1EVOLUTIA

ORASULUI TARGU MURES

Municipiul Targu Mures (fig. 1) este situat in centrul Transilvaniei, in zona de contact a trei
regiuni naturale: Campia Transilvaniei, Podisul Transilvaniei si zona forestiera a Muntilor
ulcanici si a Subcarpatilor Interni. Totodata el se afla in culoarul Muresului, intr-o zona de
interferenta a unor importante drumuri comerciale, fapt care a favorizat evolutia sa.
Din punct de vedere topografic, orasul este situat pe ambele maluri ale raului Mures, cea mai
mare parte a teritoriului sau fiind situat pe malul stang, unde se afla si zona veche a
municipiului.
Pozitia geografica favorabila permite legaturi convenabile, atat feroviare cat si rutiere, cu toate
regiunile tarii, fapt dovedit inca din antichitate prin existenta unui drum roman care pornea din
Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) si continua de-a lungul raului Mures, avand ramificatii spre Targu
- Mures si Cluj - Napoca.
Din perspectiva geologica, substratul municipiului face parte din bazinul tectonic al
Transilvaniei, avand un caracter sedimentar.
Dealurile care marginesc orasul au o altitudine medie de 500m si spinari aliniate, ce semnaleaza
prezenta domurilor gazeifere. Orientarea lor este NV-SE pe bordura Podisului Transilvaniei.
Principalul dominant al retelei hidrografice a orasului este raul Mures, denumirea sa provenind
de la termenul dacic Maris.
El constituie unul din factorii cei mai determinanti in aparitia si dezvoltarea orasului si a
localitatilor inconjuratoare, asigurand hrana si apa necesara locuitorilor, punerea in miscare a
morilor, transportul plutelor etc.

Evolutia orasului Targu Mures in secolele XIV - XVII

Orasul Targu - Mures a constituit din cele mai vechi timpuri, un leagan de civilizatie umana.
Exista dovezi care atesta vechimea, permanenta si continuitatea civilizatiei, incepand din epoca
neolitica si pana in perioada feudala timpurie (sec IX-XIV), cand apar primele mentiuni
documentare ale orasului. Aceste dovezi variaza de la obiecte de piatra, intre care topoare,
fragmente ceramice, celturi de bronz de tip transilvanean, doua bratari de aur provenind din
prima epoca a fierului, doua tezaure monetare, constand din monede dacice de tip Mediesu
Aurit si denari romani republicani de argint (fig. 4).
Intre anii 1296 1304 apar primele mentiuni scrise referitoare la existenta orasului Targu Mures (fig.9 - 10), acesta avand statutul de targ si denumirea de Novum Forum Siculorum
(Targul Secuilor). O insemnare din Analele Franciscane, in 1316, arata ca la Targu - Mures
(Forum Siculorum) se afla una din cele patru manastiri franciscane din Transilvania. Incepand cu
anul 1332, in Registrele de dijme papale denumirea orasului apare simplu, sub numele de
Novum Forum in anul 1332 si Novoforum Siculorum in anul 1333, aceste denumiri evidentiind
totodata functia orasului si anume aceea de targ al secuilor. In 1360 orasul apare mentionat in
documente sub denumirea de Zekuluasarhel, in 1370 Zekelwasarhely, in 1470 Wasarhel, iar
la 29 aprilie 1616 principele Gabriel Bethlen declara localitatea oras liber regesc, cu rang de
municipiu, si oficializeaza denumirea de Maros-Vasarhely adica Targu-Mures.
Dupa cum am mentionat anterior, orasul Targu-Mures avea functia de targ in sec.XIV, in zona
strazii Marton Aron (care pana in jurul anului 1700 poarta denumirea de Oborul vechi de
animale) se afla vechiul targ, unde pe langa animalele aduse spre vanzare, se adunau si vitele
destinate ca tribut regilor. Aceasta functie se pastreaza pana in anul 1616, cand localitatea
devine municipiu, cu rang de oras liber regesc, avand dreptul de a-si construi ziduri si bastioane
de aparare, echipate cu tunuri, pusti si alte instrumente de lupta. Astfel, constructia sistemului
defensiv al cetatii duce la diferentierea celor doua parti ale orasului si anume: partea inchisa cu
ziduri, considerata ca orasul interior, si partea situata in exteriorul zidurilor(Holstadt). Prin
construirea cetatii, cu ziduri de piatra si lemn, localitatea devine oras cu cheie, adica oras
inchis, beneficiind de anumite privilegii politice si economice.

Din punct de vedere urbanistic, orasul cuprindea, in prima faza, o mica intindere de teren de pe
platoul celei de-a doua terase a raului Mures, cunoscut si sub denumirea de Platoul Cetatii. In
secolele XIV-XV, limitele orasului erau conturate de strazile Avram Iancu, Mitropolit Andrei
Saguna, Mihai Viteazul, Borsos Tamas, partea superioara a strazilor Bolyaisi Marton Aron, iar
orasul avea o suprafata de cca. 36ha(fig.17 - 18). Partea ce constituie actualul centru civic nu
exista in acele vremuri, deoarece terenul era supus revarsarii Muresului si a paraielor ce aluviau
de pe versantele dealurilor invecinate. La cumpana secolelor XV-XVI, partea de jos a orasului a
fost degajata de aceste ape, explicandu-se astfel aparitia timpurie a pietii Petofi, ca piata
centrala a orasului, si mai apoi a cladirilor din partea nordica a pietii Trandafirilor si a celor din
strazile Revolutiei si Calarasilor (fig. 19 - 20). In anul 1554, este edificata casa Kopeczi Tamas,
din strada Revolutiei nr.1, constructie ce a rezistat pana in zilele noastre, constituind azi cel mai
vechi edificiu al orasului. In ceea ce priveste suprafata orasului, aceasta era considerabil mare in
anul 1350 31ha comparativ cu suprafetele altor orase precum Sibiu (55,1ha) sau Brasov
(31,6ha), avand in vedere caracterul aproape rural al localitatii, evidentiat printr-o dispozitie
mai afanata a constructiilor realizate in marea lor majoritate din lemn sau paiata, acoperite cu
paie sau sindrila exceptie faceau bisericile si casele unor cetateni mai instariti si existenta
gospodariilor si a terenurilor cultivate in preajma cladirilor de locuit.
In comparatie cu alte orase transilvanene, Targu-Mures-ul isi incepe istoria urbana in plin Ev
Mediu. Procesul de cristalizare urbana incepe in secolul XV, odata cu construirea edificiilor de
cult situate pe Platoul Cetatii si a bisericilor din zona strazii Bolyai. Are loc o dezvoltare
aglutinara a orasului si o extindere polinucleara, formandu-se astfel trei nuclee la nord, est si
sud de biserica si numeroase pajisti intravilane.
Strazile si ulitele, in cea mai mare parte erau inguste si intortocheate, fara a avea aliniamente
rectilinii pe distante mai mari, configuratia lor fiind determinata in buna masura si de relief.
Nominal, strazile sunt pomenite ceva mai tarziu, primele fiind cele din zona veche a orasului,
apoi cele din zona mai noua. Cea mai veche denumire de strada este Sfantu Nicolae, aflata in
partea superioara a strazii Bolyai, dupa numele bisericii invecinate, mentionata in anul 1511. La
sfarsitul secolului XVI reteaua stradala a centrului istoric poate fi considerata conturata, ea

pastrandu-se pana in zilele noastre, cu exceptia strapungerilor din perioada moderna, iar orasul
apare ca o localitate relativ dezvoltata economic si cultural.
Inceputul secolului XVII se dovedeste a fi o perioada nefasta, atat pentru orasul Tg. Mures, cat
si pentru locuitorii sai (fig.21 - 22). Datorita unor conflicte armate sunt distruse cladirile din
vechea fortificatie, fosta biserica Sfantu Nicolae si Biserica unitariana, precum si numeroase
locuinte. Se formeaza brelele de mestesugari, iar municipiul se transforma intr-un important
centru mestesugaresc.
De-a lungul deceniilor aspectul orasului cunoaste semnificative transformari: cetatea este
reconstruita, sunt realizate o serie de alte cladiri, cu unul sau doua niveluri, in mare parte din
materiale durabile, strazile si pietele se contureaza si se stabilesc principalele zone ale orasului.
Piata Petofi, principala zona a orasului vechi, este legata direct de noul centru in curs de
formare. Cel mai important monument care domina piata este ansamblul arhitectural al cetatii.
Alte zone importante sunt piata Bolyai, avand acelasi perimetru ca si azi, piata Sfantu Nicolae,
dominata de biserica cu acelasi nume, si piata Trandafirilor.
Inca din secolul XVI orasul incepe sa se extinda, cuprinzand o parte din teritoriile satelor
invecinate. Astfel se ajunge in scurt timp la formarea unui domeniu rural al orasului, fenomen
intalnit in mai multe orase transilvanene. Primul sat ce intra in posesia Tg.-Mures-ului este
Micesti. La sfarsitul secolului XVI orasul ajunge sa cuprinda o suprafata locuita de cca. 96ha(fig.
11).
Referitor la preocuparile de ordin edilitar si cetatenesc, trebuie mentionata constructia podului
peste Mures in anul 1608. Au existat preocupari de asigurare cu apa potabila pentru locuitorii
orasului, fie prin captarea izvoarelor naturale, fie prin realizarea de fantani o asemenea
fantana cu ghizd din lemn este realizata in anul 1613, in incinta cetatii orasului.
In ceea ce priveste arhitectura militara a orasului, aceasta nu are valoarea celor din orasele
Brasov, Sibiu sau Cluj Napoca. Evolutia cetatii (fig. 33) de la Targu Mures cuprinde doua
perioade: prima, corespunzatoare fortificatiei din secolul XV; a doua, cetatea din secolul XVII.
Vechea fortificatie avea un plan pentagonal neregulat si o suprafata de cca. 5800 mp. Din acea

constructie s-au pastrat fundatiile zidurilor, pe latura de vest a cetatii si pe latura sudica,
precum si doua turnuri patrate, pe latura vestica ce au fost inglobate in incinta secolului XVII.
Cele doua turnuri pastrate in intregime sunt Turnul Mic(fig. 32 - 33), cunoscut si ca Bastionul
lui Bathory, situat la coltul de nord vest al fortificatiei, si turnul ce se juxtapune bastionului
blanarilor, construit in anul 1629, situat la coltul de sud est. Ambele turnuri au forma
patratica, iar cel de pe latura vestica are trei niveluri. Potrivit tipologiei sale, fortificatia ar fi
trebuit sa mai aiba un turn, la coltul de nord est, insa acesta nu a mai fost realizat, optandu-se
pentru suprainaltarea si transformarea vechii capele franciscane in fortareata. In secolul XVII se
construieste noua cetate (fig. 34), avand intarituri de diferite forme, tot mai evoluate, incepand
cu bastionul portii, care inca mai poarta amprenta sistemului medieval incetatenit, cu guri de
pacura, groapa capcana si terminand cu bastionul croitorilor sau al macelarilor, care au un
puternic sistem defensiv. Ca arhitectura, intregul ansamblu poata amprenta renasterii tarzii,
vadind o intarziere fata de restul Europei, dar cu o aliniere la principiile moderne.
In cadrul arhitecturii religioase, principalul edificiu de cult pastrat de-a lungul veacurilor este
biserica cu manastirea franciscana (fig. 44 - 43) din incinta cetatii medievale, cunoscuta azi ca
biserica reformata. Edificiul religios pastrat cuprinde biserica, cladirea fosteimanastiri
franciscane, capela si turnul clopotnita, care au constituit nucleul de dezvoltare a intregului
ansamblu de mai tarziu.