Corectarea Dislaliei

(Rotacismul si Sigmatismul)

Corectarea dislaliei este conditionata nu numai de eficacitatea metodelor

logopedice, dar si de o serie de factori ce tin de particularitatile psiho-individuale ale
handicapatilor de vorbire. Vorbirea sonora normala are loc numai in timpul expiratiei, pe
cand in cazurile de balbaiala,de dislalie grava, handicapatul se poticneste prin emisii
vocale si in timpul inspiratiei. Anomaliile organelor periferice de emitere a vorbirii
(limba, buzele, bolta palatina, laringe, coarde vocale) pot provoca dislalii mecanice
accentuate care fac imposibila vorbirea sonora.
Indiferent ct ar fi de drgla copilul rrit, trebuie s admitem c are un defect
de pronunie i acest lucru este posibil s-l afecteze n planul dezvoltrii ulterioare.
Rriala este de fapt o form de rotacism. Rotacismul este o tulburare a limbajului verbal
ce intr n categoria dislaliilor i se manifest prin dificultatea de pronunie corect a
sunetului R. Sunetul R apare de obicei mai trziu n vorbirea copilului (dup apariia
altor sunete: s, z, t, g, ce, ci, ge, gi, , j), pronunia sa corect necesitnd o bun
dezvoltare a ntregului aparat fono-articulator.
Denumiri i semnificaia lor:
rinolalie (sau pronunia nazal a sunetului),
rotacism (tulburrile de pronunie a sunetului r) si pararotacism (nlocuirea
sunetului r cu alte sunete ),
Pronunia defectuoas a consoanei R, poate fi cauzat de un defect anatomic, frenul e
prea scurt, prins pn la vrful limbii i nu las limba s se ridice suficient. Dac aceast
cauz a fost eliminat, atunci perfecionarea pronuniei se va face ntre vrsta de 3(4)-6
ani.
Pna la vrsta de 3-4 ani, pronunia defectuoas sau nlocuirea sunetului R este
normal, fiziologic si nu necesit exerciii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului s pronune corect cuvintele i de asemenea,
copilul s nu sufere de o deficien auditiv. Vizual , limba e ca o linguri, marginile ei
sunt pe molarii superiori iar vrful vibreaz, buzele sunt deschise. Muchiul limbii
trebuie ntrit pentru realizarea corect a vibraiilor.
Exerciiile de gimnastic pentru mobilitatea limbii (vibraie si emitere) se fac prin

imitaie, se fac sub form de joc, (nu se insist asupra defectului si corectarea lui).
Exemple: -Poi i tu aa?;
-F ca mine.
-Uite cum pot eu sa fac,sa vorbesc,etc..
-Cum a fcut, bunicul, ?!
Exercitii de limb si buze:
limba scoas, o ridic i coboar deasupra buzelor, apoi o retrage n gur. S se insiste
pe meninerea ridicat a limbii lite la buza superioar pe care o acoper . Exerciiile se
pot face asociind micrile limbii cu o mncare sau ceva dulce,(se linge pe buze, oooooo
ce bun e!), se fac zilnic!
limba scoas, o mica lateral spre comisurile gurii, apoi o retrage n gur.
ine buzele alungite ca pentru u, limba scoas i s ncearce s ridice marginile limbii
pentru formarea unui jgheab.
aceleai exerciii se fac cu limba retras n gur (micri sus-jos cu limba lita, stngadreapta, retragerea limbii cu putere ). Lipirea limbii lite de palat i desprinderea cu un
plescit (se poate unge bolta cu puina miere sau cnd suge o bomboan).
linguria se face greu, dar se poate ncerca, limba este moale, lita n gur i se apas
cu degetul puin n mijlocul ei, apare ca o cecu, linguri. Se sufl, meninnd aa
poziia limbii. Se pot juca, cine poate face aa ???!!!
- vibraiile limbii se perfecionez prin jocuri cu onomatopee (brrr, crrrrrrrrrra-crrrrra);
sau pe un balon umflat pe care-l atinge cu buzele i le face s vibreze, astfel simte cum
vibreaz balonul; plescituri; zzzzzzzz pronunat prelungit cu gura deschis, apoi
ridicarea limbii.
s scoat limba ntre buze i sufl, s se obina vibraia. Copiii se joac aa, ns noi le
atragem atenia c nu-i frumos.
Dac pronun corect sunetul , limba este lipit de palat i se poate ncerca vibraia
marginilor din fa a limbiis nu se exagereze, copilul rmne cu o imagine
defectuoas i apoi renun mai greu la ea. Nu solicitai copilul, nu facei toate exercitiile
deodata!!!!!
Se pot alege unul sau dou exerciii intr-o zi, altele n celelalte zile, s nu se plictiseasc
i s le resping. Copilul este inventiv i descoper i el exerciii, artndu-i fericit ce
tie i poate s fac.
S nu se exagereze, s lai copilul n ritmul lui, s nu i se aminteasc defectul, doar s-l
lauzi i s se insiste atunci cnd a reuit s pronune corect sunetul R.
Sigmatismul este tulburarea in pronuntia lui s, z, , , j, , ,
datorata locului gresit de articulare; iar inlocuirea lor cu alte sunete j cu z, cu s se

numeste parasigmatism. Simptomele caracteristice sigmatismului sunt: inlocuirile,

distorsiunile si mai rar, datorita dificultatilor de coarticulare cu alte consoane, omisiunile
de sunete in cuvinte.
CORECTAREA SIGMATISMULUI

Sunetul defectuos nu se corecteaza, ci se elaboreaza prin exercitii de suflat, suierat,

evocari onomopatopeice (zumzet, zbarnaitul soneriei, stranut, suieratul locomotivei,
sopotul apei, sasaitul sarpelui) si prin diferentierea lor auditiva cu sunetul nou.

Se recurge la exercitii premergatoare pentru elaborarea miscarilor prin derivare din

alte sunete. Mijloacele mecanice (sonde, spatula) se folosesc numai in cazuri extreme.

In cadrul lectiilor logopedice pentru consolidarea si automatizarea noului sunet in

vorbire se va acorda un rol fundamental exercitiilor de diferentiere auditiva a sunetului
elaborat de celelalte sunete din grupa africatelor si a siflantelor.

Exercitiile logopedice vor fi precedate la cei cu anomalii maxilo-faciale sau cu

vegetatii adenoide de un tratament medical corespunzator. Rezectia frenului lingual se
recomanda numai daca nu se poate realiza prin aplicarea exercitiilor logopedice,
incluzand si mijloacele mecanice (sonde, spatula), ridicarea varfului limbii spre alveole
la pronuntia mai multor sunete: s, j, l, si r.

Varsta cea mai indicata pentru inceperea tratamentului logopedic este cea de 4-5
ani. Exercitiile logopedice trebuie evitate in perioada schimbarii dintilor de lapte.

Persoanele cu pronuntia defectuoasa a siflantelor sa fie indepartate din anturajul

copilului sau cel putin sa le fie neutralizata influenta asupra pronuntiei.
Munca logopedica de corectare a sigmatismului, tinand seama de legaturile
fiziologice dintre sunetele vorbirii si de succesiunea ontogenetica in insusirea lor,
porneste intotdeauna de la ceea ce copilul poate realiza mai usor, urmand ca intr-o
anumita ordine, sprijinindu-se pe sunetele ajutatoare, sa treaca la insusirea celorlalte.
Sigmatismul poate fi:

Interdental
Adental
Lateral
Strident
Palatal
Labio-dental
Labial
De sonorizare

Pentru corectarea sigmatismului interdental, se recomanda exersarea pronuntiei

sunetelor din seria s cu dintii strans uniti. Sunetul obtinut se corecteaza prin exercitii
silabice. Acestea se realizeaza initial cu gura inchisa pentru a-l obisnui pe dislalic sa nu
scoata limba intre dinti. Ulterior se trece la pronuntia normala, sub control vizual al
pozitiei limbii in oglinda.
In corectarea sigmatismului adental rezultate pozitive se pot obtine prin aplecarea
capului pe spate in timpul pronuntiei prelungite a sunetului s. Daca aceasta metoda nu
este suficienta se aplica exercitii de articulatie in fata oglinzii. Pozitia corecta a limbii se
demonstreaza cu ajutorul desenelor schematice. Dupa ce se obtine pozitia corecta a limbii
se exerseaza pronuntia unui s prelungit ce se introduce apoi in cuvinte.
In cazul sigmatismului labio-dental se aplica in faza initiala a tratamentului exercitii
de gimnastica a limbii (de extensie, proeminare, rictus), apoi se demonstreaza pozitia
corecta a limbii la pronuntia siflantelor si se controleaza miscarile ei articulatorii in
oglinda. Tendinta de ridicare a buzei inferioare poate fi inhibata prin retinerea ei cu
degetul. Sunetul format se consolideaza prin exercitii silabice si in cuvinte.
Pentru corectarea sigmatismului palatal se fac exercitii de diferentiere auditiva a
sunetelor s si s care se confunda si se inlocuiesc in vorbire. Apoi se demonstreaza
articulatia siflantelor si suieratoarelor in fata oglinzii, indicandu-se pozitia corecta a
limbii (in cazul lui s varful limbii este coborat la incisivii inferiori iar in cazul lui s
este ridicat la alveolele incisivilor superiori). Daca acest procedeu nu da rezultate se poate
trece temporar la realizarea unui s interdental (cu limba scoasa intre dinti) iar in
continuare se fac exercitii pentru corectarea sigmatismului interdental.
Sigmatismul lateral se corecteaza prin exercitii de latire a limbii, pentru ca aceasta sa
acopere cu marginile sale laterale arcadele dintilor superiori si prin exercitii de realizare a
jgheabului longitudinal. Pozitia corecta a limbii se demonstreaza in oglinda. Curentul de
aer siflant se palpeaza pe dosul palmei, precizandu-se directia corecta. Limba in caz de
necesitate poate fi mentinuta la nivelul incisivilor inferiori cu ajutorul spatulei. In cazuri
grave se recomanda scoaterea limbii si suflarea unui curent puternic de aer. Sigmatismul
lateral se transforma in sigmatism interdental. Apoi limba se retrage treptat in cavitatea
bucala, mentinandu-se suflarea puternica. Pe mijlocul limbii trebuie sa se realizeze
jgheabul longitudinal. Uneori se fac exercitii de inversare a lateralitatii prin plasarea
varfului limbii la pronuntia siflantelor pe partea opusa, la cealalta comisura bucala. Apoi,
dupa ce se inhiba pronuntia laterala gresita se trece la realizarea sunetelor siflante in
pozitie corecta.
Pentru corectarea sigmatismului nazal se aplica exercitii de dirijare si diferentiere a
undei de aer pe nas si pe gura. Daca dislalicul pronunta corect sunetele f, t si h, sunetele
siflante se pot obtine prin derivare, inchizand cu degetele orificiile cavitatii nazale.

Pentru includerea unui sunet nou in vorbire trebuie elaborate noi legaturi intre
sunete. Dislalicul isi insuseste relativ rapid pronuntia corecta a unor sunete isolate, dar le
este dificila introducerea lor in vorbire. Automatizarea sunetelor siflante in vorbire este
un proces de lunga durata, esalonat pe anumite etape in care se foloseste un material
verbal adecvat, riguros selectionat.