impresionismul

Impresionismul este o mi?care artistic?, manifestat? la nceput n pictur?, mai trziu ?i n muzic?, mai ales n Fran?a , ?i care marcheaz? desprinderea artei moderne de academismul
tradi?ional. Pictura impresionist? s-a dezvoltat n perioada cuprins? ntre 1867 ?i 1886 , caracterizat? prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scen? sau de un obiect, asupra
mobilit??ii fenomenelor, mai mult dect asupra aspectului stabil ?i conceptual al lucrurilor, prefernd pictura n aer liber ?i folosind o cromatic? pur? ?i tu?euri fine de penel pentru a simula
lumina real?. douard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecnd de la izvorul tradi?iilor marilor mae?tri,
Manet a fost n m?sur? s? lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Crea?iile sale au strnit scandal ?i
indignare, cu toate c? Manet n-a dorit niciodat? s? provoace pe nimeni, a dorit numai s? schimbe pictura ?i s-o renoiasc?. Manet a fost ultimul pictor clasic ?i totodat? primul pictor modern.
Tablourile lui uimesc ?i ast?zi ?i ne trezesc interesul, reprezentnd astfel o parte incontestabil? a picturii universale. n 1865, se prezint? din nou la Salon, de data aceasta cu "Olympia". ?i acest
tablou prime?te o critic? aspr? ?i produce un scandal enorm, comentariile r?ut?cioase l intituleaz? "femeie de harem cu burta galben?". n aceast? oper? Manet dore?te s?-?i arate mai
expresiv stilul personal. Picteaz? o femeie concret?, din care vrea s? creeze o Venus modern?, senzual?. Talentul pictorului este provocator, se ofer? cu o for?? care impune respect, de aceea
nu este surprinz?tor c? a ?ocat publicul. Totu?i, asupra ctorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Czanne ?i exprim? f?r? rezerve ncntarea. De acum ncolo, Manet, care
a fost att de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o alt? grupare de pictori, care vor fi mai trziu impresioni?tii. Claude Monet, Edgar Degas ?i Auguste Renoir admir? sincer talentul
creatorului Olympiei. La 30 aprilie 1883 se stinge din via?? la Paris. Dup? moarte sa, s-au f?cut toate demersurile pentru ca Olympia s? fie expus? n muzeul Louvre.MonetNU am decat meritul
de a fi pictat intocmai dupa natura ,straduindu-ma sa reproduce propriile impresii fata de fenomenele trecatoare si schimbatoare.Cuu aceste cuvinte Claude monet isi definea ,in 1926 ,pripria
activitate,la sfarsitul unei lungi existente dedicate cu pasiune,in totalitate ,picturii.Ele a ramas in istorie drept parintele fondator al miscarii impresioniste sic el care a inspirit o noua poetica a
momentului si a unei sensibilitatii formale si lirice a materiei.parcurgand imensa lui opera ,care cuprindea aproape 2000 de tablouri.Dintre toti artistii impresionisti,Monet este cel mai pur si
authentic.Este pictorul erurilor luminoase,al apelor albastre,al caracterului inefabil si instabil al fenomenelor naturii,este pictorul luminii,al culorii,al Miscarii.in acelasi timp ,nuputem ignora
faptul ca Monet se identifica cu impresionisml,pe care il face intai cunoscut ,apoi celebru,dandu-I fara sa vrea definitia prin panza Impresie:rasarit d esoare,prezentata cu ocazia expozitiei a
grupuilui.acea opera a marcat inceputul uneinnoi epoci pentru picture. . La a treia expozi?ie, din 1876, pictorii pe care noi i grup?m cu termenul de impresioni?ti, foloseau deja termenul
acesta pentru a se descrie. n anul 1892 Monet a pictat o serie de lucr?ri reprezentnd Catedrala Rouen, din diverse unghiuri ?i la perioade diferite ale zilei. Dou?zeci de vederi ale catedralei au
fost expuse la galeria Durand-Ruel n 1895. El a pictat de asemenea ?i cteva mori de f?in?. Lui Monet i pl?cea foarte mult s? picteze natur? controlat? - gr?dina sa, ele?teul, nuferii s?i sau
podul s?u. n gr?din? avea o livad? cu s?lcii ?i o mla?tin?. Monet a pictat ntre altele ?i malurile Senei. n 1914, Monet a nceput o nou? serie de picturi ale nuferilor s?i la sugestia prietenului
s?u, politicianul Georges Clemenceau. e stinge din viata pe data de 5 dec. 1926 fiind inconjurat de prieteni
Postimpresionismul
Postimpresionimul este un termen general care se refera la un ansamblu de stiluri si curente artistice, care s-au dezvoltat n Franta n perioada cuprinsa aproximativ ntre anii 1880 si 1910,
dupa perioada de apogeu a impresionismului. Termenul a fost folosit pentru prima oara n 1910 de criticul de arta englez Roger Fry, care a organizat pentru Galeriile "Grafton" din Londra o
expozitie cu opere ale pictorilor francezi moderni intitulata "Manet and Post-Impressionism". n afara de tablouri ale lui Manet, mai erau expuse opere ale lui Paul Czanne, Vincent van Gogh si
Paul Gauguin. Printre postimpresionisti se mai numara si Henri de Toulouse-Lautrec, Georges Seurat, Odilon Redon, Henri Rousseau "le Douanier", Georges Dufrnoy, Scoala de la Pont-Aven
(mile Bernard, Charles Filiger, Henry Moret, Ernest de Chamaillard, la care se alatura n 1885 si Paul Gauguin), precum si artistii apartinnd grupului Les Nabis (Paul Srusier, Maurice Denis,
Pierre Bonnard, Flix Vallotton, douard Vuillard). Istoricul de arta englez John Rewald distinge doua perioade: "De la Van Gogh la Gauguin" si "De la Gauguin la Matisse". Nu exista o delimitare
precisa de pictura impresionista, termenul indica mai degraba o perioada istorica, unii artisti, n special Czanne, facnd trecerea insesizabila de la o perioada la alta. ncepnd cu anul 1870,
operele pictorilor impresionisti au contribuit la formarea unei conceptii noi privind creatia artistica, un prim pas n directia artei moderne. Postimpresionistii au mers n continuare pe acest
drum, dezvoltnd nsa mai departe spontaneitatea si virtuozitatea predecesorilor lor. Tendinta predominanta este realizarea unui tablou reprezentnd o constructie de sine statatoare, obiect
al unei combinatii pure ntre forma si culoare, cu scopul provocarii unei emotii estetice si al transmiterii nemijlocite a sensibilitatii subiective a artistului. Tabloul este mpartit ntr-un esafodaj
de suprafete si linii, care se ndeparteaza de reprezentarea obisnuita a corpurilor si obiectelor. Petele de culoare pot constitui suprafete de lumina sau umbra, uneori se reduc la puncte de
culoare cruda (pointilism), care nu se regasesc n natura reala. Pictura analitica a lui Czanne transforma motivele ntr-un sistem de volume si obiecte si conduce, n special n redarea peisjelor,
la structuri cristaline, n asa fel nct, se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvolta un stil decorativ cu tonuri de culoare violenta si forme simplificate, stil pe care el nsusi l
caracterizeaza cu termenul "sintetism", o ncercare de reunire sintetica a aparentei exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Georges Seurat accentueaza deasemenea elementul
cromatic, totusi fara exuberanta lui Van Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform carora ntrepatrunderea culorilor realizeaza un efect optic de o deosebita
intensitate, el creeaza tablouri dintr-un mozaic de puncte colorate (Pointilism sau Divizionism). Eugne Henri Paul Gauguin, (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize,
Polinezia Franceza), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier si geniu, Paul Gauguin a stiut sa prevada viitorul, pregatind calea picturii moderne, influentnd pe fauvisti si pe artistii
din gruparea Nabis. ntre mizerie si epuizare, calatorii si disperare, a ajuns sa creeze opere extraordinare, n care reda cu intensitate viziunea sa senzuala asupra vietii. Paul Gauguin moare la 8
mai 1903 n Atuona, anul n care galeria "Vollard" organizeaza o expozitie cu 50 de picturi si 20 de desene, si cnd Salonul de Toamna dedica o ntreaga sala lucrarilor sale.
Cubismul
Cubismul este o miscare artistica de avangarda aparuta n Europa la nceputul secolului XX. ntre anii 1908-1914 are loc n Franta cea mai importanta revolutie n istoria picturii, dupa cea a
descoperirii perspectivei n perioada Renasterii. Initiat de francezul Georges Braque si spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobndi n scurta vreme numerosi adepti. Aceasta directie artistica
va juca un rol urias n transformarea artelor plastice n secolul al XX-lea. Cubismul este consecinta unor transformari de lunga durata, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declaratii
programatice. Un prim semn l constituie tabloul "Domnisoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, n care pentru prima data un pictor se rupe ntr-un mod att de hotart de traditionala arta
figurativa si de modul de reprezentare bazat pe perspectiva. n ciuda aparentelor, cubismul nu reprezinta distrugerea realismului, el pune sub semnul ndoielii doar realismul iluzoriu, care
reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut si nici unicul posibil - el este doar rezultatul pur al conventiei. ntre anii 1908 si 1914 Picasso traseaza mpreuna cu
Georges Braque drumul unui mod revolutionar de tratare a formelor, care va capata denumirea de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: "...ei dispretuisc formele, reduc totul locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi". n realitate, Picasso si Braque ncearca sa reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafata bidimensionala a tabloului, fara a
folosi mijloace iluzioniste, sa reuneasca forma si suprafata recurgnd la mijloacele unei picturi fara deosebiri ntre prim plan si fondul n perspectiva. Obiectele se descompun n parti
elementare, pentru a fi din nou reconstruite pe suprafata pictata.ncepnd cu anul 1912, Picasso recurge la metoda "colajelor" (hrtie lipita, fr.: collage, papiers colls), cubismul intra n asa
zisa "faza sintetica". n felul acesta, Picasso reuseste sa accentueze si mai mult diferenta ntre suprafata tabloului si relieful obiectelor reprezentate. n 1925, Picasso participa cu tabloul Trei
dansatoare la prima expozitie suprarealista din Paris. Picasso nu este nsa un artist suprarealist n sens propriu si nu a facut parte din cercul parizian din jurul lui Andr Breton. Totusi este
uneori considerat ca suprarealist, prin faptul ca opera sa nu reflecta o realitate vizibila, ci reda o reprezentare interioara (Pictorita 1933, Nud n mijlocul unui peisaj 1933). n acest timp Picasso
picteaza un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) si reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizeaza virilitatea. n 1963 se deschide la Barcelona "Muzeul Picasso", care
va cuprinde mai trziu cea mai mare parte din operele sale.Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, n apropiere de Cannes, la vrsta de 91 ani
Futurism
Futurismul este o miscare a modernismului artistic italian, celebrnd noua era a tehnologiei moderne. Initiatorul miscarii este poetul Filippo Tomasso Marinetti care, n 1909 publica Manifestul
futurist. Revolta futurista mpotriva tuturor tradtiilor culturale merge mna n mna cu glorificarea "frumusetii vitezei", cultul masinilor si al societatii contemporane. Metropolele europene,
care se dezvolta ntr-un ritm alert la nceputul secolului al XX-lea, pulsnd de vuietul asurzitor al traficului rutier n care primele automobile si croiesc drum prin multimea de pietoni, biciclisti si
trasuri, expresie a dorintei de mobilitate a omului - iata cadrul n care a luat nastere futurismul (din limba italiana: il futuro = viitorul). In pictura, futurismul este reprezentat de catre Umberto
Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carr si Luigi Russolo, care publica pe 8 martie 1910 Manifestul picturii futuriste, mai trziu (1915), Manifestul construirii futuriste a
universului. Futurismul devine, asadar, o miscare interdisciplinara care intervine n toate sferele creatiei artistice. Pictura celor cinci artisti italieni futuristi este adaptata timpului n care
traiesc, constituindu-se n avangarda artistica, corespunznd avangardei tehnologice. Daca unui observator neinitiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru
futurismul italian, dinamismul, forta, geometria masinilor, viteza devin teme fundamentale. Creatia futuristilor datoreaza mult divizionismului (Pointilismului) si cubismului, si a influentat,

direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, ncepnd de la "cubofuturism" n Rusia (1910), pna la reprezentantii artei "chinetice" n anii saizeci. Umberto Boccioni (n. 19
octombrie 1882, Reggio Calabria - d. 16 august 1916, Chievo) a fost un pictor si sculptor italian, teoretician si principal exponent al artei futuristice n Italia. n operele sale, Boccioni reuseste sa
exprime miscarea formelor si structura concreta a materiei. Desi influentat de cubism, caruia i atenueaza staticitatea excesiva, Boccioni evita n picturile sale liniile drepte si foloseste culori
complimentare. n tablouri, ca "Dinamismul unui unui jucator de fotbal" (1911) sau "Dinamismul unui ciclist" (1913), reprezentarea subiectului n stadii temporale succesive, sugereaza idea
deplasarii n spatiu.Aceiasi preocupare se constata si n sculpturile sale, de altfel putine la numar. "Liniile-forte" si "planurile care se ntrepatrund" confera obiectului continuitate n spatiu
("Forme unice de continuitate n spatiu", 1913). "Primul tablou care poate fi considerat ca o afirmatie a simultaneitatii a fost Viziuni simultane - scrie Boccioni n anul 1914. Tabloul (1911)
reprezinta, n esenta, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea si deformarea structurii spatiului, tensiunea artistica destabilizeaza
constructia formelor care recreeaza orasul, absorbindu-le n haosul spectacolului strazii. Pictorul urmareste redarea vacarmului, luminilor, culorilor si formelor orasului n miscare. Boccioni
insereaza n aceasta compozitie un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizaturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensitatii trairilor senzoriale. Unghiurile ascutite, formele
concentrice, suprafetele taiate ale peretilori servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orasului modern, al carui caracter brutal si ametitor este evidentiat prin exploatarea specifica a
perspectivei. n anul 1913, Boccioni renunta la temele sale preferate pna atunci (multimea, orasul, strada) si cauta echivalentele plastice ale miscarii, luminii si obiectelor. n tabloul
"Dinamismul unui ciclist" (1913), Boccioni efectueaza o sinteza a miscarii bicicletei, prezinta persoana care pedaleaza si mediul n care se desfasoara actiunea. n tabloul pictat se remarca deja
valori plastice exclusiv abstracte. Opera de o cromatica neobisnuita, nviorata de multitudinea de pete expresive si stralucitoare, ea este tributara din punct de vedere tehnic stilului pointilist.
Tabloul reprezinta afirmatia plastica a necesitatii redarii miscarii continue si a refuzului fragmentizarii relatiilor temporo-spatiale.
suprarealismul
Suprarealismul este termenul care denumeste curentul artistic si literar de avangarda care proclama o totala libertate de expresie, ntemeiat de Andr Breton (1896 - 1966) si dezvoltat mai
ales n deceniile trei si patru ale secolului trecut (cu aspecte si prelungiri ulterioare). Suprarealismul n pictura. Fondatorii suprarealismului au fost poetii. Termenul "Surralisme" a luat nastere
n anul 1917, cnd poetul Guillaume Apollinaire, nainte de a da la tipar piesa de teatru "Snii lui Tyresias", i schimba subtitlul n ultima clipa din "drama supranaturalista" n "drama
suprarealista". Scriitorul Andr Breton preia acest termen si-l foloseste ntr-un articol intitulat "Pentru Dada" (1920), pentru ca n 1922 sa publice "Manifestul suprarealismului". Prin urmare,
totul a nceput de la literatura, abia apoi suprarealismul i va atrage pe artistii care practica alte arte, pentru ca, n cele din urma, sa se schimbe perceptia asupra lumii care devine "albastra ca o
portocala" (Paul Eluard).n anul 1916, de la fereastra autobuzului n care se afla, Andr Breton zareste la expozitia organizata de o galerie de pe rue Botier tabloul Creier de copil. Pnza al
carei autor este Giorgio De Chirico l fascineaza. Dupa razboi Breton i va cunoaste pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpara tablouri si si formeaza o bogata colectie. n anul 1924, adreseaza o
ntrebare fundamentala: "Este, oare, posibila o pictura suprarealista?" La ceasta ntrebare vor raspunde - fiecare n stil propriu - Max Ernst, Joan Mir, Andr Masson, Yves Tanguy, Salvador
Dal, Ren Magritte si Paul Delvaux. Suprarealistii si expun lucrarile n timpul unor expozitii ce vor deveni un loc si o ocazie potrivite pentru orice fel de provocare care marcheaza caracterul
revolutionar al miscarii Salvador Dal, numele la nastere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dal Domenech (* 11 mai 1904, Figueras, Spania - 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor
spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seama al curentului suprarealist n arta. Gratie aparitiilor excentrice si megalomaniei sale, Salvador Dal a devenit o vedeta mondiala,
care a reusit sa foloseasca forta mass-mediei pentru a-si spori averea si gloria. Este interesat de futuristii italieni, apoi de "Scoala de Metafizica" a lui Giorgio De Chirico, care i va influenta
considerabil evolutia artistica, mai cu seama ca lecturile pasionate din Freud trezisera vocatia pentru manifestarile inconstientului n arta. Dal este entuziasmat de miscarea suprarealista, n
care vede posibilitatea manifestarii imaginatiei sale exuberante unita cu o virtuozitate tehnica a desenului si culorii. Datorita comportamentului sau, n 1934 este exclus din grupul artistilor
suprarealisti, ceea ce nu-l mpiedica sa se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativa la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dal recurge
la propriul sau stil ca "metoda paranoico-critica", pe care o defineste drept "o metoda spontana a cunoasterii irationale care consta n interpretarea critica a reveriilor delirante". Astfel,
imaginile pe care pictorul ncearca sa le fixeze pe pnza deriva din agitatia tulbure a inconstientului (paranoia) si reusesc a capata forma numai datorita rationalizarii delirului (momentul critic).
Din aceasta metoda au rezultat imagini de o extraordinara fantezie pna la stupefactie. Tehnica adoptata este aceea a picturii din Renastere, din care preia doar exactitatea desenului si
cromatismul, nu nsa masura echilibrului formal. n picturile sale prevaleaza efecte iluzioniste si o complexitate tematica care amintesc empfaza si exuberanta barocului iberic. Dal recurge la
spatii largi n care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - ntr-o combinatie irationala a raporturilor si deformare a realitatii. Dupa un accident n care sufera arsuri
grave, se retrage din viata publica. Paraseste castelul si se adaposteste n turnul "Galatea" din al sau "Teatro-Museo", unde va muri n ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea n care sa nascut.
Cuvntul german Bauhaus desemneaza de obicei Staatliches Bauhaus, o scoala de arta, design si arhitectura, precum si un curent artistic extrem de influent n arhitectura, artele plastice,
designul, fotografia, mobilierul si decorarile interioare ale secolului XX. Aceasta scoala si miscare artistica, generata de catre arhitectul si pedagogul german Walter Gropius n orasul Weimar n
1919, a functionat la maxima sa anvergura ntre anii 1919 - 1933 n trei orase germane: Weimar, Dessau si Berlin, devenind n timp, n ciuda interzicerii lor de catre nazisti n 1933, unul dintre
cele mai importante si inspirante curente ale arhitecturii moderne si, mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil international. Chiar mai mult, odata cu emigrarea fondatorului lui Bauhaus,
Walter Gropius, n Statele Unite ale Americii, aceasta miscarea artistica cunoaste o renastere cunoscuta sub numele generic de "Stilul The New Bauhaus", numit si "Stilul New Bauhaus". La
rndul sau, The New Bauhaus devine un factor educativ, inspirant si stimulativ pentru multe alte generatii de arhitecti si artisti plastici, care au propagat sau nca propaga esenta stilului
originalului Bauhaus pna n prezent (sec. XXI). Vasili Kandinsky (n. 16 decembrie (4 decembrie stil vechi) 1866, Moscova d. 13 decembrie 1944, Neuilly-sur-Seine, Franta) a fost un pictor si
teoretician de arta de origine rusa. Unul dintre cei mai faimosi artisti ai secolului 20, el este creditat ca fiind primul care a pictat lucrari abstracte.Creatia lui Kandinsky de arta pur abstracta, a
urmat dupa o lunga perioada de maturizare si dezvoltare a gandirii intens teoretica, bazata pe experientele artistice personale. El si-a denumit aceasta devotare: frumusete interioara,
fervoarea spiritului, iar dorintata profunda interioara: necesitate interioara, care a constituit un aspect central al artei sale.Kandinsky a invatat ditr-o varietate de surse in timpul tineretii si a
timpului petrecut in Moscova. Mai tarziu, avea sa-si aminteasca cum era fascinat si neobisnuit de stimulat de culoare in copilarie. Fascinatia pentru simbolismul si psihologia culorii a continuat
si in maturitate.In majoritatea lucrarilor lui, Kandinsky nu ilustraza figuri umane. Exceptii sunt "Sunday, Old Russia" (1904) si "Riding Couple" sau "Der Blaue Reiter" (1907). Der Blaue Reiter
constitue una dintre perioadele sale de evolutie artistica (1911-1914), avand caracteristice picturi compuse din mase de culoare mari si foarte expresive, individualizate prin forme si linii, care
nu mai reprezinta doar o delimitare a lor, ci sunt suprapuse si intrepatrunse intr-un mod foarte liber, pentru a forma picturi de o forta extraordinara. In perioada Bauhaus (1922-1933),
elementele geometrice au avut un rol din ce in ce mai important in cursurile si picturile lui Kandinsky, mai ales cercurile, semicercurile, unghiurile, liniile drepte si curbe. Paul Klee (18
decembrie 1879 - 29 iunie 1940) a fost un pictor elvetian de nationalitate germana. Stilul sau puternic individual a fost influentat de multe tendinte diferite din arta, incluzand expresionismul,
cubismul si suprarealismul. A studiat si orientalismul. Klee a fost un desenator inascut, care a experimentat si in cele din urma a devenit maestru in teoria culorilor, scriind foarte mult pe
aceasta tema. Lucrarile sale ii reflecta umorul sec si perspectiva sa, uneori copilareasca, starile si credintele sale personale precum si muzicalitatea sa.Klee, impreuna cu prietenul sau, pictorul
rus Vasili Kandinsky, sunt faimosi pentru lectiile de la scoala de arta si arhitectura Bauhaus.

Arta romneasca n secolele XIX, XX ne dezvaluie transformarile aparute n arhitectura, pictura si sculptura, datorita diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist si n Romnia.
Astfel n arhitectura, neoclasicismul, clasicismul, ecletismul sau linia nationala sunt curente ce aduc elemente noi n constructia cladirilor pentru a le da o nfatisare ct mai placuta. Putem
aminti arhitecti de seama precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru Orascu si altii. Sculptura aduce elemente noi, moderniste, prin schimbarea stilului de lucru si ai viziuni artistice fiind
realizate nenumarate capodopere artistice. Numerosi sculptori realizeaza sculpturi n piatra, lemn sau modelaj precum: Karl Storck, Carol Storck, Ion Georgescu, Vladimir Hegel, Dimitrie
Paciurea si Constantin Brncusi. Pictura ne aduce o ntreaga paleta de schimbari majoritatea pictorilor romni facndu-si studiile la Paris, la Mnchen sau n Bucuresti ncearca sa-si defineasca
propiul stil de lucru mbinnd elemente ale modernismului cu cele ale traditionalismului. n domeniu picturii ntlnim foarte multi artisti romni cum ar fi: Stefan Luchian, Gheorge Tattarescu,
Theodor Aman, Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady si altii. La nceputul secolului al XIX-lea, si face simtita prezenta traditia occidentala si pe meleagurile
romnesti. n pictura aceasta traditie este confirmata prin numarul mare de portrete. La sfrsitul secolului al XVIII-lea pictorii se diferentiaza de vopsitorii de tot felul, astfel ei sunt numiti
zugravii de subtire iar ceilalti zugravii de gros. Pictorii de pe meleagurile Romniei provin din rndul iconarilor, a fostilor pictori de biserici sau din pictorii straini experimentati n tarile de
unde provin. Portretele realizate de zugravii de subtire sunt hieratice, prezentnd naivitati de desen si n general conventionalism. Spre deosebire de pictura, arta grafica este mai detailata
insistnd pe realizarea detaliului n vestimentatie, fie orientala sau occidentala. Lucrarile realizate n aceasta perioada erau n mare parte anonime deoarece, autorii nu si puneau semnatura

neavnd constiinta paternitatii artistice. Se fac remarcati la nceputul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(Autoportret), Ion Baromir, Eustatie Altini mbratisnd neoclasicismul
vienez si avnd calitati de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioada la Iasi realizeaza chipul unui personaj, cum este Vornicul Burada, stapnind foarte bine stiinta clarobscurului. Un
merit deosebit l are un alt reprezentant al scolii italiene pe nume Niccolo Livaditti ce introduce si la noi portretul de grup(Familia Vornicului Alecsandri). Cehul Anton Chladek lucreaza
portrete folosind o tehnica miniaturala, dar este cunoscut si prin faptul ca va avea printre ucenicii sai si pe Nicolae Grigorescu.n prima jumatate a secolului XIX, n domeniul nvatamntului
artistic, apar si n Romnia, primele initiative. Astfel, Gheorghe Asachi inaugureaza clasul de zugravie de la Academia Mihaileana din Iasi recomandndu-le pictorilor, realizarea tabloanelor
istorice. La Colegiul Sfntul Sava din Bucuresti, la catedra de desen se afla Carol Valstain ce a realizat Portret n albastru stabilind o armonie de tonuri reci. n anul 1848 n momentele de
entuziasm ale revolutiei, pictura romneasca avnd tente de romantism, trece printr-o schimbare aceasta fiind la nivelul transmiterii mesajului artistic. Alt pictor este si Constantin Daniel
Roshental ce va fi cunoscut prin realizarea tabloului alegoric Romnia revolutionara, crend o figura eroica, nobila si blnda. Ion Negulici, renumit n arta portretului(N. Balcescu, C. A.
Rossetti) realizeaza o lucrare deosebita prin prospetimea culorilor numita Baratia din Cmpulung. Barbu Iscovescu printre lucrarile sale cele mai cunoscute, ntlnim si portretele unora
dintre conducatorii revolutiei cum ar fi Avram Iancu. Nicolae Grigorescu (1838-1907)Un alt mare pictor romn, Nicolae Grigorescu (1838-1907), aduce un suflu nou n pictura romneasca.
Pna la vrsta de 23 de ani, Grigorescu picta icoane (Caldarusani) si biserici(Agapia). n 1861, ajunge la Paris cu o bursa de studii devenind elev al Scolii de Belle-Arte si studiind constiincios pe
marii maestri cum ar fi Rembrandt, Rubens sau Gricault. Pictorul initiaza un nou mod de a gndi plastic fiind mai aproape de peisajul plein-air-istilor de la barbizon. Totodata este influentat si
de pictura lui Millet, Corot sau Courbet el realizeaza un stil personal contopind stilurile celor trei. Experienta acumulata face ca Grigorescu sa fie un deschizator de drumuri din punct de vedere
al viziuni, un exemplu fiind lucrarea Paznicul de la Chailly(1867) punnd accent n principal pe trairile sufletesti ale personajelor. Cea mai importanta schimbare se evidentiaza n peisaj, stil
nepracticat nnainte de plecarea n Franta si foarte rar abordat de nnaintasii sai, dar care l va urma n ntreaga activitate. Noul stil al lui Grigorescu consta n delimitarea formelor plastice de
pete de culoare si nu de linie utiliznd o pensulatie rapida si energica. Cu timpul stilul se perfectioneaza ajungnd a fi o varianta proprie a plein-air-ismului deosebindu-l de cel al barbizonistilor
ct si de cel al impresionistilor. n 1877, Grigorescu este prezent pe front ca reporter si realizeaza o compozitie istorica(Atacul de la Smrdan) punnd n valoare miscarea unui personaj din
cteva linii. Ca peisajist, Grigorescu, nu urmareste specificul etnografic ci, sugestiile plastice. Peisajul realizat de acesta, are o tenta lirica nfatisnd seninatatea verilor toride de pe meleagurile
romnesti luminate puternic, determinnd un univers ireal. Importanta luminii n peisajele grigoresciene este deosebita subordonnd componenta limbajului plastic si anume forma, culoarea
si spatiul. Fata de motivele din nordul Frantei pictate n tonuri intense, folosind pensulatia energica, peisajele din Romnia sunt realizate cu o tendinta de a asterne o surdina ce se va
accentua o data cu scurgerea timpului. La batrnete, Grigorescu, picteaza care cu boi sau ciobanasi relund astfel subiectele sale de succes. Tehnica folosita da posibilitatea artistului de a pune
n evidenta pe pnza vibratiile sentimentului. Lucrarile mai cunoscute ale lui Grigorescu sunt: Mocan, Vatra la Rucar, Evreul cu Gsca, Case la Vitr, Andreescu la Barbizon, Taranca
torcnd, ntoarcerea de la trg, autoportrete. Stefan Luchian (1868-1916)Pictor de exceptie ce va fi un deschizator de drumuri n scoala de pictura, Stefan Luchian (1868-1916) aduce un aer
de modernism de la Mnchen sau de la Paris. Se simte mai aproape de pictura grigoresciana dect de cea academica. Datorita contactului sau cu tendintele din afara tarii, reusind sa vada
multe expozitii ale unor pictori de seama, el revine n tara luptnd mpotriva academismului si artei oficiale. Are un rol important n organizarea Expozitiei artistilor independenti din 1896,
dar si n cazul nfiintari societatii Ileana ce avea ca scop raspndirea simtului artistic n Romnia. n 1899 aceasta societate si nchide activitatea dar numele ei este preluat de o revista de
arta, la care Luchian este un colaborator activ. Datorita lui Luchian pictura romneasca va trece de impresionism apropiindu-se din ce n ce mai mult de postimpresionism. n 1901, pictorul
realizeaza o lucrare deosebita numita Safta florareasa ce are o ncarcatura melancolica, si este realizata n contururi lineare ce nchid ferm suprafetele de culoare. Luchian realizeaza peisaje,
portrete, naturi moarte, compozitii cu personaje dar si un numar important de pasteluri de o calitate artistica deosebita ramnnd cel mai important artist romn ce a folosit aceasta tehnica.
Artistul nu renunta n totalitate la traditionalism ci pastreaza elemente ale acestuia combinndule cu cele ale modernismului. Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscnd lumea
boemei bucurestene(Alecu literatu, Birt fara musterii) dar si, cea a mahalalei(Safta florareasa, Spalatoreasa, Ghereta din Filantropia, Colt din strada Povernei).Vara obisnuia sa
plece din Bucuresti n cautarea motivelor picturale la Brebu, Moinesti sau Filipestii de Padure. Lucrari ca: Fntna de la Brebu, Moara de la poduri, Scrnciobul, Salciile de la Chiajna,
toate realizate n culori pastelate ce absorb lumina albastruie a cerului, dar fara ca forma sa se piarda sunt capodopere ale genului. Luchian acorda un loc important n arta sa si florilor, dndule viata si stralucire n lucrari precum: Anemone, Cascada tacuta a culorilor, Scara cu flori. O data cu realizarea compozitiei Lautul, Luchian marcheaza o noua etapa n pictura
romneasca.
Pop art. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, att n Statele Unite ct si n Marea Britanie, dar si n ntreaga Europa triumfa miscarea artistica cunoscuta de expresionism abstract.Cu timpul
aceasta directie ncepe sa-si piarda elanul initial, iar unii dintre creatorii sai par sa fie din ce n ce mai dezamagiti de aceasta. Astfel, se pregateste terenul pentru aparitia unei noi forme de
expresie n arta, care va primi numele de "Pop art". n legatura cu originea cuvntului "pop", este vorba de prescurtarea expresiei englezesti "popular art", n sensul de arta cu mare
popularitate la public, ca fiind initial opusa "artei academice." n realitate, pop art se dovedeste a fi sofisticta si chiar academica. Denumirea de pop penetreaza ulterior si n muzica, mai trziu
aparnd si denumirea de "Muzica pop", desemnnd un anume gen muzical (nu trebuie confundata cu arta sau muzica populara, respectiv folclorica). Aparitia curentului Pop art este n mare
masura legata de creatia a doi artisti neodadaisti: Jasper Jones si Robert Rauschenberg. n anii cincizeci, acesti artisti introduc n arta obiecte de uz cotidian, n mod direct sau doar imaginea lor.
Avnd n vedere formatul lor, nu ne dam seama daca este vorba despre planse autentice sau despre opera unui pictor. Urmatoarea idee a lui Jones o reprezinta sculpturile n bronz care imita
cutii de conserve sau alte obiecte uzuale. ncepnd din anul 1953, Rauschenberg creeaza numeroase colaje ale caror radacini se afla n cubism si n operele lui Marcel Duchamp. El este si
inventatorul asa numitelor "combined paintings", care constau n amestecul diverselor obiecte (ex.: firme, sticle, fotografii etc.) pe suprafetele pictate, rezultnd un fel de colaje
tridimensionale.Andy Warhol ( n. 6 august 1928, Pittsburgh, Pennsylvania - d. 22 februarie 1987, New York) a fost un grafician, fotograf si pictor american, cea mai notabila personalitate a
curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite.La nceputul anilor saizeci, Warhol se apuca de pictura, ceea ce nu nseamna totusi ca se desparte de estetica reclamei. Ciclurile de sticle
Coca-Cola si cutiile de supa Campbells sunt produse pure ale culturii populare de masa. n scurta vreme, artistul adauga n compozitiile sale bancnote, fragmente de benzi desenate si
reproduceri ale portretelor stelelor de cinema (Marilyn Monroe, polimer sintetic, 1964).Prin culori tipatoare, stridente, prin repetarea imaginii aceluiasi obiect sau prin ilustrarea unor acte de
violenta sau accidente, aceste opere devin ilustrarea civilizatiei americane. Warhol locuieste n atelierul-fabrica - "Factory" - care n scurta vreme va deveni un loc de ntlnire pentru avangarda
new-yorkeza. Din sfera activitatilor sale artistice face parte totodata si un film experimental, executat n colaborare cu un ansamblu vocal-instrumental - "The Velvet Underground" - si, nu n
ultimul rnd, productia de videoclipuri si creearea studioului "Andy Warhol TV".Intre cele mai cunoscute picturile sale se numara portrete cu Marilyn Monroe, Mick Jagger, Leo Castelli, Mao,
Elizabeth Taylor.eith Haring (4 mai 1958, Reading, Pennsylvania - 16 februarie 1990, New York City) intr-o cariera scurta dar intensa, care s-a dezvoltat in anii 80, a avut peste 100 de expozitii
solo sau de grup. Doar in anul 1986, el a fost subiectul a peste 40 de articole de ziare si reviste. Prin exprimarea conceptelor universale ca nasterea, moartea, iubirea, sexul si razboiul, prin
folosirea in primul rand a liniei si a mesajelor directe, Haring a reusit sa atraga o mare audienta si sa asigure accesibilitatea si puterea de a dainui a imaginilor sale, care au devenit limbajul
vizual universal recunoscut al secolului XX. Liniile indraznete si figurile active ale lui Haring, poarta mesaje patrunzatoare despre vitaltate si unitate. Mostenirea sa a avut impact in arta
sfarsitului de secol XX si ne-a aratat o viziune a viitorului. Tom Wesselmann (23 februarie 1931 - 17 decembrie 2004) a fost un artist de Pop Art american, care s-a specializat in formarea
colajelor artistice. Alegerea motivelor triviale, monumentalizarea lor, reducerea la stereotipuri, emblematizate sexual, la fel ca si folosirea culorilor vii, au facut din Wesselmann un cofondator
al Pop Art-ului american, in anii 1960.Prima sa expozitie single a luat loc la Galeria Tanager din New York, in 1961. Un an mai tarziu a participat la expozitia de grup "Noii Realisti" la Galeria Janis
din Sidney, moment din care a inceput cariera sa internationala cu numeroase expozitii. In acelasi an, primele sale ansamble cu titlul "Natura moarta" au luat existenta. Din 1964, Tom
Wesselmann a inceput urmatoarele serii, cum sunt: "Bedroom Paintings", "Seascapes" si "Smokers", pe care le-a continuat pana in anii 80. In 1983, a produs primele "Metal Works", care au
fost bazate pe desenele si schitele artistului si care inca sunt centrul atentiei.