Sunteți pe pagina 1din 5

"O SCRISOARE PIERDUTA" DE I.L.CARAGIALE.

RELATIA DINTRE
DOUA PERSONAJE - ZOE TRAHANACHE SI STEFAN TIPATESCU
Comedia isi are originile in Antichitate in cantecele si farsele
populare, in dialogurile si scenele din viata zilnica, improvizate in cinstea lui
Dyonisos, fapt ce il determina pe Adrian Marino sa afirme: "descendenta
exuberanta, licentioasa, spectaculoasa, histrionica, dramatica, in sens larg
deschisa bufoneriilor, distractiilor joase si de circ" a acesteia. Opera literara
"O scrisoare pierduta" (1884) de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri,
avand ca tema satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului:
aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru
camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor politicieni
corupti.
Textul dramatic este structurat in patru acte cu cate noua,
paisprezece, sapte si iar paisprezece scene, fiind construit sub forma
schimbului de replici intre personaje. Ca specie a genului dramatic,
comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista
cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii
directe ale autorului in piesa. De asemenea, creatia dramatica impune
anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si spatiului de
defasurare a actiunii: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre",
adica la sfarsitul secolului al XIX - lea, in perioada campaniei electorale, in
interval de trei zile, fapt ce-l determina pe F.Maiorescu sa transforme "
scena orasului de provincie intr-o metafora a lumii largi".
Titlul pune in evidenta conflictul comic dintre aparenta si esenta.
Pornind de la principiul "ridendo castigat mores", autorul amendeaza prin
ras trasaturile care-i fac pe oameni ridicoli, punandu-i in situatii absurde
sau grotesti, el considerand ca "nimic nu-i arde mai tare pe ticalosi
decat rasul". Neintelegerea diferentei intre realitate si fictiune determina
reactii dure: I.L.Caragiale va fi acuzat pentru comediile sale de imoralitate,
in presa afirmandu-se ca ele contin aspecte "culese din locurile unde se
arunca gunoaiele in Bucuresti". I se va intenta un proces de imoralitate
in care va fi aparat de Titu Maiorescu si, in cele din urma, va fi achitat. Titu
Maiorescu va elabora si va publica ulterior studiul "Comediile domnului
Cragiale", in care va aborda problema moralitatii in arta si a raportului artafictiune.

Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza de fapt prin


lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic o
scrisoare pierduta , aceasta fiind si pretextul dramatic al comediei.
Scrisoarea de amor , trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta,
gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura
Catavencu, iar acesta o pierde la randul lui si o gaseste din nou Cetateanul
turmentat, care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta
"scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana
catre o "persoana insemnatada' becher" si gasita de Dandanache in
buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta
scrisoarea este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai
primeste inapoi pantru ca "mai trebuie s-altadata". Astfel scrisoarea de
amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este
pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici
dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura
cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere
politica a doua tabere: reprezentantii partidului aflat la putere - prefectul
Stefan Tipatescu, presedintele gruparii locale a partidului Zaharia
Trahanache si sotia acestuia, Zoe Trahanache-, si gruparea independenta
constituita in jurul lui Nae Catavencu, avocat ambitios si proprietar al
ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul secundar este reprezentat de
grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Intriga piesei, adica elementul care declanseaza defasurarea
actiunii si efectul de ansamblu al textului, porneste de la o intamplare
banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru
reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre
adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol
starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si
neasteptata.
Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeza
personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar
si prin modalitati si procedee de caracterizare directa facuta de autor, de
alte personaje, prin autocaracterizare si prin didascalii, sau prin
caracterizare indirecta reliefata prin comportament, limbaj, nume, relatii cu
alte personaje sau statut social, I.L.Caragiale nefiind egalat "nici pana
astazi". "Facand concurenta starii civile" personajele reprezinta anumite

tipuri umane, cel care va inventaria tipologiile caragialesti fiind Pompiliu


Constantinescu .Astfel, Zoe infatiseaza tipul cochetei adulterine , dar si al
femeii voluntare, Tipatescu este primul amorez, Zaharia Trahanache este
tipul incornoratului, Catavencu este politicianul demagog, la fel ca si
Farfuridi si Dandanache, Pristanda este tipologia servitorului, iar
Branzovenescu este personajul "raissoneur" al operei.
Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare pierduta" de
I.L.Caragiale este cel format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in
acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului
amorez. Prieten al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia
acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina, inca din momentul in care ea se
casatoreste cu neica Zaharia, asa cum barbatul "incornorat" observa
cu naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica, ori pe
amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri, de
alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a
doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am
gasit la omul acesta macar atatica rau.'
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este
cel mai putin marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit,
educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si
Trahanache: "E iute! N-are cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu
carte, dar iute, nu face pentru un prefect". In fond, Tipatescu traieste o
drama. De dragul unei femei casatorite, pe care este nevoit sa o imparta cu
altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa cum remarca
acelasi Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si
nu s-ar fi dus la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la
drept vorbind, Joitica a staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a
faptului ca e considerata o dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda
acestei aparente sensibilitati, este in realitate"femeia voluntara" stapana
pe sine, care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de
propriile dorinte. Desi face parada de iubirea si de sacrificiile ei pentru
Tipatescu: "Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul
pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa
sustina candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva

decat o fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil


venind, cum am mai spus din partea lui Tipatescu." - Stefan Cazimir,
"Universul comic" - .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu
Tipatescu, femeia estepolul rational, puternic si care detine controlul asupre
relatiei. Fiind un "om caruia ii place sa joace pe fata" , dupa cum el insusi
marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei
o solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa
fugim impreuna". Ea intervine insa energic si refuza "nebunia", nevrand
sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de
provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar
Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde
pe urmele noastre?" . Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat
pierderea barbatului iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa
ma sfasie, cum or sa raza!O saptamama, o luna, un an de zile n-o sa
se mai vorbeasca decat de aventura astaIn oraselul acesta, unde
barbatii si femeile si copii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar
si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!ce
scandal! ce cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu
starneste rasul cu toate ca ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma
iubesti? / Te iubesc, dar scapa-ma!" .
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea
candidaturii lui Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de
dragul Zoei: "In sfarsit, daca vreitu fie!Intample-se orice s-ar intampla
Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea
Zaharia prin urmare si al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul
piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare,
spunandu-i lui Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o dovedesc.
Acum sunt fericita putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai
putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in
posesia scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata
doamna, face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod special pentru
Catavencu: "Du-te si ia loc in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din

urma Camera!", in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte, in umbra


ei.

S-ar putea să vă placă și