Sunteți pe pagina 1din 4

Rochia cu o suta de vieti

de: Ioana Cristina


Istoria celui mai admirat, indragit si uzitat articol vestimentar feminin se aseamana cu o
istorie a iubirii. Viata unei rochii de gala e marcata de extazul debutantei ce paseste
pentru prima oara intr-o sala de bal de la Versailles. O rochita mini va pastra mereu
curbele dulci ale fetei care a purtat-o la prima intalnire din viata ei, iar un corset va
incatusa mereu cu fidelitate torsul curtezanei patimase de la Curtea lui Ludovic al VI-lea.
Orice femeie ii va multumi lui Coco Chanel si va poza, in joaca, in fata oglinzii, in
postura de Audrey Hepburn, cand va imbraca pentru prima oara o little black dress, asa
cum orice iubitoare de vintage isi va dori sa fi trait in epoca lui Anais Nin, cand va dansa
nebuneste intr-o rochie Charleston, la o petrecere tematica. Istoria rochiei nu se masoara
in ani, ci in momente. Clipe care au consolidat statutul ei insolvabil, de elogiu adus
feminitatii, frumusetii trupului si rafinamentului clasic. Fiecare moment poate insemna o
secunda sau o epoca.
Sofia Coppola ne-a infatisat-o pe Maria Antoaneta drept una dintre cele mai iconice figuri
din istoria modei de pe batranul continent. Domnia ei mult blamata peste regatul francez
a fost compensata, spun cronicile istorice la unison cu pelicula din 2006, de o domnie
absoluta peste moda vremii. Desi ridiculizata pentru tinutele simpliste pe care obisnuia sa
le asocieze cu accesorii ostentative, a reusit sa puna bazele trendului denumit mai tarziu
Empire, popular in timpul dominatiei Napoleoniene. Maria iubea hainele nesofisticate,
insa era perfect constienta de modul in care le putea face demne de garderoba unei regine.
Timpul nu a fost insa iertator nici cu regina si nici cu vesmintele ei de o frumusete
covarsitoare. Colectiile particulare de arta din prezent ne ofera doar cateva nepretuite
piese vestimentare, portrete si schite, ultimele efigii ale autenticitatii si stilului ei greu de
egalat.
O era pentru crinoline
In 1837, Victoria a urcat la tron, iar Curtea si-a expus, cu severitate, indoielile: va fi
capabila tanara regina sa instaureze noi tendinte si sa devina o adevarata Doamna a
epocii? Contrar credintelor populare, Victoria a avut o pasiune pentru moda intreaga
viata. I-a lipsit insa frivolitatea atat de fireasca a capetelor incoronate, remarcandu-se mai
degraba prin preferinta ei pentru simplitate si eleganta naturala. Victoria a spus nu
bogatiei de podoabe si ornamentatiei ostentative promovate de ludovicani. Abolirea
treptata a bonetelor ample, manecilor bufante si fundelor uriase a orientat preferintele
femeilor spre umeri ridicati, fuste cu talie joasa si cat mai stramta.
Foto
Niciun alt vesmant din istorie nu si-a asumat, insa, un asemenea statut politic, social si
sexual precum corsetul. O simpla piesa de lenjerie, conceputa pentru a sublinia
feminitatea, pastreaza chiar si in contemporaneitate, un statut aproape iconoclastic,

incorporand suma tuturor fascinatiilor legate de codul etic ambiguu al Victorianismului.


Era corsetul, oare, o forma de etalare a puterii sau, dimpotriva, o restrictie pentru
pastrarea castitatii? Se facea el responsabil de comunele maladii ale epocii, de la lesinuri
pana la avorturi spontane? Cat de departe era o femeie dispusa sa mearga pentru o talie de
viespe, care sa ii aduca admiratia barbatilor, invidia femeilor si respectul slujitorilor? Ei
bine, zicala rabda baba la frumusete se potriveste ca turnata istoriei corsetului.
Imaginea unei Scarlett OHara strangand in brate o coloana a patului pentru a nu se
dezechilibra, in timp ce trupul ii este incorsetat de Mammy, pana la dobandirea supletei
dezirabile, insumeaza, probabil, imaginea colectiva a zeci de generatii, asupra femeilor
din Era Victoriana. Condamnate, supuse pozitiei lor sociale, ingenuncheate de conventii,
umile in fata dictaturii modei si dornice sa placa barbatilor, indiferent de cost.
Si cum orice legenda contine un sambur de adevar, femeile sufereau cu certitudine de
dragul modei, la fel cum o fac si in ziua de azi, apeland la liftinguri faciale si liposuctii
chinuitoare. Frumusetea insemna un pret greu de platit de catre sanatatea multor femei ale
epocii: crinoline impozante, arcuri ce inhibau mersul degajat si corsete incadrate de
sarme protuberante, menite sa sustina bustul, sa il mareasca si sa subtieze linia taliei.
Crinolina a intrat pe scena dupa 1830, devenind una dintre rigorile vremii in materie de
frumusete. La inceput, era confectionata dintr-o fusta apretata de matase sau bumbac,
intarita de cordoane din par de cal, insa, incepand cu 1856 a fost inlocuita de faimoasa
crinolina-colivie, patentata de Auguste Person. Crinolina si-a schimbat forma de-a lungul
secolului al XIX-lea, urmand cursul firesc al modei. Evolutia ei a cunoscut transformari
dramatice, de la juponul proeminent, supradimensionat, spre constructia ludovicana
ridicol de infoiata, si pana la pastrarea unui singur element, trena elaborata, pornind
imediat sub talie. Crinolinele au fost intens criticate si satirizate. Pericolele si
inconvenientele purtarii coliviei erau foarte vehiculate in presa vremii si includeau
imposibilitatea de a incapea in calesti si prin intrari inguste. Caricaturile portretizau femei
nevoite sa isi lepede crinolinele inainte de a calatori intr-o trasura. Nu lipseau nici
desenele comice ce sugerau ca o simpla adiere de vant ar fi ridicat intreaga constructie a
crinolinei in aer, dezgolind trupul mai mult decat se cuvenea.
Primul Razboi Mondial a declansat radicalismul si in moda. Coafurile ample au cedat
locul bob-urilor chic, trenele lungi au fost substituite de mai practicele rochii lungi pana
la jumatatea gambei. Corsetele au fost uitate in lazile de zestre iar femeile au inceput sa
imprumute tot mai mult elemente din garderoba masculina. Primul instinct al creatorilor a
fost cel de respingere a androginismului. Incepand cu 1925, insa, trendul a prins contur la
nivel international, conservandu-se pana in ziua de azi.
Sanii mici si talia nedefinita au devenit standardul de frumusete al epocii, in timp ce
liniile tot mai simple si agresivitatea pielii brusc dezgolite dupa secole de abstinenta erau
compensate de broderii, boa din pene si accesorii flamboaiante. Rochia flapper
(definitorie in Franta pentru look-ul garonne) a fost imbratisata cu extaz de tinerele
femei, devenind expresia cea mai graitoare a luxului, petrecerilor nebune si exuberantei.
The little black dress to impress

Despre Coco Chanel s-a spus nu o data ca a condus revolutia franceza a modei, ghidand
tranzitia de la epoca rigorilor si a contrangerilor la cea a contradictiilor si elevarii. Chanel
se face responsabila de cel mai fair trade ever din istoria modei. A schimbat panglicile
bonetelor cu penele palariilor cu bor larg, a inlocuit snururile corsetelor cu butonii, a
decorsetat femeile de inhibitii si prejudecati,
Foto
oferindu-le la schimb rochia neagra, ultimatumul in materie de rafinament si eleganta. Cu
certitudine, a fost un moment fara precedent. Cine ar mai fi dorit sa dospeasca sub zeci de
jupe si cordoane sau sa isi suprime structura osoasa fragila intr-un corset, dupa ce a
gustat textura si lejeritatea naturala a unei little black dress? Femei din intreaga lume iau fost si ii sunt in continuare, fara indoiala, atat de recunoscatoare.
The cocktail ready-to-wear chic
Rochia de cocktail rivalizeaza, probabil, in sifonierul unei femei, doar cu the little black
dress. Feminina, sclipitoare prin distinctie si extrem de sexy, atatatoare de priviri si rasfat
pentru forme oricarei femei i-ar fi aproape imposibil sa spuna Nu unei asemenea
tentatii. Petrecerile cocktail au devenit cea mai in voga forma de socializare din lumea
buna, la inceputul secolului trecut. Primele rochii de cocktail au fost create la mijlocul
anilor 1920 si erau similare modelelor Charleston, cu franjuri, croiala lejera si talie larga.
Create initial pentru femeile tinere, rochiile abia daca atingeau genunchiul. Majoritatea
erau impodobite in exces cu margele de sticla si franjurate, materialele uzuale erau
sifonul si matasea. Accesoriile tinutei de cocktail erau posetele minuscule cat sa poata
purta bani si pudra incrustate cu pietre semipretioase sau decorate cu metale comune si
atarnand de un lantisor. Anii 40 au fost marcati de intoarcerea soldatilor pe continentul
european. Multi au adus cu ei imbracaminte de peste mari si tari, imprimand modei
vremii un exotism aparte. Influentele asiatice si cele Hawaiiene au inceput sa se
regaseasca in rochiile de brocart si in imprimeurile florale bogat colorate si decorate.
Croiala a inceput sa dezveleasca tot mai multa piele, ridicandu-se deasupra genunchilor si
renuntand la maneci, in timp ce decolteurile au coborat dramatic, punand in valoare
frumusetea sculpturala a bustului. In anii 50, cocktail-ul devenise emblema unei culturi.
In epoca jazz-ului si a barurilor underground, barbatii au devenit la fel de atenti la
vestimentatie ca si sotiile lor. Tinutele feminine, confectionate din matase, dantela sau
triplu voal, au coborat de aceasta data, pana in pamant, incarcata de volane si dezvelind
cu dezinvoltura spatele. Petrecerile s-au mutat in livinguri, devenind evenimente private,
extravagante si exclusiviste. Pe masura ce anii 60 se apropiau de final, lam-ul
stralucitor si tinutele aproape disco au luat locul pastelurilor si materialelor apasatoare.
Consumul de alcool a devenit tot mai vehiculat, lasand loc exceselor si ducand la o
blazare a oamenilor fata de sensul original de petrecere cocktail. Odata cu anii 90,
traditia a recastigat teren, cunoscand o revenire aproape spectaculoasa la stilul care a
conscrat-o. Inceputul de secol XXI a revolutionat conceptul, intoarcerea la origini
facandu-se simtita atat in moda cat si in muzica. Vintage a devenit termenul preferat al
cautatoarelor de comori din epocile trecute. Pentru ele, mirajul seratelor fastuoase din
prima jumatate a secolului trecut, leganate de briza oceanului, scaldate in sampanie si

acompaniate de orchestre cum numai in filme mai vedem, reprezinta cel mai bun motiv
sa reinvie aceasta cultura desavarsita a luxului.
Tinerele talente au devenit exponentele succesului in anii 60. Pentru prima data in lunga
si tumultoasa ei istorie, moda era prezidata de generatia tanara. Perceptiile radicale si
ideile cu adevarat inovative au facut valuri, recompunand look-ul androgin de Lolita,
celebrat de embleme precum Jane Birkin, Franoise Hardy sau Marianne Faithfull.

In 1966, Mary Quant a creat fusta mini, si, pe un ton amuzant, nimic nu a mai fost la fel.
Permitand femeilor sa isi puna in valoare supletea picioarelor si conturul ferm al
soldurilor, fustele mini si micro au revolutionat conceptul de feminitate, asociindu-l cu
puterea sexualitatii. Subtire si filiforma, dar la fel de fermecatoare ca o papusa, Twiggy a
fost primul supermodel care a pasit pe catwalk intr-o rochie mini. Deschizand o noua era,
Twiggy a devenit un epitom al femeii baby doll, adulata de barbati pentru ingenuitatea ei
seducatoare si admirata de femei pentru talia trasa prin inel. Considerate initial simboluri
ale modei strazii, fusta si rochia mini au castigat o popularitate fara precedent printre
designeri, sustinuta pana la timpul prezent.
Cand eram copil, povestea mea favorita le avea ca protagoniste pe noua surori si o
rochita. Cele noua surori erau una mai frumoasa ca alta, iar singura samanta de cearta
dintre ele incoltea cand o noua rochie sosea in casa. Bunica a fost cea mai mica dintre
cele noua surori, iar rochiile pe care ajungea sa le poarte in adolescenta trecusera deja
prin saisprezece maini. Erau demodate si usor patinate de trecerea timpului, dar nu e
moda, oare, facuta pentru a reveni? Fiecare isi traise propria poveste in acel vesmant, asa
ca, la final, in mainile subtiri ale bunicii, nu se mai afla doar o rochie, ci un buchet urias
de vise si vieti, amintiri si amoruri trecute, sperante si deznadejdi. Istoria unei rochii
incepe acolo unde tesaturile se impletesc cu itele sufletului stapanei ei. Astfel ca, o rochie
poate avea atatea vieti cate dorim noi. Nu numai noua, ci chiar si o suta.