Sunteți pe pagina 1din 1

ALFA

NICHITA STANESCU

Mai departe, mai aproape de centrul


spaiului,
inima mea se consum.
Capul meu, ca o flacr de lumnare,
mereu i perde ochii fierbini
arznd minile tale nevzute.
El i hrnete lumina
din seninul trunchi
pe pmnt i pe mare.
Minunat prad i sprijin
al foamei- pmntul Minunat prilej de sete - marea.
Flacr nceat, pierzndu-i ochii
mereu fierbini, arzndu-i minile.