Sunteți pe pagina 1din 22

DEFINITIA SI

OBIECTIVELE
AGRICULTURII
ECOLOGICE

DEFINITIA SI OBIECTIVELE
AGRICULTURII ECOLOGICE

Particularitati teoretice
Agricultura ecologica nu este un miracol, ci o creatie a
agricultorilor iubitori de natura, ca o alternativa la agricultura
intensive, de tip industrial, bazata pe metode si mijloace de
productie eficiente, in special, din punct de vedere economic.
Terminologie
In conformitate cu Regulamentul 2092 aprobat de
Consiliul Comunitatii Economice Europene, la data de 24
iunie 1991, tarile comunitare folosesc, cu acelasi inteles,
urmatorii termeni:
agricultura organica( Anglia)
agricultura biologica( Grecia, Franta, Italia, Olanda si
Portugalia)
agricultura ecologica( Danemarca, Germania si Spania)

Definitii

Majoritatea specialistilor, bazandu-se pe prevederile regulamentului CEE 2092/91, sustin ca agricultura ecologica are aceeasi definitie cu agricultura
organica sau biologica. De asemenea, unii teoreticieni(Puia, Soran si Rotar -1998) cred ca agroecologia si ecologia agricola au aceeasi semnificatie:
Ecologia agricola sau agroecologia este o ramura sau disciplina a ecologiei generale care se ocupa de studiul multilateral, indeosebi sub raport
productive, al infl;uentelor exercitate de factorii de mediu asupra plantelor si asupra animalelor domestice( asa - numita autoecologie agricola),
precum si de cercetarea structurilor si a dinamicii agroecosistemelor (sinecologia agricola).
Continutul notiunilor structurale:
agri ogor, camp, teren
cultura- totalitatea valorilor materiale si spirituale create si accumulate de omenire in decursul timpurilor
eco casa, familie, casnicie, gospodarie, mediu
logic- stiinta, studio, cercetare si realitatile practice
Agricultura ecologica este stiinta sau arta administrarii sau tinerii sub control a vietuitoarelor agricole si a mediului de viata, in folosul
indelungat al naturii si omenirii.
Agricultura ecologica cuprinde intreaga gama de activitati stiintifice ( observatii, masuratori si experimente) si aplicative ( analiza, proiectare,
administrare) din agricultura si celelalte ramuri economice care prelucreaza si comercializeaza produse agricole si agro-industriale si pune un accent
deosebit pe valorificarea si conservarea sau refacerea resurselor naturale, tehnico- financiare si umane specifice agroecosistemelor locale si zonale.

Ca stiinta agricultura ecologica se ocupa cu studiul sistematic al structurilor materiale( organismele vii si modul lor de viata) si functionale( intra
si interrelatiile structurilor materiale) ale sistemelor agricole si cu proiectarea si managementul agroecosistemelor capabile a asigura, timp
indelungat, nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit, fara ale diminua potentialul ecologic, economic si social.
Ca ocupatie, agricultura ecologica este activitatea de asamblare a cunostintelor teoretice despre natura si agricultura in sisteme ecologice durabile,
bazate pe resursele materiale, energetice si informationale ale sistemelor agricole.
Agricultura ecologica se bazeaza pe intelepciune si, ca atare, implica cunoasterea amanuntita a ogorului, vietuitoarelor si a celorlalte realittai
economice si sociale, precum sip e intuitie, cumpatare si indemanare in alegerea si aplicarea masurilor in practica.

Scop

Agricultura ecologica urmareste armonizarea interactiunilor dinamice dintre sol, plante, animale si om, sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologica,
economica si sociala a agroecosistemelor si nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit. Fiind un tip de agricultura durabila, scopul agriculturii
ecologice poate fi exprimat printr-o functie de tip mini max: maximizarea productiilor si minimalizarea efectelor secundare negative ale activittailor
agricole.

Obiective

Obiectivele agriculturii ecologice se subordoneaza, in principal, dezvoltarii durabile a sistemelor agroecologice.


Obiective privind mediul inconjurator
echilibrarea bilantelor energetice
cresterea si mentinerea indelungata a fertilitatii solurilor
protectia resurselor de apa si a intregii vieti acvatice
stimularea activitatii microorganismelor, florei si faunei utile
conservarea biodiversitatii
refacerea si protejarea peisajului natural
Obiective privind plantele cultivate
integrarea naturala, inclusive cosmica, a speciilor si varietatilor cultivate
optimizarea structurilor agricole vegetale
dimensionarea corespunzatoare a spatiului de nutritie
refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei si al elementelor nutritive si infestarea cu buruieni, boli, insecte si alti
daunatori
Obiective privind animalele domestice
optimizarea raportului planta/animal
imbunatatirea si conservarea fondului genetic
Obiective socio economice
dezvoltarea sistemelor agricole si agroindustriale multifunctionale
minimizarea impactului negative al agriculturii asupra mediului inconjurator
diversificarea productiei agricole
reducerea consumului de resurse neregenerabile
imbunatatirea eficientei muncii si calitatii vietii producatorilor agricoli
refacerea si conservarea valorilor materiale si spirituale traditionale

Continuare -obiective

Obiective privind mediul inconjurator


echilibrarea bilantelor energetice
cresterea si mentinerea indelungata a fertilitatii
solurilor
protectia resurselor de apa si a intregii vieti acvatice
stimularea activitatii microorganismelor, florei si
faunei utile
conservarea biodiversitatii
refacerea si protejarea peisajului natural

Continuare - obiective

Obiective privind plantele cultivate


integrarea naturala, inclusive cosmica, a
speciilor si varietatilor cultivate
optimizarea structurilor agricole vegetale
dimensionarea corespunzatoare a spatiului de
nutritie
refacerea echilibrelor naturale privind circuitul
apei si al elementelor nutritive si infestarea cu
buruieni, boli, insecte si alti daunatori

Continuare - obiective

Obiective privind animalele domestice


optimizarea raportului planta/animal
imbunatatirea si conservarea fondului genetic
Obiective socio economice
dezvoltarea sistemelor agricole si agroindustriale multifunctionale
minimizarea impactului negative al agriculturii asupra mediului
inconjurator
diversificarea productiei agricole
reducerea consumului de resurse neregenerabile
imbunatatirea eficientei muncii si calitatii vietii producatorilor agricoli
refacerea si conservarea valorilor materiale si spirituale traditionale

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Stiinta si mai ales practica agricola au individualizat 4 tipuri distincte de agricultura ecologica
agricultura organica sau biologica
agricultura biodinamica
agricultura naturala
agricultura tip LEISA ( Low External Inputs Sustainable Agriculture)
Primele 3 tipuri de agricultura ecologica se bazeaza pe prevederile Consiliului Comunitatii Economice Europene nr. 2092 din 24 iunie 1991, iar agricultura tip LEISA
este recomandata in perioada de conversie.
Sistemele agroecologice interfereaza, inclusive cu sistemele conventionale si ca atare, in practica nu exista sisteme agricole organice ( biologice) , biodinamice sau
naturale pure cid oar sisteme mixte pe care le vom numi prin termenul general de sisteme agricole ecologice.
Sistemele de agricultura ecologica se diferentiaza prin rolul care il au in relatia cu mediul inconjurator si cu societatea.
Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem distinct de agricultura in perioada 1930-1960.
Sistemele organice ( biologice ) de agricultura sunt orientate spre:
obtinerea de produse agricole cu calitati nutritive ridicate:
ameliorarea fertilitatii solurilor
eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei si aerului
reducerea migrarii populatiei de la sat la oras
diminuarea consumului de energie neregenerabila: reducerea volumului de lucrari mecanice si a consumului specific de carburanti
imbunatatirea conditiilor de viata ale animalelor, asigurarea nu numai a nevoilor fiziologice, dar si a principiilor umane de ingrijire, care exclude cresterea in baterii,
concentrarea excesiva, claustrarea permanenta.
Agricultura biodinamica este un sistem de agricultura ecologica bazat pe energiile( fortele) vietii si are ca scop principal producerea de hrana cu valoare nutritive
ridicata si sanatoasa. Steiner ( 1924) a dezvoltat ideea ca o ferma este un organism viu, cu particularitati structurale si functionale proprii, in care solul, viata din sol,
plantele, animalele si omul sunt strans legate intre ele, avand in vedere ca Viata are insa, origine spirituala , fiind organizata si condusa de spirit, partea materiala
neputand determina viata.
Agricultura naturala este un sisstem agroecologic de interes local, care se bazeaza pe urmatoarele principii :
Nu lucrari adanci ale solului
Nu ingrasaminte chimice sau compost preparat
Nu combatere buruieni prin lucrari mecanice sau erbicide
Nu chimicale
Agricultura tip LEISA se bazeaza pe resursele locale de sol, clima si de forta de munca si daca este cazul pe folosirea ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, a
masinilor si instalatiilor agricole conventionale, a ingredientelor alimentare si furajere etc, insa numai pentru acoperirea deficirtului de resurse si daca nu afecteaza
mediul inconjurator. Acest tip de agricultura se recomanda in perioada de trecere de la agricultura conventionala la agricultura ecologica, cu scopul de a reface si pastra
potentialul economic si social el fermelor, asociatiilor si societatilor agricole in conversie.

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Stiinta si mai ales practica agricola au individualizat 4 tipuri distincte de


agricultura ecologica
agricultura organica sau biologica
agricultura biodinamica
agricultura naturala
agricultura tip LEISA ( Low External Inputs Sustainable Agriculture)
Primele 3 tipuri de agricultura ecologica se bazeaza pe prevederile Consiliului
Comunitatii Economice Europene nr. 2092 din 24 iunie 1991, iar agricultura tip
LEISA este recomandata in perioada de conversie.
Sistemele agroecologice interfereaza, inclusive cu sistemele conventionale si ca
atare, in practica nu exista sisteme agricole organice ( biologice) , biodinamice sau
naturale pure cid oar sisteme mixte pe care le vom numi prin termenul general de
sisteme agricole ecologice.
Sistemele de agricultura ecologica se diferentiaza prin rolul care il au in relatia cu
mediul inconjurator si cu societatea.
Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem distinct
de agricultura in perioada 1930-1960.

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem


distinct de agricultura in perioada 1930-1960.
Sistemele organice ( biologice ) de agricultura sunt orientate spre:
obtinerea de produse agricole cu calitati nutritive ridicate:
ameliorarea fertilitatii solurilor
eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei si aerului
reducerea migrarii populatiei de la sat la oras
diminuarea consumului de energie neregenerabila: reducerea volumului de
lucrari mecanice si a consumului specific de carburanti
imbunatatirea conditiilor de viata ale animalelor, asigurarea nu numai a
nevoilor fiziologice, dar si a principiilor umane de ingrijire, care exclude
cresterea in baterii, concentrarea excesiva, claustrarea permanenta.

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Agricultura biodinamica este un sistem de


agricultura ecologica bazat pe energiile( fortele) vietii
si are ca scop principal producerea de hrana cu
valoare nutritive ridicata si sanatoasa. Steiner ( 1924)
a dezvoltat ideea ca o ferma este un organism viu, cu
particularitati structurale si functionale proprii, in care
solul, viata din sol, plantele, animalele si omul sunt
strans legate intre ele, avand in vedere ca Viata are
insa, origine spirituala , fiind organizata si condusa
de spirit, partea materiala neputand determina viata.

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Agricultura naturala este un sisstem


agroecologic de interes local, care se bazeaza
pe urmatoarele principii :
Nu lucrari adanci ale solului
Nu ingrasaminte chimice sau compost preparat
Nu combatere buruieni prin lucrari mecanice
sau erbicide
Nu chimicale

Locul si rolul sistemelor de


agricultrura ecologica

Agricultura tip LEISA se bazeaza pe resursele


locale de sol, clima si de forta de munca si daca este
cazul pe folosirea ingrasamintelor chimice si a
pesticidelor, a masinilor si instalatiilor agricole
conventionale, a ingredientelor alimentare si furajere
etc, insa numai pentru acoperirea deficirtului de
resurse si daca nu afecteaza mediul inconjurator.
Acest tip de agricultura se recomanda in perioada de
trecere de la agricultura conventionala la agricultura
ecologica, cu scopul de a reface si pastra potentialul
economic si social el fermelor, asociatiilor si
societatilor agricole in conversie.

Particularitati practice

Particularitati practice
In practica agricultura ecologica are o serie de insusiri distincte :
durata sistemelor agroecologice este mai lunga
productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii, asociatii familiale, mai rar in asociatii tip holding
unitaile ecologice corespund exigentelor privind calitatea si si protectia mediului inconjurator
fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt de dimensiuni mici si mijlocii ( 5- 50 ha)
fermele si societatile agricole, agroindustriale si comerciale ecologice parcurg o perioada mai lunda sau mai scurta de conversie, egala cu timpul scurs intre inceperea
managementului ecologic si obtinerea certificatului de ferma sau societate ecologica
trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica se face pas cu pas, pentru ca structurile economice san u resimta efectele scaderii productivitatii, iar
producatorii sa capete incredere in noile sisteme.
cu foarte putine exceptii, fermele ecologice sunt mixte ( de tip vegetal- animal)
activitatile din fermele si societatile agroindustriale se desfasoara conform normelor internationale si nationale
in fermele si societatile prelucratoare ecologice se cultiva si se cresc toate speciile si varietatile de plante si animale domestice, respective , se prelucreaza toate
produsele agricole vegetale sau animale, cu exceptia celor create sau produse prin inginerie genetica
fermele si societatile de prelucrare a produselor ecologice folosesc, cu precadere resursele funciare, economice si sociale proprii.
tehnologiile agroeconomice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor
fermele si societatile de prelucrare a produselor agricole folosesc cu precadere, resursele funciare, economice si sociale proprii
tehnologiile agroecologice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor, cresterea animalelor si de prelucrare a produselor agricole cu mijloacele moderne de
inalta tehnicitate
samanta, materialul de plantat si animalele de prasila sunt certificate ecologic si ca atare se produc in ferma proprie, fie in ferme si societati ecologice specializate
hrana plantelor si a animalelor este cat mai naturala, completa, sanatoasa, biodegradabila sin u depaseste nevoile acestora.
sistemele ecologice vegetale si animale inregistreaza pierderi mici ca urmare a atacului de buruieni, boli si insecte si alte animale daunatoare datorita activitatilor
preventive permanente
efectele tehnologiilor ecologice sunt multiple, de lunga durata si se manifesta mai tarziu
prelucrarea produselor agricole ecologice se face mecanic, fizic sau biologic, cu mentinerea calitatii si pe cat posibil, a integritatii structurale a produselor agricole
materiile prime, ingredientele si aditivii folositi in procesul de prelucrare sunt certificate ecologic
produsele agricole si agroindustriale ecologice se depoziteaza separat de produsele neecologice
ambalajul prodeselor ecologice este din materiale biodegradabile, care nu contamineaza nici produsele si nici mediul inconjurator
transportul produselor ecologice si al animalelor se face cu minimum de pierderi si pe distante mici
produsele ecologice sunt etichetate sau/si insotite de un document pe care scrie denumirea produsului, numele si adresa persoanei sau a companiei producatoare,
denumirea firmei ce a facut certificarea, metodele de producere sau de prelucrare si mentiunea Produs certificate ecologic
necesarul de forta de munca este mai mare decat in agricultura conventionala, ceea ce , din punct de vedere practice, insemna noi locuri de munca, dar si cheltuieli
suplimentare
munca in ferma si societatea agroindustriala este pasionanta si reconfortanta si se bazeaza pe analiza sistemica si decizii rational stiintifice inovatoare

Particularitati practice

Particularitati practice
In practica agricultura ecologica are o serie de insusiri distincte :
durata sistemelor agroecologice este mai lunga
productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii, asociatii familiale, mai rar in asociatii
tip holding
unitaile ecologice corespund exigentelor privind calitatea si si protectia mediului inconjurator
fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt de dimensiuni mici si mijlocii ( 5- 50 ha)
fermele si societatile agricole, agroindustriale si comerciale ecologice parcurg o perioada mai
lunda sau mai scurta de conversie, egala cu timpul scurs intre inceperea managementului
ecologic si obtinerea certificatului de ferma sau societate ecologica
trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica se face pas cu pas, pentru ca
structurile economice san u resimta efectele scaderii productivitatii, iar producatorii sa capete
incredere in noile sisteme.
cu foarte putine exceptii, fermele ecologice sunt mixte ( de tip vegetal- animal)
activitatile din fermele si societatile agroindustriale se desfasoara conform normelor
internationale si nationale
in fermele si societatile prelucratoare ecologice se cultiva si se cresc toate speciile si
varietatile de plante si animale domestice, respective , se prelucreaza toate produsele agricole
vegetale sau animale, cu exceptia celor create sau produse prin inginerie genetica

Particularitati practice

fermele si societatile de prelucrare a produselor ecologice folosesc, cu precadere


resursele funciare, economice si sociale proprii.
tehnologiile agroeconomice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor
fermele si societatile de prelucrare a produselor agricole folosesc cu precadere,
resursele funciare, economice si sociale proprii
tehnologiile agroecologice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor,
cresterea animalelor si de prelucrare a produselor agricole cu mijloacele moderne
de inalta tehnicitate
samanta, materialul de plantat si animalele de prasila sunt certificate ecologic si ca
atare se produc in ferma proprie, fie in ferme si societati ecologice specializate
hrana plantelor si a animalelor este cat mai naturala, completa, sanatoasa,
biodegradabila sin u depaseste nevoile acestora.
sistemele ecologice vegetale si animale inregistreaza pierderi mici ca urmare a
atacului de buruieni, boli si insecte si alte animale daunatoare datorita activitatilor
preventive permanente

Particularitati practice

efectele tehnologiilor ecologice sunt multiple, de lunga durata si se manifesta mai tarziu
prelucrarea produselor agricole ecologice se face mecanic, fizic sau biologic, cu mentinerea
calitatii si pe cat posibil, a integritatii structurale a produselor agricole
materiile prime, ingredientele si aditivii folositi in procesul de prelucrare sunt certificate
ecologic
produsele agricole si agroindustriale ecologice se depoziteaza separat de produsele
neecologice
ambalajul prodeselor ecologice este din materiale biodegradabile, care nu contamineaza nici
produsele si nici mediul inconjurator
transportul produselor ecologice si al animalelor se face cu minimum de pierderi si pe distante
mici
produsele ecologice sunt etichetate sau/si insotite de un document pe care scrie denumirea
produsului, numele si adresa persoanei sau a companiei producatoare, denumirea firmei ce a
facut certificarea, metodele de producere sau de prelucrare si mentiunea Produs certificate
ecologic
necesarul de forta de munca este mai mare decat in agricultura conventionala, ceea ce , din
punct de vedere practice, insemna noi locuri de munca, dar si cheltuieli suplimentare
munca in ferma si societatea agroindustriala este pasionanta si reconfortanta si se bazeaza pe
analiza sistemica si decizii rational stiintifice inovatoare

Situatia agriculturii ecologice in lume si in


Romania

Situatia agriculturii ecologice in lume si in Romania


Agricultura ecologica se face, mai mult sau mai putin oficial, pe toate continentele, cu exceptia Antarctidei, fiecare avand cel putin o asociatie agroecologica, una
sau mai multe organizatii de certificare a activittailor si produselor ecologice si desigur, numeroase ferme si societati de prelucrare si de valorificare a produselor
agricole si alimentare ecologice.
Cele mai multe tari care practica, pe scara larga, agricultura ecologica si au cea mai mare piata de produse ecologice agricole si alimentare se afla in Europa,
America de Nord, Centrala si de Sud.
In Europa, agricultura ecologica este cea mai dezvoltata atat din punct de vedere practice, cat si stiintific.
Pe fondul extinderii bolii vacii nebune in tarile dezvoltate din Europa si a temerilor privind folosirea organismelor modificate genetic, cererea de produse
agricole si alimentare ecologice a crescut foarte mult. In fata acestei cereri, multe tari, inclusive Romania, sunt in dificultate ca urmare a ponderii mici a produselor
ecologice pe piata agro-alimentara.
De asemenea, cercetarea agricola in acest domeniu n-a abordat cu destula convingere unele domenii esentiale, precum : genetica si ameliorarea plantelor si
animalelor, producerea de seminte, material de plantat si de prasila si mai are multe de facut in cresterea eficientei economice, instruirea si educatia producatorilor
ecologisti, inspectia si certificarea fermelor si produselor ecologice si in valorificarea productiei agroecologice.
In Romania, agricultura ecologica este in faza de pionerat in multe privinte.Ceva mai bine se sta in cercetare, ca urmare a experientei accumulate in ultimii ani de
studii teoretice si applicative privind cultivarea terenurilor agricole, precum si in ceea ce priveste promovarea agriculturii ecologice de catre unele ONG uri de profil,
precum: AGROECOLOGIA si Societatea pentru Agricultura Ecologica.
Cauzele salbei dezvoltari a agriculturii ecologice romanesti sunt:
lipsa normelor nationale in domeniu
lipsa unor masuri politice de promovare a agriculturii ecologice
nivelul de cunostinte de specialittae foarte scazut al agricultorilor
Avand in vedere ca agricultura ecologica poate oferi solutii de rezolvare a problemelor micii gospodarii taranesti- faramitarea terenurilor, scaderea numarului de si a
puterii fizice a producatorilor agricoli, tehnologiile rudimentare, productia de subzistenta si ca potentialul agroecologic al Romaniei este de peste 25 % din suprafata
agricola, productia agricola si produsele agroalimentare trebuie sa devina politica de stat.
Perspectiva elaborarii unei legi a productiei si produselor agricole si alimentare ecologice sunt motive reale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice la
adevaratul potential al tarii.
In Romania cadrul normative este realizat prin intermediul a doua acte normative:
O.U. nr.34/2000( Norme metodologice referitoare la productia ecologica) armonizata prin
Legea nr. 38/2001 referitoare la productia in agricultura ecologica
La nivel institutional in Romania exista urmatoarele organisme in domeniu:
Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice/ANPE( in cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor, Padurii si Mediului)
Comisia de Agricultura Ecologica ( MAAP, FNAE, invatamant, cercetare)
Federatia Nationala de Agricultura Ecologica(FNAE/grup national de producatori)
R.E.N.A.R.( structura de acreditare a structurilor de certificare)

Situatia agriculturii ecologice in lume si in


Romania

In Romania, agricultura ecologica este in faza de pionerat in multe


privinte.Ceva mai bine se sta in cercetare, ca urmare a experientei
accumulate in ultimii ani de studii teoretice si applicative privind cultivarea
terenurilor agricole, precum si in ceea ce priveste promovarea agriculturii
ecologice de catre unele ONG uri de profil, precum:
AGROECOLOGIA si Societatea pentru Agricultura Ecologica.
Cauzele salbei dezvoltari a agriculturii ecologice romanesti sunt:
lipsa normelor nationale in domeniu
lipsa unor masuri politice de promovare a agriculturii ecologice
nivelul de cunostinte de specialittae foarte scazut al agricultorilor
Avand in vedere ca agricultura ecologica poate oferi solutii de rezolvare
a problemelor micii gospodarii taranesti- faramitarea terenurilor, scaderea
numarului de si a puterii fizice a producatorilor agricoli, tehnologiile
rudimentare, productia de subzistenta si ca potentialul agroecologic al
Romaniei este de peste 25 % din suprafata agricola, productia agricola si
produsele agroalimentare trebuie sa devina politica de stat.

Situatia agriculturii ecologice in lume si in


Romania

Situatia agriculturii ecologice in lume si in Romania


Agricultura ecologica se face, mai mult sau mai putin oficial, pe toate continentele, cu
exceptia Antarctidei, fiecare avand cel putin o asociatie agroecologica, una sau mai multe
organizatii de certificare a activittailor si produselor ecologice si desigur, numeroase ferme si
societati de prelucrare si de valorificare a produselor agricole si alimentare ecologice.
Cele mai multe tari care practica, pe scara larga, agricultura ecologica si au cea mai mare
piata de produse ecologice agricole si alimentare se afla in Europa, America de Nord,
Centrala si de Sud.
In Europa, agricultura ecologica este cea mai dezvoltata atat din punct de vedere practice,
cat si stiintific.
Pe fondul extinderii bolii vacii nebune in tarile dezvoltate din Europa si a temerilor
privind folosirea organismelor modificate genetic, cererea de produse agricole si alimentare
ecologice a crescut foarte mult. In fata acestei cereri, multe tari, inclusive Romania, sunt in
dificultate ca urmare a ponderii mici a produselor ecologice pe piata agro-alimentara.
De asemenea, cercetarea agricola in acest domeniu n-a abordat cu destula convingere
unele domenii esentiale, precum : genetica si ameliorarea plantelor si animalelor, producerea
de seminte, material de plantat si de prasila si mai are multe de facut in cresterea eficientei
economice, instruirea si educatia producatorilor ecologisti, inspectia si certificarea fermelor si
produselor ecologice si in valorificarea productiei agroecologice.

Situatia agriculturii ecologice in lume si in


Romania

Perspectiva elaborarii unei legi a productiei si produselor agricole si


alimentare ecologice sunt motive reale pentru dezvoltarea agriculturii
ecologice la adevaratul potential al tarii.
In Romania cadrul normative este realizat prin intermediul a doua acte
normative:
O.U. nr.34/2000( Norme metodologice referitoare la productia ecologica)
armonizata prin
Legea nr. 38/2001 referitoare la productia in agricultura ecologica
La nivel institutional in Romania exista urmatoarele organisme in domeniu:
Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice/ANPE( in cadrul
Ministerului Agriculturii, Apelor, Padurii si Mediului)
Comisia de Agricultura Ecologica ( MAAP, FNAE, invatamant, cercetare)
Federatia Nationala de Agricultura Ecologica(FNAE/grup national de
producatori)
R.E.N.A.R.( structura de acreditare a structurilor de certificare)

Conversia la agricultura ecologica

Conversia la agricultura ecologica

Pentru realizarea conversiei la agricultura ecologica, potrivit Legii.nr.38/2001, operatorul


este obligat sa-si certifice activitatea prin intermediul uneia dintre structurile de certificare si
control care au notificata activitatea in Romania. Certificarea face obiectul unui acord
comercial intre agricultor si structura de certificare aleasa.

In prezent in Romania exista mai multe structuri de certificare si control din Uniunea
Europeana( acreditate pe norma 45011) precum si din alte tari:
ECOCERT ( Vegetal +Animal):Franta
LACON( V+A):Austria
BIOINSPECTA( V+A): Elvetia
SKAL( V+A): Olanda
EKOGARANTIE ( V+A): Germania
Q&D(V+A): Germania
ICEO( V+A): Italia
BIOKONTROL(V) : Ungaria
Potrivit O.U. nr. 34/2000, perioada de conversie pentru ferme vegetale este de 2 ani.
Organismele de inspectie si certificare cu aprobarea A.N.P.E. decide ca aceste perioade sa fie
marite sau reduse,avand in vedere utilizarea anterioara a parcelelor.