Prima pagina

Teste alergologice
Teste alergologice
Generalitati
Sus
Vezi galerie foto
Testele alergologice consta in realizarea de teste cutanate sau sanguine pentru a determina care substanta
sau alergen este incriminata in declansarea reactiilor alergice.
Testele cutanate sunt de obicei realizate deoarece sunt rapide, exacte si in general mai ieftine decat
testele sanguine, dar poate fi folosit oricare test.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Testele cutanate
3. Testele sanguine
4. De ce sunt efectuate testele alergologice?
5. De ce sunt efectuate testele sanguine?
6. Mod de pregatire
7. Mod de realizare
8. Cum sunt receptate testele de pacient?
9. Riscuri
10. Rezultate
11. Factori ce influenteaza testele
Testele cutanate
Sus
O cantitate mica din alergenul incriminat este amplasat pe piele sau subcutanat pentru a urmari daca se dezvolta o reactie alergica.
Exista 3 tipuri de teste cutanate:
- prick testul acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de solutie care contine un posibil alergen pe piele si se efectueaza
cateva gratari sau intepaturi care permit solutiei sa patrunda in piele. Daca pe piele apare o roseata sau o zona mai elevata
pruriginoasa numita induratie inseamna ca persoana este alergica la alergenul respectiv. Aceasta reprezinta o reactie pozitiva
- testul intradermic in timpul testarii, o mica cantitate de solutie de alergen este injectata intradermic. Testul intradermic poate fi
realizat cand o substanta nu declanseaza o reactie alergica la prick test, dar inca ramane valabila suspiciunea alergiei in cazul
persoanei testate. Testul intradermic este mai sensibil decat prick testul dar este mai des pozitiv in randul persoanelor nealergice
(rezultat fals pozitiv)
- testul patch pentru acest test solutia de alergen este plasata pe un plasture care este aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest
test este utilizat pentru a depista alergia cutanata denumita si dermatita de contact.
Testele sanguine
Sus
Testele alergologice detecteaza in sange prezenta substantelor denumite anticorpi. Testele sanguine nu sunt la fel de sensibile ca si
testele cutanate dar sunt adesea utilizate in cazul persoanelor care nu pot efectua teste cutanate. Cel mai obisnuit tip de test
sanguin este testul de radioimunoabsorbtie (RIA). Este folosit pentru masurarea nivelului sanguin de anticorpi (denumiti
imunoglobuline E sau Ig E) pe care corpul le produce ca raspuns la alergenii specifici. Nivelul IgE este deseori crescut la
persoanele cu astm. Se utilizeaza pentru persoanele carora nu li se indica testele cutanate, ca de exemplu persoanele care utilizeaza
diferite medicamente ca si antidepresivele, care reduc acuratetea testelor cutanate.
Alte teste de laborator, ca de exemplu testele de imunocaptare (ImmunoCAP, UniCAP sau Pharmacia CAP) pot fi utilizate de catre
medic pentru a furniza informatii suplimentare.
De ce sunt efectuate testele alergologice?
Sus
Testele alergologice sunt efectuate pentru a depista substantele (alergenii) care cauzeaza o reactie alergica.
Testele cutanate
Prick testul poate fi realizat de asemenea pentru:
- a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful, penele si parul de animale
- identificarea alergenilor alimentari (ca de exemplu ouale, laptele, alunele, nucile, pestele, soia, graul sau stridiile)
- a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin de insecte.
Testul sanguin
Un test sanguin al unei probe de sange poate fi realizat in schimbul unui test prick daca o persoana:
- prezinta urticarie sau alta afectiune dermatologica, ca de exemplu eczema, ceea ce face mai dificil de interpretat rezultatele
testelor cutanate
- nu se poate opri administrarea de medicamente ca antihistaminice sau antidepresive triciclice, care previn sau diminueaza reactia
fata de o substanta, chiar daca o persoana este alergica la acea substanta
- a prezentat o reactie alergica severa (anafilaxie)
- a prezentat teste cutanate pozitive pentru multe alimente. Testele de radioimunoabsorbtie (RIA) pot indentifica alimentele fata de
care persoana este cea mai alergica.

De ce sunt efectuate testele sanguine?

Sus
Testele alergologice sunt efectuate pentru a depista substantele (alergenii) care cauzeaza o reactie alergica.
Testele cutanate
Prick testul poate fi realizat de asemenea pentru:
- a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful, penele si parul de animale
- identificarea alergenilor alimentari (ca de exemplu ouale, laptele, alunele, nucile, pestele, soia, graul sau stridiile)
- a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin de insecte.
Testul sanguin
Un test sanguin al unei probe de sange poate fi realizat in schimbul unui test prick daca o persoana:
- prezinta urticarie sau alta afectiune dermatologica, ca de exemplu eczema, ceea ce face mai dificil de interpretat rezultatele
testelor cutanate
- nu se poate opri administrarea de medicamente ca antihistaminice sau antidepresive triciclice, care previn sau diminueaza reactia
fata de o substanta, chiar daca o persoana este alergica la acea substanta
- a prezentat o reactie alergica severa (anafilaxie)
- a prezentat teste cutanate pozitive pentru multe alimente. Testele de radioimunoabsorbtie (RIA) pot indentifica alimentele fata de
care persoana este cea mai alergica.
Mod de pregatire
Sus
Multe medicamente pot afecta rezultatul acestui test. Se recomanda sa se comunice medicului toate medicamentele administrate,
atat cele prescrise cat si cele neprescrise. Ar putea fi necesara oprirea administrarii unor medicamente ca si antidepresivele
triciclice si antihistaminele ca si cetirizina (Zyrtec), fexofenadina (Allegra) si loratadina (Claritin) inainte de realizarea unui test
alergologic cutanat.
Antidepresivele triciclice si medicamentele antihistaminice nu afecteaza rezultatele testului de radioimunoabsorbtie. Totusi, ar
trebui sa se evite realizarea unei scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de programarea unui test RIA.
Sa nu se consume alcool si bauturi care contin cofeina inainte de efectuarea unui test RIA. Ar trebui restrictionat consumul
alimentar si lichidian inaintea efectuarii unui test cutanat sau de radioimunoabsorbtie.
Sa se discute cu medicul despre orice motive de ingrijorare referitoare la necesitatea efectuarii testului, despre riscuri, despre
modul cum trebuie realizate sau despre rezultatele indicate.
Mod de realizare
Sus
Medicul curant care realizeaza testul prick sau testul intradermic va:
- curata locul testat cu alcool (de obicei la nivelul spatelui sau pe antebrat)
- se plaseaza picaturi din alergenul testat pe piele la o distanta de 2,5-5cm
intre ele. Astfel se permite testarea mai multor substante in acelasi timp
- se inteapa pielea sub fiecare picatura cu un ac. Acul trece prin picatura si permite unor alergeni sa penetreze pielea. Pentru testele
intradermice, un ac este folosit pentru injectarea solutiei de alergen in profunzimea pielii
- se verifica pielea dupa 1215 minute pentru a observa rosirea, aparitia unei zone elevate pruriginoase denumite induratie. Daca
apare o induratie, inseamna ca persoana testata este alergica la acel alergen (aceasta este denumita reactie pozitiva).
Un test prick alternativ utilizeaza un dispozitiv cu 5-10 capete, care e introdus intr-un recipient care contine alergen. Acest
dispozitiv este pus in contact cu pielea si se preseaza astfel incat toate capetele sa patrunda in piele in acelasi timp.Daca testul
prick este negativ se poate recurge la testul intradermic. Testul prick este realizat in mod obisnuit primul, deoarece testul
intradermic prezinta un risc mai crescut de a declansa o reactie alergica grava.Efectuarea unui test prick si a unui test intradermic
dureaza mai putin de o ora.Un test cutanat care utilizeaza plasturi foloseste doze mici din alergenul suspectat. Pentru acest test:
- dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi
- plasturii sunt aplicati pe piele (de obicei pe spate). Aceasta dureaza in mod normal aproximativ 40 de minute, depinzand de
numarul de plasturi folositi
- plasturii vor fi mentinuti pe piele pentru 24-72 de ore. Sa nu se faca dus sau baie si sa nu se efectueze activitati care cauzeaza
transpiratii excesive. In aceasta situatie plasturii se pot desprinde si cadea de pe piele
- plasturii vor fi indepartati de catre medic si pielea va fi verificata daca apar semnele unei reactii alergice.
Medicul atunci cand recolteaza mostra de sange va:
- strange o banda elastica in jurul bratului superior pentru a opri fluxul sanguin. Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii sa
se dilate, fiind mai usoara punctia venei (introducerea unui ac in vena)
- cureta locul punctiei
- punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac
- atasa un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sange
- indeparta banda de la nivelul bratului cand este suficient sange recoltat
- va aplica o presiune la nivelul punctiei si apoi un bandaj.
Mostra de sange va fi pusa intr-o hartie special tratata si va fi trimisa la laborator pentru a determina daca sunt prezenti anticorpii
alergenului testat. Daca sunt detectati anticorpii specifici inseamna ca este prezenta alergia fata de un anumit alergen.

Cum sunt receptate testele de pacient?

Sus
Testul prick si testul intradermal pot produce o senzatie de intepare usoara cand este prelevata fiecare proba.
Daca apare orice reactie alergica la unul dintre testele cutanate, ar putea fi prezent pruritul, sensibilitatea si tumefierea zonei
cutanate la nivelul careia au fost aplicate solutiile alergenice. Dupa efectuarea testarii, un material racoros sau o crema care
contine corticosteroizi poate fi folosita pentru a diminua pruritul sau tumefierea.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand
plasturi si apare prurit intens si durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat medicul.
Testul sanguin
S-ar putea sa nu se resimta durere in timpul punctiei cutanate sau sa se simta pentru scurt timp o intepatura sau ciupitura in
momentul in care acul penetreaza pielea. Unele persoane simt o senzatie dureroasa de intepatura in timp ce acul se afla in vena.
Totusi, multe persoane nu simt nici o durere sau prezinta un disconfort minor in timp ce acul este pozitionat in vena.
Riscuri
Sus
Testele cutanate
Riscul major pe care il prezinta atat testul prick cat si testul intradermal este reprezentat de o reactie alergica grava denumita
anafilaxie. Simptomele acestei reactii alergice grave cuprind: prurit, wheezing (respiratie suieratoare), tumefierea fetei sau a
intregului corp, dispnee si hipotensiune care poate determina aparitia socului. O reactie anafilactica poate fi fatala si reprezinta o
urgenta medicala. Asistenta medicala de urgenta este intotdeauna necesara in cazul unei reactii anafilactice. Totusi, reactiile
alergice grave sunt rare, mai ales in cazul testului prick.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare mancarime
intensa si durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat medicul.
Testele sanguine
Exista un risc foarte redus in cazul prelevarii de sange dintr-o vena:
- poate aparea o mica echimoza (vanataie) la locul punctiei. Se poate diminua riscul aparitiei echimozei prin mentinerea unei
presiuni la nivelul punctiei pentru cateva minute dupa ce acul este extras
- rareori, vena se poate inflama dupa ce mostra de sange a fost prelevata. Aceasta afectiune poarta denumirea de flebita si este de
obicei tratata prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi
- continuarea sangerarii poate reprezenta o problema pentru persoanele cu afectiuni hematologice. Aspirina, warfarina (Coumadin)
si alte medicamente anticoagulante pot favoriza sangerarea. Daca este prezenta o tulburare de sangerare sau tulburare de coagulare
sau daca se utilizeaza medicamente anticoagulante, sa se anunte medicul inainte de efectuarea punctiei venoase.
Rezultate
Sus
Testele alergologice consta in efectuarea unui test cutanat sau sanguin pentru a determina care substanta sau alergen poate
declansa o reactie alergica la o persoana.
Testele cutanate
Testele cutanate se realizeaza prin expunerea persoanei la alergenii suspectati si urmarirea aparitiei unei reactii ulterioare.
Rezultatele testelor cutanate vor fi disponibile imediat ce testarea este realizata.
Interpretarea rezultatelor testelor alergologice cutanate:
- normal (negativ) nici o zona elevata rosiatica (numita induratie) nu apare ca reactie la aplicarea alergenului
- anormal (pozitiv) o induratie determinata de catre alergen este cel putin cu 3 mm mai mare decat o reactie negativa mai mare.
Cu cat induratia are un diametru mai mare, cu atat este mai sigur ca persoana testata este alergica la alergenul respectiv.
Testele sanguine
Testele sanguine depisteaza prezenta anticorpilor fata de diferiti alergeni in sange. Rezultatele testelor alergologice sanguine sunt
de obicei disponibile in 7 zile.
- normal (negativ) nivelul de imunoglobuline E (Ig E), un tip de anticorpi, sunt la fel ca si la persoanele care nu prezinta alergie
- anormal (pozitiv) nivelul imunoglobulinelor E (Ig E), anticorpi pentru un tip specific de alergen prezinta un titru sanguin de 4
ori mai ridicat decat in mod normal.
Factori ce influenteaza testele
Sus
Conditiile pentru care nu se recomanda efectuarea testelor sau situatii in care rezultatele nu sunt concludente cuprind:
- utilizarea de medicamente, ca si antihistaminicele sau antidepresivele triciclice
- efectuarea unei scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de realizarea unui test de radioimunoabsorbtie (RIA)
- infectii parazitare
- consumarea de alcool si bauturi care contin cofeina
- efectuarea de exercitii care cauzeaza o transpiratie excesiva
- aplicarea unui plasture cutanat umed.
De retinut!
- nu sunt necesare testele alergologice daca apar alergii minore care sunt usor de controlat prin tratament medicamentos sau prin
schimbarea stilului de viata
- testele cutanate:
- reprezinta metoda cea mai usor de realizat si mai ieftina pentru a identifica alergiile la majoritatea indivizilor
- sunt mai exacte decat testele sanguine pentru a identifica alergenii inhalatori (receptati pe cale aeriana), ca de exemplu de la
nivelul copacilor, polenul, praful sau parul animalelor de casa
- nu pot determina daca o persoana este alergica la diferite alimente. Testari suplimentare (ca si eliminarea alimentului respectiv
din dieta) pot fi necesare pentru a identifica aceasta
- pot fi neplacute atat pentru copii cat si pentru parinti

- pot sa dureze 3-4 ore

- testele alergologice sanguine:
- sunt mai putin sensibile decat testele cutanate. Cu toate acestea, este posibil ca o persoana sa prezinte reactie pozitiva la un test
cutanat si sa prezinte reactie negativa la testul sanguin
- nu sunt afectate de catre antihistaminice sau antidepresivele triciclice, astfel ca nu este necesara intreruperea administrarii acestor
tipuri de medicamente pe timpul testarii
- pot reprezenta o buna optiune daca persoana prezinta o piele foarte sensibila sau o afectiune dermatologica ca si eczema, care va
ingreuna interpretarea unui test alergologic cutanat
- nu vor cauza reactii alergice. Pot fi folosite daca a fost prezenta in trecut o reactie alergica grava
- sunt mai scumpe decat testele cutanate
- ar putea fi necesara testarea pentru o alergie fata de latex inainte de o interventie chirurgicala majora daca a existat o expunere
frecventa la latex in antecedente. Testele alergologice sanguine sunt utilizate in aceasta situatie. Daca este prezenta alergia la latex,
se recomanda sa nu se foloseasca produsele pe baza de latex in timpul interventiei sau al convalescentei
- alte teste sanguine, ca si testul imunofluorescentei, testarea antigenica multipla simultana si reactia ELISA (proba
imunoabsorbtiei enzimelor linkate) sunt cateodata folosite pentru a identifica alergenii.
RECOLTAREA SPUTEI

Secretat de membrana care cptuete bronhiolele, bronhiile i traheea,

sputa ajut la protejarea cilor respiratorii fa de infecii. Cnd este eliminat din tractul respirator, sputa conine saliv, secreii
nazale i sinusale, celule moarte i bacterii orale normale din tractul respirator. Probele de sputa se recolteaz pentru a depista
eventualii microbi existeni.
Metoda cea mai folosit pentru recoltarea sputei este expectoraia, care uneori poate necesita nebulizare n prealabil, hidratare,
drenaj postural. O metod mai puin folosit este aspirarea traheala i, foarte rar, bronhoscopia.
Aspiraia traheal este contraindicat imediat postprandial, la pacienii cu varice esofagiene, laringospasme. Trebuie, de asemenea,
efectuat cu atenie la pacienii cardiaci, deoarece poate agrava aritmiile.
Recoltarea prin expectoraie
Materiale necesare:
recipient steril cu capac etan
mnui
formular cerere analize laborator
aerosoli
masc de fa
tvi/pung pentru vom
Recoltarea:
pacientul este aezat pe un scaun sau la marginea patului n poziie eznd. Dac nu poate, se ridic patul n poziie
semieznd cu genunchii puin ridicai (poziia Fowler)
se cere pacientului s-i clteasc gura cu ap simpl nu cu ap de gur sau past de dini) pentru a reduce riscul de contaminare
a probei de sput cu flora microbian oral. Apoi i se cere sa tueasc i s expectoreze n recipientul steril
se pun mnuile
se ataeaz capacul recipientului etan i se cur exteriorul acestuia dac este cazul
se arunc mnuile la deeuri contaminate
se eticheteaz recipientul cu numele pacientului, medicului, data i ora recoltrii, presupusul diagnostic, dac pacientul este
febril sau sub antibioterapie
se trimite proba imediat la laborator
Consideraii speciale:
se va sugera pacientului s tueasc adnc pentru a evita expectorarea de saliv n loc de sput
pentru a stimula secreia de sput se poate face drenaj postural nainte de recoltare

 sputa recoltat prin expectoraie este contaminat cu flora normal din gur de aceea aspiraia traheal poate oferi o analiz mult
mai corect a sputei, dar este o manevr invaziv care este folosit doar la pacienii care nu pot expectora.
Toracenteza (toracocenteza) - puncia pleural
Rolul i importana toracentezei n patologia pleural
n ara noastr i nu numai, toracenteza (puncia pleural) reprezint o tehnic medical relativ frecvent folosit n unitile
spitaliceti de profil, fiind accesibil, uor de efectuat de ctre un medic de specialitate, n rare cazuri fiind urmat de complicaii
minore.
Ca definiie, toracenteza reprezint manevra medical prin care se urmrete extragerea fluidelor din cavitatea pleural n scop:
Diagnostic;
Evacuator;
Terapeutic.
Indicaiile toracentezei:
1. Pentru diminuarea dispneei n revrsate pleurale masive ce exercit compresiune asupra plmnului i mediastinului;
2. Tratamentul pneumotoraxului spontan recidivant prin introducerea n spaiul pleural de ageni sclerozani precum talcul,
tetraciclina pentru inducerea pleurodesisului (simfizrii pleurale); de asemnenea, se pot introduce citostatice n pleureziile de
natur neoplazic, iar dup evacuarea unui empiem se pot introduce ageni trombolitici pentru a preveni simfizarea celor dou
foie pleurale;
3. Pentru evacuarea unui chilotorax sau hemotorax;
4. Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv = prezena lichidului i diagnosticului etiologic = etiologia pleureziei: infecioas,
inflamatorie, tumoral, parazitar sau transudativ.
Contraindicaiile punctiei pleurale sunt reprezentate de:
1. Diateze hemoragice;
2. Pacient necompliant sau care refuz procedura;
3. Infecii ale peretelui toracic;
4. Pacieni aflai sub tratament anticoagulant sau indice de protrombin de 1,5 ori mai mare dect valoarea normal;
5. Trombocitopenii;
6. Colecii nchistate paramediastinal sau paravertebral ce pot fi n realitate anevrisme aortice;
7. Hipersensibilitatea la anestezice;
8. Insuficien pulmonar sever datorit emfizemului;
9. Aritmii cardiace severe;
10. Echinococoza.
Materiale necesare pentru toracocenteza:
Pentru realizarea toracentezei sunt necesare n primul rnd materialele pentru asepsia local, cele pentru anestezia local i apoi
cele pentru pucia propriu-zis.
Pentru asepsia tegumentelor se folosesc antiseptice ce nu irit tegumentele precum iodura de povidon. Cel care execut tehnica
trebuie s respecte msurile de asepsie prin utilizarea mnuilor sterile, a mtii, a bonetei precum i a cmpurilor sterile i a
materialelor sterile de unic folosin.
Pentru realizarea anesteziei locale se folosete o sering cu ac subire prin care se introduce anestezicul subcutanat, ns se poate
merge pn la pleura parietal. Pentru anestezia local se utilizeaz n general Xilin 1%.
Instrumentarul de puncie este format din ac de puncie cu lungime de 8-10 cm i diametrul de 16-18-20, sering de 10-20 cc
necesar pentru aspirarea lichidului de puncie, robinet cu trei ci.
La acestea se mai adaug comprese i tampoane sterile, racorduri care s permit vidarea coleciei cu ajutorul robinetului format
din cele trei ci.
naintea realizrii toracentezei se realizeaz cteva investigaii preliminare:
* Examenul fizic al aparatului respirator;
* Investigaii imagistice: radiografie toracic, examen computertomografic, echografie pleural de reperaj al revrsatului pleural.
Tehnica punctiei pleurale:
* Se va discuta cu pacientul i acesta va fi informat despre beneficiile pe care i le aduce manevra, dar i de riscurile i
complicaiile ce pot aprea i se va semna consimmntul informat.
* nainte de puncie se identific marginea superioar a lichidului prin efectuarea unei radiografii toracice fa i profil pentru
localizarea, respectiv aprecierea cantitii coleciei pleurale sau prin echografie ori prin simpl percuie.
* Se vor administra cu 10 minute nainte de procedur 0,5-1 mg Atropin subcutanat asociat cu un sedativ.
* Bolnavul va fi aezat n poziie eznd pe pat sau pe scaun, uor aplecat nainte, cu braul de partea hemitoracelui afectat ridicat
deasupra capului pentru a mri ct mai mult dimensiunea spaiilor intercostale.
* Se badijoneaz cu alcool iodat jumatatea inferioar a hemitoracelui corespunztor i se iodeaz totodat policele i indexul
minii stngi a examinatorului deoarece cu acestea se repereaz spaiul intercostal VI, VII pe linia axilara medie sau posterioar.
* Utilizarea echografiei ajut la identificarea locului de elecie pentru realizarea punciei, ns nu reduce riscul de penumotorax.
* Se realizeaz anestezie local cu Xilin 1 %, dar aceasta este facultativ ntruct durerea este determinat de strbaterea seroasei
i nu a tegumentelor.
* Se efectueaz puncia cu un ac de 8-10 cm cu diametrul de 1 mm grosime la care este ataat un robinet cu 2 sau 3 ci prevzute
cu robinete.
* Puncia se efectueaz razant, pe marginea superioar a coastei inferioare a spaiului intercostal ales, pentru a se evita lezarea
pachetului vasculo-nervos intercostal, aspirndu-se continuu.

* Se extrag 20-40 ml de lichid care este trimis la laborator pentru: nsmnare pe medii de cultur, examen bacteriologic direct,
examen citologic i examen biochimic: proteine, electroforez, glucoz, LDH, etc.
* Evacuarea lichidului pleural se va face lent i nu se va depi cantitatea de 1.200 ml i se ntrerupe dac bolnavul tuete,
prezint vertij, stare de slbiciune, palpitaii.
* n cursul toracentezei, pacientului i se vor monitoriza funciile vitale: frecvena respiratorie, puls, valorile tensiunii arteriale.
* Puncia este considerat alb dac nu se extrage lichid pleural.
* Dup extragerea lichidului se plaseaz local un pansament steril.
* Pacietul va fi sub observaie cteva ore.
Complicaiile toracentezei:
I. Complicaii minore (incidente):
Puncie alb;
Puncionarea plmnului;
Puncionarea unei coaste sau a arterei intercostale.
II. Complicaii majore (accidente):
Pneumotorax, hemotorax, hemoptizie;
Infectarea unei colecii sterile anterior procedurii;
Edem pulmonar acut unilateral la evacuarea brusc a unei catiti mai mari de 1.200 ml;
Moarte subit prin oc pleural;
Sincop vaso-vagal;
Crize de comiialitate;
Puncionarea vaselor intercostale cu hemoragie n cavitatea pleural;
Puncionarea ficatului, splinei cu risc de apariie a hemoperitoneului;
Embolie grsoas.
Examenul macroscopic al lichidului de puncie pleural
1. Lichid de culoare galbenpal fr flocoane de fibrin este caracteristic transudatelor din insuficiena cardiac, insuficiena
renal, ciroza hepatic decompensat, caexii;
2. Lichid galben citrin cu flocoane de fibrin poate fi caracteristic pentru pleurezia tuberculoas, pleurezii meta i
parapneumonice, din artrita reumatoid sau neoplazii;
3. Lichid purulent ce conine >10000 de leucocite/mmc poate fi caracteristic pleureziei streptococice i stafilococice;
4. Lichid hemoragic ce conine >10000 de hematii/mmc poate fi caracteristic pleureziei din embolia pulmonar, pleurezia
tuberculoas i mezoteliomul pleural; Dac se suspicioneaz un hemotorax, se realizeaz hematocritul lichidului pleural i n cazul
n care acesta este >50% din hematocritul sanguin, se confirm hemotoraxul;
5. Lichid de culoare brun murdar, fetid caracteristic pleureziilor cu anaerobi;
6. Lichid sanghinolent ce conine >1000 de hematii/mmc n neoplaziile pleurale i infarctul pulmonar;
7. Lichid lactescent sau opalescent se indic centrifugarea acestuia:
* Supernatant turbid caracteristic pleureziilor chiloase i cu concentraia trigliceridelor >110 mg/dl, n leziunile canalului toracic
consecutive invaziei neoplazice, tuberculozei, sclerozei tuberoase, interveniilor chirurgicale i traumatismelor toracice.
* Supernatant clar i cu debriduri celulare = empiem ce se confirm prin examen citologic ce evideniaza prezena PMN.
Examenul microscopic al lichidului de puncie pleural
Examenul microscopic al lichidului de puncie cuprinde urmtoarele: examenul biochimic, examenul citologic i examenul
microbiologic.
1. Examenul biochimic
* Proteine totale pleurale pentru a diferenia exsudatul de transudat:
Valori sub 3 g/100 ml indic un transudat;
Valori peste 3 /100 ml indic un exsudat.
Diferena dintre exsudat i transudat se realizeaz cel mai satisfctor prin criteriile Light:
Lichidul de puncie este exsudat cnd ndeplinete urmtoarele:
a) Raportul proteine totale pleurale/proteine totale serice >0, 5;
b) Raportul LDH pleural/LDH seric >0, 6;
c) LDH pleural >2/3 din valoarea seric maxim a LDH considerat a fi 200 UI/l;
Criterii suplimentare:
d) colesterol >60 mg%;
e) albumin seric/allbumin pleural <1,2 g %
* Glicopleuria este n mod normal mai mare de 50% din valoarea glicemiei serice i scade n infecia tuberculoas, purulent,
neoplazic, poliartrita reumatoid, mezoteliomul pleural;
* Colesterolul crete n pleureziile colesterolice din poliartrita reumatoid, sindromul nefrotic, pleurezia tuberculoas cronic;
* Trigliceridele crescute mai mult de 110 mg/dl n chilotorax, interesarea traumatic a canalului toracic, tuberculoz;
* Amilaza: n cazul n care este prezent amilaza salivar se suspicioneaz ruptura de esofag, daca e amilaz pancreatic se
suspicioneaz o patologie pancreatic: pancreatit acut, carcinom pancreatic metastatic;
* ADA=enzima marker a metabolismului purinelor din celulele raspunsului mediat celular;
ADA> 50 UI/l, vrsta >35 de ani are valoare diagnostic pentru pleurezia tuberculoas;
ADA mai poate fi crescut i n pleureziile din colagenoze.

* Acidul hialuronic este crescut n mezoteliomul pleural i carcinoamele bronice;

* LDH;
* Factor reumatoid, anticorpi antinucleari, complement;
* Ph.
2. Examenul citologic:
* Limfocitoza pentru un exsudat aprut la o persoana peste 35 de ani cu ADA >50 ui/l semnific o pleurezie tuberculoas;
* Eozinofilia apare n neoplazii i parazitoze;
* Neutrofilia cu polimorfonucleare integre sau alterate n proporie >50 % apare n pleurezia purulent;
* Celulele neoplazice sunt caracteristice mezoteliomului pleural i diseminrilor secundare pleurale;
* Hematii;
* Mezoteliile apar ntr-un lichid pleural ce s-a instalat n urm cu mai mult de 7 zile.
3. Examenul microbiologic:
* Bacteriologic - se realizeaz un frotiu din sedimentul obinut n urma centrifugrii lichidului pleural recoltat i se coloreaz
Gram i Ziehl - Nielsen. Se nsmneaz lichidul pleural pe medii de cultur obinuite pentru flora bacterian banal sau pe medii
de cultur speciale (Lowenstein-Jensen).
* Virusologic;
* Parazitologic;
* Fungic.
n urma examenului biochimic, esenial este diferenierea revrsatului pleural n funcie de natura acestuia, ntre transudat i
exsudat, aceast difereniere fiind important n stabilirea etiologiei ce a determinat apariia pleureziei.
Principalele etiologii implicate n apariia transudatului sunt reprezentate de:
Insuficiena cardiac congestiv;
Ciroza hepatic;
Sindromul nefrotic;
Urinotorax (are miros specific asemntor urinii, creatinina urinar fiind mai mare dect cea seric);
Atelectazia pulmonar;
Glomerulonefritele;
Dializa peritoneal;
Embolia pulmonar;
Obstrucia venei cave superioare;
Mixedemul.
Principalele etiologii implicate n apariia exsudatului sunt reprezentate de:
Pleurezia medicamentoas: Nitrofurantoin, Metotrexat, Amiodaron, Fenitoin;
Neoplazii primare sau secundare;
Colagenoze sau vasculite: lupus eritematos sistemic, granulomatoza Wegener, poliartrita reumatoid;
Afeciuni gastrointestinale: pancreatita, abces hepatic, hernie diafragmatic;
Boli infecioase, parazitare, fungice;
Cauze rare precum sindromul Meigs (ascita, epanament pleural i tumor ovarian benign), sarcoidoza, post-iradiere, postinfarct miocardic.
PMEUMOLOGIA Specialitate medical care ce se ocupa cu prevenirea, diagnosticarea si tratarea bolilor
de plmni, de bronhii, ale pleurei i ale mediastinului (spaiul situat ntre plmni).
FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
loading...
FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
RESPIRATIA EXTERNA:
1. ventilatia pulmonara.
2. schimbul de gaze O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange.
RESPIRATIA INTERNA:
1. schimbul de gaze tisular O2 de la sange la celula si CO2 de la celula la sange.
2. respiratia celulara propriu-zisa.
-I- RESPIRATIA EXTERNA:
1. Ventilatia pulmonara - reprezinta vehicularea aerului spre interiorul si exteriorul plamanului. Drept urmare a
variatiilor de presiune intra-pulmonara creata de modificarile de volum ale cavitatii toracice. Aceste modificari se produc in 2
moduri:
a. prin miscari de ridicare si coborare a diafragmului, care alungesc si scurteaza cavitatea toracica.
b. prin ridicarea si coborarea coastelor care determina cresterea si descresterea diametrului artero-posterior al cavitatii
toracice.
Respiratia normala de repaos se realizeaza aproape in intregime prin miscarea din prima categorie. In timpul respiratiei
contractia diafragmului trage in jos suprafata inferioara a plamanilor. Apoi in timpul respiratiei linistite diafragmul se relaxeaza iar

reactia elastica a plamanilor, a peretelui toracic si structurile abdominale comprima aplamanii. Deoarece fortele toraco-abdominale
sunt insuficiente, producerea expiratiei fortate necesita o forta suplimentara care se obtine prin contractia muschilor abdominali
care imping continutul abdominal catre diafragm.
A doua cale de axpansionare a plamanilor o reprezinta ridicarea grilajului costal. In pozitia de repaos acesta este coborat
permitand sternului sa se apropie de coloana vertebrala. Cand grilajul costal se ridica acesta proiecteaza strnul inainte care se
indeparteaza de coloana vertebrala ceea ce mareste diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% mai mult in inspiratie maxima
decat in expiratie. Muschii care imping inainte sternul si coastele sunt muschii gatului, iar cei care coboara cutia toracelui sunt
muschii expiratori si muschii drepti abdominali.
INSPIRATIA - este un proces activ realizat de marirea volumului cutiei toracice in cele 3 diametre, elasticitatea tesutului
pulmonar si adeziunea dintre foitele pleurale. Se creeaza o presiune intra-pulmonara mai mica cu aproximativ 2-3mmHg fata de
cea atmosferica si astfel aerul patrunde in plamani.
EXPIRATIA - normala este un proces pasiv. Expiratia fortata se relizeaza de muschii respiratori care coboara coastele iar muschii
abdominali deplaseaza diafragmul spre cutia toracica creind astfel o presiune intra-pulmonara mai mare cu 2-4mmHg fata de cea
atmosferica. Fapt care permite aerului din plamani sa poata fi eliminat spre exterior. La sfarsitul expiratiei presiunea aerului
pulmonar devine din nou egala cu cea a aerului atmosferic.
Toracele cu plamanii formeaza impreuna un sistem elastic esential pentru actul respirator. Datorita elasticitatii
parenchimului pulmonar plamanul se destinde odata cu marirea celor 3 diametre ocupand tot spatiul marit al cavitatii toracice; la
destinderea lui mai participa foitele pleuralei si viscerale ale pleurei umactate de lichidul pleural ajutandu-le astfel la alunecare.
Studiul ventilatiei pulmonare se face prin metoda spirometrica.
Volumele pulmonare - sunt 4 tipuri de volume pulmonare diferite care adunate totalizeaza volumul maxim pe care il
pote atinge expansiunea pulmonara.
1. Volumul curent (V.C.) - volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei normale in medie 500ml la barbatul tanar
2. Volumul inspirator de rezerva (V.I.R.) - volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent, de regula
atinge 3000ml.
3. Volumul expirator de rezerva (V.E.R.) - care reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirat printr-o
expiratie fortata dupa expirarea unui volum curent 1100ml.
4. Volumul rezidual(V.R.) - volumul de aer care ramane in plamani si dupa expiratie fortata. El este in medie de 1200ml.
In descrierea ciclului pulmonar este de preferat sa luam in considerare 2 sau mai multe volume. Impreuna asemenea combinatii se
numesc capacitati pulmonare.
1. Capacitatea inspiratorie (C.I.) este suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva.
C.I. = V.C. + V.I.R.= 500 + 3000 = 3500ml.
2. Capacitatea reziduala functionala (C.R.F.) - suma dintre V.E.R. si V.R.
C.D.F. = V.E.R. + V.R. = 1100 + 1200 = 2300ml.
3. Capacitatea vitala (C.V.) - este suma dintre V.I.R., V.C. si V.E.R.
C.V. = V.I.R. + V.C. + V.E.R. = 3000 + 500 + 1100 = 4600ml de aer.
4. Capacitatea pulmonara totala (C.P.T.) - volumul maxim pana la care pot fi destinsi Plamanii in inspiratia maxima
apoximativ 5800ml.
C.P.T. = C.V. + V.R. = 4600 + 1200 = 5800ml de aer.
Toate volumele si capacitatile pulmonare sunt cu aproximativ 25% mai mici la femei decat la barbati si mai mari de 5800 la atleti.
2. Schimbul de gaze dintre alveole si sange. - transferul gazos prin membrana alveolo-capilara ce alcatuiesc o suprafata
de aproximativ 70m2. se face datorita diferentei de presiune partiala a gazelor si se realizeaza pana la egalizarea lor. p presiunea.
O2 trece prin aerul alveolar in sangele capilar iar CO2 trece din sange in alveole de unde este eliminat. Pentru ca se stie ca
arterele pulmonare care aduc sange venos de la plamani se capilarizeaza la nivelul alveolelor si dupa afectuarea schimbului de
gaze, sangele incarcat cu CO2 se oxigeneaza prin procesul de Hematoza, parasind plamanii prin venele pulmonare. Apoi pe calea
circulatiei mari sangele duce oxigen spre tesuturi de unde se intoarce spre inima si plamani incarcat cu CO 2. Aceasta este functia
respiratorie a sangelui pentru O2 si CO2.
-II- RESPIRATIA INTERNA:
1. Schimbul de gaze tisular - este determinat de gradientul de presiune partiala a gazului si marimea suprafetei de
difuziune si de timpul de trecere a sangelui prin capilare. Difuziunea gazelor se realizeaza intre lichidul interstitiar si sangele
capilar in functie de valoarea gradientului de presiune.
In efortul sustinut, consumul de O2 este mai mare iar factorii locali din muschiul in activitate favorizeaza disocierea
Oxihemoglobinei, iar sangele venos fixeaza o cantitate mai mare de O2. Mai precis la nivelul tesuturilor O2 si CO2 se dizloca
reciproc in functie de presiunea lor partiala.
2. Respiratia celulara propriu-zisa - celulele folosesc O2 pentru oxidarea substantelor ca glucide, lipide si proteine,
printr-o serie de procese biochimice din care rezultanta CO2 + H2O si energie esential in energo-geneza este metabolismul glucinic
anaerob si aerob cand se elibereaza energia care inmagazineaza in 38 de molecule de A.T.P. Catabolismul energo-genetic se
desfasoara in mitocondrii, deoarece in procesele de oxidaree a lipiodelor, glucidelor etc. este esentiala prezenta O 2, respiratia
celulara este in directa legatura cu ventilatia, ea inducand cresterea proportionala a amplitudinii si fregventei respiratorii deci a
debitului respirator. Consumul de O2 si eliminarea CO2 sunt in concordanta cu respiratia celulara. Acest fapt a condus la folosirea
schimburilor gazoase respiratorii ca metoda de determinare a metabolismului energetic, putandu-se astfel reevalua resursele
energetice ale organismului, posibilitate adaptiva la efort si randamentul solicitarii.
Reglarea respiratiei - respiratia ritmica spontana la adult are o frecventa de 12 - 18 respiratii pe minut. Respiratia
spontana depinde de descarcarile ritmice ale impulsurilor nervoase, de la centrii respiratori spre musculatura respiratorie.

Reglarea nervoasa - centrul respirator este compus din mai multe gupe dispersate de neuroni, localizate bilateral in
bulbul rahidian si in punte. El se imparte in 3 grupe mari de neuroni:
1. grupul respirator dorsal in bulb care determina inspiratia si ritmul respirator
2. grupul respirator ventral din bulb care poate comanda atat expiratia cat si inspiratia.
3. centrul pneumotoxic localizat in partea superioara a puntii care controleaza atat fregventa cat si tipul de miscari
respiratorii.
Reglarea umorala a respiratiei - factorii principali ai autoreglarii pe cale umorala a respiratiei sunt concentratia CO 2,
concentratia O2 si a ionilor de H in sange. In reglarea respiratiei in afara controlului direct asupra activitatii respiratorii exercitat de
catre centrul respirator exista si un mecanism accesoriu. Acesta este sistemul chemo-receptor periferic. Ei sunt localizati in mai
mult zone din afara sistemului nervos central. Ei sunt foarte sensibili la cele mai mici variatii de presiune de O 2 in sange, desi
raspund si la schimbarile presiunii CO2 si ale concentratiei ionilor de H. Chemo-receptorii la randul lor tranmit semnale nervoase
la centrul respirator care participa ra reglarea activitatii respiatorii. Numarul cel mai mare de chemo-receptori sunt situati la
nivelul bifurcatiei carotidei comune si la nivelul crosei aortei. Scaderea O 2 arterial stimuleaza chemo-receptorii periferici.
Variatiile concentratiei O2 arterial nu au efect stimulator direct asupra centrului respectiv, in schimb daca concentratia O 2 in
sangele arterial scade sub normal chemo-receptorii periferici devin puternic stimulati.
Generarea impulsurilor nervoase se manifesta cu maxima sensibilitate la nivele ale presiunii O 2 de 60 pana la 30mmHg
interval in care in sangele arterial saturatia hemoglobinei in O2 scade rapid.
EX: Cand o persoana respira aer care are prea putin O2 aceasta va duce la scaderea presiunii O2 sanguin ceea ce exercita
chemo-receptorii carotidieni si aortici astfel creste frecventa respiratorie.
Totusi efectul este mult mai mic decat ne-am putea astepta, deoarece odata cu cresterea frecventei respiratorii va fi
indepartat CO2 din plamani si Va scadea presiunea CO2 ca si concentratia ionolor de H in sange. Si totusi efectul scaderii presiunii
O2 asupra ventilatiei alveolare este mult crescut in 2 situatii:
1.
Presiunea O2 scazuta cand CO2 arterial si concentratie ionilor de H raman normale in ciuda
intensificarii respiratiei.
2.
Inhalarea de O2 cu concentratie scazuta timp de mai multe zile.
Modificarea respiratiei in efort.
Exercitiul fizic intens poate creste de aproximativ 20 de ori consumul de O2 si formarea CO2. acest fenomen este explicat de catre
fiziologi, prin raspunsuri mai putin clare, care se refera la mecanismul adoptiv in care sunt implicate 2 raspunsuri reflexe care par
predominante:
1. S.N.C. cand trimite impulsuri contractile catre muschi se pare ca trimite si stimuli excitatori, colaterali catre centrii
respiratori din trunchiul cerebral. Acesti stimuli sunt analogi cu stimulii trmisi in timpul exercitiilor fizice de centrii
superiori catre centrii vasomotori din trunchiul cerebral ceea ce duce la cresterea presiunii arteriale ca si la cresterea
ventilatiei.
2. In timpul exercitiului, miscarea corpului, in special a membrelor se pare ca participa la cresterea ventiltiei pulmonare prin
excitarea proprioceptorilor din articulatii care la randul lor trimit impulsuri excitatoare catre centrii respiratori.
Motivul care sta la baza acestui rationament este acela ca si miscarile pasive ale membrelor pot creste ventilatia pulmonara de
cateva ori. Este posibil ca si alti factori sa contribuie la cresteri:
EX: Hipoxia trimite semnale nervoase aferente catre centrii respiratori determinand stimularea respiratiei.
Modificarea respiratiei in efort le clasificam in mod imediate sau acute si tardive sau de antrenament.
Imediate - se refera la urmatorii parametri: - frecventa respiratorie
amplitudine respiratorie.
consumul de O2 si coeficientul de improspatare a aerului.
Frecventa respiratorie - in efort acest parametru se comporta diferit in functie de necesitatea de O 2 si de tipul efortului. In unele
sporturi care se produc prin blocarea respiratiei, frecventa respiratorie poate ajunge la 30 pana la 40 respiratii pe minut terminarea efortului si la 25 - 30 respiratii pe minut - dupa eforturile moderate. Intensificarea functiei cardio-respiratorii ce se
produc imediat dupa terminarea efortului, este rezultatul mecanismelor reflexe realizate in scopul eliminarii CO 2 acumulat in efort,
ca si plata datoriei de O2.
Dupa Demeter Andrei ventilatia crescuta simultan cu activitatea cardio-vasculara se datoreaza iradierii excitatiei din
zonele de proiectie a centrilsor respiratori si cardiovasculari ca si aferenelor provenite din tndoane si muschi si de la chemoreceptori sensibili la CO2, H si Hipoxie. Ventilatia continua sa creasca, dar in aceasta a II a faza pe seama stimulilor umorali,
frecventa respiratiei optima in efort este de 30 de respiratii pe minut. Valoare la care raportul inspiratie/expiratie si volumul curent
optim sunt bune iar CO2 se elimina pe masura formarii lui.
Amplitudinea respiratorie - creste invers proportional cu frecventa crescatoare a amplitudinii crescute V.I.R. si V.E.R.
creste ventilatia pulmonara. Debitul respiratiei creste paralel cu intensitatea si durata efortului. In repaos debitul
respiratiei este de 6 - 8l/min. El se calculeaza: D.R. = V.C. x F.R.
In efortul maximal D.R. ajunge la 80 - 100l/min.
In efortul sub-maximal D.R. ajunge la 60l/min.
In efortul moderat D.R. ajunge la 30 - 40l/min.
Consumul de O2 - reprezinta diferenta arterio-venoasa a O2 sau mai precis reprezinta cantitatea de O2 exprimata in ml pe care
sangele arterial o cedeaza tesuturilor in timp de un minut.
V.S. = 5l./min. = 100ml sange cedeaza 5VO2
= 5l/min cedeaza la nivelul tesuturilor 250mlO2/min.
In efort circulatia pulmonara fiind mult activata. Timpul scurt de contact intre aerul alveolar si sangele din capilare
limiteaza aprovizionarea cu O2 a organismului dar intervin mecanisme compensatoare reprezentate de cresterea amplitudinii
respiratiei, disparitia spatiului fiziologic si cresterea capacitatii de difuziune.

In eforturile mari de 300W. Se observa cresterea ventilatiei = 100 - 120l/min. Iar consumul de O2 este de 3,5l/min
(3500ml/min).
In eforturile medii de intensitate constanta consumul de O2 in primele 3 - 4 min creste lent, dupa care se stabilizeaza ca
dupa terminarea efortului sa se faca lent cum sa instalat.
Se observa ca debutul efortului se desfasoara in conditii anaerobe, aportul de O2 fiind mai mic decat este necesar. Deci se
instaleaza o datorie de O2 care va fi achitata dupa terminarea efortului. Exista insa o perioada in care consumul de O2 este egal cu
necesarul nivelului functional cardio-respirator. Fiind stabil = stare stabila (ergostoza sau steady state). Aceasta datorie de O 2
constituie unul din factorii care limiteaza durata eforturilor intense. La ne-antrenati datoria de O 2 poate ajunge la 10l iar la
antrenati la 17 - 18l.
Coeficientul de improspatare - reprezinta raportul dintre aerul proaspat introdus in alveole si aerul poluat existent in plamani cu
care se amesteca. Efortul creeaza conditii pentru o mai buna improspatare a aerului in alveole prin profunzimea si durta inspiratiei
si gradul de difuziune a O2 creste linear cu incarcatura efortului.
Capacitatea de difuziune marita in efort se produce prin intensificarea circulatiei pulmonare care usureaza patrunderea O 2 in
capilare conferindu-se o suprafata mai mare de difuziune a O2 comparativ cu starea de repaos cand circulatia este mai lenta.
Modificarile tardive - modificarile parametrilor respiratori la sportivi ne dau relatii asupra gradului de antrenament.
Astfel frecventa respiratorie are valori mai scazute in repaos la antrenati fata de ne-antrenati. Apare bradicneea de 10 - 12
respiratii/min. Datorita dezvoltarii musculaturii respiratorii si a cresterii elasticitatii cutiei toracice. Amplitudinea miscarii
respiratorii creste prin cresterea C.V. de la 500ml la 800 - 900ml
Debitul respirator in repaos NU DIFERA fata de cel al ne-antrenatilor, este tot 6 - 8l/min.
In efort D.R. al antrenatului poate ajunge la 150 - 180l/min fata de 80 - 100l/min la ne-antrenati la acelasi tip de efort. Consumul
de O2 in repaos este aproximativ egal la antrenat si ne-antrenat 250ml/min. In efortul maximal, volumul de O2 maxim este de
3600ml/min pentru antrenat si 4000ml/min la ne-antrenat.
La maratonisti, fiziologul Guyton gaseste valorile cele mai mari 5100ml/min care se pare ca s-ar datora componentei
genetice. In selectie se tine seama si de tipul constitutional, diametre, talia etc.
Capacitatea vitala (C.V.) = 6500 - 7000ml/min.
Ventilatia pulmonara este mult diminuata la fumatori dartorita nicotinei care contracta bronhiolele terminale marind
rezistenta cailor aeriene, va fi nevoie de un travaliu suplimentar a musculaturii repiratiei si deci cresterea consumului de O 2 fata de
nefumatori.
Simptome respiratorii functionale

Durerea toracica
Cea mai frecventa durere toracica de cauza respiratorie este cea pleuritica. Este accentuata de miscarile
respiratiei si poate fi localizata precis de pacient. Durerea iradiata in umar sugereaza un proces de iritatie a pleurei
diafragmatice, in timp ce durerea retrosternala iradiata la baza gatului este de obicei de origine cardiaca. Durerile
toracice influentate de inspir sau de mobilizare au de regul 757b12h a caracter parietal!
Cauze
Afectiuni ale aparatului respirator
1.

Junghiul toracic durere violenta, cu debut busc, relativ localizata, cu durata de ore sau zile. Caracterul
durerii este sugestiv:
a.

b.
c.

d.

de regula submamelonar- pneumonie (prin afectare pleurala datorita extensiei procesului congestiv
pneumonic la pleura-pleurita), precedata de frison solemn cu febra inalta urmata de tuse
caracteristica cu sputa ruginie caracteristica.
daca succesiunea este dispnee, febra, tuse hemoptoica, junghi infarct pulmonar.
la debutul afectarii inflamatorii pleurale pleurita uscata: este accentuat de tuse, inspir profund si de
pozitia pe partea afectata.
dispnee paroxistica cu durere toracica posibil pneumotorax.

2. Durerea toracica difuza bilaterala apare in afectiuni:

bilaterale:
-Pneumoniile interstitiale
-Hipertensiunea pulmonara sa.

unilaterale:
-Pneumonia franca lobara
-Embolia pulmonara

-Neoplasmul pulmonar
-Pahipleurita simfiza pleurala dupa pleurezii inflamatorii
-Durerea toracica vie insotita de parestezii cutanate poate sugera empiem pleural colectie
purulenta in pleura.
-Sindromul Pancoast Tobias: durere iradiata pe plexul brahial, enoftalmie (ingustarea fantei
palpebrale), mioza (micsorarea pupilei) apare in neoplasmul varfului pulmonar sa.
Afectiuni extrapulmonare:
1.
Durerea in punct fix in afectiuni ale peretelui toracic: fracturi; osteoporoza (decalcificarea
oaselor); metastaze costale; mielom multiplu; tumori costale sa.
2.
Dureri pe traiectul intercostal nevralgia intercostala: Zona Zoster (eruptia culara pe traiect
nervos cu hiperestezie cutanata); iradiate din afectiunile coloanei vertebrale. Punctele Valeix: sensibilitate la
palpare succesiva in zona intercostala parasternala, axilara, vertebrala.
3.
Sindromul Tietze tumefierea dureroasa a articulatiilor sternocondrale.
4.
Durerea mamara mastite; neoplazii mamare sa.
5.
Durerea precordiala si retrosternala cu caracter de gheara, iradiere pe brat, in mandibula
angina, infarct
6.
Durerea cu caracter de junghi violent retrosternal din pericardita acuta pacientul sta aplecat
inainte pentru ameliorarea durerii. Este urmata de dispnee marcata in faza exudativa
7.
Durerea retrosternala violenta din anevrismul disecant de aorta la pacienti cu HTA, ATS, de
regula insotita de soc hemodinamic.
8.
Durerea toracica posterioara in spatiul intercsapulo-vertebral stang din stenoza mitrala - junghiul
atrial (semnul Vacquez).
9.
Durerea iradiata toracic in afectiuni digestive: ulcere, pancreatite acute, colica biliara sa.
Tusea
Tusea este considerata un act reflex, voluntar, cu expulzarea violenta a aerului pulmonar si/sau secretii
patologice (mucus, puroi, sange) sau corpi straini (praf sa).
Eliminarea secretiilor pulmonare este o reactie de aparare prin actiunea: cililor, musculaturii bronsice, a
reflexului de tuse produs prin iritarea receptorilor arborelui bronsic, pleurali sau iritatii de la distanta afectiuni
viscerale abdominale, iritatie diafragmatica sa.
Tusea este cea mai frecventa manifestare a infectiilor tractului respirator.
Atitudinea corecta in tuse este stabilirea etiologiei si nu tratamentul imediat !
Tusea cronica este definita ca tuse care persista peste trei saptamani. Cea mei frecventa cauza a unei tuse cu
durata mai scurta este infecti acuta a tractului respirator (bacteriana sau virala). In majoritatea acestor cazuri este
auto-limitata si nu necesita tratament special. Daca tusea persista sau reapare se impun investigatii ulterioare!
Trebiue de asemenea notat ca tusea acuta severa poate fi manifestarea initiala a unor suferinte severe:
pneumonia, neoplasm, TBC; embolie pulmonara. Este un semn cardinal in suferintele pulmonare cronice dar apare si
in alte conditii: polipoza nazala, refluxul gastroesofagian sa.
Dupa caracterul tusei avem:
1.
Tusea uscata , fara expectoratie sau iritativa, spastica uneori pleurezie tusea pleurala ; bronsite ;
TBC ; neoplasme ; faringite ; lariongite ; bronsita acuta in faza neproductiva initiala ; ast bronsic in
criza ; adenopatii traheobronsice. Tusea latratoare
2.
Tusea chintoasa se caracterizaeza rin accese repetate de, spastice urmate de inspir profund
siuerator, zgomotos care se succed in reprize sau chinte , tusea convulsiva
3.
Tusea productiva este simptomul dominant in brontite acute, cronice, bronsiectazii, TBC, pmumonii,
supuratii pulmonare, bronhopneumonii.
Dupa accesele violente de tuse poate sa apara reflex sincopa vago-vagala (harcot) sau varsaturi (tuse
emetizanta).
Sputa
Sputa produs patologic prin hipersecretie bronsica. Obligatoriu recoltare pentru analize : citologie,
cultura, BK !
Caracter:
1.
Sputa mucoasa este clara si alba: bronsite acute, astm bronsic sputa perlata gris perle
2.
Sputa mucopurulenta: denota suprainfectie bacteriana si prezenta de celule epiteliale bronsice,
neutrofile sau eozinofile, cu aspect galben verzui: apare in inflamatii din infectii ale tractului
respirator. Cantitativ nu depaseste 20 ml/24 ore. Producerea unei canitati mai mari de 100ml sputa

3.
4.
5.
6.
7.

pe zi sugereaza bronsiectazie si se numeste bronhoree. Este mai abundenta matinal toaleta

bronsica matinala. Colecata in recipiente transparente se stratifica in mod caracteristic : strat seros
(saliva), strat mucos si strat grunjos, purulent.
Franc purulenta in supurtii pulmonare, bronsiectazii. Sputa numulara sputa purulenta cu
formatiuni globulre apare in TBC cavitar, supurati pulmonare.
Sputa gelatinoasa ciocolatie - in peltea de coacaze descrisa in unele neoplasme bronsice.
Sputa ruginie aderenta de peretele vasului pn. bacteriana in perioada de stare.
Sputa rozata, aerata, filanta apare in edemul pulmonar acut.
Sputa hemoptoica sputa cu firisoare sangvinolnte sau cheaguri : TBC, bronsiectazie, embolii
pulmonare medii/mici, neoplasme pulmonare. In gangrena pulmonara sputa este fetida,
hemoptoica,cu puroi amestecat cu sfaceluri tisulare. Cauze rare: sindromul Goodpasture,
hemosideroza pulmonara, stenoza mitrala cu hipertensiune pulmonara secundara, tulburarile de
coagulare sa. Sputa hemoptoica poate fi cu striuri de sange pana la hemoptizie franca.

Trebuie stiut ca cea mai frecventa cauza de sputa hemoptoica este infectia acuta respiratorie!

Hemoptizia

Hemoptizia se acracterizeaza prin eliminare prin tuse de sange rosu (oxigenat) aerat. Cantitati avem
hemioptizii mici 10-20 ml sau masive, fulminante.

35. Aspect CT pulmonar Tromboza in artera pulmonara dreapta cu hemoptizie masiva si insuficienta respiratorie

Cauze de hemoptizie:
1.
Apare mai frecvent in bronsiectazie, neoplasm pulmonar, TBC escavat - forma ulcero-cazeoasa,
sau sechele TBC fibrotorax cu bronsiectazii.
2.
Alte cauze sunt infarctul pulmonar, cancerul bronhopumonar.
3.
Hemoptiziile masive apar in bronsiectazii sau TBC.
.36 CT pulmonar

.37 Rx grafie pulm AP

Rx. grafia pulmonara AP si CT in bronsiectazie cu hemoptizie si antecedente de pneumonie franca lobara.

Dupa cantitate hemoptizia poate fi:

mica < 50cc/24h

medie sau 1 pahar > 50cc/24h

mare: peste 20cc o data sau > 300cc/24h.

In hemoptizie cauza decesului este asfixia si nu socul hipovolemic!
In caz de hemoptizie obligatoriu se va efectua de urgenta examen Rx/CT pulmonar +/- bronhoscopie.
Hemptiziile medii mari, sau la pacienti cu patologie asociata si risc crescut Internare ATI/ chirurgie toracica !
. 38 Cancer pulmonar apical drept escavat cu hemoptizie
. 39. Fibrobronhoscopie

Atentie ! la falsele hemoptizii: epistaxis, gingivoragii, supradozaj anticoagulant, HDS cu sange proaspat :
hemoptizia este arata precedata de gadilitura retrosternala si tuse ; hematemeza este u sange proaspat cu pH acid
si senzatie de arsura, precedat de greata, uneori cu continut alimentar.

Vomica
Este rezultatul deschiderii spontane in caile aeriene a unei colectii:
1.
abces pulmonar
2.
chist hidatic vomica hidatica cu aspect clar, limpede insotit de regula de manifestari alergice
sistemice),
3.
empiem pleural (rar prin fistula bronho-pleurala),
4.
supuratii extrapulmomare (abces subfrenic, hepatic sa.).

Dispneea
Frecventa respiratorie normala la adult este intre 15-20/min. Dispneea este un simptom definit ca o dificultate
in respiratie. Este perceputa ca nevoia de a creste efortul respirator si este resimtita de pacient ca o senzatie
neplacuta. Pacientii descriu dificultate la respiratie, opresiune toracica sau sete de aer.
Se caracteriteaza prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor repiratorii :
Modificarea frecventei respiratorii:
Cresterea frecventei respiratiei:
-

polipneea sau hiperpneea accelerarea ritmului respirator similar cu ceea ce se intampla in timpul
efortului fizic. Poate sa apara pe un fond indemn in conditii de efort, emotii, agitatie psihomotorie,
stres, atac de panica sa. La subiectii normali hiperventilatia determina scaderea presiunii partiale a
CO2 (PaCO2). In BPOC efortul accentueaza cresterea PaCO2 cu scaderea PaO2
tahipneea - respiratia superficiala. Apare in toate afectiunile care modifica hematoza cu
hipoxemie scaderea PaO2 (afectare pulmonara difuza, pneumonii masive, atelectazii, embolii,
pleurezii masive, pneumotorax sa). Se asociaza cu cianoza centrala (cianoza calda).

Scaderea frecventei respiratiei bradipnee:

-

dispneea bradipneica inspiratorie = bradipneeea cu inspir prelungit si zgomotos apare in

obstructii bronsice, insotit de tiraj, cornaj, cianoza - asfixie acuta;

dispneea bradipneica expiratorie = bradipneea cu expir prelungit si zgomotos: wheezing (expir

suierator) in criza de astm bronsic, BPOC sa.

Modificarea raportului timpilor respiratori expir prelungit in emfizemul pulmonar

Modificarea amplitudinii respiratorii: tahipneea (respiratia superficiala) si hiperpneea (cresterea frecventei).
Alte tipuri de dispnee - respiratia neregulata este de cele mai multe ori expresia iritatiei centrului respirator:
Respiratia Cheyne-Stokes este o respiratie periodica, cu pauze de apnee ce cateva zeci de sec, apoi de
reluarea respiratiei cu amplitudine progresiv crescuta, urmata de alt ciclu. Cand este constient bolnavul nu sesizeaza
dispneea. Este rezultatul scaderii sensibilitati centrului respirator la cresterea presiunii PaCO 2. Apare in tulburarile
circulatorii ale trunchiului cerebral: ATS, tumori cerebrale, sindrom de hipertensiune intracraniana sa.

Respiratia Biot amplitudine si frecventa neregulata complet, cu pauze apneice neregulate: meningite,
meningoencefalite, stari agonice TU cerebrale.
Respiratia stertoroasa: ampla, zgomotoasa, cu frecventa crescuta, cu raluri traheale: soc, stari comatoase,
afectarea trunchiului cerebral sa.
Respiratia agonica: perioade lungi de apnee intrerupte de una-doua respiratii ample - moartea clinica.
Respiratia Kussmaul ampla si rara, cu inspir amplu - pauza scurta -expir profund - pauza. Apare caracteristic
in acidoza metabolica din acidocetoza diabetica si IRC decompensata in stadiul uremic.

Dispneea de efort
Stadiile de evaluare ale dispneei propuse de OMS:
o gr. l: dispnee aparuta la eforturi mari
o gr. ll: dispnee aparuta la eforturi importante dar obisnuite (mers rapid, urcarea mai multor etaje)
o gr. lll: dispneea aparuta la eforturi usoare
o gr. lV: dispneea de repaus.
Dispneea din insuficienta respiratorie:

Dispneea din insuficienta respiratorie obstructiva apare in afectiuni obstructive ale cailor aeriene
superioare si inferioare: astmul bronsic" class="text">astmul bronsic, tumori, stenoze, compresiuni
extrinseca sa. sau in afectiuni care evolueaza cu scaderea elasticitatii tesutului pulmonar: emfizem
pulmonar, BPOC, sa.

Dispneea din insuficienta respiratorie restrictiva apare in: afectiuni care afecteaza suprafata
mare a parenchimului pulmonar cu afectarea hematozei: pneumonii extinse, bronhopneumonii sa;
revarsate pleurale mari, pneumotorax; atelectazii sa.

Dispnee mixta: intricarea celor doua mecanisme.

Dispneea de cauza extrapulmonara

Cauze:

Mecanice: ascita masiva, distensia aerica intestinala, ocluzia, relaxarea mecanica a unei
hemicupole diafragmatice, sa.

Obstructive: neoplasme ORL, compresiuni traheo-mediastinale, sa.

Metabolice: febra, acidoza, hipocalcemia, miopatiile sa.

Centrale: afectarea centrilor respiratori

Cardio-vasculare: insuficienta cardiaca stg. sau congestiva cronica, pericardita, edemul

pulmonar acut sa.
Psihologice: anxietatea, angoasa, atacurile de panica.

Hematologice: anemiile severe, hemoglobinopatii, Endocrine : hipertiroidismul sa.

Scaderea continutului O2 in aer: altitudine, piloti pe supersonice, atmosfere poluate sa,
atmosfera viciata cu CO.

Dispneea de cauza respiratorie poate fi:

Brusc instalata:
1.
Inhalarea de corpi straini dispnee bradipneica inspiratorie
2.
Pneumotorax spontan
3.
Embolia pulmonara

Instalata progresiv:
1.
Astmul bronsic
2.
Pneumonie masiva
3.
Pleurezii
4.
Neoplasm bronhopulmonar
5.
Bronsita cronica
6.
Emfizem pulmonar
7.
Atelectazia
8.
Epansament pleural
9.
Boli fibrozante : fibroze post TBC, boli profesionale, fibroze pulmonare idiopatice,
postinfectioase, post chimioterapie (bleomycina, adriamicina sa), post radioterapie
sa.
. 40 Rx grafie pulmonara AP si ex. CT in
fibroza pulmonara primitiva idiopatica

Simptome asociate dispneei din insuficienta respiratorie:

1.

Respiratorii: bataia aripilor nazale, respiratie cu gura deschisa, utilizarea muschilor respiratori
accesori.

1.

Cardiace: tahicardie, tahiaritmie, HTA sa.

2.

Generale: paloare, cianoza, transpiratii profuze.

Cianoza

Coloratia violacee perioronazala, a patului unghial, a tegumentelro si a limbii in cianoza centrala.

Atentie la prezenta cianozei, evaluarea statusului mental si a gradului de vigilenta, prezenta dispneei de
repaus, utilizarea musculaturii accesorii in timpul respiratiei semne de insuficient respiratorie severa!

Cianoza centrala se refera la culoarea buzelor si a limbii, si indica o presiune partiala a oxignului sub 6kPa
asociata cu cianoza patului unghial, a tegumentelor, extremitatilor.
In cianoza periferica culoarea buzelor si a limbii este normala si se datoreaza unei insuficiente circulatorii
periferice cu desaturarea hemoglobinei in periferie prin staza (insuficienta venoasa cronica) sau vasoconstrictie severa
(soc septic sau alte cauze de soc) cu sau fara hpoxemie.
.41 Cianoza centrala (prin hipoxie) cu cianoza periferica (vasoconstrictie periferica prin soc septic) = cianoza mixta

. 42 Cianoza-diagnostic diferential

Anxietatea, frica, senzatia de moarte iminenta, insotesc si amplifica dispneea in insuficienta respiratorie acuta.
Dispneea este, deseori, foarte angoasanta pentru apartinatori si, uneori, chiar pentru medic, deoarece frica de a muri
sufocat are un impact emotional important. Din acest motiv, dispneea este o suferinta nu numai pentru bolnav, ci si
pentru familia sa, precum si pentru personalul medical care il ingrijeste.