Sunteți pe pagina 1din 19

Ochii

Perceptia vizuala la albine este realizata de cei doi ochi compusi, mari, dispusi
lateral si de cei trei ochi simpli, rotunzi ( ocelii ), situati n partea dorsala a capului,
dispusi sub forma de triunghi.

Ochii compusi sunt situati pe lateral, n partea superioara a capului. Suprafata


unui ochi compus apare, privita la microscop, ca un ansablu de hexagoane, fiecare
hexagon fiind corneea unei omatidii. La suprafata ochiului, la locul de mbinare a
omatidiilor, din loc n loc, sunt peri lungi, cu rol tactil, ce confera ochiului un aspect
paros.

- perisori pe suprafata ochiului compus, la albina lucratoare;


Ochii compusi sunt formati din o serie de fatete hexagonale ( omatidii) , n
numar de 4000-6000 la albina lucratoare, 3000-4000 la matca si 6000-8000 la
trntor. Fiecare omatidie este un sistem optic complet format dintr-o cornee
transparenta care formeaza lentila convergenta, un cristalin de forma conica si o
retinula compusa din 8 celule sensibile la lumin, capetele acestora dnd nervii
retinei. Partea centrala a omatidiei este rhabdomul , alcatuit din celule ale vazului

lungi, dispuse n jurul unui ax, cu rol de directionare a razelor luminoase captate de
cristalin catre celulele retiniene ale ochiului. Omatidiile, ntre ele, sunt izolate de
celule pigmentare .

sectiune printr-un ochi compus


Informatiile vizuale primite prin intermediul ochilor compusi sunt transmise spre
creier direct, prin intermediul nervilor optici . Deoarece fiecare omatidie percepe un
singur punct al obiectivului vizat, imaginea apare mozaicata n sistemul nervos
central.

- vedere mozaicata la albina;


Ochii compusi sunt folositi de albina pentru a vedea la distante mari.

Ochii simpli (ocelii)


Ocelii sunt formati dintr-o lentila biconvexa, un corp vitros si o retina. Imaginile
rezultate din prelucrarea stimulilor luminosi de catre oceli nu sunt clare, rolul
ocelilor fiind mai mult de masurare a intensitatii luminii. Ei functioneaza mai mult ca
celule fotoelectrice dect ca ochi.

Sunt foarte sensibili la variatiile luminii, ceea ce le permite semnalarea nceputului


sau sfrsitului zilei, nnourarile, nseninarile de peste zi, umbrele. Deci au rol de
orientare n amurg si ajuta albina sa vada obiectele apropiate, delimitndu-le pe
acelea pe care urmeaza sa se aseze (flori, scndurita de zbor, diferite obiecte),
obiectele ce se afla n interiorul stupului sau n floare.

Antenele
Antenele sunt doua structuri filamentoase cu rol de miros, pipait si, posibil de
diferentiere a sunetelor, prinse de cap n partea de jos a fruntii. Au o deosebita
mobilitate, putndu-se misca liber n toate partile.

Antena este formata din trei parti distincte: scapus, pedicel si flagel, care
cuprinde 11 articole:

- partile componente ale antenei;


Fiecare parte a antenei are organe cu functii variate: pipait, miros, perceperea
modificarilor de temperatura, a vibratiilor, a variatiei concentratiei dioxidului de
carbon n aer sau a umiditatii. Aceste organe sunt placile poroase , sensilele tricoide
si sensilele baziconice .
Organele antenei (imagine microscopica) ..

Placile poroase

sunt sensibile la mirosuri. Pe antena unei albine lucratore sunt aproximativ 36006000 placi poroase, fata de 3000 pe antena matcii si 30000 pe antena unui trntor.
1.Placa poroasa

Sensilele baziconice
sunt organe de miros, ca si placile poroase. Se gasesc pe al 3-lea si al 10-lea
segment antenar. Sunt n jur de 150 sensile baziconice pe fiecare antena.
2.Sensila baziconica

Sensilele tricoide
sunt sensibile la vibratii.O antena poate contine pna la 8500 de sensile tricoide,
organe considerate a fi un fel de "urechi ai albinelor". n general se considera ca
albinele sunt surde, n sensul obisnuit al cuvntului, dar ele percep foarte bine
vibratiile transmise de un substrat solid.
3.Sensila tricoida
Prin interediul antenelor se stabilesc comunicatiile ntre indivizii familiei de
albine. Cnd se realizeaza schimbul de hrana ntre albine, cnd o albina solicita si
primeste hrana de la o alta albina, antenele lor ramn n contact permanent,
facilitnd astfel schimbul de informatie.

Tot datorita antenelor albina se poate orienta n ntunericul stupului, recunoaste


mirosul specific al florilor si al mierii sau a unei albine din aceeasi familie, a unei
straine sau dusman.
Fara antene, albina moare curnd, nefiind capabila sa se orienteze si sa stabileasca
relatii informationale cu mediul.
vrful unei antene (imagine realizata cu microscopul, antena fiind marita de 400
de ori).

Armatura bucala
Aparatul bucal al albinei este format din 3 parti: buza superioara (labrum) , doua
mandibule si trompa (proboscisul) si ndeplineste functia de prehensiune, insalivare,
aspirare si conducere a hranei lichide spre faringe.

Labrumul (buza superioara) este o piesa anatomica mobila, o prelungire


chitinoasa a cutiei craniene, continuata cu o portiune membranoasa si are rolul de a
nchide orificiul bucal n partea anterioara.

- partile anatomice ale aparatului bucal.


Mandibulele sunt doua piese scurte si puternice, de forma concava care pot sa
pivoteze n articulatie, putndu-se apropia sau ndeparta de aceasta. Pe mijlocul
mandibulelor se gaseste cte un sant prin care se scurg secretiile elaborate de
glandele mandibulare. Sunt acoperite cu peri simpli, neramnificati la femele si
ramnificati la trntor. Mandibulele sunt lipsite de dinti (spre deosebire de viespi), de
aceea albinele sunt incapabile sa rupa coaja strugurilor si sa aduca astfel pagube
viilor - cum gresit se crede, din contra, au un rol benefic, mpiedicnd, prin lingerea
secretiilor ce se scurg din boabele de struguri, mucegairea si deteriorarea acestora.

- mandibule.
Cu ajutorul mandibulelelor albinele realizeaza modelarea solzisorilor de ceara si
construirea fagurilor, prehensiunea si roaderea capacelelor de ceara, prinderea
albinelor hoate si a celor moarte de aripi, picioare si evacuarea acestora din stup,
scuturarea polenului de pe anterele florilor, desprinderea porpolisului de pe mugurii
de plop, salcie si descarcarea acestuia de pe picioarele albinelor culegatoare, etc.
Trompa este formata din doua maxile si o buza inferioara (labium ). Acestea sunt
piese independente care intervin n recoltarea hranei lichide, a nectarului si a apei,
prin aspiratie sau lins. n timpul colectarii hranei toate aceste componente se

alatura, formnd un tub cu lumen mai mare la baza si mai redus la vrf, diametrul
acestuia variind n mod direct cu gradul de vscozitate a hranei.
Trompa mai este folosita n schimbul de hrana (miere, laptisor de matca) ntre
lucratoare, matca si trntori, de asemenea pentru linsul feromonilor de pe corpul
matcii si transmiterea lui mai departe, spre alte lucratoare.
Lungimea trompei este diferita n functie de rasa albinelor si, atunci cnd este
ntinsa, variaza ntre 5,3 si 7,2mm.
n medie, la albinele noastre, autohtone, este de 6,5-6,6 mm.
Maxilele se compun din doua lamele chitinoase, cardo sau submaxilare , o piesa
de legatura ntre maxile si labium, saua ( lorum ), o piesa bombat alungita ( stipes ),
un lob intern ( lacinia ), un lob extern acoperit de peri tactili ( galea ) si un maxilar
rudimentar.
Labiumul este format din submentum , o piesa de forma triunghiulara, mentum ,
un segment alungit, glosa ( limba ) compusa din doi lobi interni, foarte lungi,
paraglose , doi lobi externi si flabelum , o piesa terminala de forma unei lingurite.
Glosa este acoperita cu perisori si este strabatuta, pe toata lungimea ei,
ncepnd de la flabelum, de un canal interior prin care sunt transportate lichidele.
La baza glosei exista un grup de muschi ce ncojoara cibarium- ul, o cavitate
utilizata la pomparea lichidelor. Glosa are un rol important si n recoltarea polenului
deorece, adesea, grauncioarele de polen sunt prinse de perisorii ei. Ulterior aceste
grauncioare minuscule de polen sunt periate de proboscisul de pe picioarele
anterioare.
Flabelum-ul si pilozitatea glosei actioneaza ca un burete, permitnd albinei sa
recolteze cantitati infime de lichid (nectar din flori, apa), prin miscarile alternative
pe care le produce comportndu-se ca o pompa aspiro-refulanta ce trimite
necatarul, apa, catre cavitatea bucala si faringe.

Toracele
Toracele este compus din 4 inele chitinoase, strns legate ntre ele, de culoare
cafenie si acoperite de peri fini.

Aceste segmente chitinoase ale toracelui albinei sunt: protoraxul , mezotoraxul ,


metatoraxul si porpodeum -ul. Fiecare din aceste segmente prezinta o portiune
dorsala ( tergum sau tergit ) si o portiune ventrala ( sternum sau sternit ), ntre ele
fiind dispusa pleura .
Pe fiecare din primele 3 segmente toracice (protorax, mezotorax, metatorax), n
partea latero-ventrala, sunt inserate cte o pereche de picioare, iar n partea
supero-laterala, pe mezo si metatorax, doua perechi de aripi.

Pe partile laterale toracele mai prezinta 3 perechi de stigme, care intervin n


procesul respirator.

Pe exterior toracele prezinta peri fini, mari si desi, mai scurti la albina lucratoare
si matca si mai lungi la trntor.
n interiorul toracelui se gasesc o parte din organele respiratorii si nervii, de
asemenea toracele adaposteste muschii zborului, muschi foarte puternici, si muschii
picioarelor.

Aripile
Cele doua aripi, la albina, sunt situate pe mezotorax si metatorax, lateral, n partea
superioara a toracelui.
Articulatiilor mobile cu care sunt prinse de torace permit efectuarea unor miscari
foarte variate, miscari folosite la zbor, la ventilatia, aerisirea stupului si la crearea
curentilor de aer necesari evaporarii surplusului de apa din miere, a surplusului de
dioxid de carbon din aer, etc.
Aripile au un aspect lucios, matasos, sunt transparente, membranoase,
strabatute de nervuri chitinoase, ramnificate (tuburi aflate ntr-o retea comuna, ce
comunica ntre ele, al caror lumen se micsoreaza n mod gradat, spre marginile
aripii).

- aripa de albina .

De la baza aripii pornesc patru nervuri: costala (ce margineste partea anterioara),
subcostala (dedesupt de costala si paralela cu aceasta), mediana (la mijlocul aripii)
si anala (dispusa spre marginea posterioara a aripii).Nervurile aripii delimiteaza un
numar de celule nchise spre articulatie si deschise catre margini. Aceste celule
permit stabilirea caracterelor biometrice si identificarea astfel a raselor sau
populatiilor de albine.
Albina are doua perechi de aripi: o pereche de aripi anterioare, mari si o pereche
de aripi posterioare, mai mici.

- tipuri de aripi la albina.


Pe partea anterioara a aripii posterioare sunt o serie de crlige ( hamuli ), orientati
cu dechiderea n sus si posterior. Rolul acestora este de a unifica cele doua aripi n
timpul zborului. Atunci cnd ventileaza, albina nu-si uneste aripile, acestea
miscndu-se n mod independent.

Numarul hamulilor este diferit la lucratoare, matca sau trntor. Daca aripa
lucratoarei are 15-27 hamuli, aripa matcii are 13-23 hamuli iar aripa trntorului 1323 hamuli.
Pe aripa anterioara, pe partea posterioara a acesteia, este o nduitura, o cuta,
puternic chitinizata pentru rezistenta mecanica, ce are forma unui jgheab. n stare
de repaus aripia anterioara se suprapune peste cea posterioara, asezndu-se pe
abdomen. Cnd albina vrea sa zboare aripa anterioara aluneca peste cea
posterioara, cuta se agata n crligele aripii posterioare si astfel cele doua aripi se
unifica formnd o singura unitate, o aripa mai mare, capabila de o compresie a
aerului mai mare.
Consecutiv unirii, cele doua aripi se ridica n pozitie oblica nainte, pna cnd
partea anterioara a aripilor cade vertical pe torace. Aripile sunt aduse n plan
orizontal de 9 muschi toracici puternici ce actioneaza asupra radacinii aripilor, 5
asupra aripii anterioare si 4 asupra celei posterioare.
Ajunse n pozitia de zbor aripile vibreaza foarte puternic, vertical, descriind o
traiectorie sub forma de semicerc, fara a se atinge ntre ele sau a atinge picioarele.
Miscnd aripile n jos, albina le mai si roteste, vrful aripii anterioare descriind o
figura sub forma cifrei 8.

Albina bate din aripi de 200 de ori pe secunda. Pentru a atinge o astfel de
frecventa mare de batai/sec. albina se foloseste de muschii toracici, de muschii
zborului, muschi ce sunt controlati nervos sa se contracte de mai multe ori la fiecare
impuls nervos.
Viteza de zbor si distanta pe care o poate strabate n zbor albina depind de
nivelul energetic al muschilor toracici. Energia pentru zbor este furnizata prin
metabolizarea nectarului. Daca n snge cantitatea de zahar scade sub 1% albina
este incapabila sa zboare. Pentru a dispune de energie n timpul zborului, la
plecarea din stup, albina se alimenteaza, si umple stomacul cu miere, miere pe
care o va consuma treptat n timpul zborului, consumul acestei rezerve fiind de cc.
1,5mg/minut.
n mod obisnuit, viteza de zbor a unei albine lucratoare este 24km/ora ( Park,1923 si
von Frisch, 1967 ). Daca este favorizata de curentii de aer si de vnt, o albina fara
ncarcatura de polen, propolis sau nectar poate atinge o viteza de peste 60km/ora.
ncarcata zboara cu 6,5m/sec. iar fara ncarcatura cu 7,5m/sec. ( Wenner, 1963 ).
Raza de zbor utila a unei albine lucratoare este de 1,5 kilometri, dar n caz de
necesitate (lipsa culesului de nectar si polen n apropiere), pentru a ajunge la aceste
surse de hrana poate parcurge distante de 10-12 kilometri, desigur cu consum mare
de rezerve de hrana, de energie.
Temperatura corpului, a toracelui, n timpul zborului, e mentinuta de albina la
valoarea de 46C printr-un circuit sanguin accelerat ce lasa sa treaca excesul de
caldura spre cap, caldura ce este apoi eliminata prin regurgitarea picaturilor de apa
extrase din miere. Acestea racoresc capul exact ca si transpiratia la vertebrate.

Picioarele
n principal organe de locomotie, picioarele sunt folosite si pentru recoltarea
polenului si a propolisului.

Piciorul albinei este format din urmatoarele segmente: coxa , trocanterul ,


femurul , tibia si tarsul .
Coxa , primul segment al piciorului, se gaseste la nivelul dintre pleurite si
sternite. Este o articulatie de forma cilindrica, dotata cu o musculatura foarte
puternica , ce asigura prinderea piciorului la torace si permite miscarea piciorului
nainte si napoi.
Trocanterul este legat de coxa prin doi condili, iar cu femurul este articulat n asa
fel nct toate celelalte segmente ale piciorului sa se poata ridica sau relaxa
simultan.
Femurul are o forma alungita si dispune de doi muschi foarte puternici, un flexor
ventral si un extensor dorsal.
Tibia este mai subtire si mai scurta dect femurul, la picioarele anterioare si
mediane, iar la cele posterioare este mai lunga, mai turtita si, n partea distala, mai
lata. La albinele lucratoare, din cauza muncii specifice pe care trebuie sa o
ndeplineasca (culesul si transportul polenului si propolisului), tibia este mai
dezvoltata, iar la matca si trntor, nefiind necesara specializarea acesteia pentru
cules si transport, este mai subtire.
Tarsul este compus din cinci tarsomere , articole dezvoltate n mod diferit.
Bazitarsul , primul articol, are o forma alungita si cilindrica pentru prima si a doua
pereche de picioare, la picioarele posterioare este mai latit. Celalalte segmente
tarsale sunt articulate liber, neavnd musculatura proprie. Ultimul articol tarsal se
termina cu doua gheare si o ventuza ( pulvillus ). Aceste formatiuni permite albinei
sa se deplaseze si sa ramna suspendate pe suprafete n plan nclinat, rugoase sau
netede (petale de flori, corpul stupului, fagurele), sa agate diferite parti ale corpului
albinelor moarte sau hoate pentru a le scoate din stup,etc. Ghearele sunt utilizate

de albine, de asemenea, pentru manipularea solzisorilor de ceara n constructia


fagurilor, a celulelor.

- segmentele piciorului posterior al albinei


Albina si poate curata antenele gratie dispozitivului de curatat de pe prima
pereche de picioare. Acest dispozitiv este format dintr-o excavatie semilunara
situata n partea proximala a tarsului si dintr-o clapeta prevazuta cu peri desi, n
forma de perie, situata pe partea distala a tibiei. Cnd antena este introdusa n fosa
semilunara si se apropie tarsul de tibie, clapeta se nchide. Prin retractarea antenei
aceasta se curata de polen si alte impuritati, de corpurile straine care ar i-ar putea
afecta receptivitatea.
Picioarele mijlocii intervin n transferul polenului, propolisului de pe picoarele
anterioare pe cele posterioare. Ele au n partea distala a tibiei un pinten ce ajuta la
descarcatul polenului de pe picioare si asezarea acestuia n celulele fagurelui.
Picioarele posterioare ale albinei lucratoare sunt adaptate pentru recoltarea si
transportul polenului si a propolisului, pe partea externa a tibiilor prezentnd o serie
de excavatii marginite de peri rigizi, orientati catre interior ( corbiculele sau
panerasele ).

Adunarea polenului de pe corp si depozitarea acestuia n panerase este realizata


de albina cu ajutorul perilor lungi, dispusi sub forma de perie, pe 9-10 rnduri, pe
bazitars. Pentru compactarea si transprotul polenului de pe peria bazitarsului a unui
picior pe corbicula celuilalt picior albina foloseste o presa, o adncitura situata la
piciorul posterior, ntre tibie si bazitars.

Abdomenul
La exterior abdomenul este mai dezvoltat n partea anterioara si mai subtire n
partea posterioara. La albina lucratoare si matca, este format din 6 segmente
vizibile (dungi negre), n timp ce la trntor este format din 7 segmente.

Anatomic, abdomenul albinei adulte este format din 10 segmente.


Segmen
Specificatii
t nr.
1

Denumire: propodeum
- este sudat la torace;

2-7

- sunt vizibile dupa petiol;

8-9

- sunt asociate cu acul la albina lucratoare sau cu

organele de reproducere la matca si trntor;


10

- formeaza anusul;

Fiecare din aceste 10 segmente abdominale este constituit dintr-o placa dorsala
( tergit ) si o placa ventrala ( sternit) . Ansamblul format dintr-un tergit si un sternit
este mobil, n sensul ca desi tergitul acopera partial marginile laterale ale
sternitului, are posibilitatea de a se ndeparta foarte mult de acesta, lucru foarte
important pentru respiratie si alimentatie.Inelele abdominale sunt unite de catre o
membrana intersegmentara ce permite abdomenului sa se mareasca atunci cnd
stomacul este plin cu apa sau nectar.
De o parte si de alta a fiecarui tergit se afla cte un orificiu respriator - stigma .

- inele abdominale la albina lucratoare;


nvelisul extern al albinelor se numeste tegument sau exoschelet, dermoschelet
. Acesta are rol de protectie si suport scheletic al tesuturilor moi.
Tegumentul este format din : cuticula , hipoderma si membrana bazala .
Cuticula este formata din 3 parti componente, nedelimitate distinct: endocuticula ,
exocuticula si epicuticula , contine o mare cantitate de chitina avnd astfel rol de
protectie mecanica a organelor din interiorul abdomenului.
Pe suprafata abdomenului sunt inserati numerosi peri, de forme si marimi
diferite, cu rol protector, senzitiv si de colectare a polenului floral. Odata cu
naintarea n vrsta acesti peri se uzeaza iar abdomenul albinei capata astfel o
culoare neagra, lucioasa.

- lucratoare la cules de nectar si polen .