Sunteți pe pagina 1din 3

Demonstratie ca o opera Popa Tanda este nuvela

Nuvela este specia genului epic, in proza, cu actiune mai dezvoltata decat a schitei, dar mai simpla decat a
romanului, cu o intindere medie, nuvela fiind mai lunga decat schita, dar mai scurta decat romanul, cu un
numar mai mare de personaje decat al schitei dar mai mic decat al romanului, si care determina conflicte
puternice (interne si/sau externe). Accentul cade asupra personajelor in detrimentul actiunii.
Genul epic este obiectiv , autorul isi transmite gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul
personajelor si al actiunii. Subiectul operei epice este structurat pe cele cinci momente ale subiectului operei
literare : ( expozitiune , intriga , desfasurarea actiunii , punctul culminant si deznodamantul ). Intalnim toate
cele trei moduri de expunere , dar predomina naratiunea. Relatarea faptelor se realizeaza de catre narator ,
care este vocea autorului.Opera epica este structurata in capitole , parti sau volume . Mai rar , operele epice
sunt structurate in versuri . In opera epica intalnim unul sau mai multe conflicte.
I. Slavici (1848-1925), unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, alaturi de M. Eminescu, I.
Creanga si I.L.Caragiale, a scris: basme: Florita din codru, Zana zorilor etc, nuvele: Moara cu noroc,
Budulea Taichii, Padureanca, Popa Tanda etc, romane: Mara, Din batrani etc, memorii: Lumea prin care am
trecut, Amintiri, piese de teatru: Fata de birau, Gaspar Graziani etc.,dar a si editat mai multe ziare si reviste:
Vatra, Tribuna etc. Partea cea mai apreciata a operei sale o constituie insa nuvelele, aparute in 1881 in
volumul: Novele din popor. Temele nuvelelor sunt, preponderent, din lumea satului.
Scrisa in 1873 si citita in anul urmator la Junimea, nuvela Popa Tanda apare in revista Convorbiri
literare in 1875.
TITLUL este constituit din substantivul comun popa, nume de profesie si substantivul
propriuTanda,( porecla data preotului Trandafir de satanii din Saraceni), un derivat regresiv de la verbul
a tandali(=a pierde vremea umbland de acolo pana colo, fara rost). Porecla este nemeritata
deoarecetandalitura preotului avea drept scop schimbarea vietii satenilor, sa munceasca pentru a se
bucura de ea, dar,dupa atata tandalitura oamenii i-au pus numele<<Popa Tanda>>. Apoi Popa Tanda a si
ramas.
TEMA este de inspiratie rurala, din lumea in care se pastreaza inca valorile morale. Omul ii poate
schimba pe semenii lui prin exemplul personal, si, numai prin munca cinstita isi poate construi o viata
imbelsugata si poate fi fericit. Nuvela este construitape ideea ca viata merita sa fie traita prin placerile
firesti pe care le ofera, fiind totodata o ilustrare a ideii morale caomul sfinteste locul (Pompiliu Marcea).
COMPOZITIONAL nuvela e impartita in trei parti, iar continutul e structurat pe cele cinci momente ale
subiectului. Structura narativa presupune inlantuirea, ea prezinta evenimentele in ordinea desfasurarii lor,
pe un singur fir narativ.
Naratiunea este la persoana a III-a. Participarea afectiva a naratorului este redusa. El intervine cu pareri
personale in text, pe care le exprima la persoana I pl.:nu e bine, oamenii se supara cand le luam caciula din
cap. Alteori, autorul pare a se adresa unui presupus cititor:ierte-l Dumnezeu pe dascalul Pintilie, pe
parintele Trandafir, sa-l tina Dumnezeu. Interventiile naratorului au un caracter moralizator.
In nuvela Popa Tanda de I. Slavici se imbina preponderent doua moduri de expunere: descrierea si
naratiunea. Descrierea este folosita la inceputul si la finalul nuvelei, cand se face portretul parintelui
Trandafir, se prezinta imaginea satului Saraceni si gospodaria pe care si-o face preotul dupa cativa ani de
preotie in Saraceni.
Nuvela incepe printr-o EXPOZITIUNE in care este prezentat direct personajul principal, infatisandu-i
atat unele insusiri, cat si originea lui. Preotul Trandafir este fiul dascalului Pintilie. Este casatorit si are doi

copii. Initial parohia lui este in Butucani, un sat mare si bogat. Spre deosebire de tatal lui, el este sever si
necomunicativ cu oamenii din sat,si, de aceea satenii cer schimbarea preotului. Totodata cateva prezentari
ale autorului anticipeaza evenimentele si situatiile prezentate in nuvela: Aduna din multe si face din nimica
ceva. Strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru altii.
Tot in expozitiune este prezentat locul de desfasurare a actiunii: satul Saraceni, asezat in Valea Seaca, un
sat cu nume predestinat, in care casele arata jalnic, curtile nu au garduri, biserica sta sa cada, iar
pamanturile se paraginisera. Timpul nu este specificat, dar se deduce perioada patrunderii in lumea satului a
relatiilor capitaliste care le ofera satenilor posibilitatea de a-si valorifica bunurile, adica sfarsitul sec. al XIXlea/inceputul sec. al XX-lea. Durata actiunii se intinde pe o perioada de peste zece ani:In vremea asta
parintele Trandafir a imbatranit cu zece ani.
Preotul constata de la inceput starea de saracie lucie a oamenilor si, implicit, a satului, dar se hotaraste sa
ramana in localitate si sa-i schimbe pe sateni.
Aceasta hotarare (Isi puse doar de gand ca sa faca din poporenii sai oameni harnici.) constituie
INTRIGA actiunii, cauza care declanseaza desfasurarea intamplarilor viitoare.
In DESFASURAREA ACTIUNII aflam ca, pentru a face din sateni oameni harnici, parintele Trandafir
incepe cu predica, impresionandu-i, dar fara efecte in plan practic, continua cu sfatul. Initial oamenii il
asculta, discuta cu el, dar nu ii urmeaza sfaturile. Preotul devine din ce in ce mai insistent. Se duce
pretutindeni dupa sateni. Acestia cauta sa se ascunda de el. Atunci preotul apeleaza la batjocura. La inceput
oamenii considera batjocurile lui niste glume si reactioneaza ca atare, apoi il poreclesc Popa Tanda.
Preotul incearca si cu ocara, dar totul este zadarnic. Ba mai mult decar atat, satenii, deranjati de insistenta
preotului vor sa scape de el, dar episcopul ii da dreptate lui Trandafir si nu-l muta in alt sat.
Conflictul exterior este intre preot si satenii din Saraceni. Taranii din Saraceni considera ca preotul
Trandafir ii agreseaza cu sfaturile si cu atitudinea lui moralizatoare. Practic, conflictul intre preot si enoriasi
se naste din modul diferit in care fiecare isi planuieste viitorul.
Conflictul interior este mai bine individualizat si consta in felul in care Trandafir isi asuma initial rolul de
preot; din perspectiva lui, preotul trebuie sa educe oamenii prin orice mijloace, iar oamenii trebuie sa
munceasca pentru el.
-2Situatia cea mai tensionata o traieste preotul cand i se imbolnaveste sotia, constata ca are acum patru
copii, o casa numai harb: prin pereti se furisa neaua, cuptorul afuma si acoperisul era tovaras cu vanturile,
iar hambarele goale, punga desarta si sufletul necajit. Este un moment cheie in evolutia lui. PUNCTUL
CULMINANT il reprezinta constatarea acestei situatii disperate si invocarea ajutorului divin, se duce la
biserica, ingenuncheaza, plange si se roaga lui Dumnezeu, Din gura lui numai trei cuvinte au iesit:
<<Puternice Doamne! Ajuta-ma!...>>
Cugetand asupra situatiei dificile ivite, preotul procedeaza in mod practic, pentru rezolvarea acesteia pe
calea exemplului personal. Mai intai isi repara propria casa, isi imprejmuieste curtea cu gard si face cateva
straturi pe care le cultiva cu zarzavaturi. Apoi seamana porumb pe langa gard si imprejurul straturilor, dar
si in spatele casei, folosindu-se de un plug, un cal si doi boi imprumutati de la sateni. Incepe sa-si
gospodareasca terenurile de la marginea satului si, din zestrea sotiei isi cumpara un car si doi cai, cu care,
ajutat de clopotar, isi lucreaza pamanturile. Se apuca de impletit lese, din care mai si vinde, reusind sa-i
antreneze la aceasta munca si pe unii dintre sateni. Oamenii se mira, la inceput sunt invidiosi, iar apoi incep
sa lucreze si ei dupa exemplul dat. Intregul sat este angrenat in aceasta actiune. Impreuna renoveaza
biserica. Eforturile preotului incep sa-si arate roadele.
Partea a treia a nuvelei cuprinde DEZNODAMANTUL si infatiseaza parca un alt spatiu, un alt decor
decat cel de la inceput, pentru ca, desi este vorba tot de satul Saraceni, de data aceasta este de nerecunoscut.

Din departare se zaresc o biserica frumoasa, gradinile intesate cu pomi, casa preotului, scoala, primaria si
casele instarite si curate ale satului.
Desi toate s-au schimbat, parintele a ramas acelasi om verde, vesel si harnic, numai parul si barba ii
tradeaza varsta. El a devenit bunic, ii rasfata pe nepoti si traieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i
schimbe pe sateni, care comenteaza cu admiratie ca: este omul lui Dumnezeu, urandu-i sanatate si viata
lunga: Tine-l, Doamne, la multi ani.
Popa Tanda este o nuvela fiindca exista un singur fir narativ: strategiile preotului Trandafir menite sa-i
determine pe sateni sa devina harnici si intreprinzatori. Ea urmareste destinul unui personaj, preotul
Trandafir, care traieste un dublu conflict, interior si exterior. Accentul cade pe caracterizarea personajelor.
Preotul Trandafir este caracterizat direct si indirect prin gesturi, cuvinte, fapte, relatii cu ceilalti.
Participarea afectiva a naratorului este redusa. Naratiunea este la persoana a treia.
Morala operei este una de inspiratie popular-crestina: roadele omului sunt faptele, nu vorbele.
Ioan Slavici a introdus in scrierile sale oralitatea de tip popular inaintea lui Ion Creanga. Analiza
psihologica este una de mare finete: Povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimente sau in crizele
lor morale, ba chiar in procesele lor intelectuale. (Tudor Vianu)
In intregimea ei, nuvela serveste unei idei morale: aceea ca prin munca si harnicie oamenii scapa de
lipsuri, ca omul este cel care sfinteste locul, asa cum marturiseste insusi autorul: In gandul meu, rostul
scrierii a fost totdeauna indrumarea spre o vietuire potrivita cu firea omeneasca. Asadar, oamenii trebuie sa
stie sa-si duca existenta ca oameni adevarati pe care sa-i legitimeze propriile fapte.(I. Slavici)

S-ar putea să vă placă și