice sau a colii de la Toronto se ncheiase. Dup cucerirea puterii de ctre
Hitler, Institutul a trebuit s se mute la Geneva, apoi la Paris i, dup aceea, la New York. : n
capitalismul modern, ntreaga producie este destinat pieei, iar bunurile sunt produse nu
pentru a satisface nevoi umane, ci de dragul profitului, pentru acumularea unui capital ct mai
mare. Din nou proprietile intrinseci ale lucrurilor sunt sacrificate. Produsul propriu-zis nu
rspunde unor nevoi precis identificate, ci nevoia este creat pentru a corespunde produsului.
Valoarea de ntrebuinare este din ce n ce mai mult dominat de ctre valoarea de schimb.
Individul nu cunoate mai mult libertate, ci poate doar beneficia de o cantitate de bunuri mai
mare.