Sunteți pe pagina 1din 19

DESPRE

DESPRE APAAPA

Apă, lichid inodor, insipid şi incolor, de cele


mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar
verzui în straturi groase. Apa este o substanţă
absolut indispensabilă vieţii, indiferent de
forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solvenţi. Apa este un compus chimic
al hidrogenului şi al oxigenului, având formula
chimică brută H2O (vedeţi Apă (moleculă)). Apa
este una din substanţele cele mai răspândite pe
planeta Pământ, formând unul din învelişurile
acesteia, hidrosfera.
Pe Pământ, apa există în multe forme, în
cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată
există în oceane şi mări. Sub formă de
apă dulce în stare solidă, apa se găseşte în
calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă, dar

Sub formă de apă dulce lichidă, apa se
găseşte în ape curgătoare, stătătoare,
precipitaţii lichide, ploi, şi ape freatice sau
subterane. În atmosferă, apa se găseşte sub
formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată
în aer determinând umiditatea acestuia.
Considerând întreaga planetă, apa
se găseşte continuu în mişcare şi
transformare, evaporarea şi condensarea,
respectiv solidificarea şi topirea alternând
mereu. Această perpetuă mişcare a apei se
numeşte ciclul apei şi constituie obiectul de
studiu al meteorologiei şi al hidrologiei.
Apa care este potrivită consumului uman se
numeşte apă potabilă. Conform standardului
din ţara noastră, pentru ca apa să fie potabilă
sestonul nu trebuie să depăşească 1ml/m³. Pe
măsura creşterii populaţiei umane, de-a lungul
timpului, şi a folosirii intensive şi extensive a
Proprietăţi moleculare

Apa se găseseşte sub diverse forme în natură:


vapori de apă şi nori în atmosfera, valuri şi
aisberguri în oceane, gheţari la latitudini mici sau
altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau
lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin
care apa este transferată dintr-o forma într-alta,
prin evaporare, precipitaţii şi scurgeri de
suprafaţă.
Datorită importanţei pe care o are (în
agricultură, dar şi pentru omenire in general),
apei i s-au dat diverse nume in funcţie de formele
pe care le ia. Ploaia e cunoscută în majoritatea
ţărilor, pe când alte forme sunt mai puţin
întâlnite, şi pot fi surprinzătoare când sunt văzute
prima dată. Exemple sunt: grindina, zăpada, ceaţa
, roua sau chiciura. Un fenomen conex este
.
Apa în biologie şi civilizaţia umană
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase
proprietăţi indispensabile proliferării vieţii, care o
deosebesc de celelalte substanţe. Apa îşi îndeplineşte
acest rol, permiţând compuşilor organici să reacţioneze
în moduri care să permită în cele din urmă replicarea.
Este un bun solvent şi are o tensiune superficială
ridicată, permiţând astfel mişcarea compuşilor organici
şi a organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea
maximă la 4°C, această densitate scăzând pe măsură
ce apa se răceşte, se încălzeşte sau îngheaţă. Fiind o
moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă
un rol important în absorbţia radiaţiei infraroşii,
crucială în cadrul efectului de seră, fără de care
temperatura medie la suprafaţa Terrei ar fi de -18°
Celsius. Apa are de asemenea o căldură specifică
neobişnuit de mare, care joacă mai multe roluri în
reglarea climatului global şi regional, precum
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct
de vedere chimic cu amoniacul, şi dizolvă multe tipuri
de substanţe, precum diferite săruri şi zahărul, şi
facilitează reacţiile chimice ale acestora, lucru care
permite metabolismele complexe.
Unele substanţe însă nu se amestecă cu apa, cum e
de exemplu petrolul, şi alte substanţe hidrofobe.
Membranele celulare, compuse din lipide şi proteine,
profită de această proprietate, controlând
interacţiunea dintre ele şi mediul extern. Acest lucru
este uşurat de tensiunea superficială a apei.
Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii
superficiale mari datorată puternicelor forţe
intermoleculare numite forţe de coeziune. Acest lucru
este evident atunci când mici cantităţi de apă ajung pe
o suprafaţă insolubilă, precum polietena: apa rămâne
sub formă de picături. Totuşi, pe sticlă extrem de
curată apa formează o peliculă subţire deoarece
forţele dintre moleculele de apă şi de sticlă (forţele de
adeziune) sunt mai mari decât forţele de coeziune.
Acest lucru este foarte important în cadrul
Poziţiile astronomice ale Pământului şi
influenţa lor asupra maselor mari de
apă
Coexistenţa stărilor solidă, lichidă şi
gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru
originea, evoluţia şi continuarea existenţei
vieţii pe Terra. Totuşi, dacă s-ar schimba
poziţia planetei faţă de Soare, chiar cu o
distanţă relativ mică (1 000 000 km), condiţiile
care permit existenţa simultană a celor trei
stări nu ar mai avea loc cu atâta uşurinţă.
Masa Pământului permite
atracţiei gravitaţionale să păstreze o
atmosferă în jurul planetei. Vaporii de apă şi
dioxidul de carbon din atmosferă creează un
efect de seră care asigură o temperatură de
suprafaţă relativ constantă. Dacă Pământul ar
Utilizarea apei de către oameni
Toate formele de viaţă cunoscute depind de apă. Apa este
o parte vitală in multe din procesele metabolismului din
interiorul organismului. Cantităţi semnificative de apă sunt
utilizate de organism in digestia hranei. (Notă: unele bacterii
şi seminţe de plante pot intra intr-o stare criptobiotică pentru
o perioadă nedeterminată, atunci când sunt dezhidratate, ca
apoi să revină la viaţă când reajung într-un mediu umed.)
Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este
apă. Pentru o bună funcţionare, corpul necesită între doi şi
şapte litri de apă pe zi pentru a evita dezhidratarea,
cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate,
temperatură, umiditate şi alţi factori. Nu este cunoscută cu
exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o
persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care nu au probleme
de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să
bea prea puţină, mai ales într-un ambient cald şi umed sau în
timpul exerciţiilor fizice. Se întâmplă totuşi ca oamenii să
consume mult mai multă apă în timpul exerciţiilor fizice decât
este necesar, expunându-se astfel riscului de
Apa ca o sursă preţioasă
Oameni stând la coadă pentru apă în timpul asediului
de la Sarajevo. Foto de Mihail Evstafiev
Datorită creşterii populaţiei mondiale şi a altor factori,
tot mai puţini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema
apei poate fi rezolvată prin creşterea producţiei, o distribuţie
mai bună, şi nerisipirea resurselor deja existente. Din acest
motiv, apa este o resursă strategică pentru multe ţări. Au
existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru
accesul la apă şi controlul acesteia.
O cronologie a conflictelor legate de apă Experţii prevăd mai
multe conflicte viitoare din cauza creşterii populaţiei
mondiale şi creşterii contaminării prin poluare şi
încălzire globală.
Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR,
2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan
Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă
potabilă disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii
lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală.
Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate
de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În
2004, o organizaţie engleză, WaterAid, a raportat că un copil
Regularizarea distribuţiei apei
Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare
sau este extrasă din puţuri artificiale. Construirea
mai multor asemenea puţuri ar fi o metodă pentru a
produce mai multă apă, presupunând că pânza de
apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte
surse de apă sunt ploile şi apa din râuri şi lacuri. Apa
de suprafaţă trebuie însă purificată înaintea
consumului de către om. Purificarea implică
îndepărtarea substanţelor nedizolvate sau dizolvate,
precum şi a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite
metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea
materiilor nedizolvate, şi tratarea cu clor şi fierberea
pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea
îndeplineşte toate cele trei sarcini. Există şi tehnici
mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea
apei sărate din mări şi oceane este o soluţie mai
scumpă utilizată în climatele aride de coastă.
Distribuţia apei potabile are loc fie printr-un
Impactul apei asupra religiei şi filozofiei
Apa este considerată purificatoare în majoritatea
religiilor, incluzând hinduismul, creştinismul,
islamul, iudaismul şi şintoismul. Spre exemplu,
botezul în bisericile creştine este făcut cu apă. În
plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor
decedaţi în multe religii, incluzând iudaismul şi
islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice,
pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă
curată (Wudu).
În şintoism, apa este utilizată aproape în toate
ritualurile pentru curăţirea unei persoane sau a
unui loc. Apa este menţionată în biblie de 442 de
ori, respectiv de 363 de ori, în versiunile sale
engleze internaţionale (New International Version
sau, ca acronim, NIV) şi în cea cunoscută sub
numele de Versiunea regelui James (
King James Version). În secţiunea 2 Peter 3:5(b) se
Reactii cu apa
2Na + 2H2O= 2NaOH + H2­ ( reactia metalelor alcaline cu
apa )
Mg +2HCl=MgCl2+H2­(reactia metalelor active cu acizii )
2H2O????•( electroliza) •2H2­+ O2­ (descompunerea
electrolitica a apei)

2H2 + O2 = 2 H2O
HgO + H2 = H2O + Hg
oxid rosu de mercur
SO2 +2H2 =2H2O + S Ż
dioxid de sulf
2H2O????•2H2­ + O2­ (electroliza apei acidulate )
MnO2
2H2O2??•2H2O + O2­(descompunerea catalitica a apei
oxigenate)
MnO3
2KClO3??• 2KCl + 3O2­ ( descompunerea catalitica a
cloratului de potasiu
C•+ H2O = CO­ + H2­ (reactie la care participa carbonul-
reactie endoterma, rapida )
SO2+ H2O= H2SO3 ( reactie la care participa sulful)
CO2 + H2O = H2CO3 ( reactie la care participa oxizi de
nemetale sau acizi )

SO2 + H2O= H2SO3 ( reactie la care participa oxizi de


nemetale sau acizi )
Li2O + H2O =2LiOH ( reactie la care participa oxizi de
metale sau bazici )
CaO + H2O= Ca(OH)2 ( reactie la care participa oxizi de
metale sau bazici )

HCl + NaOH = NaCl+ H2O ( reactia de schimb cu bazele


solubile si insolubile - reactie de neutralizare )
2HCl +Cu (OH)2 = CuCl2 + 2H2O ( reactia de schimb cu
bazele solubile si insolubile - reactie de neutralizare)
Fe(OH)3 + 3HCl= FeCl3 +3H2O
• CuCO3 + 2HCl = CuCl2 + H2O + CO2­ ( reactie cu
efervescenta; recunoasterea carbonatilor )
SO3 + H2O= H2SO4 ( reactie din care rezulta acid sulfuric )
CuO + H2SO4= CuSO4 + H2O ( reactie cu oxizi metalici )
H2SO4 + Cu(OH)2 = CuSO4 + 2H2O
H2SO4 + CuCO3 = CuSO4 + H2O + CO2­
CaO + H2O = Ca(OH)2 ( reactie din care rezulta baze)
2HCl+Ca(OH)2= CaCl2 +2H2O ( reactii din care rezulta baze -
reactiile acizilor cu bazele - solubile- reactii de neutralizare )
2HCl + Cu(OH)2 =CuCl2 + 2H2O
H2SO4 + Fe(OH)2 =FeSO4 +2H2O ( reactii la care participa
bazele -reactiile acizilor cu bazele - greu solubile)
Ca(OH)2+2HCl= CaCl2 + 2 H2O (reactie de neutralizare)
Ca(OH)2 +CO2= CaCO3Ż +H2O(tulburarea apei de var)
• CuO+H2SO4= CuSO4+H2O (reactii din care
rezulta
Ca(OH)2+CO2= CaCO3+ H2O din saruri- reactii
de
2NaOH+H2SO4=Na2SO4+2H2O schimb )
CaCO3+ 2HCl= CaCl2+ CO2­+ H2O ( reactie in
care o sare poate avea forma alte saruri )...
Ghetari

Un gheţar reprezintă o masă enormă de


gheaţă persistentă, formată în regiunile
polare (vedeţi, gheţar continental şi
gheţar de calotă) şi alpine (gheţar alpin),
care, sub influenţa gravitaţiei, se
deplasează lent în lungul văilor sau pe
pante.
Din gheţarii continentali adiacenţi
mărilor şi oceanelor se desprind continuu
porţiuni întinse, devenind gheţari plutitori,
Formare
Gheţarii se formează în regiuni unde ninge tot
timpul anului şi masa mare de zăpadă rezultată nu se
poate topi. Prin acumularea unei cantităţi suficient
de mare de zăpadă, se produce un fenomen de
transformare sau metamorfozare a acesteia. Zăpada
proaspăt căzută este afânată cu cristale mici de
gheaţă şi goluri mici de aer, dar straturile mai
profunde sunt comprimate de greutatea straturilor
superficiale de zăpadă.
În decursul anilor, masa de zăpadă, căreia i se
adaugă continuu alte straturi, suferă o transformare
lentă devenind progresiv mai densă, cu cristale mai
mari de gheaţă. Comprimarea în continuare a
straturilor inferioare produce a mărire mai
accentuată a densităţii, care produce structura
caracteristică a gheţarului. Acesta, ajuns la o
anumită masă critică, va începe să se deplaseze lent,
AUTORI
• FLOREA DIANA • http://ro.wikipedia.org/wiki
• SCANTEI DIANA • http://images.google.ro/im
• GANGA MIHAELA • http://images.google.ro/im
• Clasa a IX-a A