SITUAIA DE COMUNICARE ORAL

Comunicarea are un rol important n viaa oamenilor deoarece, prin intermediul ei

reuim:
S ne informm n legtur cu aspecte din lumea nconjurtoare (funcie informativ);
S legm relaii cu alte persoane (funcie de socializare);
S ne afirmm personalitatea, s ne modelm n funcie de modele, de interese i de
aptitudini (funcie educativ);
S-i convingem pe alii n legtur cu justeea opiniilor noastre (funcie persuasiv).
Pentru ca un act de comunicare s se desfoare, este necesar existena urmtorilor factori:
o Emitorul este persoana care transmite informaia;
o Receptorul este persoana care primete informaia;
o Mesajul const n gnduri, sentimente, idei, opinii raportate la realitate sau rod al
fanteziei, transmise de emitor i receptate de un destinatar;
o Pentru a nelege mesajul, receptorul trebuie s cunoasc sistemul de semne n care
acesta este structurat, adic s aib acces la cod. Comunicarea presupune operaiunea
de codare i decodare repetat;
o Canalul de transmitere a informaiei este mijlocul prin care ajunge/ circul mesajul de
la emitor la receptor (aerul, hrtia scris);
o Contextul se refer la locul i momentul comunicrii, dar i la relaia dintre vorbitori,
identitatea i statutul lor social i, de asemenea, la temele comunicrii.
EXERCIII:
1) Precizeaz cazurile n care apare sau nu o comunicare:
Un copil citete romanul su preferat.
La o galerie de art, un vizitator privete tablourile expuse.
Un cltor ajuns ntr-o ar strin, coboar ntr-o gar i privete panoul cu
mersul trenurilor, ns nu cunoate limba respectiv.
n curte, cinele latr, anunnd stpnul de venirea unui vizitator.
Bunica a adormit n timp ce urmrea emisiunea ei favorit la televizor.
Tatl i ceart copilul pentru greeala fcut.
Cloca, gsind o rm, i cheam puii.
Vrnd s-i sune prietenul, Mircea constat c telefonul nu are semnal.
2) Observ i comenteaz oral ce factori perturb comunicarea n situaiile de mai jos.
Precizeaz elementele situaiei de comunicare cerute, pentru fiecare enun n parte:
Bunicul vrea s citeasc ziarul, dar constat c i-a pierdut ochelarii.
n timpul leciei de limba romn, se aude din strad zgomotul unui pickhammer
care perforeaz asfaltul.
n timpul unui spectacol de teatru sun telefonul unui telespectator.
Profesorul citete compunerea unui elev, scrisul fiind plin de tieturi i mzglituri.
Mihai i Matei discut despre rezultatul meciului, n timpul orei de geografie.
n timpul unui discurs electoral, politicianul care-i prezint mesajul alegtorilor,
i nsoete frazele cu aceeai micare stereotip a minii drepte.

 Mama i roag fiul s-i scrie temele, dar acesta ascult muzic avnd ctile n
urechi.
TEXTUL NONLITERAR: ARTICOLUL DE DICIONAR. RECLAMA
Textul nonliterar are caracter nonficional (are referent real). Instanele comunicrii sunt reale,
scopul comunicrii este informativ. Limbajul este neutru, respectndu-se normele gramaticale,
cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu (denotativ). Stilul se caracterizeaz prin claritate,
corectitudine, precizie, proprietate, puritate.
Adu la portofoliu un articol de dictionar (copiat) i un exemplu- dou de reclam, ghidndu-te
dup manual, pag. 71.
MODURILE VERBULUI- NOIUNI TEORETICE
CLASA A V-A
MODUL este forma pe care o ia verbul pentru a arta felul n care vorbitorul consider
aciunea.
Verbele care i modific forma dup persoan i au, n propoziie, funcia sintactic de predicat,
sunt la moduri personale/ predicative:
Indicativ- arat o aciune sigur, real.
Conjunctiv- arat o aciune posibil, realizabil; se recunoate dup conjuncia s.
Condiional- optativ- arat o aciune posibil, a crei realizare depinde de o condiie sau
exprim o aciune dorit.
Imperativ- arat o aciune posibil, asociat cu voina vorbitorului de a o vedea realizat,
fiind un ndemn, un ordin, o porunc sau o rugminte.
Verbele care nu i modific forma dup persoan i care nu pot avea n propoziie funcia de
predicat, sunt la moduri nepersonale/ nepredicative:
Infinitiv- forma pe care o are verbul n dicionar.
Gerunziu- se termin n -ind/-nd.
Participiu- ajut la formarea unor moduri i timpuri; se termin n -t/-s.
Supin- este format din prepoziie (de, la, pentru, despre etc.)+ verbul de conjugat la
participiu.

NOTIUNI TEORETICE
CLASA A V-A
ORGANIZAREA TEXTULUI SCRIS
Pasii ce trebuie urmati pentru redactarea corecta si completa a
unui text scris:
Stabilirea scopului pentru care este scris textul;
Alcatuirea unui plan initial;
Documentarea;
Revizuirea planului initial;
Scopul unui text scris poate sa fie:
Pentru a transmite/ a cere o informative;
Pentru a exprima opinii, idei, sentimente;
Pentru a convinge sau impresiona etc.
Scopul determina dimensiunea textului scris, forma textului si
modul de exprimare.
Pentru a redacta planul initial al lucrarii (al unei compuneri de
exemplu) trebuie sa identificam esentialul transmis si continutul de
idei principale si secundare, ordonate logic si clar.
Pentru documentare putem folosi atlase, enciclopedii, dictionare,
ziare, reviste, Internet etc.

NOTIUNI TEORETICE
ADVERBUL
CLASA A V-A
Adverbul este partea de vorbire care determina un verb (un adjectiv/ un alt adverb),
aratand circumstantele unei actiuni.
CLASIFICARE:
Dupa inteles: de loc (aici, departe, acasa), de timp (dimineata, alaltaieri, tarziu), de
mod (repede, pieptis, taras);

Dupa structura: simple (ieri, oare crucis)/ compuse (acasa, deloc, devreme, intotdeauna,
asadar, asta-vara, dis-de dimineata, tam-nisam).
In limba romana exista si adverbe (locutiuni adverbiale) ce tin locul predicatului si au
functia de predicat verbal: desigur, fireste, probabil, fara doar si poate etc.
Dar exista si adverbe fara functie sintactica: da, nu, ba, mai, numai, tot, prea, foarte
etc.
NOTIUNI TEORETICE
CLASA AV-A
CAZURILE SUBSTANTIVULUI
Forma luata de substantiv (pronume/ numeral) pentru a exprima functia lor sintactica
intr-un enunt se numeste caz.
Substantivele care au functia sintactica de subiect sau nume predicativ si raspund la
intrebarile cine?, ce?, se afla in cazul nominativ.
Substantivele care au functia sintactica de atribut sau complement si sunt insotite de
prepozitii, se afla in cazul acuzativ.
Intrebari:
Atribut: Care? ,Ce fel de?
Complement: Pe cine? ,Ce?, pe ce?, despre cine/ ce?, pentru cine/ ce?, de la cine/ ce?,
cu cine/ ce?, ca cine/ ce?, la cine/ ce?, dupa cine/ ce? etc.
Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga un atribut / un complement de
cuvantul determinat.

Substantivele cu functia sintactica de complement care raspund la intrebarea cui?se afla

in cazul dativ.
Substantivele cu functia sintactica de atribut care raspund la intrebarile al/ a/ ai/ ale cui?
se afla in cazul genitiv. Aceste substantive sunt deseori insotite de articolele genitivale al, a, ai,
ale.
Substantivele prin care se atrage atentia cuiva sau care arata o chemare, se afla in cazul
vocativ si nu au functie sintactica.
PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE
Arata respectul fata de o persoana (doar pers.a II-a si a III-a)
MATA, MATALE, MATALUTA, TALICA= pronume personal de politete ce arata un respect
scazut, politete minima.
DUMNEATA, DUMNEAVOASTRA ETC= politete avansata.
DANSUL, DANSA, DANSII, DANSELE= PRONUME PERSONALE.
FORMELE REVERENTIOASE exprima cel mai inalt grad de respect (politete maxima) si se
utilizeaza in situatii protocolare:
Maiestatea Sa , Maria Ta etc.=pentru capete incoronate (loc.pron.);
Alteta Sa, Inaltimea Ta etc.=pentru membrii familiilor domnitoare (printi si alte ranguri
nobiliare);
Preafericirea Sa , Inalt Preasfintia Sa etc= pentru patriarhii ortodocsi;
Preasfintia Sa etc.= pentru demnitarii Bisericii ortodoxe, mitropoliti;
Sfintia Sa, Cuviosia Voastra etc.= pentru preoti si calugari;
Sanctitatea Sa etc.=pentru Papa;
Eminenta Sa etc.=pentru demnitarii Bisericii catolice, cardinali;
Excelenta Sa etc.=pentru inaltii functionari.

Aceste formule reverentioase de politete apartin limbajului solemn, oficial, protocolar.

Limba romana detine si locutiuni pronominale utilizate cu rol depreciative sau glumet, in
basme: Intunecimea Voastra, Dobitocia Voastra etc.

CARTEA- OBIECT CULTURAL

NOIUNI TEORETICE
Clasa a v-a

CARTEA- este o scriere cu un anumit subiect, tiprit i legat n volum.

Ea cuprinde, n general, opere de diverse feluri, creaii ale gndirii i ale
simirii umane.
COPERTA- reprezint nveliul protector al unei cri.
COTORUL- este partea lateral din stnga, unde se lipesc sau se cos filele
crii. Pe cotor se pot meniona autorul, titlul, editura, numrul volumului
sau ordinea acestuia ntr-o colecie.
FASCICULA- este o parte a unei lucrri unice, publicat n etape;
fasciculele se pot reuni ntr-un tot unitar.
FILELE- sunt foile de hrtie care alctuiesc cartea.
PAGINA- este faa unei file.
COPERTA 1- cuprinde: numele autorului, titlul crii, denumirea
coleciei sau seriei,sigla acestora, editura, ilustraia de copert.
COPERTA 4- poate oferi: informaii sumare privind autorul sau subiectul
crii, informaii despre colecia n care apare cartea, alte date (preul,
apariii precedente/ urmtoare etc.)
AUTORUL- este persoana care a creat opera cuprins ntr-un volum.
TITLUL- este un cuvnt, un grup de cuvinte sau un text aezat la nceputul
unei lucrri, pentru a indica sugestiv tema sau coninutul acesteia.
PAGINA DE TITLU- este prima sau a treia pagin a crii; de cele mai
multe ori, ea urmeaz dup o fil alb care o desparte de copert. Pagina
de titlu reia informaiile de pe copert i, uneori, le completeaz.
CUPRINSUL /TABLA DE MATERII/ SUMARUL- este o list aezat
la nceputul sau la sfritul crii; n cadrul acesteia, sunt enumerate
capitolele i subcapitolele, titlurile textelor din carte, cu indicarea paginii
corespunztoare.
ALINEATUL- este un rnd retras ntr-un text, pentru a marca schimbarea
ideii; sau este un fragment de text/ paragraf care ncepe cu un asemenea
rnd.

FAMILIA DE CUVINTE
NOTIUNI TEORETICE
Prefixul reprezinta sunetul/ grupul de sunete asezat inaintea radicalului,
pentru a forma cuvinte noi.
Sufixul reprezinta sunetul/ grupul de sunete asezat dupa radical, pentru a forma cuvinte
noi;
Radicalul/ radacina este format/a din sunetele comune ale unei familii de cuvinte.
Cuvantul de baza reprezinta cuvantul de la care se porneste in alcatuirea unei familii
lexicale.
Cuvantul derivat este acel cuvant format cu ajutorul sufixelor si/sau ale prefixelor.
Familia lexicala cuprinde toate cuvintele inrudite ca sens ,care au acelasi radical/ cuvant
de baza.
FISA DE LUCRU
CLASA A V-A
NOTIUNI TEORETICE- BASMUL

Basmul a aparut din cele mai vechi timpuri, atat ca o necessitate a impunerii unor idei si
norme morale in comunitatile umane care isi duceau existent si se conduceau in baza unor legi
nescrise, cat si ca o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific, intr-o lume
minunata unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate erau aspru sanctionate, el
devenind astfel ``o oglindire a vietii in moduri fabuloase``. (George Calinescu)
Naratiunea ``Praslea cel Voinic si merele de aur`` a fost culeasa de Petre Ispirescu de la
tatal sau si inclusa in volumul ``Legendele si basmele romanilor``, din anul 1882, cu o prefata
de Vasile Alecsandri, dupa ce fusese publicata in ``Taranul roman``, numerele 13 si 14 din
1862.
1)Realizeaza un organizator grafic cu minim cinci opere literare culese de Petre Ispirescu.
In basm, timpul si spatiul sunt imaginare. S-ar putea sa se fi petrecut oricand si oriunde.
Cele doua taramuri sunt foarte departe unul de celalalt, se ajunge greu, arata foarte diferit si
au legi diferite.
Intamplarile sunt atat reale, cat si imaginare.
Basmul este o naratiune populara in proza, de mare intindere, cu personaje ce au
puteri supranaturale. Lupta se da intre bine sir au, iar Binele este mereu invingator.

Interjectia- notiuni teoretice

CLASA A V-A
Interjectia este partea de vorbire neflexibila care exprima senzatii, stari sufletesti,
indemnuri sau reproduce sunete si zgomote din natura.
Interjectiile ce reproduc sunete/ zgomote din natura se numesc onomatopee.
De obicei, interjectia nu are functie sintactica. Insa, cand tine locul unui predicat, are
functia sintactica de predicat verbal si poarta denumirea de interjectie predicativa.
In limba romana exista si interjectii de adresare: ma!, mai!, bre!,fa! sau de atragere a
atentiei asupra unui lucru: ia!, iaca!, iata!, uite!, pst!,hei!.
Din punct de vedere structural interjectiile sunt:
Simple: poc!, zdrang!, buf!, ham-ham! Etc.
Compuse: ding-dong!, tura-vura!, hodoronc-tronc!, fleosc-pleosc!, tic-tac!, tac-pac!, heirup!, tra-la-la!, ei,na! ia uite!, iete scart!.
Interjectia este utilizata in exprimarea orala, mai ales in limbajul popular. In limba
literara sunt recomandate foarte putine interjectii:
Cele care exprima salutul: salut!, buna!, buna seara!
Cele care exprima politetea: pardon!, multumesc!, scuzati!.
Cele care exprima initierea unei conversatii telefonice: alo!.
Cele religioase: amin!, aleluia!
Punctuatia prepozitiei: de regula se utilizeaza, dupa prepozitie, semnul exclamarii sau
virgula.
In limba noastra exista, de asemeni, locutiuni interjectionale: Doamne ajuta!, Doamne
fereste!, bata-l norocul!etc.

PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE

Arata respectul fata de o persoana (doar pers.a II-a si a III-a)
MATA, MATALE, MATALUTA, TALICA= pronume personal de politete ce arata un respect
scazut, politete minima.
DUMNEATA, DUMNEAVOASTRA ETC= politete avansata.
DANSUL, DANSA, DANSII, DANSELE= PRONUME PERSONALE.
FORMELE REVERENTIOASE exprima cel mai inalt grad de respect (politete maxima) si se
utilizeaza in situatii protocolare:
Maiestatea Sa , Maria Ta etc.=pentru capete incoronate (loc.pron.);
Alteta Sa, Inaltimea Ta etc.=pentru membrii familiilor domnitoare (printi si alte ranguri
nobiliare);
Preafericirea Sa , Inalt Preasfintia Sa etc= pentru patriarhii ortodocsi;
Preasfintia Sa etc.= pentru demnitarii Bisericii ortodoxe, mitropoliti;
Sfintia Sa, Cuviosia Voastra etc.= pentru preoti si calugari;
Sanctitatea Sa etc.=pentru Papa;
Eminenta Sa etc.=pentru demnitarii Bisericii catolice, cardinali;
Excelenta Sa etc.=pentru inaltii functionari.

Aceste formule reverentioase de politete apartin limbajului solemn, oficial, protocolar.

Limba romana detine si locutiuni pronominale utilizate cu rol depreciative sau glumet, in
basme: Intunecimea Voastra, Dobitocia Voastra etc.

FISA DE LUCRU- notiuni teoretice

CLASA A V-A
Mihail Sadoveanu

Opera literara a lui Mihail Sadoveanu impresioneaza atat prin volum,

cat si prin diversitatea ei tematica si originalitatea abordarii acestor teme.
Scriitorul a infatisat prin operele sale:
Trecutul istoric: ``Zodia Cancerului sau vremea Ducai- Voda``,
``Fratii Jderi``, ``Neamul Soimarestilor``etc.
Civilizatia straveche si bogatia sufleteasca a oamenilor din popor:
``Baltagul``, ``Hanul Ancutei``, ``Creanga de aur`` etc.
Viata targurilor de provincie si farmecul naturii omenesti:
``Dumbrava minunata``, ``Un om necajit``, ``Tara de dincolo de
negura`` etc.

Redactati o scrisoare imaginara (5-7 randuri)

adresata autorului in care sa va exprimati impresiile
avute la lectura operei sale.

FISA DE LUCRU- notiuni teoretice

CLASA A V-A

Numeralul
Numeralul este partea de vorbire care arata numarul (cardinal) sau
ordinea obiectelor prin numarare (ordinal).
Dupa structura numeralul cardinal este:
Simplu: numerele de la 1 la10, suta, mie, million, milliard.
Compus: cele peste 10 (de ex.12= numeral+ prepozitia spre+ zece).
Numeralele unu(un) si doi isi modifica forma in functie de gen.
Numeralul ordinal este format din:
(M ,N) articol genitival al + numeral cardinal +articol hotarat le+ particula a;
(F) articol genitival a+ numeral cardinal+ articol hotarat a.
Numeralul poate avea valoare:
Substantivala= cand tine locul unui substantiv;
Adjectivala= cand tine locul adjectivului, insotind si determinand un
substantiv.
Numeralul ordinal are forme diferite dupa gen: al doilea, a doua.
Numeralul intai, asezat dupa substantiv, nu isi schimba forma, indiferent de
genul substantivului.
Numeralul poate avea functiile sintactice ale substantivului. Cand are valoare
adjectivala, are doar functia de atribut adjectival.

VERBUL- NOTIUNI TEORETICE

CLASA A V-A

Verbul este partea de vorbire care exprima actiunea, starea sau

existenta. Fara predicat nu se poate realize o comunicare cu inteles
deplin.
Predicatul este exprimat prin verb, care organizeaza in jurul sau
celelalte parti de propozitie. De aceea spunem ca verbul este partea
central a comunicarii/ nucleul comunicarii.
Dupa inteles, verbele sunt predicative sau nepredicative, dupa cum
pot avea, sau nu, functia sintactica de predicat.
In comunicare, verbele isi schimba forma dupa timp, persoana,
numar.

FISA DE LUCRU- notiuni teoretice

VORBIREA DIRECT I VORBIREA INDIRECT

CLASA A V-A
VORBIREA DIRECT se realizeaz prin reproducerea ntocmai a cuvintelor atribuite
unei persoane/ unui personaj.
VORBIREA INDIRECT se realizeaz prin relatarea, ntr-o naraiune, a spuselor unei
persoane sau a unui personaj.
TRECEREA DIN VORBIREA DIRECT N VORBIREA INDIRECT se realizeaz
prin:
Eliminarea liniei de dialog;
Transformarea persoanei I i a II-a a verbelor i a pronumelor n persoana a III-a;
Semnalarea replicilor prin verbe care exprim aciunea de a spune;
Plasarea, dup aceste verbe, a unor cuvinte precum: c, s, dac, unde, cnd, care etc.;
Reproducerea ct mai exact a cuvintelor vorbitorului;
Transformarea modului imperative n conjunctiv;
Transformarea cazului vocative n acuzativ sau dativ;
Eliminarea exclamaiilor.